P. 1
UTILIZAREA CĂRBUNILOR ÎN SCOPURI ENERGETICE

UTILIZAREA CĂRBUNILOR ÎN SCOPURI ENERGETICE

|Views: 1,200|Likes:
Published by katalyn08

More info:

Published by: katalyn08 on Nov 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/26/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" DIN GALAŢI FACULTATEA DE METALURGIE ŞI ŞTIINŢA MATERIALELOR Specializarea: Ingineria Elaborării Materialelor Metalice

UTILIZAREA CĂRBUNILOR ÎN SCOPURI ENERGETICE
Îndrumător, Conf. Dr. Ing. Viorel Drăgan

Absolvent

Galaţi

Cuprins

1. CAPITOLUL I – INTRODUCERE

Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este condiţionată de existenţa unor surse de energie primară care să se caracterizeze prin: diversitate, accesibilitate, siguranţă, preţuri stabile, asigurarea cantităţilor dorite pe o perioadă de timp cât mai mare. În raport cu aceste condiţii, atenţia industriei energetice se îndreaptă spre o gamă din ce în ce mai diversificată de surse de energie primară, cu particularităţi din ce în ce mai diferite. Prin conversia realizată în instalaţii specializate, aceste surse acoperă cererea de energie electrică şi termică a societăţii. În mod convenţional, sursele de energie primară sunt împărţite în două mari categorii: • • surse finite; surse regenerabile;

Sursele finite de energie primară se consideră a fi limitate atât în timp, cât şi în spaţiu. Ele sunt capabile să acopere nevoile societătii umane doar pentru o perioadă de timp limitată. Mărimea acestei perioade de timp depinde de volumul rezervelor de energie primară la care are acces societatea umană. Cele mai importante surse finite de energie primară sunt combustibilii fosili şi nucleari. Din punct de vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzătoare surselor finite de energie, se disting: • Rezerva certă: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil existentă în zăcământ, care a fost certificată prin măsurători şi a cărui exploatare este

2

considerată ca fiind rentabilă în condiţiile economice şi de dezvoltare tehnologică corespunzătoare unui anumit moment dat. • Rezerva certă recuperabilă: reprezintă cota din rezervele certe care poate fi recuperată (extrasă din zăcământ), în condiţiile economice şi de dezvoltare tehnologică corespunzătoare unui anumit moment dat. • Rezerva adiţională: reprezintă cantitatea din respectivul combustibil, adiţională în raport cu rezervele certe, care poate fi: certificată prin măsurători, dar a cărei exploatare nu este rentabilă pentru condiţiile tehnologice şi economice curente; rezultată în urma unor estimări care se referă atât la porţiuni neexploatate ale unor zăcăminte cunoscute, cât şi la regiuni care oferă condiţii geologice favorabile. • Rezerva adiţională recuperabilă: reprezintă cota din rezervele estimate posibil a fi recuperată în viitor. Se subliniază faptul că volumul rezervelor certe, respectiv adiţionale, este variabil în timp, el depinzând de dezvoltarea cunoştinţelor geologice, de variaţia preţului combustibililor si de progresul înregistrat în domeniul tehnologiei. De exemplu, scăderea preţului la o categorie de combustibili poate muta un zăcământ din zona rezervelor certe în cea a rezervelor adiţionale, exploatarea lui devenind nerentabilă din punct de vedere tehnico – economic. Sursele regenerabile se referă la acele categorii de surse primare de energie care sunt generate în mod continuu de către sistemele naturale. Se disting următoarele categorii principale de surse regenerabile de energie: hidraulică, solară, eoliană, geotermală, a mareelor, a valurilor si biomasa; ele se caracterizează prin: • Potenţialul teoretic brut: Reprezintă energia care ar deveni disponibilă prin conversia în energie utilă a tuturor fluxurilor naturale de energie regenerabilă, cu o eficienţă de 100 %. • Potenţial tehnic: Reprezintă cota din potenţialul teoretic brut care poate fi convertită în energie utilă, ţinând seama de nivelul de dezvoltare tehnologic şi de posibilitatea de utilizare a acesteia de către societatea umană (geografia umană).

3

se poate constata că secolul XX marchează trecerea de la dominaţia puternică a cărbunelui la penetrarea petrolului şi gazelor naturale. Mtep (%) Cărbunele este una din cele mai importante surse primare de energie. Cărbunele care a constituit baza revoluţiei industriale din secolul XIX. respectiv 2020: Sursă de energie primară Cărbune Petrol Gaz natural Combustibili nucleari Energie hidraulică Alte surse regenerabile1 TOTAL Anul 1997 2 239 (26%) 3 444 (40%) 1 894 (22%) 603 (7%) 258 (3%) 172 (2%) 8 610 (100%) Anul 2020 3 247 (24%) 5 412 (40%) 3 517 (26%) 676 (5%) 271 (2%) 406 (3%) 13 529 (100%) Tabelul 1. Este foarte interesant să se analizeze evoluţia în timp a disponibilului de energie primară în lume. avalurilor. solară. într-o măsură mai mare sau mai mică. lui revenindu-i aproape 70 % din energia înglobată în rezervele certe de combustibili fosili. biomasa. În tabelul 1. Concluziile evidente ale acestor mutaţii impugn existenţa obligatorie a unei strategii naţionale în acest domeniu. deşeuri industriale şi menajere 4 . în condiţii de rentabilitate economică. Dacă se urmăreşte această evoluţie.• Potenţial economic: Reprezintă cota din potenţialul tehnic care poate fi convertită în energie utilă. eoliană. Toate sursele de energie menţionate mai sus participă. Crizele energetice din 1973 şi 1979. au relansat interesul pentru cărbune. Avantajele folosirii acestora a condus la diminuarea prospecţiunilor miniere. de politica (investiţiile) în domeniul prospecţiunilor. la satisfacerea nevoilor energetice ale societăţii umane. strategie care să impună o dezvoltare orientată spre mai multe forme de energie primară şi pe realizarea unor stocuri strategice. tampon. care să preia fluctuaţiile cauzate de crizele şi perturbaţiile economice şi politice.1: Modul de acoperire a cererii mondiale de energie primară.1 este prezentat modul în care este acoperită cererea mondială de energie primară pentru anul 1997. după o perioadă 1 Include următoarele categorii de energii regenerabile: geotermală. care în esenţă au fost crize petroliere. de interesul marilor companii implicate şi foarte mult de interesele politice şi strategice ale ţărilor mari consumatoare de energie. a mareelor. Se poate constata că rezervele şi producţia evoluează dependent de consum.

impactul global al utilizării cărbunelui asupra emisiilor de gaze cu efect de seră provoacă încă mare îngrijorare. Există tehnologii mature din punct de vedere comercial care permit o utilizare “curată” a cărbunelui.2 şi 1. Preţul este relativ stabil. Nu există probleme majore privind transportul de la sursă la consumator. Este răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât petrolul sau gazul natural. După cum se poate observa. permiţând elaborarea unor strategii energetice pe termen lung. 1999 5 . Tabelele 1. milioane tone.importantă de regres (1950 – 1980). Tabelul 1. negative: impactul asupra mediului. fiind puţin influenţat de factori politici. pentru anul 1999. respective producţia de cărbune pe plan mondial.3 prezintă situaţia rezervelor certe recuperabile. rezervele certe recuperabile de cărbune pot satisface cererea mondială pentru aproximativ 225 de ani. revine ca o energie primară deosebit de importantă pentru viitor. Dacă impactul local asupra mediului poate şi va fi diminuat prin măsuri tehnologice şi de reducere a suprafeţelor afectate. dar şi negative: • • pozitive: contribuţia sa la asigurarea siguranţei în alimentare.2: Rezerve certe recuperabile de cărbune pe plan mondial. şi ca parte a diversificării surselor de energie. cu impact minim asupra mediului înconjurător. luând ca referinţă anul 1999. Poate acoperi nevoile societăţi umane pe o periodă mare de timp. El este văzut ca o resursă energetică cu valenţe pozitive. În raport cu ceilalţi combustibili fosili cărbunele are o serie de avantaje indiscutabile: • • • • • • Se găseşte din abundenţă.

cărbunele se caracterizează prin cea mai ridicată emisie specifică în raport cu cantitatea de căldură rezultată prin ardere (Figura 1.Tabelul 1. 1999 Limitările cele mai importante privind utilizarea cărbunilor sunt provocate în special de puternicul impact pe care îl au asupra mediului înconjurător. Din punct de vedere al dioxidului de carbon (care contribuie în mod substanţial la amplificarea efectului de seră). În consecinţa. Pentru reducerea emisiilor aferente primelor trei categorii de noxe există la ora actuală tehnologii mature din punct de vedere comercial capabile să satisfacă cele mai severe restricţii. dioxid de carbon. în următoarele decenii eforturile vor fi îndreptate înspre dezvoltarea unor tehnologii performante.3: Producţia de cărbune pe plan mondial. oxizi de azot. Se amintesc în acest sens emisiile de pulberi. oxizi de sulf. care să asigure reţinerea şi sechestrarea dioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili. mature din punct de vedere comercial. milioane tone.1). 6 .

dar vor fi compensate prin aportul adus la siguranţa în alimentare şi la stabilitatea economică în cazul unor fluctuaţii mari de preţuri pe piaţa resurselor energetice. Sunt speranţe că noile tehnologii vor putea reduce cu până la o treime emisiile datorate utilizării cărbunelui. în special cele referitoare la contribuţia cărbunelui la asigurarea resurselor şi a competitivităţii. precum şi alte directive în lucru privind limitarea conţinutului de metale grele (nichel. • • Directiva centralelor de combustie mari Directiva cadru privind calitatea aerului. Directivele privind calitatea aerului sunt cele care au impact important asupra utilizării cărbunelui: • Directiva privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. este Directiva pe baza căreia se face licenţierea centralelor mari în Europa. ba chiar sunt contradictorii. care să ţină seama şi de alte obiective ale politicii de energie. care limitează Directiva privind ozonul. • • Directiva privind plafonul naţional de emisii (NEC). nitriţi. Costurile cărbunelui curat vor rămâne totuşi foarte ridicate în termeni de eficienţă economică. Tehnologiile de captare a bioxidului de carbon din emisiile centralelor termice vor fi diponibile pe scară largă în următorii 10 ani.1. nitraţi. va trebui totuşi să se ajungă la un compromis. bioxid de carbon. arsenic. sunt acoperite de directivele privitoare la staţiile de epurare şi la protecţia apei. Emisia de C O2 pentru 1 kWht rezultat din arderea combustibilului Tehnologiile curate ale procesării cărbunelui sunt tot mai dezvoltate în Europa. suspensii. valorile de bioxid de sulf. Problemele de mediu ale industriei cărbunelui. 7 . ozon şi benzen. cadmiu) în aer. în timp ce eficienţa centralelor pe bază de cărbune a ajuns deja la 47 % şi urmăreşte să crească până la 50 %. plumb.Figura 1. Deşi controlul poluării aerului şi politica de folosire a cărbunelui nu merg în mod natural în aceeaşi direcţie. sub aspectul protecţiei mediului. hidrogen sulfurat şi componente organice volatile. care nu sunt direct legate de energie. cu surorile ei pentru bioxid de sulf.

FORMAREA CARBUNILOR Carbunii reprezinta un complex de substante organice si anorganice. hemiceluloza. formarea carbunilor fiind un proces de eliminare a compusilor cu oxigen.1. proteine si lignina – substante macromoleculare cu grad diferit de polimerizare.5 Tabel 2. zaharuri. Fosilele descoperite in majoritatea zacamintelor. insotit de cresterea continutului de carbon. Carbunii rezulta deci din procesul de 8 . Procesul de transformare a materialului vegetal in carbune . Difernta C% H% O% Lemn 49 – 50 6 43 – 44 Huile 82 – 92 5. cu grosimicare variaza de la cativa centimetri la cativa zeci de mteri. CAPITOLUL II – GENERALITATI 2.0 – 2. care se gaseste in scoarta terestra in straturi sau lentile.1).0 5. precum si cercetarile in legatura cu incercarile pentru reproducerea in laborator a proceselor care au avut loc cu milioane de ani in urma au demonstrat ca materialul genetic al carbunilor a fost de natura vegetala.5 – 4. grasimi.2. studiile effectuate in legatura cu structura microscopica si compozitia chimica a carbunilor.1: Compozitia chimica a lemnului si a huilelor a intre compozitia consta carbon in si elementara a lemnului si cea carbunilor de continutul oxigen (tabel 2.masa organica a plantelor este constituita din celuloza.

caracterizat prin desfasurarea unor reactii chimice accelerate de factori geologici. care consuma oxigenul continut in structura moleculara a produselor de descompunere formate in prima etapa. Temperatura in zacamant poate ajunge pana la 200ºC.400. CH 2 4 . apa curgatoare). la mii de atmosfere. ducand la regruparea structurilor moleculare. a formarii de lacuri tectonice etc. iar procesul de carbonificare trece intr-un alt stadiu. sub influenta oxigenului si a microorganismelor. 9 . Acest proces de descompunere inceteaza cand dispare sursa exteroara de oxigen (aer.000 si 150. procese de descompunere a materialului genetic de natura vegetala. In aceste conditii au avut loc reactii de descompunere si de polimerizare insotite de degajari de C O2 . cu un strat impermeabil de argila sau cu apa statatoare.000 se formeaza compusi cu masa moleculara de aproximativ 1. iar presiunea stratelor de roci inconjuratoare. Acesta este stadiul metamorfismului termic si dinamic. Microorganismele nu suporta noile conditii.carbonificare – imbogatire in carbon – a materialului genetic de natura vegetala. datorita acoperirii materialului genetic cu mal. Prcesul de carbonificare se desfasoara in mai multe etape. Din substante macromoleculare cu masa moleculara intre 10. Intr-o prima etapa au loc. dupa circa 250 milioane de ani. Urmatoarea etapa in procesul carbonificarii este caracterizarea prin actiunea microorganismelor anaerobe. care au dus in final. H O . ca urmare a miscarilor lente ale scoartei terestre sau ca urmare a unor schimbari in cursul apelor. la formarea substantelor extrem de complexe ce alcatuiesc masa organica a carbunilor. Scufundarea zacamantului de material genetic provocata de miscarile scoartei terestre este la un momentdat insotita de cresterea temperaturii provocate de presiunea stratelor invecinate.

