Cauzele revolutiei

Fenomenul politico-militar din decembrie 1989, privit numai Prin faptul c s-a petrecut anume n decembrie 1989 cu desfsurarea sa relativ cunoscut, nu a avut cauze multiple, asa cum de regul se ncepe o analiz despre un proces att de complex, ci o singur surs direct si decisiv: hotrrea conductorilor Uniunii Sovietice de a reforma sistemul comunist astfel nct el s se integreze sistemului politic mondial fr a afecta statutul de Mare Putere al URSS si fr o modificare semnificativ a granitelor de la sfrsitul celui de-al doilea rzboi mondial. Eventual cu pierderi minime, dar oricum prin folosirea deplin a mostenirii celor 45 de ani de ocupatie sovietic. Acest proiect a esuat n cea de-a doua parte, ns are consecinte att de importante nct esecul su a devenit nesemnificativ. El a folosit din plin cauzele interne, pe care le putem numi ns "aparent interne", deoarece apartineau sistemului. Uniunea Sovietic, prin Mihail Gorbaciov, a optat pentru o eliberare brusc, neasteptat a lantului cu care nconjurase lagrul su comunist european, convins c acesta fusese suficient de prezent si de vizibil nct s fie imaginat n continuare ca nc existent sau gata s se pun la loc n orice moment. Este teza prbusirii subite. Cealalt tez este a unei eliberri gradate: "Gorbaciov a adoptat pentru Europa de Est o politic de schimbare prudent, gradual si limitat. Ea urma s ating dou obiective: s integreze aceste state economic, militar si politic; s constituie un sprijin pentru propriul su plan de reforme"2. Aceast a doua tez se refer ipotetic numai la ideologia schimbrii, nu si la metod, nu si la factologic, izolndu-se n timpi istorici mici. O seam de legturi, mai ales economice, o serie de considerente geografice si geostrategice i-au fcut pe liderii moscoviti s cread probabil c, cernd din partea Occidentului garantii ale neinterventiei, mai ales economice, vechiul lagr va rmne atasat de fostul su gardian ntr-o relatie de prietenie care abandona dintr-o dat tot trecutul. Simptomul previzional pare mprumutat din cteva situatii paradoxale si totodat aberante petrecute la sfrsitul rzboiului, cnd detinutii din lagrele de exterminare naziste, abia eliberati, nu si-au prsit barcile, ncercnd s reorganizeze functionalitatea lagrului ca adpost mpreun cu unii din fostii lor gardieni si kappo. Aceeasi Anneli Ute Gabanyi face o observatie de bun-simt: "n cazul revolutiilor din anul 1989 nu este vorba numai de procese n cadrul fiecrui stat national, ci si de revolutionarea ntregului sistem multistatal din Estul european, dominat de Uniunea Sovietic. Peste tot n statele din sfera sovietic avem de-a face cu mai multe niveluri de revolutie care decurg paralel: revolutii nationale mpotriva unei puteri dominante din afar, revolutii politice mpotriva propriilor regimuri dictatoriale si revolutii sociale de eliberare de sub sistemul comunist represiv"3. Revolutia romn nu a izbucnit izolat; a fost pa 22522t192w rte a procesului de revolutionare a ntregului Est si din acest motiv si are principala cauz n decizia conducerii URSS de a revolutiona sistemul. Tentative de revolutie au mai fost n Ungaria, n Cehoslovacia si n Polonia, dar pn nu a decis Moscova c sistemul trebuie schimbat, nimic din structura regimurilor comuniste nu s-a clintit. Ca si n Romnia, cauzele interne ale Ungariei, Cehoslovaciei sau Poloniei ar fi pierit sub senilele tancurilor, dac nu aprea cauza intern a Uniunii Sovietice, transferat ntregului sistem. S lsm la o parte statele din Centrul Europei si s rspundem la o ntrebare simpl, lipsit de orice ireverent: si poate imagina cineva o revolutie bulgar fr aceast decizie? n ncercarea de salvare a Rusiei prin renuntarea la Vechiul Imperiu pentru a putea construi n viitor, prin mijloacele politicii internationale si prin conditionri generate de rezervele sale naturale, un spatiu nou al sferei sale de interese, Romnia a fost nc o dat un caz special. Ea mai fusese caz special n timpul revolutiei din 1848, cnd a deviat de la proiectul francmasonic si s-a apucat s sparg unitatea procesului

european de reform politic prin cereri si actiuni strict nationaliste (cazul Avram lancu); a mai fost caz special cnd trebuia s lupte alturi de Puterile Centrale, si ea a luptat alturi de Antant, a semnat o pace separat cu Puterile Centrale, pe care apoi a anulat-o, obtinnd de la nvingtori Romnia Mare (cazul Ionel Brtianu); a fost caz special si n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, salvnd cea mai mare comunitate de evrei din Europa n timp ce era aliat a Germaniei naziste (cazul Ion Antonescu); caz special s-a numit Romnia si cnd a refuzat s rup relatiile cu China si Israelul atunci cnd i-a cerut-o Moscova, pentru ca tot un caz special s fie atunci cnd a reusit s scoat din tar trupele sovietice (cazul Gheorghiu-Dej). si n perioada destructu-rrii sistemului comunist din Europa, Romnia a rmas singura tar fr nici un gest de reform si ultima "eliberat" de programul gor-baciovist (cazul Ceausescu). Dar a fost eliberat Romnia sau a hotrt ea n ultima clip s se elibereze? Iat o ntrebare fundamental la care autor si cititor trebuie s rspund astzi. Volumul de fat si propune s porneasc de la urmtoarea ipotez: ntrzierea reactiei la reformele gorbacioviste avea niste cauze att de profunde nct nu pot fi cutate dect n natiune. Deoarece natiunea romn nu reactiona la schimbrile din Europa (adic "mmliga nu fcea explozie"), este perfect posibil ca: 1. Natiunea s fi fost identificat ca solidar cu conductorul ei sau 2. Era prea terorizat de Securitate ca s reactioneze sau 3. Era prizoniera unei nostalgii nationaliste, de izolare, total neconforme cu mersul politicii internationale. Pentru toate cele trei puncte ale ipotezei exist ipotetice rspunsuri identificabile n timpul evenimentelor pe care le vom numi conventional "revolutia din decembrie 1989": 1. Revolta a fost provocat din afar. 2. Principalul inamic a fost artat si gsit n persoana (juridic) a Securittii. 3. S-a dezlntuit o campanie furibund mpotriva nationalismului romnesc pentru a ajuta natiunea s se integreze noului curs international, globalizant.