9

In neant

Calcand pamantul, pasul hoinar se ferea de el insusi, de nu si-ar putea vedea umbra, ce bine ar fi!! Vantul care zacea in sufletul dezghetat cutreiera noaptea traita Aerul nu se lasa sters de respiratia grea.Hoinarul care parka-si ascundea lumea sub a lui mantie isi imparti spiritul cu o banca solitara Contempland albastrul nocturn isi inchipuia nimicnicia sa.Vazand totul pe cer, reflectia sa parea nevazuta Un dialog parca purta Universul cu nasterea sa. -De te-ai vedea cum te vad eu, ai fi rusinat, spuse hoinarulDe-ai stii ca nici un secret de-al tau nu e nespus de minetoate misterele tale le arati cand te imbraci in noapte.Ziua te imbraca in ceata caci vrem sa te vedem clarDogma profunda si eruditia se ascunde de limbaj.Totusi nu ne vorbesti, dar totusi tu vorbesti Un embrion de stea pare omenirea.De-ar fi Universul stea, lumea nu-i este raza caci pesemne nu ar straluci Pe banca ratacita, gand lumesc se plimba -Caci te-ai nascut din intuneric, poti intrezari lumina, stii asta tu prea binema intreb!!...vreau intuneric?de-i asa ma inconjor cu lumina lumiice-mi trebuie altceva? Cuvantu- de prisos, cand vrei sa faci o lumeAstfel de lucruri se intamplara in atelierul de creatie al sufletului Gandul: De nu si-ar vedea umbra ce bine ar fi

E.Patrascioiu(iulie 2010)

10