8 – 7.5 H [%] 8–5 8–5 7 – 5. in doua stadii caracteristice: stadiul biologic (actiunea microorganismelor aerobe si anaerobe) si stadiul de metamorfism geochimic.2. continutul de C creste odata cu crestere gradului de incarbonizare. H si O si mai putin N si S. cu conditia ca straturile sa nu fi fost deplasate.3 7.3 – 4. Asa cum reiese din tabelul 6. la diferite adancimi.8 9.5 6. toate tipurile de carbune. din care rezulta in ce intervale de timp se formeaza carbunii si calitatile lor tehnologice. in decursul a sute de milioane de ani. desfasurat.8 5.2 MV [%] 60 – 50 50 – 47 47 – 43 45 – 40 40 – 35 35 – 28 C [%] 65 – 70 70 – 73 72 – 75 75 – 81 81 – 85 85 – 87. curbate sau chiar rasturnate de miscari ale scoartei terestre. Tipul de carbune Carbune brun moale Carbune brun tare Carbune brun lucios Carbune cu flacara Carbune cu flacara lunga Carbune de gaz Apa [%] 63 – 55 40 – 30 10 – 8 8–4 4 – 2. Intr-un zacamant de grosime mare pot fi gasite.Procesul de carbonificare este deci un proces continuu.2.6 5. toti carbunii se compun din C.6 – 5.6 – 5 O [%] 30 -18 25 – 16 18 – 12 > 9. 2.5 – 1.5 2.8 – 5. Varsta carbunilor intr-un astfel de zacamant este prezentat in tabelul 2. pana la peste 91 % la antracit.5 10 . COMPOZITIA CARBUNILOR In principiu. de la circa 65 % la carbunele brun moale.

precum si caracterului complex al structurii carbunilor. CLASIFICAREA CARBUNILOR Datorita variatiei in limite largi a caracteristicilor carbunilor de pe glob exista o varietate foarte mare de carrbuni. carbunii grasi formeaza cocsul metalurgic. carbunii de gaz sinterizeaza poros.5 > 91. carbunii luciosi si cei cu flacara lunga sunt folositi pentru lichefiere.5 89. Aproape fiecare tara are sistemul sau propriu de clasificare.3. carbunii se clasifica in functie de materialul genetic.75 < 3.3. cocsul este din nou sub forma de praf. clasificarea lor a provocat dispute stiintifice internationale.8 2. numai carbunii grasi sau amestecurile adecvate de carbuni se folosesc pentru obtinerea cocsului metalurgic. Pana la carbuni cu flacara lunga.75 4. iar cel de H se reduce de la 8 % pana sub 4 %.5 – 89.5 – 91. de insusirile fizico – chimice. producerea energiei electrice.2 3.5 – 90.2 – 2. Carbunii bruni luciosi se folosesc pentru producerea brichetelor. Componentele volatile care rezulta din reducerea masei carbunelui la incalzire in absenta aerului sunt determinate de gradul de incarbunare. ceea ce 11 . Din aceasta cauza.5 – 4 4 – 3. : Compozitia elementara a carbunilor Continutul de O scade de la circa 30 % pana la sub 2 %.5 90. de caracteristicile petrografice sau de domeniul de utilizare.Carbune gras Carbune de forja Carbune slab Antracit 1.8 – 2. Componentele minerale sunt corozive si au o mare influenta asupra tehnologiei de prelucrare. in diferitele tari. Carbunii cu flacara si cei de gaz servesc pentru obtinerea energiei electrice si chiar a gazului. Astfel.5 5 – 4. Datorita acestei varietati. gazificare si lichefiere.5 < 2. In prezent.5 4. carbunii de forja sunt slab aglutinati si sfaramaciosi.2 – 0. cocsul care se formeaza este sub forma de praf.5 Tabelul 2. iar incepand de la carbunii slab cocsificabili.8 <1 <1 <1 28 – 19 19 – 14 14 – 12 < 12 87. nefiind inca adoptata o solutie comuna. Carbunele contine apa si minerale in cantitati diferite. Carbunii de forja pana la antracit se folosesc pentru producerea caldurii si gazificare 2.5 – 3.

schimbul de experienta etc. din marea vaietate calitativa a zacamintelor de carbune. : Clasificarea carbunilor romanesti dupa tipuri reprezentative De aceea. numai huilele care dau un cocs dur.ingreuneaza comparatiile. puterea calorica. La baza clasificarii stau continutul de materii volatile. reactiile fata de substanetele alcaline si aspectul cocsului. I.O. Tabel 2. Datele din tabel arata ca. In tabelul 2. 12 . (International Organization for Standardization) a adoptat un sistem international de clasificare pentru acele calitati de carbune care fac cel mai des obiectul unor schimburi comerciale.S. incheierea contractelor comerciale. este prezentata clasificarea carbunilor romanesti dupa tipuri reprezentative.4.4. in 1956.

in principiu. iar cel de hidrogen intre 5 % si 8 %. La antracit. In rest. este ¼ din numarul inelelor aromatice. dar care se deosebesc totusi in ceea ce priveste greutatea moleculara si structura lor. cel de oxigen intre 12 % si 30 %. Continutul de cenusa variaza in limite largi. in fragmente gasindu-se portiuni de aromate condensate. • Modele statistice. STRUCTURA CARBUNILOR In cazul carbunelui brun. Pe baza diferitelor cercetari analitice s-a incercat prezentarea de modele de structura pentru huile: • Modele care au la baza structurile individuale ale moleculelor. 2. Continutul de H.rezistent si compact pot fi de regula folosite la producerea cocsului metalurgic prin tehnologia clasica.4. evaporare). carbonificarea este atat de avansataincat continutul de carbon este cuprins intre 65 % si 75 %. Carbunii bruni se compun din bitumi. care se refera la toata substanta – aplicarea metodei statistice care se refera la toata substanta. Raportul dinte atomii de C si H este de 1:1 la huile slab cocsificabile. deci se refera la o parte din substanta – determinarea structurii moleculare prin metode fizice (extractie. raportul C/H creste psns la 2:1. ea este in principiu un amestec de polimeri dintr-o multitudine de fragmente asemanatoare. se cunoaste putin despre structura carbunilor bruni. Dupa cunostiintele actuale. Continutul de hidrogen din carbunele de mina poate ajunge pana la 60 %. deci ca la benzen. Procentul de atomi de carbon aromatici fata de carbonul total creste odata cu cresterea gradului de carbonificare a carbunilor de la 80 % la carbunele cu flacara si pana aproape de 100 % la antracit. acizi humici si un rest care nu se extrage nici cu alcali si nu se dizolva in nici un solvent organic. dimpotriva. Si structura huilei este foarte putin explicata. de continutul de bitum. 13 . Bitumii sunt componente pe baza de ceara si rasini care se extrag cu ajutorul unui solvent. Randamentul de gudron la semicocsificare depinde.

Densitatea aparenta determinata cu metanol este mai mare ca cea determinata cu apa la continuturi ridicate de C si mai scazuta decat densitatea reala masurata cu He. 2.5 PROPRIETATI MECANICE.1. Modele de structură pentru acizii humici dizolvabili în alcali 2.28 % pentru 77 % C. la 1. 14 . valorile scad de la 1. Pentru vitrinit. ELECTRICE SI MAGNETICE Densitatea: Carbunele nu este un sistem de materiale inchis si datorita dislocarii din soatiile goale are densitate aparenta.0 pentru 95 % C. apoi cresc progresiv la peste 2.Fig.5 pentru 60 % C. densitatea reala apare dupa dislocarea gazului cu azot sau heliu.

densitatile raman constante pana aproape de circa 500 K. Aceasta structura provine din faza coloidala a formarii carbunilor si este comparabila cu porozitatea rigida a buretelui. La solicitarea termica a huilelor. c 15 . calculata din volum real si din capacitatea de captare a apei. densitatile trebuiesc corectate. Elasticitate. In urma unor astfel de masuratori se obtin suprafetele interioare ale carbunilor. E (N m2 ) : E =100 × d × F . Determinarea porilor foarte mici se face prin masuratori ce gaze neabsorbante. d 0 – densitatea carbunelui [g/cm 3 ].La carbunii cu continut ridicat de cenusa. rezistenta: Deoarece este dificil de prezentat carbunii ca fiind corpuri rigide neomogenein esantioane de proba reprezentative. C0 – continutul de carbon al carbunelui [%].3 la 1.9. In cazul unei dispersari largi a huilelor la 80 % C. carbunele prezinta pori cu „capat deschis” si „capat inchis” de diferite diametre. C – continutul de carbon recalculat [%]. care scade de la 2 % in cazul carbunilor grasi si slabi (88 -92 % C – carbunii de cocs sunt foarte densi) si apoi creste pentru antracit pana la 10 %. Se ia in consideratie modulul de elasticitate al lui Young. Porozitatea: Nefiind un material inchis. Se da o formula empirica de calcul: 1 d0 1 1 . elasticitatea se interpreteaza limitat. = + × ( C − C0 ) d d0 100 − C 0 0. Diametrele porilor variaza intre 1 Å si peste 100 Å. porii de marime mijlocie sunt independenti de tratamentul preliminar.443 − unde: d – densitatea recalculata [g/cm 3 ]. cresc apoi la temperaturi mai ridicate intre 500 L si 900 K de la 1. mai mult de 20 % este spatiu gol.

G. k. PROPRIETATI ELECTRICE Numai carbunii cu un continut mare de materii volatile sunt buni izolatori. E ramane constant in domeniul de la 80 % pana la peste 90 % C si creste apoi brusc in domeniul antracitului. La o solicitare mare si la temperaturi normale. Antracitul este de trei ori mai rezistent decat carbunele cu flacara lunga. O comportare analoga rezulta pentru modulul Scher. F – suprafata [ m 2 ].5 E. k  2 × k ×T  unde: R – rezistenta (Ohm/cm) T – temperatura Ru = R = 0(T = infinit) 1 T k – constanta lui Boltzman [5.669 ×10 −8 W × m −2 × K −1 ] 16 . Carbunii mai tineri se comporta mai mult ca substante termoplastice. Pentru huile. Duritatea la rupere poate fi considerata microduritate. Ea depinde mult de temperatura si de substantele adsorbante De la carbunii bruni pana la carbunii slabi. Aceasta comportare este importanta si pentru duritatea de rupere si pentru granulatie.unde: d – densitatea [g/cm 3 ]. deformarea creste liniar si apoi supraproportional in domeniul antracitului. cei cu continut mai scazut de MV au tendinte semiconductoare. Structura ordonata a antracitului se comporta mai elastic.3 pana la 0. Elasticitatea si proprietatile corespunzataore ale carbunelui sunt determinate si limitate de temperatura si depind de solicitae. Compresibilitatea. c – constanta de proportionalitate. plasticitatea este egala cu o curgere pseudoplastica. care este cuprins intre 0. ramane constanta pentru carbunii cu 80 % pana la peste 90 % C si scade in domeniul antracitului. conductibilitatea k putand fi masurata prin metoda Wheatstone: 1  ∆e  = R = Ru × exp  .

∆ – limita de energie pentru un electron la trecerea intr-un conductor real [eV] e

PROPRIETATI MAGNETICE Atat timp cat nu apar dereglari datorita continutului de cenusa, carbunele este dimagnetic. Susceptibilitatea magnetica χ este o proprietate aditiva a sustantei si se reprezinta ca susceptibilitate molara χM .
χ M = M × χ = ∑ni × χ i ,

unde:

χ - susceptibilitatea magnetica atomica pentru specia i; i
ni - numarul special i;

M – molul; Suceptibilitatea magnetica creste odata cu cresterea continutului de C, ceea ce se explica prin aromatizare tot mai mare. 2.6 PUTERE CALORICA Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a unei unitati de combustibil. Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg sau kcal/kg,iar a celor gazosi in kj/m3N. Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin ardere se transforma in apa.In afara de acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate mai mare sau mai mica de apa, care exprimata procentual reprezinta umiditatea initiala a acestora.Apa rezulta prin arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se gaseasca in produsele de ardere sub forma de vapori sau sub forma lichida. Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de agregare a apei din produsele de ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si puterea calorica inferioara. Puterea calorica inferioara (Qi ): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin arderea unei cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 0C. 17

In acest caz, apa din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include si caldura lanenta de condensare a vaporilor de apa . Puterea calorica inferioara (Qi) reprezinta cantitatea de caldura determinata la arderea unei unitati de combustibil in conditiile in care produsele finale sunt evacuate la o temperatura mai mare de decat temperatura de condensare a vaporilor de apa. In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile industriale se elimina produsele de ardere continand apa sub forma de vapori. Energia înseamna pentru omenire ceea ce înseamna sângele pentru corpul omenesc. Cresterea consumului energetic al omenirii a cunoscut in ultimele decenii un ritm impresionant; astfel daca in 1952 consumul energetic al omenirii era de cca. 1,5 miliarde de tone carbune conventional (tcc.) consumul creste la 11 miliarde tcc in 1983, adica in mai putin de 6 decenii consumul de energie a crescut de 7 ori. Prognozele apreciaza ca in anul 2000 consumul energetic mondial se va situa intre 25 si 35 miliarde de tone echivalent carbune. Datele termotehnicienilor arata ca o tona de carbune echivaleaza cu 8 MWh (Mega Watti ora), o tona de petrol cu 12 MWh si 1000 m3 de gaze naturale cu 10,6 MWh. Prin ,,combustibil conventional" se intelege un combustibil cu puterea calorica de 700 kcal/kg (corespunzatoare carbunilor inferiori), notiunea de combustibili conventionali servind la compararea diversilor combustibili reali cu putere calorica diferita prin recalcularea masei lor in tone de combustibili conventionali. Puterea calorica a unui combustibil reprezinta caldura dgajata prin arderea unui kilogram din combustibilul respectiv. Lipsa sau criza de energie nu poate fi analizata decât in corelatie directa cu nevoile de energie si cu beneficiarii sau utilizatorii ei, adica cu societatea umana. Ceea ce trebuie sa subliniem este explozia demografica; la fiecare 25 - 30 de ani si la unele tari chiar la intervale de 15 - 20 de ani asistam la dublarea populatiei, si nu este prea departe momentul când vom ajunge la maximul de populatie (dupa unele teorii, prin anii 2150) pe care in conditiile tehnologiei si resurselor cunoscute actuale il poate suporta globul pamântesc, adica o populatie de 12 - 15 miliarde locuitori.

