Controlul variabilei dependente Pentru a se face o deductie valida asupra comportamentului trebuie sa ne asiguram ca raspunsurile subiectilor nu au fost influentate

de variabilele externe. Raspunsul subiectului trebuie sa reflecte variabila si comportamentul care ne intereseaza; el nu trebuie sa reflecte raspunsuri la influente provenite de la subiectii nsisi, de la experimentator, din mediu sau din cauza probei. Se considera ca cea mai mare amenintare directa la adresa validitatii variabilei dependente este reactivitatea. Reactivitatea apare atunci cnd subiectii sunt constienti ca sunt observati. Subiectii reactioneaza la simpla prezenta a unui experimentator care observa, nregistreaza si probabil "analizeaza" comportamentul lor. Subiectii stiu ca sunt n vizor si pot sa raspunda n mod neobisnuit, pot deveni nervosi sau neatenti, pot sa se concentreze asupra unei sarcini si sa ncerce mai mult, sau sa faca mai multe greseli dect daca experimentatorul nu era prezent. O parte din reactivitatea subiectilor atunci cnd sunt observati, se datoreaza tendintei de a evita raspunsuri care le-ar putea pune probleme sau care ar putea parea ciudate sau anormale. Aceasta tendinta se numeste dezirabilitate sociala. Dezirabilitatea sociala determina subiectii sa dea un raspuns pe care ei l considera acceptabil din punct de vedere social. Asa se ntmpla cu descrierea data de subiecti asupra emotiilor, credintelor sau dorintelor rezervate "consumului public". Reactivitatea si dezirabilitatea sociala pot duce si la o restrngere a gamei de rezultate. Daca toti subiectii si restrictioneaza agresivitatea, toti vor avea scoruri reduse, producndu-se astfel efectul limitei inferioare. Invers, daca, de exemplu studiem masura n care oamenii sunt sau nu de acord cu o afirmatie , putem observa ca ei nu-si exprima o opinie puternica pentru a nu parea extremisti. Contracararea efectelor reactivitatii si dezirabilitatii sociale echivaleaza cu un bun control al variabilei dependente.Putem enumera urmatoarele modalitati de control al variabilei dependente: Obisnuirea subiectilor cu particularitatile laboratorului de psihologie experimentala, familiarizarea lor cu caracteristicile sarcinii; Tainuirea anumitor caracteristici si cerinte ale experimentului care ar putea declansa dezirabilitatea sociala. Controlul variabilei dependente vizeaza si procedele de masurare. Trebuie sa alegem modul n care vom masura si nregistra un comportament astfel nct sa eliminam sursele de eroare. Pentru aceasta este faorte importanta automatizarea procesului de colectare a datelor. n laboratoarele moderne de psihologie, aparatura psihologica este conectata la calculator sau probele sunt prezentate direct prin intermediul calculatorului. Acest fapt sporeste fidelitatea, precizia masuratorilor asigurnd obiectivitatea necesara. Este foarte important ca n experimentele noastre sa ne asiguram ca materialele si aparatele pe care le utilizam nu sunt uzate si functioneaza corect. De asemenea trebuie sa mentinem ct mai constant comportamentul experimentatorului de-a lungul ntregului experiment si fata de toti subiectii. Unii autori sugereaza chiar participarea a doi experimentatori si mpartirea grupurilor n variate conditii experimentale la fiecare experimentator. Dar, cea mai sigura modalitate de control a variabilei dependente si de crestere a nivelului de ncredere n rezultatele noastre este repetarea probelor. Pe ct se poate, se vor prezenta subiectilor mai multi stimuli sau serii ntregi de stimului pentru a evita efectul neatentiei sau surprizei. De asemenea este important sa evitam asa-numitul "efect de ordine". Dupa mai multe probe, subiectii tind sa-si intre n ritm devenind mai rapizi si mai corecti n raspunsuri. Dupa si mai multe probe, subiectii pot obosi, se pot plictisi sau suprancarca astfel nct performantele scad. n aceste conditii se impune schimbarea ordinii prezentarii anumitor stimuli, schimbarea ordinii participarii subiectilor la situatia experimentala. Controlul variabilei dependente trebuie sa aiba n vedere si contracararea asa-numitului "efect de prelungire" ce se manifesta atunci cnd experienta unui subiect cu o anumita proba

influenteaza performanta lui n probele urmatoare. Controlul efectelor de ordine si de prelungire poate fi contracarat prin doua metode: asigurarea caracterului aleatoriu a participarii subiectilor la diferite faze ale experimentului si contrabalansarea. Contrabalansarea este procedeul de schimbare sistematica a ordinii probelor pentru diferiti subiecti n mod echilibrat, astfel nct sa cunoastem influenta fiecarei schimbari. Contrabalansarea poate fi partiala sau completa. Desigur ca o contrabalansare completa prin testarea subiectilor n toate ordinile posibile este extrem de dificil de realizat. De obicei se foloseste contrabalansarea partiala. Prin contrabalansarea partiala putem mentine un control asupra experimentului; n schimb, prin contrabalansarea completa creste variatia erorilor din cauza producerii unor diferente majore n punctajul obtinut.

