UNIVERSITATEA "DANUBIUS" GALATI FACULTATEA DE DREPT CURSURI POSTUNIVERSITARE: MASTERAT SPECIALIZAREA:DREPT COMUNITAR EUROPEAN

Constituirea identitatii europene

I. Identitate culturala II. Identitate politica

DISCIPLINA: INSTITUTII, SURSE SI PROCEDURI COMUNITAR TITULARUL DISCIPLINEI: Prof.univ. dr. IOAN HUMA

ALE

DREPTULUI

MASTERAND : VASOI MARIN DANIELA

I. Identitate culturala
Spiritul european in dezvoltarea sa istorica La 21 august 1833, in discursul de deschidere la Congresul Pacii de la Paris, Victor Hugo exprima pentru prima oara in public acesta fulminanta viziune: Va veni ziua in care razboiul va parea la fel de absurd, la fel de imposibil intre Paris si Londra, Petersburg si Berlin,Viena si Torino, pe cat pare azi de imposibil si absurd intre Rouen si Amiens, intre Boston si Philadelphia. Va veni ziua in care tu, Franta,tu, Rusie, tu, Italie, tu, Anglie, tu, Germanie, voi, toate natiunile de pe continent , va veti contopi strans, fara a va pierde calitatile distincte si glorioasa individualitate, intr-o unitate superioara, constituind o fraternitate europeana, asa cum Normandia, Bretania, Bourgogne, Lorena, Alsacia, cum toate provinciile noastre s-au contopit in Franta. Va veni ziua in care singurele campuri de lupta vor fi pietele deschizandu-se comertului si spiritele deschizandu-se ideilor. Va veni ziua in care gloantele si bombele vor fi inlocuite de voturi, de sufragiul universal al popoarelor, de venerabilul arbitraj al unui mare senat suveran, care va fi pentru Europa ceea ce parlamentul inseamna pentru Anglia, dieta pentru Germania, adunarea legislativa pentru Franta! Ziua in care tunul va fi aratat in muzee cum e astazi aratat un instrument de tortura, starnind mirarea ca asa ceva a putut sa existe! Va veni ziua in care vom vedea aceste doua uriase grupari, Statele Unite ale Americii si Statele Unite ale Europei, intinzandusi mainile peste mari, facand schimb de produse, de comert, de industrie, de arta, de genii, destelenind globul, colonizand deserturile, imbunatatind creatia sub privirile lui Dumnezeu, imbinand totul pentru bunastarea tuturor, aceste doua infinite forte : fraternitatea oamenilor si puterea lui Dumnezeu! Da, spun in incheiere : era revolutiilor s-a sfarsit, incepe era imbunatatirilor. Perfectionarea popoarelor paraseste forma violenta pentru a imbraca forma pasnica. A sosot clipa in care providenta va inlocui actiunea dezordonata a agitatorilor cu actiunea calma, religioasa a pacificatorilor. 2

De acum, scopul marii politici, al politicii adevarate, e acesta: recunoasterea tuturor nationalitatilor, restaurarea unitatii istorice a popoarelor si contopirea acesteia cu civilizatia pacii, largirea continua a grupului civilizat, dand buna pilda populatiilor inca barbare; in fine si asta rezuma tot: acel ultim cuvant, pe care lumea veche il rostea prin forta, sa-i revina justitiei. In incheiere, domnilor, spun, si acest gand sa ne incurajeze: nu doar de azi a pornit omenirea pe aceasta cale providentiala. In batrana noastra Europa, Anglia a facut primul pas si, prin pilda ei seculara, le-a spus popoarelor: sunteti libere! Franta a facut al doilea pas si le-a spus popoarelor: sunteti suverane!Acum sa facem al treilea pas si, impreuna, Franta, Anglia, Belgia, Germania, Italia, Europa, America, sa spunem popoarelor: suntem frati! Victor Hugo a fost primul dintre scriitorii cu vocatie de politician care a prevestit crearea Uniunii Europene. Dar nu a ramas singurul. Europa si-a conturat identitatea politica si culturala, asa cum o percepem astazi, in primul rand datorita imaginatiei celor care au indraznit, in perioade de inflexibil nationalism, in ciuda razboaielor care au pustiit continentul in prima jumatate a secolului al-xx-lea, sa prezinte Europa ca pe un teritoriu al intelegerii, pacii, conlucrarii, tolerantei. Apoi, cativa curajosi oameni de stat, precum Konrad Adenauer, Winston Churchill, Alcide de Gasperi si Robert Shuman au izbutit sa determine trecerea la fapte. Ministrul francez al Afacerilor Externe, Robert Shuman, a propus, preluand planul conceput de Jean Monnet, la 9 mai 1950, intemeierea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. Pacea, securitatea, solidaritatea economica si sociala erau tintele concrete in acel inceput. Dar inainte de a avea sens politic, constructia europeana s-a conturat ca un concept spiritual. De la Novalis, care incerca sa opreasca dezintegrarea Sacrului Imperiu Roman prin utopia unei reunificari politic-cultural-religioase, vorbind pentru prima oara despre un Consiliu European1; de la trasaturile statului crestin, idealizate
______________________________________________________________-

1.Stralucite au fost vremurile, cand Europaera locuita de o singura crestinatate; cele mai indepartate provincii ale acestui mare imperiu spiritual erau legate printr-un interes comunUn singur sef conducea si unea marile forte politiceVechea forma trebuie sa prinda iar viataDin sanul sacru al unui Consiliu European va renaste Rabdare, timpul sfant al vietii vesnice trebuie sa vina!, Novalis,1960: 266

de Schlegel, de la republica perfecta, imbinand idealul de libertate egalitar si concordanta frateasca la Schleiemacher, de la Coleridge, Wordsworth sau alti cautatori de alternative pentru imperiul napoleonian, la Saint-Simon. De la Heinrich Heine, Nietzsche, Unamuno spre a nu cita decat cateva nume ale secolului al IXlea si pana in zilele noastre, comentariile asupra identitatii europene au devenit parte a oricarei bibliografii. Secolul trecut a transformat eseul despre Europa intr-o arma impotriva distrugerii continentului. S-a pus intrebarea daca europenii se recunosc cu totii in valorile culturale traditionale, asa cum se recunosc in identitatea politica rationala, care mizeaza pe valorile democratiei, libertatii si egalitatii. Probabil nu:. O Europa recurgand prea des la cultura, istorie si crestinism risca sa nu includa anumite categorii ale polpulatiei. Totusi, acesta este Europa oamenilor, iar integrarea politica nu poate evitastomacul cultural. Care digera credinte, arte, moravuri, obiceiuri dintre cele mai complexe, tensionand fiecare epoca prin confruntarea dintre trecut si tulburarile de traditie ale prezentului, pana la constientizarea propriilor diferentieri si complementaritati. Pentru Stefan Zweig (1881-1942), Spiritul european in dezvoltarea sa istorica2 porneste de la ritmul de flux-reflux al istoriei. Popoarele n-ar fi decat colective de indivizi cu aceeasi nevoie duala de introvertire si extrovertire, de izolare sau socializare. La fel, natiunile se supun aceleiasi duble tendinte de a-si sublinia, pe de o parte, in mod nationalist personalitatea spirituala si culturala, si de a cauta, pe de alta parte, comunitati supranationale pentru a rodi, daruind si altor popoare ceva din bogatia si personalitatea lor. De-a lungulintregii istorii, aceste impulsuri de atragere si respingere, pace si razboi, concentrare si expansiune s-au confruntat fara intrerupere. Marile constructii statale si religioase au aparut pentru ca apoi sa se dizolve din nou, decenii de dusmanie au fost urmate apoi de alte decenii ale impacarii si prieteniei, dar, in principiu, omenirea tinde, pe masura amplitudinii pe care o dobandeste vederea sa,