18

3. CAPITOLUL III 3.1. PRODUSE ENERGETICE Antracit - Cărbune de categorie superioară utilizat în activităţi industriale şi casnice. Conţine în general mai puţin de 10% materii volatile şi are o mare concentraţie de carbon (aproximativ 90% carbon fix). Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă, dar umed. Cărbune cocsificabil - Cărbune bituminos de o calitate care permite producerea de cocs adecvat utilizării în furnale. Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 Kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed. Alţi cărbuni bituminoşi (cărbune industrial) Cărbune utilizat pentru producerea de abur care cuprinde toţi cărbunii bituminoşi neincluşi la cărbunii cocsificabili sau antracit. Este caracterizat printr-un conţinut de materii volatile mai mare decât al antracitului (mai mult de 10%) şi un conţinut mai scăzut de carbon (mai puţin de 90% carbon fix). Puterea sa calorifică brută depăşeşte 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), măsurată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed. În cazul în care cărbunii bituminoşi sunt utilizaţi în cocserii, trebuie înregistraţi în categoria cărbunelui cocsificabil. Cărbune subbituminos - Sunt cărbuni neaglutinanţi, cu o putere calorifică brută între 17 435 kj/kg (4 165 kcal/kg) şi 23 865 kj/kg (5 700 kcal/kg), care conţin mai mult de 31% materii volatile la o masă uscată de cărbune fără substanţe anorganice. Lignit / cărbune brun - Sunt cărbuni neaglutinanţi cu o putere calorifică brută mai mică de 17 435 kj/kg (4 165 kcal/kg) şi cu un conţinut de materii volatile mai mare de 31% la o masă uscată de cărbune fără substanţe anorganice. Şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice produse şi arse direct trebuie înregistrate în această categorie. Şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice utilizate ca resuse pentru alte procese de transformare trebuie, de asemenea, înregistrate în această categorie. Tot aici intră şisturile bituminoase şi nisipurile asfaltice consumate în procesul de transformare. Şisturile bituminoase şi alte produse derivate din lichefiere trebuie înregistrate în chestionarul anual al petrolului.

19

Semicocsul este utilizat drept combustibil casnic sau direct de uzinele de transformare. toluenul. praful de cocs şi semicocsul produse din lignit / cărbune brun. Turba utilizată în alte scopuri decât pentru producerea de energie nu intră în această categorie. de asemenea.Turbă - Este un depozit sedimentar fosil. moale. naftalina). 20 . Combustibil brichetat . Gudron de cărbune Este rezultatul distilării distructive a cărbunelui bitnuminos. Gudronul de cărbune poate fi distilat suplimentar pentru a obţine diferite produse organice (de ex. Cocsul de gaz este utilizat pentru încălzire. Cocs de gaz . prin brichetare la mare presiune. cu un conţinut mare de apă (până la 90% în stare brută). În această categorie intră praful de cocs şi cocsul de turnătorie. materialul mărunt de lignit uscat şi praful de lignit. benzenul. Semicocsul (un produs solid obţinut prin carbonizarea cărbunelui la temperatură joasă) trebuie inclus în această categorie. În această categorie intră brichetele de turbă. uşor de tăiat.Este un combustibil produs din material mărunt de cărbune superior la care se adaugă un liant. să fie puţin mai mare decât cantitatea reală de cărbune consumat în procesul de transformare. care sunt în mod normal înregistrate ca materii prime pentru industria petrochimică. are un conţinut scăzut de umiditate şi materii volatile. în general a unui cărbune cocsificabil.Aceste brichete reprezintă un combustibil produs din lignit/cărbune brun. de culoare brun deschis sau închis. fără adăugarea unui liant.Este un produs solid obţinut prin carbonizarea la temperatură înaltă a cărbunelui. cocsul.Este un produs secundar al cărbunelui superior utilizat pentru producerea de gaz de iluminat în uzinele de gaz. combustibil. Cantitatea de combustibil brichetat produs poate. Cocsul de cocserie este utilizat în principal în siderurgie ca sursă de energie şi agent chimic. de origine vegetală. poros sau comprimat. BKB (brichete de cărbune brun) . Gudronul de cărbune este un produs secundar lichid al distilării cărbunelui cu scopul de a produce cocs în cocserii sau este produs din cărbune brun („gudron de temperatură joasă”). prin urmare. Cocs de cocserie . Această rubrică include.

Gazul de furnal este recuperat şi utilizat drept combustibil. prin gazificare totală cu sau fără îmbogăţire cu produse petroliere (GPL.Gaz de uzină . Acest tip de gaz mai este cunoscut şi ca gaz de convertizor. calculată la o masă de cărbune fără cenuşă dar umed şi cu un coeficient mediu de reflexie a vitritului de cel puţin 0. cărbune cocsificabil şi alţi cărbuni bituminoşi). Cărbunele superior include toate produsele energetice enumerate de la rubrica 1 până la 3 (antracit. Gaz de convertizor cu oxigen . parţial în uzină şi parţial în alte procese ale industriei metalurgice sau în centrale electrice dotate pentru arderea sa. gazul de furnal şi gazul provenit de la convertizorul cu oxigen) trebuie înregistrată în coloanele destinate acestor tipuri de gaze şi nu la producţia de gaz de uzină. Gazele de cărbune transferate la uzinele de gaz trebuie înregistrate (în coloana lor proprie) în cadrul sectorului de transformare. în industria metalurgică. Cantitatea de combustibil trebuie exprimată pe baza puterii calorifice brute. care apare la rubrica „Din alte surse”. Gaz de cocserie .) şi prin reformare şi amestec simplu cu alte gaze şi/sau aer. pe rândul corespunzător uzinelor de gaz. 21 . păcură reziduală etc. În sectorul de transformare trebuie să figureze cantităţile de gaz de uzină transferat la categoria gazelor naturale amestecate.Este produs în timpul arderii cocsului în furnale. transportul şi distribuţia gazului. Această categorie include gazul produs prin carbonizare (inclusiv gazul produs în cocserii şi transferat la categoria gazului de uzină). Cărbune superior . Gaz de furnal .Termenul de „cărbune superior” se referă la cărbunii cu o putere calorifică brută mai mare de 23 865 kJ/kg (5 700 kcal/kg). Cantitatea totală de gaz de uzină provenintă din transferurile altor gaze de cărbune trebuie înregistrată la rândul corespunzător producţiei de gaz de uzină. recuperat la ieşirea din convertizor.Este un produs secundar rezultat în urma producerii oţelului în furnalele cu oxigen. Producţia de alte gaze de cărbune (adică gazul de cocserie. gaz LD sau gaz BOS.În această categorie intră toate tipurile de gaze produse în uzine publice sau private a căror activitate principală este producerea. care vor fi distribuite şi consumate prin intermediul reţelei de gaz natural.6.Este un produs secundar rezultat în urma fabricării cocsului de cocserie pentru producerea de fier şi oţel.

unii ligniţi.56 < Qi0 < 20.0) : cărbunii bruni maţi şi unele huile. cărbuni cu umiditate normală (15% < Wt0 < 35%). Clasificarea cărbunilor după parametrii : Umiditatea totală (raportată la masa iniţială) : • • • • • • • • • • • • • • • cărbuni cu umiditate excesivă (Wt0 > 35%). deci excluzând celelalte probleme ce pot aparea în legatură cu extracţia. cărbuni cu conţinut moderat de cenuşă (15% < Aanh < 35%). turbele şi şisturile bituminoase Criteriul de intensitate a arderii. care este invers proporţional criteriului de aprindere. Ka) : Cenuşa (raportată la masa uscată) : Conţinut de materii volatile (raportat la masa combustibilă) : Puterea calorifică inferioară (raportată la masa iniţială) : Criteriul de aprindere. cărbuni cu umiditate redusă (Wt0 < 15%) cărbuni cu multă cenuşă (Aanh > 35%). aşa încât membrii fiecărei grupe să se comporte asemănător în procesul de ardere. cărbuni medii (12. cărbuni cu capacitate medie de aprindere (0. cărbuni antracitoşi (Vmc < 10%) cărbuni superiori (Qi0 > 20.94 MJ/Kg). cărbuni bătrâni (Vmc < 45%).5 < Ka < 1.Pornind de la utilizarea energetică. Ka (susceptibilitatea la aprindere) : 22 .5) : antraciţii şi majoritatea huilelor. cărbuni cu puţină cenuşă (Aanh < 15%) cărbuni tineri (Vmc > 45%).0) : unii cărbuni bruni pământoşi.94 MJ/Kg). prepararea şi alte moduri de utilizare decât arderea. Ki (intensitatea procesului de ardere a reziduului cărbonos. s-au propus câteva clasificări. care fac posibilă împărţirea multitudinii combustibililor solizi în grupe. cărbuni inferiori (Qi0 < 12. cărbuni cu capacitate ridicată de aprindere (Ka > 1.56 MJ/Kg) cărbuni cu capacitate redusă de aprindere (Ka < 0.

se numeşte carbonificare (sau degazare). şistul bituminos 3. Caracteristicile gazelor rezultate prin carbonificarea huilei : • indicele (factorul) de umflare reprezintă numărul unui profil tip asemănător cu profilul cocsului obţinut prin tratarea termică (calcinarea). cocsificare sau carbonizare la temperatură medie de 973 … 1073ºK (700 … 800ºC). 23 .• • • cărbuni cu intensitate de ardere ridicată (Ki < 0. de tratamentul termic aplicat. Indicele “0” se atribuie reziduului pulverulent.0) : unii cărbuni bruni maţi şi pământoşi. unii cărbuni bruni maţi. În procesul de carbonizare rezultă produse solide (semicocs sau cocs).0) : ligniţii. cărbuni cu intensitate de ardere medie (0. slab. de vârsta acestuia. a cărbunelui analizat.5 < Ki < 1. gradul de aglutinare depinde de indicele de umflare.5) : turbele. Încalzirea cărbunilor. unii ligniţi. în absenşa aerului. CARBONIZARE – AGLUTINARE Capacitatea de cocsificare este proprietatea cărbunilor de a produce cocs. moderat. În funcţie de temperatură. gaze de cocs). carbonizarea se numeşte : • • • semicocsificare sau carbonizare la temperatură joasă de 773 … 873ºK (500 … 600ºC). cocsificare sau carbonizare la temperatură înaltă de 1173 … 1273ºK (900 … 1000ºC). Capacitatea de cocsificare rezultă din determinarea indicelui de umflare şi a gradului de aglutinare ale cărbunelui. Dependenţa gradului de aglutinare de indicele de umflare : • gradul de aglutinare caracterizează proprietatea cărbunelui de a da cocs compact. cărbunii pot fi sau nu cocsificabili (foarte slab. bine sau excesiv). a căror compoziţie depinde de natura cărbunelui. cărbuni cu intensitate de ardere redusă (Ki > 1. lichide (gudroane) şi gaze (gaze de semicocs.2. peste temperatura de descompunere a masei combustibile. în anumite condiţii. huilele şi antraciţii.

până la autoaprindere. conţinutul de materii volatile. de asemenea. aer şi umiditate. prezenţa de corpuri străine. • comportarea cărbunilor faţă de agenţii chimici oxidanţi are o deosebită importantă pentru depozitarea cărbunilor în depozite : autooxidarea determină înrăutăţirea calităţii acestora. bătătorită. fixarea oxigenului conduce la autooxidarea lentă a materialului combustibil. Datorită conductivităşii termice reduse. Pentru micşorarea degradării şi evitarea auto-aprinderii cărbunilor trebuie luate următoarele măsuri : • suprafaţa de depozitare să fie plană. cu degajare de căldură./min. prevăzută cu rigole de scurgere a apelor. pe măsura încălzirii acesteia până la temperatura de 893ºK (620ºC). Pentru fiecare tip de cărbune. compoziţia chimică elementară. • autoaprinderea este un fenomen specific ligniţilor şi cărbunilor bruni şi se datorează proprietăţilor acestor cărbuni de a fixa oxigenul din atmosferă prin adsorbţie. uşor înclinată. Autoaprinderea apare. puterea calorifică). fără guri de canal. cu viteza de 3 … 5 grd. Autoaprinderea este favorizată de expunerea la soare. Autooxidarea în depozit conduce şi la înrăutăţirea caracteristicilor cărbunilor (masa volumică. autoaprinderea şi înrăutăţirea calităţilor de cocsificare. după 1. în care procesul de fixare fizio-chimică (adsorbţie) a oxigenului se transpune într-un proces de fixare chimică (oxidare).5 … 3 luni de la depozitare. Pericolul de autoaprindere este cu atât mai mare. 24 . fără vegetaţie. nu se admite asfaltarea. există o zonă caracteristică de temperatură.• Gradul de cocsificare se determină prin metoda dilato-metrică Gray-King. diversitatea granulaţiei. cu cât cărbunii sunt mai bogaţi în oxigen şi materii volatile. căldura degajată provoacă o creştere lentă a temperaturii. se înrăutăţeşte capacitatea lor de cocsificare (la o depozitare de numai 3 … 5 luni. unele huile tinere pot pierde complet capacitatea lor de cocsificare). de regulă. prin care se studiază modificarea înălţimii unei brichete de 60 mm.

