UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SPECIALIZAREA FINANTE-BANCI 2010

Competenta economica in raportul juridic

Student:

Cuprins:

1.Notiuni introductive
2.Conditii sau premize ale nasterii raportului juridic a)Norma juridica b)Faptele juridice c)Caracterele si definitia raporturilor juridice d)Elementele raporturilor juridice 3. Subiectele raportului juridic 4. Continutul raportului juridic 5. Obiectul raportului juridic 6. Evaziunea fiscala

Definitie

Raportul Juridic este o relatie sociala reglementata de norma juridica in cadrul careia participantii apar ca titulari de drepturi si de obligatiuni reciproce prin exercitarea carora se realizeaza scopul normei juridice.

Sistemul juridic constituie un ansamblu compus din elemente variate, dar care prin specificul, prin esena lor formeaz o unitate nchegat. Unele sunt de natura:

de natur normativ - normele juridice de natur ideologic i psihologic contiina juridic de natur instituional - organele judectoreti, procuratura etc de natur relaional - relaii juridice Norma juridica Apariia unui raport juridic este determinat mai nti de existena unei norme juridice care l prevede. Este faptul pentru care adesea raportul juridic este definit succint ca un raport social reglementat, de o norm de drept. Faptele juridice Dup cum tim, normele juridice au n vedere numai situaii ipotetice. De aceea ele nu creeaz, de regul, raporturi juridice prin simpla lor apariie. Pentru ca un raport s ia natere pe baza unei norme de drept, trebuie s se produc acele fapte pe care norma le prevede n mod ipotetic. Caracterele i definiia raporturilor juridice Raportul juridic este raportul social ce se ncheie ntre oameni, privii fie individual, fie n cadrul unor colectiviti, atunci cnd ntrunesc anumite condiii cerute de lege. Totdeauna este vorba de o relaie ntre oameni i nu ntre oameni i lucruri chiar dac aparent ca n cazul raportului de proprietate norma reglementeaz direct puterea, prerogativele pe care titularul dreptului le are cu privire la un bun.

i n acest caz raportul se ncheie tot ntre oameni, dar cu privire la bunuri. Spunem c raportul juridic are un caracter contient i voliional. Dar, dac de regul raportul juridic ia natere prin manifestarea de voin a prilor, exist i situaii n care poate aprea i n lipsa acesteia. Astfel, de exemplu, prin decesul unei persoane apare un raport juridic ntre motenitorii ei, raport pentru naterea cruia cele dou sau mai multe pri ale acestuia nu iau manifestat voina. i, n sfrit, caracteristica fundamental care deosebete acest raport de toate celelalte raporturi sociale, este aceea c titularul dreptului subiectiv i poate realiza aceast ndrituire, la nevoie, cu ajutorul organelor de stat.

Subiectele raportului juridic, adica participantii la el, pot fi numai oamenii, ca persoane fizice, fie organizatii in diverse colective ca persoane juridice, fie statul, reprezentat prin organele sale. Pentru a forma un raport juridic sunt necesare cel putin 2 persoane.

Coninutul raportului juridic este format din drepturi subiective i din obligaii aparinnd subiecilor, participanilor la aceste raporturi. Subiectele sunt legate tocmai prin aceste drepturi i obligaii care, n cadrul raportului juridic, sunt reciproce.

Drepturile subiective i obligaiile care formeaz coninutul unui raport juridic sunt corelative, fiecrui drept corespunzndu-i o anume obligaie i invers. Astfel, de exemplu, dreptului vnztorului unui bun de a primi plata preului i corespunde obligaia cumprtorului de a o efectua. Aceste drepturi i

obligaii sunt prevzute fie de lege, fie de actele de aplicare a legii, acte ncheiate n conformitate cu legea i n limitele ei.

Obiectul raportului juridic este scopul materializat in actiuni sau in lucruri. Astfel, cel care are nevoie de un bun (de exemplu, de un costum ) incheie un contract de cumparare-vinzare in vederea obtinerii lui, cel care vrea sa-si construiasca o casa incheie un contract de antrepriza pentru efectuarea lucrarilor, cel care doreste sa-si realizeze dreptul electoral se prezinta la sectorul electoral, exprimindu-si vointa.

Triplul obiect al raportului juridic 1.Obiectul juridic, adic conduita prilor; 2. Obiectul ideologic, adic voina prilor; 3. Obiectul material, adic lucrul (bunul) la care se refer.

Pretutindeni si din totdeauna evaziunea fiscala a fost condamnata. Cu toate acestea perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat de-a lungul timpului. El persista in toate tarile si in toate perioadele, in ciuda sanctiunilor. Economia subterana sau "economia neagra" ( black economy ) ca forma de manifestare a evaziunii fiscale ( munca la negru, vanzarea ilegala de droguri, prostitutie, jocuri de noroc, etc. ) e estimata a fi 8% din P.N.B in Marea Britanie, 13% in Suedia, 12% in Belgia, 11, 5% in Italia, 9% in Franta, Olanda, Canada si Germania, 8,5% in SUA si 5% in Japonia. Semnificatia problemei e mai mare in tarile mai putin dezvoltate unde guvernele pot intampina mari dificultati in supravegherea tranzactiilor care au loc in economie.

Evaziunea fiscala e o notiune foarte dificila de precizat, in plus nu exista o definitie legala a fraudei fiscale. Daca se vorbeste de frauda se vorbeste in aceeasi masura de frauda legala sau legitima, de frauda ilegala , de evaziune internationala, evaziune legala, de evaziune ilegala, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fata impozitului, de libertatea alegerii caii celei mai putin impozitate sau subestimarea fiscala, frauda la lege sau economia subterana. Evaziunea fiscala e clasificata de Virgil Cordescu astfel:ilicita si ilegala. Evaziunea ilicita are un caracter fraudulos. Prin aceasta se intelege actiunea contribuabilului ce violeaza o prescriptie legala cu scopul de a nu plati impozitul cuvenit. Evaziunea legala sau mai bine spus tolerata exprima actiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgand la o combinatie neprevazuta de legiuitor si deci tolerata prin scaparea din vedere.

Frauda fiscala este de doua tipuri: legala ilegala Frauda legala e o expresie metaforica si ambigua, e utilizata frecvent in tarile francofone. Ea are o dubla semnificatie. Uneori desemneaza subestimarea materiei impozabile prin anumite regimuri fiscale de favoare ( mai ales in cazul impunerii forfetare ). Cel mai adesea, totusi, frauda fiscala desemneaza procedeele juridice care permit scaparea de impozitare fara a contravenii legii.

Frauda ilegala desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale si nu acopera decat frauda stricto senso, astfel incat e de preferat utilizarea formulei de frauda fiscala.

Bibliografie

www.wikipedia.org www.e-referate.ro www.euroavocatura.ro