2. Zweig Stefan, 1932, apud Lutzeler, 1992

catre comuniuni tot mai largi si mai rodnice. Fiecare dintre aceste tendinte, atat cea nationala cat si cea supranationala, are sensul sau cultural si spiritual, una fara alta nefiind posibila in marele organism al acelei fiintari pe care o numim stat sau natiune. Contradictoriul lor joc e necesar mentinerii tensiunii creatoare a omenirii. Punctul de pornire pentru ideea europeana, aflat in ceea ce cu mandrie numim cultura europeana:, s-ar afla, dupa Stefan Zweig, in Biblie, in constructia Turnului Babel; mitul tendintei de a urca spre cer, supraomenesc si intangibil, al incercarii unei zidiri concrete prin ambitioasa stradanie, al limitarii acestei mari forte a spiritului, de neoprit cand e unita prin amestecul limbilor si instaurarea astfel a discordiei. Zidarii, care nu-si mai iubeau decat propria tara si propria limba si turnul ruinat, sunt simbolul ideii ca omenire poate atinge totul, tot ce e mai inalt, daca e unita, dar nu obtine decat foarte putin daca se divizeaza in limbi si natiuni care nu se inteleg si nu vor sa se inteleaga. Stefan Zweig nu credea ca visul de unificare a generatiilor s-ar fi realizat prin cultura greaca, aceea care a dat o noua masura sufletului omenesc, ci ca adevarata unitate politica si spiriruala a Europei a inceput cu Imperiul Roman. De aici a pornit hotararea unui oras, a unei limbi, a unei legi de a stapani si administra lumea dupa un singur plan genial gandit - domnie nu prin forta militara, ca pana atunci, ci pe baza unui principiu spiritual, domnie nu ca scop in sine, ci intru armonizarea plina de sens a lumii. Starea omenirii dupa caderea Imperiului Roman a fost comparata de Zweig cu paralizia provocatat de un soc cerebral, cu secarea unei fantani dupa cutremur. cultura europeana s-a scufundat deodata sub nivelul apei, sub nivelul culturii orientale. Marile opere ale lumii putrezeau sau ardeau in biblioteci. De la arabi aveau sa-si imprumute Italia si Spania doctorii, invatatii, de la bizantini au fost nevoiti sa invete trudnic inceputurile artei si mestesugurilor; marea noastra Europa, maestra a civilizatiei, a trebuit sa mearga la scoala propriilor elevi! Acel punct de cumpana a dat nastere unei opere la fel de minunate biserica romana, un fel de oglindire a puterii lumesti in norii celesti. Materia a fost distrusa, dar spiritul s-a salvat si, dupa grindina cumplita, a ramas rodnica samanta: limba latina. Recunoastem fericiti: spiritul e mai puternic decat materia, fiindca zidurile, apeductele si colosseumurile romane s-au prabusit, dar limba romanilor renaste ca pasarea Phoenix din cenusa Latina, limba unitatii, limba materna a tuturor culturilor europene, s-a pastrat si dupa aceasta apocalipsa. Granitele au disparut datorita limbii comune era 5

un fel de a vorbi si gandi comun tuturor spiritelor Europei. Erasmus din Rotterdam, Giordano Bruno, Spinoza, Bacon, Leibniz, Descartes, toti se simteau cetatenii aceleiasi republici, ai marii republici a invatatilor. Europa simte din nou ca lucreaza la ceva comun, la o noua forma a viitorului civilizatiei apusene. Senzatia ca exista o mostenire pentru toti, ca sunt descoperiri comune de facute, a reunit Europa dupa o lunga epoca de razboaie, intr-un alt punct culminant al umanismului european. Urmeaza insa din nou refluxul: Reforma distruge Renasterea, latina unificatoare isi inceteaza dominatia. Fiecare natiune vrea acum doar pentru sine imperiul puterii si al artei, fiecare vrea sa creeze propria literatura din propria limba, egala modelelor anticeTasso si Arisoto in Italia, Ronsard, Corneiile si Racine in Franta, Calderon, Cervantes si Lope de Vega in Spania, Milton si Shakespeare in Anglia: ia nastere o concurenta glorioasa, de parca fiecare popor european ar simti datoria sa se autodescopere in areopagul istoriei, sa preia conducerea lumii, dupa Roma. Apare nationalismul literar, o prima si inca neagresiva forma a puternicei constiinte nationale. Insa istoria lumii face pauze, dar nu se sfarseste: Flamura unitatii europene e preluata in secolele XVII-XVIII de muzicieni, cei mai reprezentativi cosmopoliti care formeaza impreuna o mare familie frateasca. Abia ce au intrat in Italia Monteverdi si Palestrina stralucire si maretie in stile nuovo acestei noi forme de expresie, ca Europa a simtit: acesta e limbajul in care vom intelege din nou cu totii ubi ars, ibi patria. Muzicienii circula pretutindeni: Haendel traise la Napoli si Londra, Cherubini la Paris, Salieri la Viena, Cimarosa la Sankt Petersburg, Mozart, Haydn, Gluck s.a. scriindu-si operele cand in italiana, cand in engleza, franceza sau germanaGoethe prevestea un comert liber al conceptelor si sentimentelor in Europa. Intr-adevar, secolul al XIX-lea i-a adus Europei stari sufletesti si tendinte comune. Nu intamplator, explozia politica de la 1848 are loc peste tot in acelasi timp. Se vorbea despre sentimentul supranational; Nietzsche anunta vehementa si profunzime in instaurarea acestuia; Verhaeren, influentat de Walt Whitman si elogiile aduse omului viitorului, Americano, cere poetilor sa gaseasca formula pentru vremurile noi; Romain Rolland scrie romanul unui european Jean Christophe . Primul razboi mondial distruge din nou Roma spirituala. Insa alt spiritlucreaza acum la intelegerea, la unificarea lumii : spiritul tehnic al secolului. Europa ajunsese in acel