cărbunii depozitaţi trebuie să fie de caracteristici şi vechime apropiate. peste care se toarnă smoală. capătul inferior fiind la circa 30 cm de baza grămezii. în cazul depozitării pentru 1 … 6 luni. pentru a nu lăsa goluri şi pentru a împiedica formarea curenţilor de aer în masa lor. ele trebuie să fie cât mai compacte. cu un termometru de 0 … 100ºC. prin intermediul tuburilor de oţel ascuţite la un capăt. suprafaţa superioară fiind înclinată. pentru răcirea cărbunilor. stratul de bitum trebuie să fie continuu. fiecare depozit să aibă o platformă de rezervă. în momentul formării grămezii. în vederea reducerii infiltraţiilor de apă. temperatura cărbunilor să fie sub 318ºK (45ºC). se măsoară şi la baza şi la partea superioară a tubului. cu suprafeţe netede. • în timpul depozitării trebuie controlată periodic temperatura în masa grămezii. cu excepţia celor pentru măsurarea temperaturii. grămezile se acoperă cu praf de cocs sau de cărbune oxidat (vechi) sau cu praf de cărbune proaspăt. cu lungimea suficientă pentru ca partea superioară să depăşească înâlţimea grămezii cu circa 30 cm. grămezile se execută în forme geometrice regulate (de obicei trunchiuri de piramidă). sau cu carton gudronat. şi zilnic la peste 50ºC. se prevede câte un tub la fiecare 25 mp suprafaţă orizontală. temperaturile de până la 50ºC se recitesc la 7 zile. de 2 … 5% din suprafaţa de depozitare. • • • • dimensiunile grămezilor depind de natura combustibililor. grămezile trebuie formate cu taluz natural sau cu parapet de beton sau zidarie. dacă temperatura la mijlocul tubului depăşeşte 50ºC. temperatura se controlează la mijlocul tubului. 25 . punctele de măsură se numerotează şi se marchează pe planul depozitului. grămezile se realizează la cel putin 10 m distanţă de orice sursă de caldură. în masa cărbunilor nu se admit ţevi. fără găuri sau crăpături. temperaturile citite fiind înregistrate.• • • • • • stâlpii de susţinere ai acoperişului şi împrejurimilor să fie din zidărie sau beton sau îmbrăcaţi cu aceste materiale.

după care se reface grămada. Cocsificarea reprezintă procesul de descompuere pirogenincă a cărbunilor. printr-o fază plastică. la apariţia şi accentuarea în evul mediu a deficitului de lemn. Temperatura ridicată a degazării determin randamentele şi calitatea produselor cărbunilor rezultate la cocsificarea cărbunilor. arderea varului. Materia primă folosită la cocsificare este constituită din huile aglutinatecocsificabile. urmată de întărirea masei. prin formare de hidrogen. la încălzire. singurul agent reducător pentru elaborarea fierului din minereuri a fost mangalul. drept combustibil pentru forjele fierăriilor. diferenţiind acest proces de descompunerea pirogenetică la temperaturi joase. În Anglia şi Germania. la forje. din proces rezultând de asemenea gaz combustibil. Cocsificarea cărbunilor şi utilizarea cocsului în metalurgie sunt relativ recente. Scopul cocsificării cărbunilor este obţinerea cocsului utilizat în siderurgie şi industria chimică. reziduul solid al cărbonizarii lemnului. dur şi compact – cocsul metalurgic. cărbunii se răcesc pe platforma de rezervă a depozitului. Consumul excesiv de lemn pentru producerea manganului şi de mangal pentru elaborarea fierului (30 tone lemn = 1 tona fier) a dus la despădurirea unor regiuni întregi. produse ceramice. În acest caz. huilele încep să fie utilizate în secolul al XII-lea. ceea ce a impus căutarea unor noi combustibili. ea putând mări pericolul de incendiu. gramada se dă imediat în consum. dacă aceasta nu este posibilă. la temperaturi de 900 – 1000 ºC. fabricarea sticlei. care fiind sărac în sulf şi cenuşă. caracteristică procesului de semicocsificare. Pe parcurs apar observaţii asupra 26 . s-a dovedit un combustibil tehnologic adecvat.Autoaprinderea cărbunilor se manifestă prin depăşirea temperaturii de 333ºK (60ºC) şi se observă prin gazele de culoare albă care se degajă din zonele respective. gudron şi alte produse chimice valoroase pentru diferite sectoare industriale şi pentru agricultură. precum şi foarte reactiv. Timp de mii de ani. Pentru aceasta au fost luaţi în consideraţie cărbunii. datând de circa 250 de ani. în absenţa aerului. utilizaţi încă din antichitate. de către greci. care au proprietatea de a trece. ceea ce duce la formarea unui reziduu solid. Stingerea cu apă nu este permisă.

Până la sfârşitul secolului al XVII-lea se extinde utilizarea cocsului la fabricarea sticlei şi a obiectelor ceramice. provenind de la o parte din complecşii anorganici prezenţi la origine în substanţa cărbunoasă. Bocşele au fost perfecţionate pe parcurs. la topirea plumbului şi încălzirea casnică. prin faptul că pot fi încălziţi mai repede decât cei din urmă. de la cocsificarea cărbunelui în bucăţi s-a trecut treptat la cocsificarea huilei măcinate şi chiar stampate.necesităţii de a „desulfura” cărbunele. Cantitatea de sulf reţinută este parţial dependentă de condiţiile de formare şi pentru ca valorile obţinute pentru conţinutul de cenuşă să fie comparabile. Astfel a apărut ideea cocsificării cărbunilor. iar operaţia de „desulfurare” era similară carbonizării lemnului în bocşe. 27 . iar de pe altă parte din materiile minerale asociate. denumirea de „sulf” cuprindea substanţele rău mirositoare degajate în timpul încălzirii şi arderii cărbunilor. Procesul de descompunere pirogenică a cărbunilor decurge cu formarea concomitentă a unor produse cu greutate moleculară mai mică şi a altora cu greutate moleculară mai mare decât materialul supus carbonizării.1 mg. DETERMINAREA CENUŞII Cenuşa constituie reziduul care rămâne după arderea în aer a cărbunelui sau cocsului. Caracteristicile cărbunelui superior şi ale cocsului diferă de cele ale cărbunelui brun şi ale lignitului. fiind încălzită cu o viteză de 815 ºC şi menţinută la această temperatură până la masa constantă. Produsele cu greutate moleculară mică constituie materiile volatile ce se degajă prin descompunerea termică a masei cărbunelui. Aparatura necesară determinării: • balanţa de precizie 0. aceste condiţii trebuie riguros respectate. 3. de a îndepărta „impurităţile” acestuia înainte de utilizarea în anumite scopuri tehnologice. la care durata cocsificării era de 7 – 8 zile. în bocşa sau cuptor. iar produsul cu greutate moleculară mai mare formează reziduul solid al pirogenării – semicocsul.3. Proba pentru determinare este arsă în aer. respectiv cocsul. în anul 1840 ajungându-se la cuptoarelebocşa cu pereţi zidiţi. Conţinutul de cenuşă se calculează din masa reziduului după ardere.

Dacă este necesar. de o astfel de dimensiune încât să se poată deplasa uşor în cuptor. • pentru cărbune brun şi lignit: se introduce capsula neacoperită în cuptorul cu mufă la temperatura camerei.• cuptor cu mufă. capabil să dezvolte o temperatură uniformă în intervalul cerut de procedeu şi de atinge acest interval în timpul specificat. cu adâncimea de 10 – 15 mm şi capac. de la 250 la 500 ºC în următoarele 30 minute. • placa izolantă de silică de 6 mm grosime. • pentru cărbune superior: se introduce capsula neacoperită în cuptorul cu mufă la temperatura camerei. Diametrul capsulei va fi calculat astfel încât densitatea de încărcare pe suprafaţa să nu depăşească 0. de la 500 la 815 ºC în următoarele 30 – 60 minute şi se menţine la această temperatură timp de 60 minute.10 g/cm² pentru cocs. porţelan sau platină. 28 . • pentru cocs: se pune capsula neacoperită pe placa izolatoare. se introduce în cuptor la 815 ºC şi se menţine la această temperatură timp de 75 minute.1 mg. proba trebuie să fie supusă în atmosferă într-un strat subţire pentru un timp minim suficient ca umiditatea conţinută să ajungă aproximativ la echilibru cu atmosfera laboratorului.15 g/cm² pentru cărbune sau 0.2 mm. sau un dispozitiv echivalent. Se ridică temperatura la 250 ºC în 30 minute. capsula curată şi uscată şi capacul. • capsula din sticlă. Preparare – proba de cărbune sau cocs utilizată pentru determinarea cenuşii se macină şi se trece prin sita de 0. Mod de lucru – se cântăreşte cu o precizie de 0. se răspândesc uniform 1 – 2 g proba în capsulă şi se recântăreşte. de la 500 la 815 ºC în următoarele 60 minute şi se menţine la această temperatură pentru următoarele 60 minute. Ventilaţia prin cuptorul cu mufă se face astfel încât să se asigure circa 5 schimburi / minut. Se ridică temperatura la 500 ºC în 30 minute.

în acelaşi laborator. Precizia metodei folosite Sub 10% 10 % şi peste Repetabilitate – rezultatele a două determinări paralele.1.3 % în valoare absolută 2.1.0 % din rezultatul mediu 3. efectuate la date diferite.0 % din rezultatul mediu Tabelul 3. de acelaşi operator. pe două probe reprezentative luate din aceeaşi probă pentru analiza. Reproductibilitatea – mediile rezultatelor a două determinări în două laboratoare diferite pentru probe reprezentative luate din aceeaşi probă pentru analiză. CAPITOLUL III – COMBUSTIBIL SINTETIC 29 . nu trebuie să difere mai mult decât valoarea din tabelul 3. 4.2 % în valoare absolută 0. după ultima etapă a preparării probei nu trebuie să difere mai mult decât valoarea din tabelul 3. cu aceeaşi aparatură.Conţinutul de cenuşă Diferenţe maxime admise între rezultatele obţinute În acelaşi laborator Între laboratoare diferite (repetabilitate) (reproductibilitate) 0.1.

1. un lichid donor de hidrogen).U.A şi alte agenţii guvernamentale. în absenţa aerului. produce un gaz. cantităţile de care se dispune şi necesităţile. cărbunele poate fi făcut să „curgă”. astfel un cărbune bituminos poate avea H/C = 0. situaţia tehnologiei existente.0. Lichefierea directă se produce. existenţa apei. pe un numar de 6 proiecte conceptual generale de procese de lichefiere a cărbunelui.A. în modul următor: un nămol de cărbune. este purificat şi făcut să reacţioneze catalitic pentru a produce în principal un lichid.07. Pentru a contribui la dezvoltarea unei baze de comparaţie. calitatea cărbunelui. gudron (care poate fi hidrotratat pentru a se obţine combustibili lichizi. devenind lichid.) a publicat rezultatele unui studiu efectuat pentru Ministerul Energiei din S.4. este făcut să reacţioneze cu hidrogenul sau cu un precursor al acestuia. indirecte şi pirolitice. Lichefierea propriu-zisă. ci despre prelucrarea şi asocierea acestuia cu unele fluide. după care gazul sintetic format din oxid de carbon în amestec cu hidrogenul. dintre care. (de exemplu. nu este vorba despre aducerea cărbunelui ca atare în stare lichidă.05 . pentru lichefierea cărbunelui. Parsons Company (S.U. În ţările respective există instalaţii mari (şi proiecte de dezvoltare a acestora). reprezintă o tehnică deja intrată în circuitul industrial al unor ţări. care vizează transformarea directă a cărbunelui într-un lichid cu proprietăţi asemănătoare petrolului. introdus într-un lichid recirculat obţinut din cărbune. demonstrative sau industriale. să rezulte amestecuri ce au proprietăţi de fluid. CĂRBUNE LICHID Chiar dacă se prezintă sub formă solidă. metodele folosite fiind: directe. astfel încît. la temperatură şi presiune mare. The Ralph M. Piroliza. flexibilitatea în exploatare a instalaţiei alese etc. cu conţinut redus de sulf) şi un rest carbonizat. lichefierea măreşte conţinutul de hidrogen din molecula de carbon. pe când o păcură de distilare rezultată prin lichefiere poate atinge H/C 30 . în final. De fapt. Lichefirea indirectă implică la început faza de gazeificare a cărbunelui. schematic. Principalul factor care dă eficienţa unui procedeu sau altul este raportul dintre hidrogenul conţinut în combustibilii sintetici şi carbon H/C. Tehnologiile se aleg în funcţie de o serie de factori. în care moleculele de carbon sunt sfărâmate prin încălzire la temperatură ridicată.

