Sunteți pe pagina 1din 7

Am ales zaharul ca subiect pentru acest proiect deoarece acesta este una din cele mai vechi marfuri

(deopotriva cu bumbacul si graul) in istoria civilizatiei. Ca produs al prelucrarii trestiei de zahar, el era cunoscut in India mai bine de 2500 de ani in urma, avand si rolul de valuta in schimburile comerciale dintre tari. Actualmente productia mondiala a zaharului constituie circa 130 mln tone anual, dintre care circa 70% se obtine din trestie de zahar si 30% din sfecla de zahar. In prezent principalii producatori mondiali de zahar sunt: Brazilia (20,1 mln. tone in anii 1999/2000), Uniunea Europeana (19,55 mln. tone), India (20,11 mln. tone), S.U.A. (8,2 mln. tone), China (7,2 mln. tone), etc. Principalii producatori si principalii consumatori de zahar: astfel pe primul loc se afla India (17,18 mln. tone in anii 1999/2000), Uniunea Europeana (14,32 mln. tone), urmate de Brazilia, S.U.A., China, etc. In ultimii ani se observa o atitudine de crestere a consumului de zahar intr-un ritm mai inalt fata de producerea zaharului. Daca in anii 1995/1996 producerea preleva cu 3,89 mln. tone asupra consumului, in sezonul 2000/2001 nivelul lor practic s-a egalat si a constituit circa 130,2 mln. tone. in perspectiva se preconizeaza o depasire a consumului fata de productie, ceea ce poate determina cresterea preturilor la aurul alb pe piata mondiala a zaharului.

9.2.2. Procedee si instalatii pentru epurarea apelor reziduale 9.2.2.1. Preepurarea apelor reziduale Se realizeaza prin procedee de pretratare care constau n retinerea materiilor n suspensie de dimensiuni mari si medii, retinerea grasimilor si/sau uleiurilor si uniformizarea debitului si concentratiilor. ndepartarea materiilor grosiere n suspensie

Materiile grosiere n suspensie sunt reprezentate de resturi vegetale si animale, de bucati de lemn si/sau hrtie. ndepartarea acestora se realizeaza prin trecerea apelor reziduale prin gratare metalice cu spatii adecvate ntre bare, care permit retinerea suspensiilor respective. De obicei se folosesc gratare fine, cu spatii ntre bare de 10-25mm si gratare rare, cu spatii ntre bare de 51-64mm. n functie de necesitati, se pot folosi si gratare cu spatii mai largi, de 100150mm. Pentru suspensii de dimensiuni mai mari se pot folosi si site rotative, site plane vibratoare, instalatii de predecantare etc. Separarea grasimilor si/sau a uleiurilor

Grasimile si uleiurile influenteaza defavorabil procesul de decantare al apelor reziduale. Prin separare, acestea pot fi recuperate si superior valorificate. Separatoarele de grasimi sunt bazine n care se asigura o circulatie lenta la partea superioara, unde datorita diferentei de densitate grasimile si uleiurile se separa. Separarea grasimilor si/sau a uleiurilor se impune mai ales pentru apele reziduale de la abatoare, de la fabricile de conserve de carne si peste, de la fabricile de ulei, margarina etc. Uniformizarea debitelor si concentratiei

Uniformizarea debitelor si concentratiei apelor reziduale se realizeaza n bazine de distributie si colectare a apei prevazute cu: conducte perforate de distributie, sicane, compartimente, sisteme de aerare mecanica (aeratoare de suprafata, agitatoare cu elice etc.) cu viteze de cca 15