punct culminant in care, minunata vorba lui Goethe, soarta tuturor natiunilor sa fie resimtita ca propria soarta. In mod straniu, desi parea sa fie convins de aceasta teorie a fluxului unificator care urmeaza momentelor de dezintegrare, teorie care presupune un anume umanism, Stefan Zweig s-a sinucis in Brazilia anului 1942, pierzand orice speranta ca Europa va fi aceea pe care o visase. Cu un deceniu mai devreme, intr-un articol scris in 1922, Privire asupra starii spirituale a Europei3, vienezul Hugo von Hofmannstahl surprinsese premonitoriu starea de criza care a urmat dupa cel dintai razboi mondial, intrebandu-se daca mai poate exista spiritul european. Singurul autor potrivit epocii ar fi fost, in opinia sa, Dostoievski, apologetul suferintei, asiat si patetic, contazicand intelepciunea unificatoare a lui Goethe, cel care stia sa stravada suferinta cu intelepciune si sa renunte. Speranta sa ca ultimul cuvant va fi al lui Goethe se unea cu aceea ca, prste generatii, europenii vor pune in fapta spiritul apusean constructiv si unificator. Cu articolele scrise in Elvetia la inceputul primului razboi mondial, Romain Rolland (1866-1944) proclama ideea cetatii ideale, a Europei cetate mai presus de teritoriu. Titlul culegerii Au- dessus de la melee se dorea o chemare impotriva urii, dincolo de lupta dintre francezi si germani, careia ratiunii i-a fost dat sa invinga. Datoria este sa construim, mai larga si mai inalta, dominand nedreptatea si ura natiunilor cetatea unde trebuie sa se adune sufletele fraterne si libere ale lumii intregi4. Cunoscator al marilor opere literare si muzicale, al picturilor care au facut gloria Europei, prieten al celor care s-au dovedit mari constiinte europene (Stefan Zweig, Herman Hesse, Panait Istrati, Sigmund Freud, Benedetto Croce, Albert Einstein, Bertrand Russel), Romain Rolland a scris si el despre o Europa deschisa. Intr-un premonitoriu avertisment, el, iubitorul filosofiilor orientale, amintea ca ar fi un dezastru pentru toate umanitatea daca o rasa, un popor, un stat, oricat de elevat, ar impune splendidei varietati a universului uniformitatea rigida si monotona a propriei personalitati.
3. Hofmannstahl, 1992, apud lLutzeler, 1992 4. Rolland, 1914, cf. http://www.cg95.fr/biblio/bdvo/europe/desseins.ttpm

La fel, Federico Garcia Lorca (1898-1936), una dintre vocile cele mai cunoscute ale Spaniei, recunostea: Cant Spania si o simt pana in maduva spinarii, dar sunt cetatean al lumii si fratele tuturor. Desigur, nu cred in frontiera politica5. Pentru Paul Valery (1871-1945), Europa s-a dovedit o entitate spirituala :independenta de orice politica, de orice problema religioasa sau economica, o alcatuire pe care oamenii o vad mai mult sau mai putin clar, care poate sa dispara din ratiuni politice, economice; dar pentru intelectuali e un fapt la fel de palpabil ca aceasta masa6. Umanistul elvetian Denis de Rougemont (1906-1985) considera ratiunea existentei Uniunii Europene o restabilire a masurii omenesti comune. Redactor al revistelor Esprit si LOrdre Nouveau , aparator al drepturilor individului (Politiques de la Personne, 1934, Penser avec les mains, 1936), militant pentru federalismul european ca principiu creator in contradictie cu ideea de stat-natiune, Denis de Rougemont a intemeiat in 1950 Centrul European de Cutura , trasand principalele momente ale constiintei europenesi implicandu-se in probleme ecologice si de viitor (LAvenir est notre affaire, 1977). Dupa Denis de Rougemont, adevarata vocatie a Europei s-a vadit in reunirea popoarelor conform adevaratului lor geniu, cel al diversitatii si in deschiderea caii spre libertatile organizate, drepturile persoanei, spre federalism. Uniunea Europeana e vazuta ca inaltandu-se pe aceasta temelie culturala care a precedat aparitia statelor, principiul de organizare optim fiind considerat federalizarea; viitorul o federatie a regiunilor7. Rougemont considera un fals realism, fara anvergura necesara rezolvarii problemelor moderne, ideea Europei construite pornind de la statele-natiune. Geniul european, de la Dante, Petrarca pana la Leibniz, Montesquieu si alti filosofi ai epocii luminilor, apoi pana la Kant si la ganditorii secolului al XIX lea (Saint-Simon, Nietzsche) si al XX lea (Valery,Spengler, Croce, Eliot, Jaspers,s.a.) e permanent reafirmat ca temelie a realizarii practice europene7.
7. Rougemont, 1994: Vinght-huit siecles dEurope, Payot Paris, 231-350

Nevoia de unitate europeana a fost dezbatuta de aproape toti autorii ultimelor decenii. Dupa 1990, schimbarile survenite in situatia editarilor de carti, de traduceri, de receptare a acestora, schimbari datorate noilor caracteristici nationale si globale si nu in ultimul rand unor crize regionale (de exemplu, situatia din Balcani), au sporit interesul pentru ceea ce ar putea sa insemne identitatea europeana, postnationala si nationala.Au aparut tot felul de scenarii. Portughezul Jose Saramango evoca, in romanul sau Pluta de piatra, , ruperea Peninsulei Iberice de Europa si calatoria acesteia spre Atlantic (dezradacinare, miscare, alegorie politica: Europa Occidentala, multumita ca vecinii o iau din loc catre apus;America si Canada, intrebandu-se cum o scot la capat cu noul vecin in apele teritoriale; pe insula in deriva, femeile sfarsind prin insarcinate, semn de continuitate a calatoriei). Austriacul Christoph Ransmayr si-a inchipuit, in multipremiatul roman Morbus Kitahara8 , cum ar fi evoluat Europa daca viitorul i-ar fi fost determinat nu de planul Marshall, ci de planul Morgenthau; daca ar fi ramas nu sub umbrela democratizarii occidentale, ci la cheremul unui regim represiv si dictatorial. Hans Magnus Enzensberger reprosa in eseurile sale eurocentrismul egoist, dorinta apusenilor de suprematie politica, economica si militara, lipsa de interes pentru elaborarea unei politici culturale europene. Un lucru e clar: pentru toti, Europa e vazuta ca proces si nu fortareata, masura a ordinii care renaste peste haosul lasat de razboaie, pasare Phoenix a valorilor civice. Eseurile lui Paul Michael Lutzeler9 fac parte dintre cele mai citate scrieri privind constructia identitatii europene ca identitate multiculturala, dar pastratoare a respectului fata de specificul fiecarei natiuni europene. Pornind de la realitatea ca emigrantii au schimbat peisajul contemporan al Europei (scena ei literara avand astazi si autori turci, evrei, arabi, ranieni), ca relatia cu minoritatile nu mai poate fi vazuta antagonic, ci dialogal, Paul Michael Lutzeler considera, in linia lui Hans Kohn, ca ____________________________________________________________________
8. Ransmayr,Cristoph 1999: Morbus Kitahara, trad. Si postfata Ana Syanca Tabarasi, Univers, Bucuresti Stuttgart; Lutzeler,1997: 203 9. Lutzeler,Paul Michael 1992: Die Schriftsteller und Europa, von der Romantik bis zur Gegenwart, Piper Verlag,

dintre cele doua modele de natiuni (apuseana, teritorial-politica si rasariteana, etnica), modelul etnic bazat pe limba comuna, cel care a facut posibil national-socialismul in Germania, n-a fost inca depasit. Identitatea europeana dezvolta acest model dialogal: doua sau mai multe feluri de logica se confrunta in mod complex (complementar si antagonic), asa incat unitatea culturii europene se poate naste nu numai din sinteza crestin-iudaic-greco-romana, ci si din antagonismul acestor elemente. Daca mostenirea crestin-iudaic-greco-romana-umanist-iluminist-romantica ar exista astazi doar ea , faptul ar duce la o delimitare prea rigida fata de culturile Americii, Asiei, Africii, crede Lutzeler.