cuprind secţii de manipulare şi de preparare a cărbunelui. Instalaţiile de lichefiere directe. Se ştie că în cadrul aducerea cărbunelui sub formă fluidă se face prin modificarea structurii moleculare a fazei solide. ş i anume gazeificarea nu prezintă nici ea un bilanţ economic pozitiv.gazele naturale de acelaşi . cărbune pulverizat şi amestecat cu un fluid vec primelor două tehnici – lichefierea şi gazeificarea – ie. cu atât este necesar mai mult echipament.12-0. cu tor. cenuşa de cărbune şi cărbunele netransformat. Direcţia paralelă în care se desfăşoară cercetările. suspensia. Dacă punem la socoteală şi faptul că combustibililor gazoşi . o secţie de separare a rezidurilor în care se elimină din lichidele rezultate. precum şi factorului de conversie dezavantajos. după care gazul rezultat este purificat complet şi apoi făcut să reacţioneze catalitic la o termperatură de circa 600°C pentru a se produce metan. În ceea ce priveşte procedeele indirecte.13. în metoda Fischer-Tropsch cărbunele introdus în instalaţie este complet gazeificat. la ora actuală nu se întrevede pentru viitorul apropiat o comercializare pe scară largă produselor rezultate prin gazeificarea cărbunelui. doar o mică fracţiune din energia înmagazinată în cărbune să devină disponibilă pentru acest domeniu – al folosirii deţin de departe monopolul. deoarece în stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu şi al tehnologiei corespunzătoare doar o mică fracţiune a cărbunelui poate fi trecută în stare lichidă. de exemplu benzina şi păcura distilată. Oricare ar fi procedeul de lichefiere şi oricât de atractivă ar fi obţinerea directă din cărbune a unor combustibili lichizi derivaţi ai petrolului. Cu cât acest raport este mai mare. datorită puterii lor calorice mari. componente ale gazului de petrol lichefiat şi lichide. ceea ce se întâmplă. o secţie de lichefiere. tehnicile respective sunt extrem de costisitoare. precum şi instalaţii de conversie a lichidelor intermediare. cercetările s-au îndreptat şi spre o altă direcţ care să conducă la folosirea cu randament sporit a cărbunelui iniţial alte cuvinte. datorită echipamentului greu necesar.= 0. dacă se doreşte să se fabrice şi altceva decât combustibili lichizi grei (ca păcura reziduală). problemele care se ridică fiind gen ca şi în cazul lichefierii : investiţii foarte mari pentru ca în final utilizări concrete. de unde 31 . Bilanţul energetic rezultant este cu totul nesatisfacator. de factură nouă. deci costurile investiţiilor şi preturile produselor finale devin mai mari. De aceea.

mineral cu înalt conţinut energetic. ele nu aparţin în egală măsură tututor ţărilor. combustia. cu toate privirile s-au îndreptat nu o dată spre cărbune.şi tehnologia deficitară despre care am amintit mai înainte. necesitând instalaţii greoaie de ardere şi prezentând reziduuri masive sub formă de cenuşă care se cer evacuate. obţinându-se un amestec care poate fi utilizat ca oricare combustibil fluid. respectiv derivaşi emanând mult mai slab în atmosferă agenţi poluanţi. care a permis simplificări tehnice considerabile în ramurile industriale respective. imperativele menţinerii purităţii mediului ambiant. Fluidul de antrenare poate fi un gaz şi atunci avem de-a face cu pulverizarea uscată a cărbunelui şi cu tehnicile corespunzatoare pentru suspensii solid-gaz sau un lichid şi atunci se intră domeniul amestecurilor solid-lichid . utilizarea derivaţilor petrolului satisfăcea în mai mare măsură decât în cazul cărbunelui. Pe lângă toate acestea. prezent în toate continentele şi adesea exploatabil chiar la suprafaţa solului. Dar descoperirea folosirea acestui ulterioară a petrolului a transferat atenţia societăţii spre produs natural cu mult mai uşor de transportat în cantităţi petrolului la începutul de a se elibera pe cât posibil în s-a trezit la realitate: resursele naturale nu sunt inepuizabile. Prin obţinute să fie de ordinul celei dispersează pulberea simplu: se macină fin cărbunele astfel încât dimensiunea medie a granulelor a granulelor de făină (câteva zeci de microni) şi se ţinută într-un fluid de antrenare. cărbunele a fost resursa energetică primă în dezvoltarea industrializării. foarte abundent în natură. deci se impunea satisfăcătoare la distanţe mari. Deşi dificil de transportat şi manevrat. cipiul de pregătire a suspensiei este foarte însă. În cazul suspensiei. cu posibilităţi de obţinere din el a nenumărăţi derivaţi şi nu în ultimul rând. situaţia este cu totul alta. efor că în anii crizei energetice turile privind arderea directă a cărbunelui au fost şi sunt limitate de practicile cu mult mai comode şi mult mai 32 . Vreme îndelungată omenirea s-a bazat pe utilizarea cărbunelui. Problema reconsiderării ş i revalorificării cărbunelui a intrat în actualitate odată cu criza energetică generată de creşterea a excesivă a anilor '70. Şi. Atunci omenirea s-a văzut pusă în situţia de dependenţa de petrol şi cu aceastş ocazie căutarea unor surse de energie alternative.

datorită condiţiilor fizice pe care trebuie să le îndepli nească amestecurile solid-lichid. s-a pus problema realizării unui amestec cărbune-petrol care să conţină cea mai mare proporţie de cărbune posibilă. Pulverizarea cărbunelui nu reprezintă o tehnică de data recentă . dar eforturile au fost de scurtă durată. Fizica corpului solid şi a mediilor continue operează cu noţiunea de concentrare volumică. gazeificarea şi suspensia – s-au intensificat şi şi-ar fi găsit noi rezolvări. Se obţine o flacără asemănătoare trolului. interesul faţă de ele scăzând pe măsură ce derivaţiile petrolului deveneau tot mai abundente şi costau tot mai puţin. care poate fi înglobată într-un lichid. Aici au apărut limitări tehnice. În consecinţă. Cercetările desfăşurate în cele trei mari direcţii menţionate – lichefierea. o marime caracteristică. independentă de natura astfel încât concentraţie. În scopul special. Ca urmare.lichid nu s-au bucurat de o atenţie constantă. substanţelor în cauză (solid sau lichid). cu excepţia unor cercetări sporadice şi a unor perioade critice în aprovizionarea cu petrol (cum a fost cazul celor două războaie mondiale). mai întâi prin interesul acordat ames economisirii în cea mai mare măsură a pe tecurilor cărbune-petrol. un gaz . independent de densitatea lui. Noul impuls al cercetărilor în acest domeniu s-a dat î mondiale. în anul 1974.nepoluante legate de utilizarea petrolului. Cu m ai multe zeci de ani în urmă a început să se utilizeze în diferite sectoare industriale cărbune pulverizat antrenat în flux de gaz (de preferinţă. pentru a evita riscul de explozie). într-o schemă relativ simplă: cărbunele pulverizat se stochează într-un siloz. n timpul crizei energetice amestecurile cărbune. Amestecurile cărbune-lichid sunt de dată şi mai veche. Peste această mai poate fi utilizat în instalaţii specifice combustibililor lichizi. din care este transportat prin conducte pneumatice şi dispersat în camera de ardere cu ajutorul unui arzător celei produse de petrol. Aceasta dă cantitatea maximă de solid. s-a pus problema reconsiderării cărbunelui. Încă de la începuturile industriei petroliere au apărut sub formă de amestec carbine. amestecul rezultant să poată fi considerat încă lichid. limita se trece în domeniul solidului umezit sau umed şi amestecul respectiv nu 33 .

ba chiar ar fi mai bine să se rămână la a amestecurilor cărbune-combustibil lichid nu poate depăşi 50% în concentrate de 45%. comburantul fiind un solid divizat în granule.U. de regulă. De exemplu.) Din pă cate.. două limite .Primele demonstraţii cu amestecuri cărbune-petrol au fost făcute î n S.. Part iculele de solid au diametrele cuprinse între superioară – putându-se vorbi despre un diametru desemnează populaţia de particule cea mai repartiţii granulometrice.inferioară şi mediu şi despre un mod care nici nu fiind destul numeroasa din cadrul aşa – numitei cărbunele pulverizat uscat este măcinat. de 55 microni.A. o filială a firmei McDonnell Douglas şi alta a firmei Electric Fuel Corp (S. blocarea pompelor etc. iar combustibilul un polimer. în urma acestui succes tehnic. datorită în bună parte şi progresului înregistrat în care se prima fază de domeniul combustibililor pentru rachete (este vorba despre propergol.U. cărbune.A. între anii 1981 şi 1984. Experienţa s-a derulat în condiţii foarte bune. dar concentraţia de cărbune din amestec a fost doar de 30%. compune din două componente — din comburant şi un combustibil. La ora actuală.A. La ora actuală. la un cuptor de 80 MW. situaţia reală este departe de cazul ideal: micile granule de cărbune sunt departe de forma sferică şi sunt egale între ele. până la diametrul mediu echipamente disponibile. Cu o asemenea repartiţie cându-se apel la granulometrică s-au putut exploata instalaţii industriale fă 34 . operaţională Concluzia c are s-a desprins a fost aceea că. o concentraţie utilă. de exemplu.U. pulberea rezultată prin orice procedeu de sfărâmare de eterogenă. din unele ţări europene (dintre care şi Franta) şi din Japonia au iniţiat cercetări şi aplicaţii în acest domeniu. se pot cita unele întreprinderi care asigură producerea şi comercializarea de amestecuri cărbunecombustibil lichid. o serie de alte întreprinderi de stat sau particulare din S. preparare a carburantului propriu-zis trecând prin stadiul de amestec solid-lichid). pentru a se evita unele inconveniente care pot apărea la exploatarea pe scară mare (obturarea dispozitivelor de injecţie. de către New England Power Corporation. timp de un an (din 1979 până în 1980). aşa cum se întâmplă de regulă.).

Una dintre aceste soluţii este de natură a valorii concentraţiei volumice a fizică. Extinzând raţionamentul. s-ar face. în final se obţine o . Problema a fost dacă putea acţiona asupra poroxităţii. Aceasta se poate general. în populaţii de concentraţia volumică limită este corelată cu porozitatea. făcând-o să descrească. dacă con siderăm că s-au produs doar două populaţii metrul particulelor mici este de o asemenea granulometric diferite şi că dia trebui ocupat de lichid valoare încât acestea se pot insera printre cele mai mari. realizarea de populaţ monodimensionale nu este posibilă ii de particule . spaţiul vacant care ar devine mai mic. este ocupat de particule şi mai mici ş. Unele procedee de separare a sărurilor minerale se bazează pe următorul raţionament de natură fizică: întrucât densitatea să rurilor este de două până la cinci ori mai mare decât a cărbunelui însuşi. care se regasesc în cărbunele extras sub formă de incluziuni. Pentru a elimina împurităţile intrinseci ale cărbunelui trebuie practicată o măcinare preliminară. Acolo se pot produce două sau mai multe granule (particule) cu diametre net diferite.a. cărbunele ex metalice (FeS). Dimens iunea acestor incluziuni nu depăşeşte câteva zeci de microni şi din punct de vedere chimic avem de-a face cu silico-aluminaţi. . în faza de măcinare.. Sub efectul presiunii şi al temperaturilor ridicate existente la adâncimi mari. Multe tipuri de cărbune conţin şi o proporţie corespunzătoare de sulfuri aceste . care sunt eliminate în mare parte (dar nu total) prin spălarea cărbunelui înainte de utilizare. 35 .exista două soluţii pentru creşterea semnificativă unei suspensii solid – lichid. în practica industrială. În afară de tras mai conţine şi impurităţi datorate sfărâmării rocilor adiacente.. urmată de separarea incluziunilor de cărbunele propriu-zis.împachetare" strânsă a granulelor de solid. dacă particulele de diametru mediu ocupă spaţiul dintre particulele mari şi apoi spaţiul rămăs liber. Idealizind. astfel încât concentraţia volumică să ajungă până la 70% şi chiar mai mult. Desigur că. resturi de pământ etc.defecte" proprii. separarea se poate face gravitaţional. Aşa cum am văzut. sărurile minerale dispersate în zăcăminte au format aglomerări cristaline.

