Monada este omul ca parte a divinittii, omul-carne si omul-spirit n continu unire si transformare, de-a lungul anevoiosului proces al autocunoasterii,

lumen naturae, care trece prin introspectie, prin coborrea n adncuri tulburi, n acea vale a plngerii. Doar n lacrimi poti s-ti regsesti faa spune Cioran, dndu-i suferintei un sens, iar acest sens este spre cunoasterea de sine. Nu m plng, Doamne, dar plng... Acest lucru se face departe de lume, dac urmrim atingerea esentei si nu a fatadei. Introspectia are nevoie de singuratate, iar singuratatea, odat ce i-am strigat numele, poate fi mblnzit n folosul nostru. In acest sens, Cioran a fost un mblnzitor de singurtate, cci ce altceva sugereaz fraza Singurtatea nu te nvat s fii singur, ci singurul? Filozoful, poetul caut uneori singurtatea, fugind de lume, dar fuga vine abia dup ce a experimentat-o, dup ce a gustat din amrciunea acelei singurtti. Omul, pentru concluzii vitale, are nevoie de tcere, fiindc atunci cnd el si scrie pe suflet, si scrie sufletul. Iar atunci cnd si scrie sufletul, ncearc s se acordeze cu unda divin, cu Logosul. Acel om care va reusi, va fi cu adevrat trezit, va fi cu adevarat un initiat. Numeasc-l cine-o vrea, cum o vrea (din invidie, din rutate sau din porunca altuia): schizofren, autist, nebun, besmetic, omul trezit si poate contempla monada si poate descoperi rostul ei. Din oaie de turm devine, fr voia lui si chiar fr stirea lui, pstor. Un asemenea pstor de suflete a fost, este si va fi de-a pururi Eminescu. Este destinul marilor oameni - filozofi, poeti, artisti n general, - acei iluminati pe care i-a dat lumea n tumultoasa ei existent, ca pentru a-i sublinia legitimitatea. Acesti iluminati, sau alchimisti care populeaz Shambala, sunt cei ce vd fr a fi prezenti, sunt cei ce aud rezultanta vocilor interioare ale celorlalti, le nteleg si le rspund, fiecare n limbajul care i este propriu, - poezie, proz, muzic, filozofie, arte plastice s.a.m.d.. Ei sunt expresia monadei ca om n interactia lui cu divinitatea din luntru si cu lumea din afar, ca om liber dar si legat constient de ea. Retragerea temporar si aparent din lume, este o necesitate pentru ei. Intr-un cuptor deschis pinea nu se coace, spunea Coelho. Acele exercitii de singurtate, necesare, cci artistul experimenteaz singurtatea pentru ca apoi s o transforme n surs de inspiratie, acele exercitii deci, odat sfrsite, uneori se pot eterniza. Dar nu din cauza obisnuintei de a pstra dinstanta, ci dintr-un fenomen de nerezonant cu cei din jur, rmasi n urm, ca evolutie spiritual. Ion Deaconescu, sesiznd cu subtilitate acest aspect al nsingurrii nedorite, spune: O, oameni, nu deschideti portile, c s-ar putea s nu intre nimeni. Monada nu are o form ci toate formele. Monadele sunt deopotriv singularitate si pluralitate n unitate, n sensul complementarittii acelor diferentiale divine cum le numea Blaga. Monada este acea linie subtil, invizibil si imobil, dar vie, n continua sa lucrare de transformare a omului. Aceast transformare se face, dup Leibnitz, nu din cauze externe, ci prin lucrarea principiului intern asupra simtului de perceptie a lumii nconjurtoare si a celei nevzute. Ea atinge, tangential, deopotriv pe om si pe Dumnezeul din el, att ct ncape El n om. De aici toat suita diversificrii n natur si a ierarhizrii monadelor. Nici o monad nu seamn cu alta, dar toate mpreun refac ntregul. Monad sau suflet, tot una. Monada ar fi scara cu mai multe trepte, sau cu mai putine, pe care o avem de urcat de-a lungul unei vieti terestre. Cu fiecare treapt mai sus, avem o alt perspectiv, iar mintea si sufletul se mbogtesc ntru sporirea constiintei. Pentru om, nu materialul din care este confectionat scara este important, ci numrul de trepte de urcat. Monada este ATMANUL indian, cel ce este mai mic dect mic si mai mare dect mare, dar este si

CABIR-ul grec, acel zeu pitic si urias totodat. Este atomul, este punctul si infinitul din el si din afara lui, este microcosmos si macrocosmos, unul si acelasi lucru, privit n oglinda timpului. Si acum, de la monad la monad, haideti s ne privim minile. Ce vedem ? Omul are 5 degete la o mn, attea ct s numere perioadele de evolutie a pmntului, a vietii si a materiei din univers. Iat monada! Ce ar fi mna fr cele 5 degete si ce ar fi cele 5 degete fr legtura lor cu palma? Ce ar fi palma fr trup si trupul fr creier? Ce este omul fr Dumnezeul din el? Este antimonada, este trupul condus de un creier atrofiat, este un zombi, acel trup mort" care poart dou brate ce se termin cu doi pumni, gata s loveasc. Iat si rostul vietii noastre terestre: triumful monadei asupra antimonadei. Omul, ca monad si totodat parte din Monad, oscileaz ntre omul ca zeu czut, care-si aminteste de ceruri, al lui Lamartine, si cerul lui Cioran, ca singura limit pentru delirul inimii. Antonia Iliescu Afirmatii "Iubita Inima a Christului care sunt, aleg acum prin Legea Creatiei si Iubirii sa activez acum libertatea mea individuala ca suflet si sa renunt acum la toate legaturile pe care le-am creat prin experienta sufletului care dicteaza inconstient sau constient orice limitare a fiintei mele. Curat acum toate legaturile si angajamentele pe care leam creat cu oricine altcineva (inclusiv... spune numele persoanei) sa-mi fac misiunea in alte vieti si dimensiuni si acum cer ca toate sa fie curatate in aceasta viata, fara reziduuri inconstiente sau constiente, din alte misiuni in sufletul de grup. Eliberez acum toate fiintele cu care am creat legaturi si ma iert pe mine si pe toti ceilalti pentru orice robie constienta sau inconstienta in care m-am tinut, altii m-au tinut sau eu am tinut pe altii, in orice timp, spatiu, dimensiune, existenta sau realitate paralela. Prin iubirea Christului care sunt, eliberez pe toti acestia si pe mine de formulele gandului constient sau inconstient, credintele sau emotiile care au creat limitarea legaturii inimii noastre deschise. Asa sa fie! Acum chem prezenta Dumnezeului meu sa pecetluiasca prin iubire, lumina si putere sufletul meu. Sunt Lumina Divina, Iubire, Lumina si Puterea Sufletului meu. Sunt Lumina Divina. Sunt Iubire Divina. Sunt Creatie Divina. Sunt Ceea Ce Sunt! "