De la valori si patrimoniu comun, culturi complementare, la institutii comune si politica externa comuna Asa cum se spune, grosso modo, ca o generatie e formata din oameni care au citit aceleasi carti, se poate afirma ca europenii au trait si traiesc intr-un aer cultural specific. Cu toate ca nu suntem cu totii constienti de acest lucru, europenii coexista intr-o atmosfera influentata si inspirata de Homer, Virgiliu, Dante, Shakespeare, Goethe, Baudelaire si multi altii. O atmosfera creata deopotriva de ideile unor Socrate, Platon, Aristotel, Erasmus, Descartes, Spinoza, Hobbes, Kant, Kierkegaard. Alta dintre minunile europene e felul in care metaforele s-au raspandit de-a lungul continentului, peste secole, culturi, graiuri, spunea Chateaubriand in discursul sau de primire la Academia Franceza10. Eseistul, jurnalistul, ambasadorul la Berlin, Londra si Roma, ministrul Afacerilor externe, parlamentarul Chateaubriand care a oglindit in Memoriile sale toata epopeea trecerii spre modernitate, citeaza tema indestructibilului monument construit din cuvinte. Tema trece de la vechii greci la Horatiu, Ovidiu, __________________________________________
10. Chateaubriand,1826-31: Oeuvres completes, 31 vol., ed. Ladvocat, Paris

10

Boccaccio, Ronsard, Du Belley, Shakespeare si, prin transferul in timpuri si limbi diferite, demonstreaza nenumaratele legaturi care alcatuiesc tesatura culturii europeane. Indestructibilul monument de cuvinte, intins in timp si spatiu de la Simonides la Du Belley si Shakespeare, e considerat de autorul Geniului crestinatatii11, parintele romantismului francez, un pod pentru unitatea culturala a Europei: unitate care s-ar intemeia, in opinia sa, pe recunoasterea diversitatii lingvistice si culturale. Momentul concretizarii identitatii europene se leaga insa de ideea

supranationalismului, de viziunea trransformata intr-o optiune politica realista. De atunci, identitatea europeana e vazuta ca intruchipand rationalitatea, individualismul, libertatea, activismul si umanismul. Europa s-a construit in timp ca un puzzle, ca o enigma, ca o dorinta. Tapiserie structurata in jurul unei urzeli solide, pigmentata de variatiuni dintre cele mai neobisnuite12. Acesta urzeala a fost alcatuita din categoriile mentalitatii europene, datele-cheie, locurile importante in istoria europeana. Evocand aceste categorii, date si locuri-cheie, orice european incepe prin a cita momentul victoriei grecilor asupra persilor la Salamina (480 i.Ch.)victorie care ar fi salvat democratia greceasca de autoritarismul asiatic. Apoi, extinderea imperiului Roman in Galia, convertirea lui Pavel pe drumul Damascului (36 d.Ch.), cu impunerea europeana a crestinismului si suprapunerea Ierusalimului, Atenei si Romei intr-o noua cetate spirituala; cuceririle hispano-arabe din secolul al-IV-lea care au marcat evolutiile spirituale medievale; Tratatul de la Verdun (1843), primul care a schitat o Europa a natiunilor odata cu prabusirea imperiului carolingian. Momentele de cooperare la greu, cum ar fi lupta impotriva ciumei sau inceputul recunoasterii alteritatii (odata cu descoperirea Americii, Montaigne scria: Lumea noastra a ______________________________________11. Cea mai citita scriere a lui Chateaubriand, Le genie du Christianisme, 1802, a determinat o revenire la spiritul religios, in nota romantica, propunandu-si sa-si demonstreze ca, superior paganismului prin morala, crestinismul a fost totodata la fel de fertil pentru literatura si arta ca si Antichitatea; epopeea in proza Martirii, 1809, a fost scrisa cu acelasi tel dupa ce Chateaubriand a cutreierat el insusi in 1806 Grecia, Asia Mica, Palestina si Egiptul pentru a intelege ambianta si momentul aparitiei crestinismului. 12. Compagnon, Seebacher, 2002 : Spiritul Europei, vol. 1. Date si locuri. VolII. Cuvinte si lucruri. Vol III.Gusturi si maniere. Traduceri de Claudiu Constantinescu, Bogdan Udrea, Dan Stanescu

11

descoperit o alta lume) . Anul afirmarii tezelor lutheriene la Wittenberg (1517), punct de referinta pentru drumurile ulterioare ale credintei, invatamantului, pentru afirmarea statelor nationale, a spiritului laic si umanismului, pentru importanta acordata Bibliei si catehismului, cartii in general). Etica lutherana a binelui comun- disciplina si devotament fata de ceilalti, in primul rand fata de familie care a deschis calea spre lumea moderna, a pluralismului religios si tolerantei, a libertatii individului si a drepturilor omului. Istoricii sunt de acord ca momentul in care termenul Europa a dobandit semnificatie politica, se situeaza in secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea : prin inlocuirea treptata a genericului crestinatate (pacea crestinatatii dupa Razboiul de 30 ani) cu termenul Europa. Pamfletele politice si documentele de stat din statele protestante, mai ales din Anglia, certifica stabilirea termenului Europa ca expresie de suprema loialitate in lupta impotriva lui Ludovic al XIV-lea, caruia I se puneau in seama ambitii precum monarhia universala si crestinitatea catolica unita. Europa era asociata echilibrului statelor suverane, tolerantei religioase si infloririi comerciale. De altfel, in acea perioada, America fusese si ea crestinata, astfel incat o diferentiere trebuia facuta: utilizarea cuvantului crestinatate nu mai definea doar populatia de pe teritoriul european. Secolul al XVII-lea, cu infrangerea turcilor la portile Vienei, marcheaza inceputul dialogului cultural cu islamul. Dupa pacea de la Karlowitz (1699), primele teatre de umbre, grupuri de dansatori si muzicanti ai ienicerilor, primele citate muzicale (Gluck in operele sale turcesti, Ifigenia in Taurida, 1764 si Pelerinii din Mekka, 1779 , Mozart cu tema din Simfonia KV 74 si Rapirea din Serai, 1782, Haydn cu Simfonia militara , mai tarziu Bethoven si Spohr) lansau dialogul dintre crestinatate si islam tocmai in candva asediata Viena. Ceea ce numim azi clasicism vienez s-ar fi conturat diferit fara cafenelele la moda si fara interesul purtat orchestrelor militare turcesti, care aduceau ca noutate, odata cu tobele, timpanele, timbalele si alte instrumente de percutie, ritmurile precise ale muzicii de regiment, pana atunci inexistente in Europa. Opera comica, luand a la legere figurile candva temute ale invadatorilor, a reusit sa stearga poate cel mai bine asperitatile dintre cele doua culturi. Personajele devenisera populare; figura turcului isi facea loc in filosofie si, 12