rot/min. sau sisteme de aerare pneumatica cu un debit specific de aer de cca 6 m3/m2/h, dispozitive pentru curatirea eventualelor depuneri, sistem de evacuare a apei uniformizate. Epurarea apelor reziduale din industria alimentara se realizeaza mecanico-chimic si biologic. n cazul apelor puternic poluate, nsa, se aplica si o postepurare. 9.2.2.2. Epurarea mecanico-chimica a apelor reziduale Epurarea mecanico-chimica reprezinta treapta primara de epurare, care are ca scop eliminarea materiilor n suspensie. Aceasta metoda, n functie de necesitati, cuprinde urmatoarele etape: coagularea chimica, decantarea, neutralizarea si clorinarea, iar n anumite situatii si extractia, adsorbtia si flotarea. Coagularea chimica se aplica pentru ndepartarea suspensiilor fin dispersate si a coloizilor de natura anorganica si/sau organica cu diametrul cuprins ntre 1 si 100 nm, din apele reziduale. Coagulantii produc destabilizarea coloizilor, urmata de floculare, care genereaza particule de dimensiuni mari ce pot fi ndepartate prin sedimentare, flotare sau filtrare. Ca si coagulanti, cei mai utilizati sunt sulfatul feros, clorura ferica, varul si sulfatul de aluminiu. n functie de compozitia apelor se aplica doze de 100-1000 mg/l. Prezenta unor saruri sau detergenti anionici necesita doze mai mari. Decantarea se aplica apelor reziduale pentru ndepartarea materiilor n suspensie cu sau fara coagulare. Se face n decantoare care pot fi orizontale, verticale, radiale sau multietajate. n decantor, viteza cu care circula apa este de 5-15 m/s, iar timpul de trecere, n functie de natura suspensiilor, este de 1-2 ore. Neutralizarea apelor reziduale decantate este obligatorie pentru apele care contin cantitati mari de acizi sau baze. Se realizeaza prin: amestecarea apelor reziduale cu caractere diferite (acid + baze) naintea deversarii; amestecarea apelor cu caracter acid cu apa de la retea; adaosul de agenti de neutralizare (var).

Clorinarea apelor reziduale se aplica atunci cnd exista riscul prezentei microorganismelor patogene si a unor larve. n acest caz doza de clor lichid este de 1-30 mg/l. Extractia se bazeaza pe diferenta de solubilitate a poluantilor din apele reziduale n doua lichide nemiscibile aflate n contact intim. Se foloseste n special pentru ndepartarea fenolului din apele reziduale. Adsorbtia se foloseste pentru ndepartarea substantelor organice n concentratii scazute, cum sunt detergentii si unele substante heterociclice, care sunt dificil sau imposibil de ndepartat prin tratament biologic conventional.

Flotarea se foloseste pentru ndepartarea materiilor solide din apa, dupa saturarea acesteia cu aer sub presiune. 9.2.2.3. Epurarea biologica a apelor reziduale Epurarea biologica reprezinta treapta secundara de epurare, care urmareste reducerea continutului de substante usor degradabile cu ajutorul microorganismelor prezente natural sau introduse n acest scop. Datorita continutului mare n substante organice, apele reziduale din industria alimentara se supun epurarii biologice. Procesele biochimice ale epurarii apelor reziduale din industria alimentara sunt aceleasi ca n cazul epurarii apelor menajere, dar viteza de degradare este mai mica. Epurarea biologica poate fi naturala sau artificiala. A. Epurarea biologica naturala

Foloseste capacitatea naturala de autoepurare a solului si apelor, care asigura un grad de epurare de peste 90%. Se realizeaza prin cmpuri de irigare, cmpuri de infiltrare si iazuri biologice. Datorita suprafetelor mari de teren necesare, epurarea biologica naturala are aplicatii restrnse. Cmpurile de irigare sunt terenuri pe care apa este distribuita prin pompare sau curgere naturala, dispersarea acesteia fiind realizata prin santuri de irigare sau tuburi de drenaj perforate ngropate n sol la 0,5 m adncime. Cmpurile de infiltrare necesita sisteme de drenaj prin care apa ajunge n sol. Acestea, de obicei, se amenajeaza mpreuna cu cmpurile de irigare n situatiile n care irigarea la suprafata, din motive igienice, nu este permisa. n ambele situatii, degradarea poluantilor din apele reziduale se realizeaza de catre microorganismele existente n sol. Iazurile biologice (Fig.13) sunt lacuri naturale sau artificiale de 0,5-1,5 m adncime, care nu necesita aerare artificiala si previn impurificarea apelor subterane. Degradarea substantelor organice, n acest caz, se datoreaza microorganismelor existente n apa si se realizeaza prin procese de autoepurare naturala.