formând aglomerări din petrece foarte rapid.. apoi suspensia rezultată este supusă unei agitaţii mecanice intense.1%. prin flotare nu se separă componente la diametrul de ~10 μm. după această fază. deoarece deşeurile de ardere evacuate corespund normelor în vigoare pentru protecţia mediului. bazată pe comportarea diferită a celor două componente în câmpul electric intens. Aglomerarea se asociază cu particulele de cărbune şi în urma agitaţiei mecanice. Amestecul este îndreptat. după ce i s-a adaugat un lichid hidrofob în cantitate de ciocnesc şi se alipesc. sărurile minerale sunt două componente faţă de apă: cărbunele este hidrofile şi pot fi deci utilizate procedee de flotaţie şi de aglomerare selectiva. ori pentru a atinge 1% în conţinutul de cenuşi reziduale trebuie eliminate practic toate impurităţile din cărbune. O dată această fază de purificare consumată. terminată. Se dezvoltă şi studii de natură chimică şi biologică. se utilizează separarea electrostatică. Ameste a doua pot fi folosite fără a se efectua modificări în insta curile din generaţia laţii. În această metodă. Calculele au arătat: conţinutul rezidual de cenuşă în cărbune nu trebuie să depăşească 0. în timp ce apa trecând prin sită — va antrena particulele minerale. Cu acest procedeu s-a ajuns la o concentraţie reziduală de 0. spre o sită care va colecta aglomeră rile. Aceste pro cedee au trecut deja în faza industrială. cărbunele măcinat ultra fin este dispersat într-o mare cantitate de apă. ceea ce se realizează numai printr-o măcinare ultra fină. Astfel. Cea mai mare parte a procedeelor de dezcenuşare cunoscute. se trece la fabricarea amestecului cărbune-lichid din generaţia a doua. În anii 1983 – 1984 nu se atingea mai puţin de 3%. acestea se 36 . erau inoperante sub un anumit diametru mediu al granulelor de cărbune pulverizat. Dintre procedeele f izice doar aglomerarea selectivă nu este afectată de granulometria ultra fină. dar acestea sunt doar în fază de cercetare (atacul selectiv cu acizi sau utilizarea bacteriilor . Lichidul hidrofob se ce în ce mai mari. ceea ce corespunde la un diametru mediu de 4 μm.mâncătoare" de sulfuri metalice).8%. În fine. Scopul acestor operaţ ii de purificare a cărbunelui este reprezentat de conservarea mediului înconjurător şi reducerea poluării.Altele apelează la afinitatea celor hidrofob.

reciclati . a produce un amestec carbune-apa cu doar circa 30 % carbune inseamna a impovara cu transportarea si stocarea inutila a 50 % apa. incercari de folosire a amestecurilor carbune-combustibil licihid in motoare Diesel au fost facute inca in timpul celui de al doile a razboi mondial. De altfel. drept lichide hidrofobe au fost folositi frenoni. deci cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie mai mare. s-a dovedit ca macinarea ultrafina ridica si ea unele probleme cum ar fi faptul ca la dimensiuni ale granulelor de microni nu se mai poate realiza granulometria multimodala expusa de granule este cu atat mai mare cu cat acestea su ~ 4 sau ca suprafata totala puna in incurajatoare. In anul 1987. Printre altele. De aceca. firma americana General Electric a reusit sa functiune asemenea motoare Diesel experimentale. firma OTISCA din S. procedeele de fabricatie fiind diferite de la o echipa la alta. Dar uzinele respective au fost distruse de bombard amente. A nu se uita ca Diesel insusi a conceput initial motorul sau pentru a functiona cu carbune pulverizat.9 %. Rezulatele obtinute deschid perspectivele folosirii amestecurilor din generatia a doua nu numai in instalatii industriale ci chiar motoare Diesel lente si turbine cu gaz. in Germania. se 37 .U. In aceste conditii nu se poate spera la un continut masic de carbune mai mare de 55 %. Cercetarile in domeniul amestecurilor carbune-lichid din generatia a doua sunt in plina efervescenta. pentru viitorul apropiat. Initial. a ajuns (incepand cu anul nt mai fine. doua echipe de cercetatori (din Canada si Franta) au anuntat producerea unui amestec cu aproximativ urmatoarele proportii: 45 – 55 % carbune epurat. In prezent. Ori. care – datorita volatilitatii foarte mari – pot fi culesi prin incalzirea aglomerarilor si apoi 1984) sa produca amestecuri carbune-apa cu concentratie masica de ca pana la 53 % si reziduuri de cenusa de 0.. rbune 49 tipul de Cu acest tip de lichid.3 % pana la 0. in afara de faptul ca prin evaporarea apei in timpul combustiei se mai pierde circa 10 % din puterea calorifica a amestecului.Aglomerarile sunt apoi spalate intens cu apa pentru a se elimina resturile de lichid hidrofob. se incearca alte variante. rezultatele fiind cu toate dificultatile tehnice care raman de invins. in functie de carbune. 6 – 20 % combustibil lichid usor si 50 – 35 %. apa.A.

Dar ceea ce se simplifica. SUA) Imhausen high-pressure (Germania) Conoco – Clorura de zinc (dezvoltat de Conoco. devine resorbita. Numai descoperirea unei substante tensio-active noi a putut rezolva dilema: aceasta. Amestecurile astfel obtinute au fost denumite ultracarbo fluide. PROCEDEE Procesele de lichefiere directa se impart in doua grupuri principale: • • Proces de lichefiere directa intr-o singura treapta Proces de lichefiere directa in doua trepte Procese de lichefiere a carbunelui intr-o singura treapta: • • • • • • • Kohleoel (dezvoltat de Ruhrkohle. a redat suspensiei proprietatile de fluiditate necesare. SUA). fiind o forma improprie pentru indiferent ce utilizare. vascozitate sub 1.2. acesta poate aduce un surplus de energie in cazul in care nu este freon ci un combus usor. din care 72% este data de 4. 38 .24 * 1/10 incadreaza in normele de deversare in atmos putere calorifica ridicata – carbune. 3 tibil lichid mai complicat ulterior. Ele au urmatoarele caracteristici: • • • • continut in cenusa inferior la 0. Germania) NEDOL (dezvoltat de NEDO. 24 244 kj/kg.5 Pa *s. Japonia) H-Coal (dezvoltat de HRI. deoarece produsele se prezinta sub forma pulverulenta din care apa a fost kg/MJ (ceea ce se fera). SUA) SRC-I and II (dezvoltat de Gulf Oil. adaugata amestecului carbune – apa in cantitate corespunzatoare. costuri nu foarte ridicate si amortizabile in timpi convenabili.Daca nu se mai recicleaza agentul aglomerant (hidrofob). SUA) Exxon Donor Solvent (EDS) (dezvoltat de Exxon. folosind direct aglomerarile. LICHEFIEREA DIRECTA.

4.KOHLEOEL (Ruhrkohle. Procesul de lichefiere directa a carbunelui intr-o singura treapta „Kohleoel” NEDOL (NEDO. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. Fig.. Germania) Dezvoltarea procesului a inceput cu o productie de 0.4 tone/zi. Aceasta initiativa a fost sub indrumarea New Energy and Industrial Technology Development Organisation (NEDO).1 tone/zi si 2. au fost dezvoltate trei procedee de lichefiere directa a carbunelui. producand peste 85 000 tone de produse distilate obtinute din peste 170 000 tone de carbune. Pana 1983. Japonia) In perioada 1978 – 1983. aceste proces au fost testate la diferite capacitati ce variau inte 0.1. 39 . de catre companiile japoneze: Nippon Kokan. intr-un timp de 22 000 ore de lucru. Sumitomo Metals Industries si Mitshubishi Heavy Industries.5 tone/zi si 0. la inititiva Guvernului Japonez. un contract pe o perioada de 2 ani. In 1997. Uzina din Bottrop a functionat intre 1981 – 1987.2 tone/zi la uzina Bergbau-Forschung si 200 tone/zi la uzina Bottrop. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu Germania.

SUA) 40 . proiectul a fost decomisionat in 1987 datorita reducerilor bugetare.. Procesul de lichefiere directa a carbunelui intr-o singura treapta „NEDOL” Procese de lichefiere a carbunelui in doua trepte: • Catalytic Two-Stage Liquefaction (CTSL) (dezvoltat de USDOE & HRI. Japonia) Consol Synthetic Fuel (CSF) (dezvoltat de Consolidation Coal Co.Decat sa sprijine fiecare proces in parte. care au fuzionat sub denumirea de HTI. un contract pe o perioada de 2 ani. SUA) • • • Liquid Solvent Extraction (LSE) (dezvoltat de British Coal Corporation. 4. A fost creat un consortiu ce reunea 20 de companii. MB) Brown Coal Liquefaction (BCL) (dezvoltat de NEDO. sub numele de Nippon Coal Oil Company Ltd. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. pentru a concepe si a construi o uzina pilot cu o capacitate de 250 tone/zi. NEDO a imbinat caracteristi ale celor trei procedee sub unul singur: procesul NEDOL – ce viza in special carbunii subbituminosi si bituminosi. Totusi. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu NEDO.2. Fig.

SUA) Acest proces este dezvoltat pe baza procesului de lichefiere directa intr-o singura treapta H-Coal. dar cercetarile finantate de USDOE au continuat la uzina HTI – Lawrenceville. In uzina pilot de testare – Wilsonville – a lichefierii carbunelui. prin care se angaja sa faca un studiu de fezabilitate asupra unei uzine de lichefiere a carbunelui care sa produca 5000 tone/zi. MB). SUA) Mitsubishi Solvolysis (dezvoltat de Mitsubishi Heavy Industries. SUA) Supercritical Gas Extraction (SGE) (dezvoltat de British Coal Corporation. Germania) Amoco CC-TSL (dezvoltat de Amoco. LSE (Extragerea Solidului Lichid) si BCL (Lichefierea Carbunelui Brun) au continuat sa se dezvolte dincolo de sfarsitul anilor 1980. SUA) Kerr-McGee ITSL (dezvoltat de Kerr-McGee. Lichefierea Catalitica in Doua Trepre (HTI. un contract pe o perioada de 2 ani. 41 .• • • • • • • Lummus ITSL (dezvoltat de Lummus Crest. procesul a fost dezvoltat pe o perioada de mai bine de 15 ani. Japonia) Pyrosol (dezvoltat de Saarbergwerke. Doar procedeele CTSL (Lichefierea Catalitica in Doua Trepte). Uzina a fost inchisa in 1992. SUA) Chevron Coal Liquefaction (CCLP) (dezvoltat de Chevron. Institutul de Cercetare a Carbunelui din China a semnat cu HTI.

4. Fig.Fig. PROCEDEE Procedee de lichefiere indirecta: • • • SASOL Procesul Sasol Procesul Mobil MTG Procesul Shell SMDS 42 .3. Procesul este dezvoltat pentru industria carbunelui inferior care are de umiditate de 60 %.3. A functionat in perioada 1985 – 1990. Procesul de lichefiere directa a carbunelui in doua trepte „CTSL” Brown Coal Liquefaction (BCL) (NEDO. LICHEFIEREA INDIRECTA. Japonia) Acest proces a fost dezvoltat de NEDO (Japonia).4. Procesul de lichefiere directa a carbunelui in doua trepte „BCL” 4. 4. pana la o productie de 50 tone/zi. procesand aproximativ 60 000 tone de carbune.

Procesul de lichefiere indirecta „SASOL” 43 .5. a fost construita in Africa de Sud. Compozitia produselor de gazificare este ajustata sa favorizeze amestecul ideal de hidrogen si monoxid de carbon si sa indeparteze impuritatile de sulf. 4. 1930 si 1940. Fig. fiind continuat si dezvoltat de Sasol avand imbunatatiri substantiale la partea de sintetizare.Lichefiere indirecta presupune defalcarea completa a structurii carbunelui. avand o capacitate de 6000 baril/zi. Prima uzina. Procedeul se bazeaza pe procesul de lichefiere Fischer-Tropsch. prin gazeificare cu abur. dezvoltat pe sacra larga in Germania. Sasol 1.

care are ca modalităţi de implementare: adoptarea politicilor de mediu. toate straturile atmosferice. este un obiectiv de interes public major. precizând şi modalităţile de implementare ale acestora: a) principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale presupune ca obligativitate a tuturor celor care întocmesc strategii şi politicii sectoriale să le integreze în politicile şi strategiile de mediu. toate materiile organice şi anorganice. Protecţia mediului nu trebuie să constituie o piedică a dezvoltării economice. asigură o mai mare siguranţă în funcţionare şi un mediu sănătos atât pentru actuala generaţie cât şi pentru cele viitoare. pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii. Important de reţinut este faptul că din mediu fac parte şi valorile materiale. MEDIU . PRINCIPIILE PROTECŢIEI MEDIULUI Reglementarea protecţiei mediului.5. prin evaluarea gradului de suportabilitate a mediului. La baza protecţiei mediului în România stau următoarele nouă principii şi elemente strategice. precum şi calitatea vieţii. inclusiv unele valori materiale şi spirituale. b) principiul precauţiei în luarea deciziei . calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului".1. armonizate cu programele de dezvoltare. cele spirituale. apa. aspectele caracteristice ale peisajului. efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea 44 . precum şi fiinţele vii. Realizarea unei dezvoltări economice care are la bază protecţia mediului.„Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul. sănătatea omului. sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior. Pentru a putea înţelege prevederile legilor din acest domeniu este necesar să plecăm de la unele definiţii. CAPITOLUL IV – MEDIUL SI EFECTUL DE SERA 5. solul şi subsolul.

efectele directe şi indirecte. d) principiul reţinerii poluanţilor la sursă .efect semnificativ asupra mediului şi evaluarea impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului. stabilirea şi urmărirea realizării programelor pentru conformare. recunoaşterea produselor cu impact redus asupra mediului. a problemelor de mediu. energie electrică şi/sau termică. Modalităţile de implementare pot fi: rezolvarea. c) principiul acţiunii preventive . în funcţie de fiecare caz. reabilitarea zonelor afectate de poluare. prin valorificarea superioară a resurselor şi deci reducerea costurilor de producţie. Acţiunea la sursa de poluare are şi mai multe metode de rezolvare.modalităţile de implementare sunt: efectuarea evaluării de mediu înaintea aprobării planurilor şi programelor care pot avea efect semnificativ asupra mediului. sinergice. înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor. introducerea de tehnologii curate. introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau coercitive. metode ce aduc şi beneficii economice prin valorificarea superioară a resurselor. cumulative.acest principiu cere ca acţiunile ce se întreprind pentru reducerea poluării să aibă ca ţel acţiunea asupra cauzelor şi nu a efectelor. O posibilitate de mediu poate fi reducerea consumului de energiei. Evaluarea impactului asupra mediului este un proces menit să identifice. să descrie şi să stabilească. crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului. obligativitatea despăgubirii celor afectaţi de poluare. implicit valorificarea superioară a acesteia şi recapitalizarea societăţii. Înglobarea a cât mai mult din cantitatea de energie (materii prime.modalităţi de implementare prin: introducerea pârghiilor economice coercitive. principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor şi a mediului. pe niveluri de competenţă. încurajarea implementării sistemelor de management şi audit de mediu. energie umană şi alte forme) în produsul finit asigură condiţia esenţială a reducerii poluării. e) principiul „poluatorul plăteşte" . stabilirea şi urmărirea 45 . refacerii zonelor deteriorate. menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului. Reducerea cantităţilor de energie pierdută înseamnă reducerea cantităţilor de deşeuri produse. în funcţie de amploarea acestora. prin acordarea etichetei ecologice.