concomitent cu amploarea raspandirii masoneriei si a principiilor umaniste, tolerante, democratice, facea posibila aplecarea spre culturile orientale. Au urmat marile salturi tehnologice (dupa inventarea motorului cu aburi de catre Watt la 1769) si, pe fondul nasterii noii civilizatii, momentul 1789, revolutia din Paris. Anvergura napoleoniana si, nu in ultimul rand , infrangerea din 1812, care contureaza statutul de mare putere a Rusiei;ideologia pasoptista, primavara popoarelor, marile adunari exaltand vointa natiunilor, apoi perioada revolutiei in Rusia si a tratatelor de pace, care instaureaza o noua ordine. Plebeizarea puterii, instaurarea celui de-al treilea Reich si incercarea de impunere a unei Europe fasciste, incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial in 1945 la Yalta si impartirea sferelor de influenta intre cei trei aliati, iata si ultimele trepte ale secolului incheiat, inainte ca la 1957, Tratatul de la Roma sa puna bazele Europei, iar sfarsitul comunismului in 1989 sa readuca in prim-plan problema granitelor. Democratia, libertatea individului, drepturile omului, ideile de progres, toleranta, spiritul novator fac parte din mostenirea europeana. Diferentele dintre culturi, vazute complementar astfel incat sa nu poata fi exacerbate politic, starnind discriminari, s-au ordonat in masuri, poli si retele comune: de la calendarul unic aparut in crestinism, la unificarea masurilor si greutatilor in sistemul metric, la crearea unui imaginar peisagistic comun sau la nasterea unei constiinte demografice. Fluviile si marile Europei, canale de navigatie si totodata granite istorice si culturale, au transmis imprumuturile intre Occident si Balcani, prin coloana vertebrala a monarhiei dunarene. Alte puternice legaturi au fost create de ordinele calugaresti, pelerini, cavaleri, umanisti, muzicieni, de casele regale, etc. Limbile vorbite conectate in ideea indo-europeana dreptul, credintele religioase si libertatea de a nu le accepta, politica (monarhie sau republicanism), istoria (nasterea constiintei moderne), filosofia, muzica, stiinta si tehnica, experientele razboaielor, amorul curtenesc, cultura gastronomica, indoiala curteziana toate acestea alaturi de imperiul retoricii, al cartii, imaginii, conversatiei, fantasticului, al modernitatii cu avangarda sa, cu tentatia masinista, cu anvergura cinematografiei sau a comunicarii moderne infatiseaza Europa ca pe o retea inchegata in timp chiar daca dominata de intamplare. De altfel, scriind despre unitatea europeana, Braudel

13

distinge unitatile sclipitoare (domeniile artistice si intelectuale, de la literatura si filosofie la muzica, pictura,sculptura si arhitectura) de cele aleatorii. Ultima jumatate a secolului al XX-lea a coagulat dimensiunea politica a conturului identitar, prin crearea institutiilor si a politicilor UE. Economia de piata, forta transnationala prin insasi natura ei, a demonstrat prin utilizarea monedei euro ca economia poate crea un sens al europenitatii.

Importanta cercetarii originilor si evolutiei europene In trecut o mostenire a gloriei si regretelor de impartit; in viitor acelasi program de indeplinit, astfel definea Ernest Renan identitatea unei natiuni. Citatul poate fi utilizat si pentru constructia europeana. Ideea ca Europa impartaseste acelasi trecut si are de realizat in viitor acelasi program, a devenit slogan. Iata de ce aceste capete de pod trebuie bine cunoscute. Identitatile multiple si concentrice ale europenilor nu sunt discordante (de altfel, identificarea exclusiva a unui cetatean cu statul national difera si ea: un grec nationalist e desigur mai favorabil largirii UE decat un britanic). Aceste identitati multiple, concentrice (un bearnez e in primul rand un francez si apoi european), transcentrice (membrii unui grup identitar sunt si membrii altor grupuri, dar nu toti) sau separate, depind si de atitudini politice diferite. De pilda, persoanele care isi declara concomitent atat identitatea nationala, cat si pe cea europeana sunt mai putin xenofobe si de multe ori cu vederi mai de stanga decat persoanele care se declara nationaliste. Nimeni nu contesta ca apartenenta la UE are un anumit impact asupra identitatilor nationale, desi acestea raman diferite. Discursul politic al partidelor de orientare similara din Franta, Germania, Marea Britanie ramane la randul sau nuantat. Pentru germani, de pilda, largirea europeana a insemnat depasirea trecutului si, in primul rand, a urmelor lasate de razboaiele secolului XX; pentru francezi, ea a insemnat mai ales raspandirea ideilor republicane si iluministe; pentru englezi, UE ar fi

14

construita in contrast cu conceptul de natiune engleza13; pentru est-europeni, aderarea la UE inseamna revenirea la Europa, ca si cum ar fi fost pana acum in exil, in afara continentului. Identitatile multiple ale europenilor vor constitui inca multa vreme un subiect de cercetare. Ceea ce presupune o buna cunoastere a istoriei constructiilor nationale. Diferite sondaje au aratat ca, deocamdata, Europa e identificata mai degraba ca un spatiu istoric, politic si cultural decat cu o entitate teritoriala. Da, Europa are radacinile sale. Da, exista un umanism european. Da, exista valori europene ai caror purtatori si pastratori suntem noi.Diversitatea civilizatiei noastre constituie bogatia sa: de la antichitatea greceasca am mostenit rationalitatea, de la Roma o anumita viziune a organizarii politice si a dreptului; de la Renastere si Iluminism, gustul tolerantei, al inovarii si descoperirii. Nu uitam spatiul desenat de catedralele noastre romane, gotice, baroce. Nu uitam universitatile care, de la Bologna la Paris, de la Salamanca la Praga si Uppsala, au desenat contururile Europei. Lume religioasa, lume secularizata : ambele tesute din acelasi material si totusi distincte in practicile si prerogativele lor. Ucenicia spirituala a Europei a fost cea a separarii puterii spirituala de cea temporala. Impotriva tentatiei de a confunda cele doua ordini intr-o putere absoluta, fiecare din tarile noastre a gasit calea de a separa cele doua idealuri, cel al Cetatii Domnului si al cetatii oamenilor. Este ceea ce a permis unor religii, altele decat crestinismul, si anume iudaismul si islamul, sa isi gaseasca locul potrivit. Ceea ce permite astazi oricarui cetatean sa isi practice religia in aceeasi libertate si acelasi respect al ordinii publiceCel mai bun spirit european : capacitatea de a inainta mereau, sub imboldul indoielii si a spiritului critic; vointa de deschidere catre ceilalti si de creare a unor legaturi cu toate continentele In prezent, atat UE cat si Consiliul Europei incearca, in mod deliberat, sa construiasca o identitate civica postnationala in sensul habermasian, cu accent de democratie, drepturile omului, economia de piata, statul bunastarii, diversitatea ____________________________________
13. Risse, Thomas, 2003: European Institutions and Identity Change: what have we learned?

