E ceva de mers pana la Oia, asa ca fur si eu imagini din mers, ici si colo:

Aici e vulcanul care inca mai e in activitate, Nea Kameni (desi ultima sa eruptie dateaza din 1950), dimpreuna cu Palea Kameni.

Cam asa arata drumul...

Bucati uriase de piatra ponce si lava neagra, de la precedenta eruptie a lui Nea Kameni... brrr...

Vita de vie... Ma gandesc ca e asa pitica din cauza vantului puternic...

Cu ocazia asta ni se serveste o vorba care probabil ca a devenit demult un cliseu, adica vorba despre Santorini ca aici s-ar gasi "mai multe biserici decat case, mai mult vin decat apa, mai multi magari decat barbati". Ni se mai spune ca cea mai profitabila afacere care se poate face pe insula e cea cu apa de baut, care se aduce de peste mare si se stocheaza in fiecare casa... (iar eu ma gandesc... ce tara frumoasa si bogata e Romania ). Mai aflam ca exista si statii de desalinizare, care se folosesc peste iarna. Dar atunci nu raman nici foarte multi locuitori pe insula, la fel ca si in Creta probabil se retrag si ei pe continent. Eeee... si iata ca se vad in zare niscaiva asezaminte omenesti...

Ne iese in cale si o casa in constructie, prilej cu care ni se spune ca acoperisul semicircular e de influenta egipteana si ca e nelipsit de pe casele din Santorini, macar peste o incapere.

Suntem pe drumul cel bun. :)

Si ajungem in sfarsit la Oia. Iata si o prima mica panorama:

Remarc si un mic "camp" (sa-i zicem) de cactusi.

Ajungem la locul de parcare, coboram din autocar si continuam drumul de aici incolo pe jos (de fapt tot drumul a fost relativ in panta, mai domoala oricum decat drumul parcurs cu autocarul).

Ghidul nostru ne spune ca vom merge spre cateva locuri de unde sa facem poze frumoase si... o luam din loc. "Drumul" printre case e destul de ingust.

Pe ambele parti... mici magazine si cafenele. Intr-unul dintre magazinele cu haine zaresc un caine (foarte asemanator cu comunitarii nostri), care doarme fara nicio grija pe gresie. (Am mentionat oare ca deja era foarte cald? Si ca soarele era arzator? Si ca n-am luat crema de protectie solara cu mine?!? )

Zaresc niste obiecte decorative ciudatele. Nu pot sa ma opresc sa intreb ce o fi ce se vede tepos pe ele, ca ma pierd de grup... dar le fac o poza:

Zarim multe pravalii cu souvenir-uri, asa ca la un moment dat ma opresc putin sa fac o poza doua:

Predomina albul si turcoise-ul, pigmentate cu o tzar' de rosu... culori pe care le indragesc. Zaresc alt caine care aduce bine cu comunitarii nostri si care doarme si el la umbra parapetului drumului, netulburat de du-te vino-ul turistic:

Si ajungem la un mare platou cu biserica din Oia, ce apare in pozele de pe site-urile turistice.

Trecem pe langa ea si, la inceputul unui drumusor de coborare printre case...

... zarim privelistea care urmeaza...

In stanga mea:

In centru...

... si la dreapta:

Acu' e momentul in care unul dintre membrii grupului nostru povesteste ceva de un aparat care face poze panoramice 180 de grade... hehe... vise, taica! Noi nu avem, niciunul, asa ceva, deci ne descurcam cum putem... (eu ma gandeam sa fac un colaj :)). Pe care de altfel l-am si facut, ca ma bantuiau la un moment dat imaginile de mai sus, cam prea disparate dupa gustul meu. Asa ca m-am apucat sa le lipesc, sa scap de obsesie... A iesit asa:

Incerc si altfel...

Dragut! - zic eu, si-l chem pe fi-miu sa admire. El zice... "Ai facut asta... manual?" "Pai cum altfel?" - zic eu... "Hellooooo!" - zice el - "...suntem in secolul 21! Exista soft-uri care fac asta!!" (incheiat citatul)

Si s-a dus sa cerceteze cate ceva pe la el pe computator si dupa vreo ora (cred) apare cu un zambet triumfator pe fatza. Si butoneaza ceva pe al meu si imi apare in fata ochilor... asta...

Nu mi-a mai ramas de zis decat... WOW! Tre sa studiez si io trebusoara asta. :) (va urma)