Fig.13 Iaz biologic:

1-alimentare cu apa reziduala; 2-fund impermeabilizat; 3-evacuare apa tratata. B. Epurarea biologica artificiala Se realizeaza n conditii controlate si foloseste culturi de microorganisme. Descompunerea substantelor organice se poate realiza pe cale aeroba, anaeroba sau mixta. Epurarea biologica aeroba se realizeaza n prezenta oxigenului de catre microorganismele aerobe (bacterii, drojdii si mucegaiuri). Epurarea biologica anaeroba se realizeaza n prezenta unor bacterii facultative si anaerobe, care n prima etapa descompun substantele organice pna la acizi organici, ca apoi n etapa urmatoare sa transforme acesti acizi cu obtinere de biogaz (metan si dioxid de carbon). Epurarea biologica aeroba se realizeaza n instalatii cu biomasa fixa (biofiltre sau contactoare rotative) si n bazine cu namol n care biomasa este distribuita n toata apa supusa tratarii. Biofiltrele sunt filtre cu material filtrant (piatra sparta, mase plastice etc.) pe care microorganismele adera si formeaza un strat activ biologic (biofiltru). Instalatiile de aerare cu namol activ realizeaza epurarea biologica n prezenta unui amestec de microorganisme (bacterii, protozoare, metazoare si mucegaiuri), n care rolul principal l au bacteriile. Aerul este asigurat folosind diferite procedee de aerare. Schema unei instalatii de epurare a apelor reziduale folosind un bazin de aerare cu namol activ este prezentata n Fig.14.

Fig.14 Instalatie de epurare cu bazin de aerare cu namol activ:

1 - alimentare cu apa reziduala; 2 - bazin de egalizare; 3 - bazin de amestecare ape reziduale cu solutii de saruri nutritive; 4 -bazin de aerare cu namol activ; 5 - agitator; 6 - evacuare apa tratata; 7 - decantor de namol; 8 - evacuare namol; 9 - raclor pentru evacuarea namolului din decantor; 10 - vas preparare solutii nutritive. Contactoarele rotative sunt instalatii de epurare cu biomasa fixata pe discuri rotative la care aerarea se realizeaza alternativ. Epurarea biologica anaeroba se realizeaza n aparate nchise, care nu permit accesul aerului, numite fermentatoareanaerobe. Procesul de degradare anaeroba este mai lent comparativ cu cel aerob si cuprinde doua etape. n prima etapa, denumita etapa acetogena, microorganismele anaerobe care participa la degradare secreta enzime care transforma moleculele organice complexe, prezente n apele reziduale, n compusi mai simpli ca: acizi (acetic, propionic, butiric), aldehide, cetone etc. n etapa a doua denumita etapa metanogena, compusii simpli rezultati sunt transformati de celulele bacteriene n apa, dioxid de carbon si metan. Cantitatea si compozitia gazului rezultat din fermentare este dependenta de compozitia organica a apei reziduale supuse epurarii si de natura microorganismelor. Schema unui fermentator anaerob cu ncalzire printr-un schimbator de caldura extern este prezentata n Fig.15.