15

culturala acestea fiind considerate, pornind de la criteriile Copenhaga, valorile europene determinan, pe care orice stat care adera la UE trebuie sa le respecte.

II. Identitate politica

Teoria lui Benedict Anderson14 aupra natiunii ca imagined community poate fi folosita in descrierea oricarei identitati colective, O societate in cadrul careia exista legaturi de solidaritate si fratie, legaturi care se pot naste pe cele mai diferite criterii (etnice, culturale sau de interactiune zilnica), elaboreaza reguli si procedee interne carora orice strain I se supune, dac vrea sa fie admis. Daca natiunea e oarecum o comunitate utopica deoarece membrii ei nu se prea cunosc (doar prin comunicare moderna, carti, telefon, TV), nu altfel stau lucrurile cu Uniunea Europeana; dar tocmai aceste elemente utopice o fac atractiva. Identitatea UE reprezinta un nivel care se adauga identitatii nationale si celei locale, reflectandu-se concomitent si la nivel politic si cultural in instituriile UE, suprapunandu-se arcului civilizatiei europene, concretizand imaginarea acestei civilizatii in raport ce altele, alcatuindu-se treptat din chiar complexitatea interactiunii acestor straturi. A existat un curent de contopire a identitatii Uniunii Europene cu spiritul european conturat in timp, Uniunii Europene fiindu-I atribuita caracteristica de supranationalism romantic, acel EU Volksgeist vazut ca spirit identitar natural, primordial. ______________________________________
14. Cea mai citata lucrare a sa e Imagined Communities: Reflections on the Origins and Spread of Nationalism, concentrand ideea ca nationalismul a devenit in ultimii ani o forta importanta pentru multe aspecte ale gandirii moderne.Anderson defineste natiunea ca pe o comunitate politica imaginata deopotriva ca inerent limitata si suverana.Imaginata pentru ca membrii ei nu se cunosc, in cea mai mare parte, dar in mintea fiecaruia traieste imaginea comuniunii lor; limitata, fiindca si cea mai mare dintre natiuniare granite limitate, chiar daca elastice, suverana, fiindca acest concept s-a nascut intr-o epoca in care Iluminismul si Revolutia spulberau ordinea divina, ierarhica si dinastica (statul suveran fiind simbolic pentru eliberarea de structura religioasa traditionala); e o comunitate fiindca natiunea e totdeauna conceputa ca o camaraderie profunda, orizontala. Modul de abordare cam marxist al lui Anderson poate fi vazut in contrast cu abordarea metodologic-individualista sau weberiana din Nationalism: Five Roads to Modernity de Liah Greenfield.

16

Partea politica a identitatii UE s-a construit in jurul principiilor libertatii, democratiei, respectului pentru drepturile omului si statutului de drept. In mod concret, ea se exprima in activitatile reale ale organizatiei, de pilda in interactiunea cu parteneri din afara acesteia. Partea culturala a identitatii UE, cautata in mostenirea comuna, e exprimata succint si sugestiv de sintagma diversitate in unitate. Poate ca Uniunea Europeana nu s-ar interesa oficial de afirmarea prpriei identitati, daca aceasta nu ar fi un argument si chiar o conditie pentru continuarea integrarii. Comunitatea economica si politica poate alcatui o baza (civilizatia economica originara in nationalismul englez si notiunile sale de libertate si egalitate, competivitatea colectiva in stare sa se dezvolte datorita increderii in egalitate a fiecarui individ in cadrul unei natiuni, economia caracterizata de o sustinuta orientare spre crestere, spiritul capitalismului care impulsioneaza prosperitatea economica15), dar e nevoie si de insertul cultural pentru a da viata acestei identitati acceptate de sentimentele cetatenilor, pentru a obtine sprijinul lor. In anul 2000, Consiliul European de la Lisabona a propus ambitiosul scop ca intr-un deceniu, UE sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, cu o crestere durabila, locuri de munca mai bune16 si o mai mare coeziune sociala. Strategia Lisabona propunea astfel modernizarea unor directii precum cercetarea17 si educatia, generalizarea accesului la internet, afacerile online; propunea reforma sistemelor de protectie sociala, care sa faca schimbarile usor de suportat. Astfel, de la pragmatismul solidaritatii economice a comunitatii carbunelui si otelului, de la piata comuna, politici agricole si competitie, de la Europa tehnocratica, s-a trecut la impactul asipra vietii de zi cu zi. Odata Tratatul de la Roma intrat in vigoare (in 1958), a inceput miscarea libera a lucratorilor si serviciilor, dreptul de stabilire libera si practica a profesiilor oriunde in UE, fara discriminare de nationalitate. Acest drept al liberei circulatie e inscris in Tratatul de la Maastricht, in in capitolul despre cetatenie.
___________________________________________________15. Greenfield, Liah, 1991: The Spirit of capitalism: Nationalism and Economic Growth, Harvard, Cambridge 16. De ex. Ridicarea ratei ocuparii fortei de munca de la o medie de 61% in 2000 la 70% in 2010 si de crestere a proportiei femeilor care muncesc de la 51% la 60% in aceeasi perioada. 17. Pentru ca oamenii de stiinta cei mai capabili sa fie incurajati sa ramana in Europa, a fost propusa crearea unei sfere europene de cercetare, cu legaturi electronice intre universitatile si institutele europene, biblioteci stiintifice si scoli.