Memoria de scurt durata (MSD) se refer la o memorie cu o capacitate limitat care intermediaz informaia ntre memoria senzorial (MS) i memoria de lung durat (MLD). Un alt termen pentru memoia de scurt durat este memorie de lucru. Memoria de scurt durat este, de fapt, stocajul senzorial, ntruct excitaia provocat n organele senzoriale, pn a ajunge n centrii din cortex, parcurge o serie de "staii" intermediare, ntmpinnd rezistene, ceea ce face ca stimularea s aib o inerie, deci s dureze pn la 0,25-0,50 dintr-o secund. Aceast persisten e foarte important; datorit ei, cnd mergem, nu vedem toate obiectele din jur cltinndu-se; ea face posibil distingerea unor excitani care apar un timp foarte scurt n cmpul perceptiv; tot ea explic posibilitatea cinematografului, unde imagini statice expuse sub 0,10 dintr-o secund se contopesc dndu-ne iluzia micrii.

Capacitatea memoriei de lucru este n medie de 7 obiecte, dar variaz ntre 5 i 9. Totui capacitatea ei poate fi mai mare n funcie de tehnicile mnezice. De exemplu dac este vorba despre obiecte cu sens se poate reine mai mult informaie. G. A. Miller nainteaz noiunea de "chunck", care este "cea mai nalt modalitate de organizare a informaiei de care dispune un subiect la un moment dat" (Mircea Miclea, 2003, p. 194). Exemplu: - n loc de a reine 0 0 4 0 2 3 8 1 2 0 1 este mai uor s reinem 0040 prefixul telefonic al Romniei, 238 mii de km2 suprafaa Romniei i 12/01 ziua naional a Romniei. Cu alte cuvinte limita MSD nu se refer la cantitatea de informaie ci la unitile de seminificaie pe care le poate stoca. Realizarea acestor uniti de informaii, denumite chunks, se realizeaz prin procesri descendente, adic este influenat de baza noastr de cunotine. Studiile experimentale au artat c n primele 6 secunde se uit peste 50% din materialul memorat, i dup 15 secunde se uit 90% (din total). Efectul de interferen, inhibiia lateral, sau poziia n serie sunt factori care influeneaz amintirea informaiilor.

Memoria de scurta durata

Reprezint abilitatea de a reine informaiile suficient de mult timp pentru a putea fi utilizate. Este vorba, prin urmare, de informaii stocate timp de cteva milisecunde i ocazional, cteva minute. In cadrul memoriei de scurta durata exista 3 operatii de baza : memoria iconica- capacitatea de a pastra imagini vizuale memoria acustica- capacitatea de a pastra sunete(memoria acustica poate fi pastrata mai mult timp dect cea iconica) memoria de lucru- un proces activ care este pastrat pana cand este nevoie de el. Memoria de scurta durata pastreaza imaginea generalizata a informatiei receptionate, pe un interval scurt de timp de aproximativ 20 de secunde. Volumul memoriei de scurta durata constituie 5-9 unitati informale ce se determina prin cantitatea de informatie pe care omul o poate reproduce exact dupa o singura prezentare. Cea mai importanta particularitate a acestei forme este selectivitatea sa. In cazul memoriei de scurta durata, materialul este conservat un timp limitat, maximum 10 minute, dupa aceea informatia se pierde sau este trecuta in sfera memoriei de lunga durata, informatiile cuprinse in memoria de scurta durata fiind elemente ale stocajului senzorial. Prin repetare sau sustinere, informatiile sunt consemnate in memoria pe termen scurt. Fara a repeta informatille colectate, dupa 3 secunde acestea dispar din memoria de scurta durata. Din cele relatate mai sus reiese faptul ca memoria este cea care stocheaza informatiile venite din exterior, acestea fiind pastrate mai mult sau mai putin timp, durata stocarii variind de la persoana la persoana.