Oxizi de sulf 0. contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a acesteia. cele provenite din prelucrarea primară a lemnului 1. încasate de la operatori economici. Suma se încasează de vânzător de la cumpărător odată cu valoarea masei lemnoase şi se varsă de către acesta la Fondul pentru Mediu.04 lei RON/kg. 46 . cadmiu 16 lei RON/kg. . Pulberi 0. . care au obligaţia să le vireze la Fondul pentru mediu. astfel: .contribuţie de 3% din veniturile realizate din vânzarea deşeurilor feroase şi neferoase de către deţinătorii de astfel de deşeuri. fosfogips 4 lei RON/m2/an. şlamurile carbonifere 4 lei RON/m2/an.taxele pentru emisiile de noxe în atmosferă. autorizaţi potrivit legislaţiei în vigoare privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Ca exemplu poate fi luat contribuţia agenţilor economici la Fondul pentru Mediu. promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului. cenuşa de termocentrală 4 lei RON/m /an. persoane fizice sau juridice.mercur 20 lei RON/kg. reabilitarea zonelor afectate de poluare.o contribuţie de 2% din valoarea substanţelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu. Oxizi de azot 0. zgura de furnal 4 lei RON/m2/an. Poluanţi organici persistenţi 20 iei RON/kg.în cazul vânzării masei lemnoase pe picior. zguri provenite din metalurgie 4 lei RON/m2/an.2 lei RON/m2/an. Sumele fiind reţinute prin stopaj la sursă de către operatorii economici colectori şi/sau valorificatori.o taxă de 1 leu RON/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională de către producătorii şi importatorii de bunuri ambalate şi ambalaje de desfacere. .04 lei RON/kg. . cele provenite de la producerea alcoolului 0.2 lei RON/m2/an.02 RON/kg. .realizării programelor pentru conformare. cenuşa de pirită 4 lei RON/m2/an.taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea deşeurilor valorificabile astfel: deşeurile provenite de la extracţia şi prelucrarea ţiţeiului 4 lei RON/mp/an. . Metale grele: plumb 12 lei RON/kg.

Promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului.Natura 2000. • Aplicarea sistemelor de asigurare a trasabilităţii şi etichetării organismelor modificate genetic. penalităţi de întârziere. . .contribuţia pentru prelucrarea lemnului se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a produselor obţinute şi se achită de operatorul economic care a realizat prelucrarea lemnului..se referă la utilizarea raţională a materiilor prime în aşa fel încât să asigurăm o dezvoltare durabilă a societăţii.o taxă de 1 leu RON/kg anvelopă. dobânzi. respectiv proprietarul pădurii. contribuţia la Fondul pentru mediu se stabileşte prin aplicarea unui procent de 3% la valoarea de vânzare a sortimentelor de lemn obţinute şi se achită de administratorul. . plătită de către gestionarii fondurilor de vânătoare. încasată de la producătorii şi importatorii care introduc pe piaţă anvelope noi şi/sau uzate destinate reutilizării. f) • • principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural .o contribuţie de 3% din suma care se plăteşte anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare. Suntem în secolul în care se trece de la utilizarea materiilor prime la reutilizarea substanţelor utile pierdute din tehnologiile anilor anteriori. respectiv proprietarul pădurii. g) utilizarea durabilă a resurselor naturale . alte operaţiuni financiare derulate din sursele financiare ale Fondului pentru Mediu. . precum şi participarea acestuia în procesul de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul.sumele încasate din rambursarea finanţărilor acordate. Educarea şi conştientizarea publicului.având ca modalităţi de implementare: Corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism. prin activitate proprie sau prin intermediul unui prestator de servicii. dezvoltarea reţelei naţionale de arii protejate pentru menţinerea stării favorabile de conservare a habitatelor naturale. Reabilitarea zonelor afectate de poluare. a speciilor de floră şi faună sălbatică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene .în cazul exploatării masei lemnoase pe picior de către administratorul. 47 .

se rezolvă şi această problemă a utilizării durabile. STRATEGII ALE PROTECŢIEI MEDIULUI Prezentarea unor strategii aparţinând autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sau altor ministere vor să fie exemple de modul în care se doreşte a se acţiona pentru rezolvarea problemelor de protecţie a mediului. pe lângă faptul că ajută la implementarea Directivelor Comunităţii Europene. producerea energiei având la bază cele mai bune tehnici. la formarea unor specialişti în domeniu.acest principiu este bine conturat în ţara noastră prin realizarea de programe internaţionale şi judeţul Bacău se poate lăuda cu două astfel de programe (prezentate anterior) şi în special cu implementarea unui număr important de prevederi din legislaţia europeană. i) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului . Colaborarea internaţională. 48 . nu în ultimul rând.2. asigură şi schimbul de informaţii privind tehnologiile nepoluante. modalităţile de rezolvare a unor probleme cu implicaţii majore asupra sănătăţii umane. soluţii de refolosire a deşeurilor şi/sau distrugerea şi. în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile ce îi revin ca urmare a transpunerii legislaţiei europene în domeniul protecţiei atmosferei. Valorificarea superioară a energiei de orice fel. Strategia naţională privind protecţia atmosferei este elaborată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.2. 5. h) informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor. Prin introducerea tehnologiilor „curate" (emisii de poluanţi aproape de zero).1. precum şi alte metode care acţionează asupra cauzelor.publicul poate participa la luarea deciziilor privind mediul direct şi/sau prin organizaţii neguvernamentale. precum şi accesul Ia justiţie în probleme de mediu . soluţiile de proiectare. rezolvă problemele poluării. 5. Strategia Naţională privind Protecţia Atmosferei.Resursele naturale sunt epuizabile şi de aceea viitorul trebuie să promoveze cercetări fundamentale şi aplicative în acest domeniu.

2. Obiectivele strategiei privind Protecţia Atmosferei. Strategia promovează conceptul dezvoltării durabile definit ca „modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesităţile în prezent. Plecând de la evoluţia emisiilor de poluanţi în atmosferă şi ţintele pe care trebuie atinse pentru valorile maxime admise în emisie.Strategia naţională privind protecţia atmosferei are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a calităţii aerului. Îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în domeniu. 4. fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesităţi". Îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta nu se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de calitate.2. asigurându-se că dezvoltarea noilor politici se realizează cu respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă. 1. 3. Pentru Menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care aceasta se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru indicatorii de 49 .1. 5. cât şi prin implementarea măsurilor de control al emisiilor de poluanţi în atmosferă. Respectarea obiectivelor privind calitatea aerului se realizează atât prin implementarea sistemului de gestionare a calităţii aerului. 1. eficient din punct de vedere economic. abordându-se şi aspecte privind protecţia stratului de ozon. 2. se stabilesc cheltuielile necesare. calitate. inclusiv în context transfrontier. În tabelul nr. Adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminarea efectelor negative asupra mediului. În sensul conceptului de dezvoltare durabilă. se prezintă evoluţia prognozată a PIB precum şi cea a emisiilor de GES pentru perioada 2006-2012 precum şi realizările pentru 2003-2005. Strategia urmăreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi calitatea atmosferei. protecţia atmosferei este luată în considerare avându-se în vedere impactul poluării aerului asupra calităţii vieţii şi asupra sănătăţii oamenilor.

în special.4 4. pentru protecţia Data intrării în Poluant Valoarea limită Perioada de mediere vigoare Benzen Monoxid carbon Dioxid de azot Dioxid de sulf Ozon de 5 g/m3 10mg/m3 200 g/m3 40 g/m3 350 g/m3 125 g/m3 120g/m3 1 an 8 ore ca valoare maximă din medii orare 1 oră >de 18 ori pe an.stabileşte ca aproximativ 2-2.7 160.6 2011 75.1.2% UM PIB Rata de crestere PIB Emisii GES Rata de crestere GES Mild Euro 2000 % Mil t CO2 vechi % 2003 47.7 71. 25 zile în 3 ani 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2010 50 .4 2009 2010 Prognoză 67. exprimată în procente din PIB.0 53.4 3.2 5.4 5.9 Tabelel 5. Considerând că o creştere pe 10 ani a costurilor pentru protecţia mediului.0 3.0 1.1 5.2.0 2008 63. 1 an 1 oră > de 24 ori pe an.2 177.5 2006 56.8 198 5.5% din PIB să fie alocate protecţiei mediului.56% din PIB va fi alocat protecţiei atmosferei.6 4.6 210.9 2.3 154.0 8. 22 „Protecţia mediului" . 0. În scenariul unei strategii pe termen lung ar fi fost posibilă alocarea unui procent mai mare de fonduri din PIB pentru protecţia mediului şi.6 2007 59.2 5.88% din PIB va fi alocat protecţiei mediului şi.4 148. asigurând resursele financiare pentru a dezvolta această strategie. dat fiind că aceasta prin dispersia ei are un impact pe un mai mare număr de subiecţi.3 187. 24 ore > de 3 ori pe an 8 ore din medii orare max. Valorile limită pentru emisiile de poluanţi atmosferici. Tabel 5.0 5.0 5.Cap.5 215.6 2004 2005 Realizări 51. în consecinţă.2 167.7 2012 79.5 6. Evoluţia PIB şi a emisiilor de gaze cu efect de seră pe perioada 2003 -2012 Documentul de poziţie al României .perioada 2006-2012 rata medie de creştere a PIB este de 5. ar ajunge în jur de 25%.5 4. aceasta ar însemna că 1.7 6. pentru protecţia atmosferei.86% în timp ce rata medie de creştere a emisiilor de GES este de 4.1 5.6 6.7 205.

reţinerii şi reportării unităţilor de emisii de gaze cu efect de seră. anulării. inclusiv a operaţiunilor electronice cu unităţi de emisii de gaze cu efect de seră prevăzute de Protocolul de la Kyoto. înlocuirii.aprobarea Planului Naţional de Acţiune privind Schimbările Climatice. pentru protecţia Poluant NOx SO2 Valoarea limită 30 g/mc 20 g/mc Perioada de mediere Data intrării în vigoare 1 ianuarie 2007 1 ianuarie 2007 1 an 1 oct.urmărirea emiterii. pentru a securiza reducerile de emisii provenite de la proiecte de tip „Implementare în comun" şi pentru a îndeplini cerinţele de monitorizare ale Protocolului de la Kyoto. Registrul Naţional conţine conturi separate unde sunt înregistrate electronic certificatele de emisii de gaze cu efect de seră deţinute de fiecare persoană şi unde este evidenţiat modul în care aceste certificate şi unităţile de emisii de gaze cu efect de seră.asigurarea contabilizării corecte şi corespunzătoare a cantităţii atribuite. 51 .3. . deţinerii.Tabel 5. nr. Registrul Naţional asigură evidenţa contabilizării corespunzătoare a operaţiunilor electronice de emitere.O.aprobarea Planului naţional de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 şi 2008-2012 . .Obiectivele privind calitatea aerului ambiental. 1088/2005 .HG 60/2008 . unde protecţia mediului faţă de depunerile acide este foarte importantă. nr. deţinere.3. pentru aceiaşi poluanţi şi sunt aplicabile în general în zonele rurale. 5. transfer şi anulare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. — 31 martie vegetaţiei şi a ecosistemelor Obiectivele pentru protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor sunt diferite de cele pentru protecţia sănătăţii populaţiei. l877/2005 .M. . PLANUL NAŢIONAL AL EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ Până în prezent au fost emise următoarele prevederi legislative: .prin care. . Înfiinţarea şi operarea Registrului Naţional este necesar pentru: .G.H. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este desemnată Administratorul Registrului.

oxidul de carbon. arderile de combustibili gazoşi. fumul. Majoritatea poluanţilor atmosferici pornesc de la arderi care generează energie. 52 . lemne) în unităţi industriale. Poluarea atmosferei afectează calitatea vieţii la scară planetară . Administratorul Registrului Naţional.). sunt tranzacţionate electronic de respectiva persoană. etc. G. lichizi sau solizi (cărbuni. la încălzirea locuinţelor. PROTOCOLUL DE LA KYOTO Atmosfera este unul dintre cele mai fragile subsisteme ale mediului datorită capacităţii sale limitate de a absorbi şi a neutraliza substanţele eliberate continuu de activităţile umane Creşterea producţiei de energie.S. emise electronic de către administratorul Registrului Naţional. industria chimică.E.). sulful. ANPM. 5.prevăzute de Protocolul de la Kyoto. fie pătrunderii în atmosferă a unor compuşi străini acestui mediu (elemente radioactive. Aceasta poate să apără fie datorită creşterii concentraţiei în aer a unor constituenţi normali ai atmosferei (bioxid de carbon. Printre cele mai frecvente substanţe poluante din atmosferă sunt: anhidrida sulfuroasă. substanţe organice de sinteză. percepe o taxă operatorilor la deschiderea unui cont în Registrul Naţional şi un tarif corespunzător operării respectivului cont. Cuantumul tarifului corespunzător operării unui cont se stabileşte anual. circulaţia rutieră şi aeriană. Regulamentul privind administrarea şi operarea Registrului Naţional se elaborează de către ANPM şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. arderea gunoaielor sunt tot atâtea cauze care fac ca în ultimul timp sa devină tot mai acută poluarea atmosferei. provoacă emisii de substanţe şi particule care se degajă în atmosferă putând atinge concentraţii nocive. metalurgică. hidrocarburile policiclice. etc.4. în general. ozon etc. oxizi de azot. de ciment. peroxid de azot. prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi se constituie venit la administratorul Registrului Naţional. ea reprezintă consecinţa unor activităţii umane şi este un fenomen actual al vieţii urbane. Motoarele cu explozie internă utilizate în transporturi.