17

Ideea de a fi cetatean european e noua: modelul european de pasaport e folosit din 1985, carnetul de conducere auto european din 1996, moneda euro a intrat in vigoare din 2002, conventia Schengen, care da sentimentul unei apartenentei la o zona geografica unificata, functioneaza tot din 1985. Abia la Nisa, in decembrie 2000, Charta drepturilor fundamentale sublinia in 54 de articole valorile fundamentale si drepturile civile, politice, economice si sociale ale cetatenilor Uniunii Europene18. Identitatea politica a UE se construieste si in interactiunea statelor Uniunii cu terte tari. Valorile si idealurile sale sunt menite sa determine, daca e necesar, schimbari politice in tara cu care se afla in negocieri. Astfel, UE se proclama o institutie care lucreaza activ pentru raspandirea democratiei, cum s-a argumentat in cazul tuturor valurilor de extindere, dar si pentru raspandirea unei anumite forme de democratie, pe care UE o are drept ideal: democratia liberal-apuseana. Nevoia de a se sprijini pe o identitate definita in termenii mostenirii comune a gandirii si traditiei occidentale a fost exprimata explicit de documentele Comisiei si continua sa se afle in prim-plan. Astfel, a fost adoptata propunerea ca anul 2008 sa fie declarat Anul european al dialogului intercultural, punand in practica numeroase proiecte concrete. De ce 2008? Evident, pentru a ajuta digerarea extinderii care dupa 2007 va contura o Uniune de 27 de membri (numarul care poate functiona in baza Tratatului de la Amsterdam, fara a avea nevoie de noua constitutie europeana); o Uniune care a inclus in ultimii ani numeroase tari (ce-I drept cu istorie si cultura similare), dar care nu poate sa inglobere deocamdata si altele, adica tarile care nu se potrivesc cu aceasta identitate culturala. Ideea ca fostele state comuniste :trebuie sa se intoarca in Europa de care apartin in mod natural, a jucat un rol vizibil in ______________________________________
18. Demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, drepturile cetatenilor, justitie. Daca primele articole se refera la demnitatea omului, la dreptul de a trai, la dreptul integritatii persoanei, la libertatea de expresie si constiinta, capitolul solidaritatea reuneste drepturi sociale si economice precum dreptul muncitorilor de a preotesta, de a fi informati si consultati, de a impaca viata de familie cu cea profesionala, dreptul la ingrijire medicala, securitate si asistenta sociala.

18

declansarea procesului de aderare; in schimb, aderarea Turciei, cu populatie preponderent islamica, a avut de infruntat ostilitati serioase. Desi Turcia se vede pe sine ca o tara apuseana si compatibila cu UE, toate argumentele politice si economice nu pot sterge usor anumite prejudecati ale europenilir.

Uniunea Europeana si-a depasit obiectivele initiale, acelea de a crea solidaritate economica si sociala, a depasit chiar si obiectivele inscrise in tratatele anilor 90
13

. Sistemul politic al UE (care e mai mult decat o confederatie sau un stat

federal) a evoluat permenent in ultimii 50 de ani si e intemeiat pe o serie de tratate de la cele semnate la Paris si Roma in anii 50, la mult mai recentele tratate de la Maastricht, Amsterdam si Nisa. Prin aceste tratate, care constituie asa zisa legislatie primara din care deriva un larg corp de legi secundare, constand mai ales din reglementari, directive si recomandari, o parte din suveranitatea nationala e delegata catre institutii comune. Legile si, in general, politicile UE sunt rezultatul deciziilor luate de cele trei institutii principale: Consiliul UE, reprezentand statele membre, Parlamentul European, reprezentand cetatenii si Comisia Europeana, organism politic independent. Intemeierea Uniunii Monetare a fost ultima actiune dupa model vechi19.Intre timp, Uniunea Europeana si-a asumat responsabilitatea avansarii unor interese comune, care nu mai sunt prestabilite de tratate; a devenit o putere publica supranationala, chiar daca nua are un tratat constitutional acceptat. Matricea institutionala a Uniunii actuale e un compromis aparut din nevoia de functionare. Se afla inca in dezbatere probleme ca arhitectura UE ( constitutionalism multietajat, federalism consociational,etc), functionalitatea orizontala a UE (de ex. Rolul Curtii de Justitie), ca si integrarea verticala (participare democratica, identitate europeana, etc). __________________________________
19. Nettensheim,M.,Prof.Dr.,Ebenhard-Karls-Universitaat Tuebingen, 2003: Decision-Making in the EU: Identity,Efficiency and Democratic Legitimacy.. Preliminary Considerations. Conferinta sustinuta in insula Spetses, Grecia, 11 13.09

19

Tocmai pentru ca se bazeaza pe structuri ale statelor nationale, legitimarea puterii supranationale lucreaza cu elemente diferite din punct de vedere politic,istoric,social,psihologic. Teoria unei guvernari supranationale legitime nu poate fi decat aceea a unei guvernari democratice. Dar care este demos-ul Uniunii Europene? Unul cu multiple identitati politice. Calitatea de membru al UE nu o exclude pe cea de membru al unui stat national, pe care o si influenteaza; nu se poate spune ca mai multele identitati coexista elegant si separat, fara a se atinge. Uneori isi sunt chiar reciproc daunatoare dovada este esecul referendumurilor privind tratatul constitutional in Franta si Olanda20. Dar care au fost motivele respingerii tratatului constitutional? In articolul Iluzoriul nu al stangii21 , filosoful german Jurgen Habermas observase, dupa esecul ratificarii in Franta, unele dintre motivele respingerii acestuia: Uniunea Europeana a fost destul timp impulsionata de elitele politice. Cata vreme au profitat toti de asta, cetatenii au fost multumiti. Proiectul se legitimase pana acum prin rezultatele sale. Dar in Europa celor 25 se contureaza deja unele conflicte de impartire, pentru care asemenea legitimare nu mai ajunge. Cetatenii sunt nemultumiti de birocratia conducerii, acceptarea scade si in statele care sprijina UE. Tandemul FrantaGermania a pierdut ritmul si nu mai determina directia. Exprimandu-si admiratia fata de Franta, care mai are inca o constiinta a traditiei democratice, Habermas s-a aratat ingrijorat ca exprimarea voturilor in interiorul granitelor nationale creeaza o asimetrie periculoasa. Forta de reglare a statului national n-ar mai ajunge azi sa echilibreze globalizarea economica. Dar nu mai e nici cale de intoarcere la protectionismul national. Constitutia europeana slujeste pastrarii capacitatii de actiune a UE, inclusiv dupa ce a avut loc extinderea ei spre est. Stanga si dreapta trebuie sa invete sa vorbeasca in politica externa intr-un singur glas. _______________________________________
20.Tratatul constitutional trebuie supus aprobarii si acceptat de fiecare din statele membre UE; in mai mult de jumatate dintre acestea, prin referendum.Rezultatul acestuia-care tinde sa se concentreze asupra politicii nationale,fiind astfel insuficient de european si democratic nu poate fi anulat decat tot de un referendum.Din fericirechiar daca intrarea in vigoare a tratatului constitutional se bazeaza pe principiul unanumitatii,chiar daca fiecare dintre cele 25 de state are putere de veto asupra procesului ratificarii,Consiliul Europeanb este cel care decide in final ce se intampla. 21.Habermas,Jurgen,2001 : Kommunikatives Handeln und deszentralisierte Vernunft, Reclam Verlag,Stuttgart.