Fig.15 Fermentator anaerob cu ncalzire printr-un schimbator de caldura extern:

1 - alimentare cu apa reziduala concentrata sau cu namol; 2 - robinet cu mai multe cai; 3 - schimbator de caldura; 4 -fermentator anaerob; 5 - biogaz; 6 - sistem de reglare a presiunii; 7 - decantor secundar; 8 evacuare apa tratata; 9 -evacuare namol excedentar spre valorificare; 10 - pompa recirculare namol; 11 namol recirculat; 12 - pompe recirculare pentru mentinerea temperaturii n fermentator. 9.2.2.4. Epurarea tertiara si postepurarea Epurarea tertiara este necesara numai n cazul apelor reziduale puternic poluate si consta n eliminarea substantelor minerale si organice nebiodegradabile. Exemplu: apele reziduale provenite de la fabricile de valorificare a reziduurilor din industria laptelui obtinerea cazeinei clorhidrice si a cazeinatilor. Postepurarea consta n operatii suplimentare de filtrare pe nisip, postaerare sau dezinfectie pentru reducerea numarului de microorganisme sub anumite limite. Aceste operatii se introduc n schema de epurare n functie de caz (Maria Turtoi, 1998). 9.3. ndepartarea reziduurilor solide

n spatiile de productie, reziduurile solide sunt colectate n recipiente de capacitate mica, confectionate din materiale impermeabile, care se nchid etans, cu capace proprii ce pot fi ridicate cu o pedala de picior. Acestea vor fi golite n containere metalice, transportate cu mijloace auto speciale, sau n lipsa acestora, n recipiente mai mari sau bazine din ciment pentru depozitarea pna la evacuare. Dupa golire, recipientele, bazinele si containerele trebuie bine spalate si apoi bine dezinfectate cu o solutie de clorura de var 15-20%. Amplasarea recipientelor sau bazinelor pentru recipiente solide trebuie sa se faca la o distanta de cel putin 25 de metri de spatiile de productie. ntreprinderile mari de industrie alimentara, datorita volumului mare de reziduuri solide, rezultate din procesul tehnologic, trebuie sa fie prevazute cu crematorii; incinerarea fiind un mijloc radical si sigur de distrugere a reziduurilor n conditii igienice. Dupa colectare, deseurile vor fi transportate cu autovehicule speciale la gropile de gunoi, indicate si aprobate de organele sanitare. Depozitarea controlata reprezinta mijlocul cel mai simplu si cel mai avantajos din punct de vedere economic de debarasare de deseuri. La stabilirea unui astfel de amplasament se va lua n considerare distanta fata de centrele populate, care trebuie sa fie de 6-10 km; directia dominanta a vntului; adncimea si sensul de scurgere al apelor freatice si de relieful terenului, recomandndu-se gropi, rampe etc. n depozitarea controlata, deseurile sunt ntinse n straturi de 20-40cm grosime si apoi compresate cu utilaje corespunzatoare (buldozere). Dupa ce s-a realizat grosimea dorita, aceste gramezi sunt acoperite cu pamnt.

Compostarea consta n transformarea deseurilor solide menajere, organice de origine vegetale sau animale, printr-un proces natural de macerare (fermentare), ntr-un produs inofensiv folosit ca ngrasamnt agricol. Incinerarea este mijlocul cel mai radical, de mare randament, pentru distrugerea reziduurilor solide n conditii igienico-sanitare corespunzatoare, dar are dezavantajul ca necesita investitii mari pentru constructia respectiva si pentru instalatiile de retinere a fumului si gazelor emanate. O atentie deosebita trebuie acordata recuperarii, reutilizarii si transformarii deseurilor, fiind cunoscute rezultatele obtinute prin recuperarea hrtiei, sticlei, metalelor si reutilizarea acestora ca materii prime, a regenerarii uleiurilor arse, a transformarii deseurilor din industria carnii n furaj pentru animale etc. Pentru o valorificare superioara, aceste deseuri vor fi depozitate separat, vor fi pastrate ct mai putin timp, pentru a se evita alterarea si vor fi transportate n conditii corespunzatoare la ntreprinderile de prelucrare sau direct la consumatorii animali (borhotul de la fabricile de zahar, de bere, de spirt etc.).

Evaluare