Căldura este radiată din nou spre suprafaţa Pământului care este încălzită suplimentar. Fără ea temperatura medie la suprafaţă ar fi de -18 grade. Volumul multor gaze de seră în atmosferă creşte. Unele gaze din atmosferă (vaporii de apă. ca rezultat al schimbărilor utilizării Pământului (defrişarea) şi arderii cărbunelui. dioxid de carbon. Activităţile umane pot schimba clima.lea. petrolului şi gazului natural (in automobile. Alte dovezi ale creşterii temperaturilor globale din sec. în primul rând. micşorarea gheţarilor din munţi. ozonul. care a crescut cu 30% pe parcursul ultimelor 200 de ani. Căldura de la soare pătrunde prin atmosferă şi o încălzeşte şi odată cu ea şi suprafaţa planetei. Producerea şi degajarea în atmosferă a gazelor care produc efectul de seră a dus la creşterea uşoară a temperaturii medii a planetei cu unele consecinţe pentru mediu 53 . îndeosebi al CO2. metan şi ozon. O parte din căldură e captată în atmosferă dar restul este eliberat în spaţiu. metanul. oxid azotos. Temperatura medie globală a aerului la suprafaţa Pământului a crescut cu 0.XIX include creşterea nivelului mării cu 10-25 cm.GAZE CU EFECT DE SERĂ Pământul e menţinut la o temperatură ridicată de atmosfera care acţionează ca o haină. dioxidul de carbon. În condiţii naturale vaporii de apă sunt cei mai eficienţi în producerea efectului de seră. Aşa numitele "gaze cu efect de seră" fac atmosfera să capteze mai multă radiaţie aşa că se încălzeşte mai mult decât ar trebui. Câteva din gazele cu efect de seră sunt: vapori de apă. Fenomenul este cunoscut şi sub numele de efect de seră. reducerea învelişului de zăpadă din emisfera de nord (din 1973 până în prezent) şi creşterea temperaturilor Pământului în stratul de sub suprafaţă. Acesta are un efect de captare foarte mare (o moleculă este de 12-16 mii de ori mai eficientă la absorbţia radiaţiei infraroşii decât una de CO2).30. Pe măsură ce Pământul se încălzeşte el emite căldură chiar şi după ce nu mai este expus la lumina solară. În ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil şi a apărut un nou tip de gaz CFC (clorfluorocarburi). industrie şi generarea electricităţii). dioxidul de azot şi unele tipuri de clorofluorocarburi) împiedică disiparea căldurii produsă de pământ în spaţiu.60C de la sfârşitul sec al XIX .

În stare gazoasă trioxidul de sulf este foarte puţin asociat.(creşterea nivelului suprafeţei oceanelor. Din reprezentarea grafică a emisiilor anuale de gaze cu efect de seră CO. . vegetaţiei şi a combustibililor fosili. CH4 comparativ anul 2007 cu 2006. această asociere creşte pe măsura diminuării temperaturii. 54 . arderea lemnului. Astăzi bioxidul de sulf este considerat ca una dintre cele mai dăunătoare substanţe din aer. se observă o scădere a acestor emisii. gazele de eşapament. 5. . generat de arderea combustibililor fosili. deoarece trioxidul de sulf reacţionează rapid cu vaporii de apă existenţi în atmosferă. arderea lemnului. arderea lemnului. produs de vite. degradarea calităţii vieţii în unele zone). tăierea pădurilor. Existenţa trioxidului de sulf în stare de gaz în aer este posibilă numai dacă concentraţia în vapori de apă este foarte scăzută.Dioxidul de carbon (59%). etc. dioxizi de carbon şi azot care rezultă în principal de la maşini. moleculele de ozon care cad din atmosferă intră în reacţie cu poluanţi ca: metan. cum ar fi cărbunele şi petrolul. CO2. Gaze cu efect de seră pe anul 2007 comparativ cu anul 2006 Poluarea cu oxizi de sulf se referă în special la bioxidul de sulf şi trioxidul de sulf. produs prin arderea combustibililor fosili. Fig. formând picături de acid sulfuric şi deci apariţia fenomenului de smog. de materialele fecale. . Cele mai importante gaze care generează efectul de seră sunt: .Ozonul de suprafaţă (12%).Oxizii de azot (12%).1.Metanul (18%).

) Emisiile de 55 . etc. Prezenţa oxizilor de azot în atmosferă produce prejudicii asupra plantelor. cocserii. Oxidul de azot este unul din componenţii smogului din marele oraşe. rafinăriile de petrol. Amoniacul este un gaz mai uşor decât aerul. industria farmaceutică etc.2. amoniac. se găseşte în apropierea platformelor de gunoi sau în urma unor procese industriale (fabrici de acid azotic. vehicule cu motor. Este dificil de determinat cu exactitate. Are grad ridicat de toxicitate şi provine din industria fertilizanţilor. 5. -anul 2007. Emisiile anuale de CO si CH4 pe anii 2006 si 2007 Bioxidul de sulf este un poluant aproape permanent al oraşelor provine din siderurgie. de la cuptoarele industriale. Fig. Acţiunea concentraţiilor ridicate de bioxid de azot asupra plantelor sar putea datora şi formării de acid azotic. rafinării. prin arderile incomplete ale combustibililor utilizaţi care eliberează în atmosferă sulf sub formă de SO2. motoare. îngrăşăminte azotoase. Aceşti oxizi pot emişi în aerul atmosferic în urma unor procese biologice naturale. Prezenţa bioxidului de sulf în atmosferă constituie principala cauză a proceselor distructive asupra plantelor. Dintre oxizii de azot care au un rol important în poluarea atmosferei sunt monoxidul de azot şi bioxidul de azot.• • -anul 2006. Asupra oamenilor acţionează ca iritant al aparatului respirator. dar principala sursă o constituie combustiile la temperatură ridicată şi unele procese industriale. de la avioane. care efecte sunt rezultatul direct al acţiunii oxizilor de azot şi care al acţiunii poluanţilor secundari produşi în ciclul fotolitic al oxizilor de azot. termocentrale.

HFC-uri. favorabile protecţiei mediului. care dispare o dată cu reducerea cantitativă a emisiei. antrenat de precipitaţii. protoxid de azot . printre altele. şi în scopul promovării unei dezvoltări durabile. hidrofluorocarburi . Deoarece amoniacul se dizolvă foarte uşor în apă.SF6. reducerea de taxe şi de subvenţii în toate sectoarele producătoare de 56 . (IV) cercetarea. a tehnologiilor de reţinere a bioxidului de carbon şi a tehnologiilor noi. promovarea. metan . şi eutrofizarea acestora. Fiecare parte pentru a-şi îndeplini angajamentele privind limitarea cantitativă şi reducerea emisiilor GES. (V) reducerea progresivă sau eliminarea gradată a imperfecţiunilor pieţei.N2O. (II) protecţia şi sporirea mijloacelor de absorbţie şi a rezervoarelor de acumulare a gazelor cu efect de seră.CH4.PFC-uri . (III) promovarea unor forme durabile de agricultură in lumina consideraţiilor privind schimbăile climatice. luand în considerare angajamentele rezultate din acorduri de mediu internaţionale relevante.amoniac. valorificarea şi folosirea crescandă a formelor noi de energie regenerabilă. promovarea practicilor de gospodărire durabilă a pădurilor. avansate. stimularea fiscală. impădurirea şi reîmpădurirea. perfluorocarburi . va trebui: • să aplice şi/sau să elaboreze politici şi măsuri în concordanţă cu circumstanţele sale naţionale. hexafluorură de sulf . care nu sunt reglementate de Protocolul de la Montreal. amoniacul din aer. ajunge în apele de suprafaţă unde are ca efect.CO2. inhalate în cantităţi mari au ca efect sufocarea. Protocolul de la Kyoto Cele 6 gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto sunt: • • • • • • dioxid de carbon . cum ar fi: (I) mărirea eficienţei energetice în sectoarele semnificative ale economiei naţionale.

transportul şi distribuţia energiei. precum şi în producerea. 5.E. Emisii de gaze cu efect de seră comparativ cu ţinta Kyoto 57 . nereglementate de Protocolul de la Montreal. în sectorul de transport.3.gaze cu efect de seră şi care acţionează în vederea indeplinirii obiectivelor convenţiei.S. (VI) încurajarea reformelor adecvate în sectoarele semnificative vizate în promovarea politicilor şi măsurilor care limitează şi reduc emisiile de gaze cu efect de seră. Graficul de mai jos reprezintă evoluţia emisiilor de G. precum şi aplicarea instrumentelor de piaţă. nereglementate de Protocolul de la Montreal. (VIII) limitarea şi/sau reducerea emisiilor de metan prin recuperare şi folosire în managementul deşeurilor. Fig. (VII) măsuri de limitare şi/sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Perspectiva industriei extractive a carbunelui autohton este legata de capacitatea de modernizare tehnologica si manageriala pentru adaptarea la cerintele pietei unice europene. 58 . in timp ce carbunele are un continut de hidrogen de 5 % si un nivel ridicat al concentratiei de carbon. 60 % din necesarul de combustibil de transport. Africa de Sud este singura tara in care procesul de lichefiere a carbunelui are loc si in care exista mai multe uzine operationale. Numeroase procese. Convertirea carbunelui in lichid se face prin adaugare de hidrogen sau inlaturare de carbon. insa din pacate. CONCLUZII 1. inca din anii 1930. Folosirea combustibilului de transport rezultat prin aceste procedee. 2. a apei şi a solului.6. 8. La nivel mondial. Pentru reducerea poluării se folosesc metode care reţin substanţele poluante sau care reduc oxizii. 4. dar isi va pastra statutul de resursa energetic epuizabila. Lipsa de rezerve de petrol si gaze naturale. lichefierea carbunelui reprezinta urmatorul pas pentru rasturnarea suprematiei petrolului. dar abundenta de rezerve de carbune. reusind in cele din urma sa asigure prin convertirea carbunelui. Cărbunele ocupă o pondere importantă în balanţa de resurse energetice pentru producerea energiei electrice si a combustibilului industrial si domestic dar extinderea utilizării sale în ultimele decenii a fost limitată de faptul că este o sursă majoră de poluare a atmosferei. directe si indirecte. 3. cunoscute si dezvoltate de alte tari. 7. este cu 50 % mai poluant. în perspectiva pietii regionale de energie. 6. a fortat aceasta tara sa investeasca si sa dezvolte procedee operationale de lichefiere a carbunelui. Combustibilii lichizi folositi la transport sunt caracterizati de faptul ca au un continut de hidrogen de 12 – 15 %. atunci cand este folosit pentru transport. Carbunele va continua sa reprezinte o resursa energetica importanta si în viitor. 5. 9. in Romania inca nu s-au investit bani pentru dezvoltarea acesti tehnologii. au fost dezvoltate si perpetuate in acest sens.

11. sa lucreze la dezvoltarea unor mecanisme de prevenire si / sau diminuarea a poluarii aerului. prin amplasarea de unor dispozitive de captare si stocare a CO2. Comisia Europeana a inceput in 2007. 59 . Cărbunele poate contribui la securitatea aprovizionării cu energie şi la economia europeană şi mondială doar dacă se utilizează tehnologii care să permită reducerea drastică a efectelor nocive ale acestuia asupra mediului. Pentru combaterea efectelor nocive.10.

6. S. Badea. Ed. 1998. V. M. Axinte. Bucuresti. 1984. Radovici.npr. O. I. http://www. http://www. 4. Tehnologia materiilor prime utilizate in metalurgie. B. 2000. http://www.planete-energies. 5. Berca.uk/ 12. Dragan. Cazimirovici.gov. Moldovan. I. 2000. 2001. Ed. http://www.bis. Gutman. S.com/ 60 .edu/ 15. P. Elemente de Ingineria şi Protecţia Mediului. V. A.T.calitateaer. Galati.mmediu.ro/ 11. Falk.1984. 2. Arionda. Didactica si Pedagogica.7. 3.wikipedia. E.anpm. Latina. http://www. I. Banu.ro/ 10. Brabie. Protecţia mediului în energetică. ISBN 973-641-037-4.umich. Didactica si Pedagogica. Indumar de laborator. Ecologie generală şi protecţia mediului. Florian. M. Bucureşti. Produse carbochimice. http://www. Tehnologia cocsului metalurgic. Axinte. 1977. http://www.org/ 13. BIBLIOGRAFIE 1. L.ro/ 9. Galaţi. Ion. ISBN 973-98414-9-X. Ed. Editura Ceres. Bucuresti. Ed. Nagy. Pirogenarea carbunilor. Tehnologii metalurgice. E. Ed. V. E. Galati. 4. Tehnică.org/ 14. Bucureşti. http://en. 2007 . Tocaci. 8. 7.VII.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->