20

Aderarea statelor est-europene, dar mai ales ideea de aderare in curs a Turciei, nu sunt inca suficient digerate. Teama de o crestere a inegalitatii in venituri implica, in opinia autorului, alegerea constienta a unei Europe cu doua vitexe: O uniune comerciala mai mare, mai lejera, in cadrul careia puterea Bruxelles-ului sa ramana limitata si un teritoriu mai concentrat, mai mic si mai strans, care pe baza de norme sociale comune sa poata transfera mai multe competente unei autoritati colective. Refuzul tratatului constitutional ar fi decurs si din nemultumirea statelor care cred ca ar contribui la bugetul UE cu o suma prea mare22. Intr-un interviu privind problematica UE, acordat mai multor cotidiene europene, premierul Marii Britanii considera ca dezbaterea asupra bugetului Uniunii ar ajuta Europa sa-si gaseasca o noua directie. In opinia lui Tony Blair, un buget care nu e adecvat problemelor cetatenilor si care iroseste de 7 ori mai mult pentru agricultura decat pentru stiinta, tehnologie, cercetare si inovatie, n-ar corespunde cu adevarat nevoilor actuale. Nici pentru cei 20 de milioane de someri ai UE modelul social european n-ar functiona convenabil, iar economia europeana ar fi departe de competivitatea propusa la Lisabona. Modelul anglo-saxon ar fi determinat lansarea celui mai amplu program din Europa privind crearea de noi locuri de munca, sporirea alocatiilor pentru familiile sarace, introducerea salarului minim, realizarea de investitii in educatie si renovarea urbana. Reflectand asupra perspectivelor europene dupa referendum, Alain Lamassoure23 vorbea despre o munca de Penelopa in restabilirea increderii cetateanului european si reimpacarea cetatenilor cu Europa (concentrarea eforturilor asupra unor teme de interes imediat, precum energia si securitatea energetica, imigratia, politica externa a Uniunii fata de Balcani si Africa, politica de securitate si aparare cu o crestere a vizibilitatii si eficientei actiunii externe a Uniunii. Schimbarile din Europa, incetinirile proceselor sunt privite de optimisti ca ragaz pentru aprofundare. De fapt, daca ar fi sa le enumeram, schimbarile in cadrul institutional nu sunt doar digerabile, ci si numarabile pe degete24. ______________________________________
22.Blair Tony,2005: Interview on EU issues.Transcript of an interview given by Prime Minister Blair to J.P.Langelier 23. Alain Lamassoure, deputat in Parlamentul European, secretar national pentru Afaceri Europene al UMP (formatiunea politica majoritara in Parlamentul francez). 24. Aceste schimbari ar fi urmatoarele: Consiliul European devine o institutie condusa de un presedinte desemnat de o majoritate calificata pentru o perioada de 2 ani si jumatate; presedintele nu poate fi ales mai mult de doua ori

21

Insa dincolo de acestea, se vorbeste despre faptul ca Franta, Belgia si Germania sustin viziunea unei Europe in primul rand politice (Europa circumscrisa unui model social bine definit si bazat pe solidaritate intre bogati si saraci, mari si mici este in buna masura majoritara, dar nu poate prevala fara un accent mult mai puternic pe competitivitate, atat in interiorul Uniunii, cat si in context global), in timp ce Marea Britanie ar sustine viziunea unei Europe preponderent economice. Cele doua viziuni au reaprins interesul pentru redefinirea conceptuala a Uniunii Europene, necesitatea reorganizarii prioritatilor si caracterului instrumentelor, a structurii bugetului, determinarea concreta a limitelor geografice si istorice. Se vorbeste despre necesitatea consolidarii conducerii politice la nivel european (lipsa de incredere a cetatenilor europeni fata de liderii care ii reprezinta, precum si gradul scazut de coeziune intre liderii politici, dezbaterile in Parlamentul European fiind marcate in continuare de accente menite mai ales electoratelor nationale), despre reconfigurarea rolurilor in peisajul politic atat in ceea ce priveste grupurile cat si aliantele tematice.Din punct de vedere ideologic, noile state membre s-au dovedit mai dedicate proiectului Uniunii decat vechea Europa, insa potfi observate apropieri de aceasta abordare si din partea Spaniei, Portugaliei, Austriei. Pe de alta parte, cetatenii noilor state care s-au integrat in UE se plang ca resimt aderarea ca pe o promisiune neimplinita si ca piata vechii Europe nu s-a deschis cu adevarat pentru forta de munca din Europa de Rasarit.

____________________________________________
si nu poate detine in acelasi timp si un mandat national; Consiliul Afacerilor Generale va pregati reuniunile Consiliului European impreuna cu presedintele acestuia si Comisia Europeana. Nevoia unui profil mai conturat in politica externa ar fi reflectata de aducerea, pentru prima oara, a unui ministru UE al Afacerilor Externe. Acesta va fi in functie 5 ani, preluind atat sarcinile Inaltului reprezentant pentru politica de securitate comuna, cat si pe cele ale Comisarului pentru relatii externe. Va fi presedintele comusiei, va conduce Consiliul Afacerilor Externe si Serviciul de Actiune Europeana Externa; Consiliul de ministri urmeaza sa aiba diferite formatiuni care vor continua sa se roteze (cu exceptia Consiliului pentru Relatii Externe) pe baza de egalitate, in functie de decizia Consiliului European; Parlamentul European ar urma sa aiba un numar sporit de membri (750), cu min. 6, max. 96 de parlamentari pentru fiecare tara. Va fi in masura sa adopte 95% din legile europene in procedura de co-decizie cu Consiliul. Ariile acoperite de aceasta procedura vor include agricultura si pescuitul, legile aziliului si emigratiei, fondurile structurale.

22

S-a spus ca, datorita valurilor de largire menite a continua cel putin pana in 2015, Europa a reusit in fine sa-si impace istoria cu geografia. Politicile nationale si europene au fost obligate la solidaritate, nemaiizbutind sa asigure separat cresterea economica, dezvoltarea durabila, problemele de pe alte continente (fie acestea pacea in lumea islamica, saracia si bolile in Africa, explozia demografica in Asia, crizele economice in America Latina, redimensionarea globala a industriilor si a locurilor de munca. Rolul Europei in lume a devenit din ce in ce mai important, dar pe de alta parte, pe masura cresterii numarului de membri, dificultatea Uniunii de a avea o singura voce in politica externa a sporit.

23

Bibliografie de elaborare a referetului

1.Octav Bibere, Uniunea European ntre real si virtual,Editura ALL, Bucuresti, 1999 2.Cristopher Booker, Richard North, Uniunea Europeana marea amagire, Edityra ANTET, Bucuresti, 2004 3.Andrei Marga, Filosofia unificarii europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj 4.Pierre Gerbet, Construction de l'Europe , Imprimerie Nationale , Paris, 1983; 5.Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunrii, Omegapress, Bucuresti, 1991; 6. Grete Tartler, Identitate europeana, Ed. Cartea Romaneasca,Bucuresti, 2006 7.Dana Victoria Savu , Integrare european. Dimensiuni si perspective, Ed. "Oscar Print", 1996; 8.Pascal Fontaine , Construcia european de la 1945 pn n zilele noastre, Ed. Institutului European, Iasi, 1998; 9.Bertrand Commelin, Europa economic. U.E.M. Piaa comun. Politici comune, Ed. Institutului European, Iasi, 1998 10. Huma Ioan, Drept Comunitar, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti,2007

24