1 Harcu Diana Cunoaterea de sine i cunoaterea personalitii Cunoaterea psihologic i sentimental Sentimental este,intr-adevar ceva de importanta primordiala,este o intreaga

viata interna-Pierre Janet. Sentimental tradeaza adancurile obscure ale finite noastre iar cunoasterea lor nu se poate confunda cu trairea lor,acesta fiind o stare subconstienta.In general ,sentimental este tulburator,datorita lui judecata se falsifica ,iar rationamentul se aliniaza la concluziile impuse de catre interese momentane ale individului. Putem descrie trei procedee de cunoastere psihologica empirica,sub raportul obiectivitatii;primul dintre ele consta in exprimarea unei valori traite,subiective si afective.De exemplu,ma apreciez imediat,fara comparatii cu altii;ma cred curajos,nu pentru ca am in minte acte proprii de manifestare a curajului,ci pentru ca imi place sa ma cred curajos. Un al doilea procedeu este auto-diagnosticarea care este constatarea bazata pe expresie,exteriorizare,actiune.aceasta este o judecata mai obiectiva,intrucat,atunci cand,de exemplu,ma intreb daca sunt curajos,ma gandesc la faptele mele din trecut. Al treilea procedeu este autoaprecierea obiectiva,cand judecata se bazeaza pe anumite constatari si comparatii empirice cu altii.De exemplu,cand ma gandesc la forta mea,ma intreb cat poate ridica cel mai tare om,ce mai slab om,de varsta mea,de sexul meu,cat poate ridica majoritatea oamenilor;este o apreciere obiectiva. Diagnosticul psihologiei stiintifice este o metoda de precizare a procedeelor de apreciere empirica Dupa gradul de obiectivitate,metodele psihologiei experimentale,ar putea fi: -metoda de apreciere directa a insusirilor,rating method,care este cea mai apropiata de cunoasterea empirica;este aprecierea directa si imediata,efectuata de cineva asupra sa sau asupra altora. Dupa rezultatele atinse prin aceasta metoda,privind autoaprecierea,s-a observat ca ,subiectii tind sa se supraestimeze cu privire la calitatile pe care le considera superioare si sa se subestimeze cu privire la insusirile pe care le depreciaza.Se confunda posesiunea reala cu dorinta de a o poseda.efectul sentimentului este evident in aceasta metoda. In cazul aprecierii indreptate asupra altora,se observa mai multa obiectivitate cand vine vorba de judecarea insusirilor mai obiective,decat a celor mai subiective.Asadar ,tragem concluzia ca judecam mai bine ,atunci cand obiectul judecatii noastre nu ne priveste indeaproape. Totusi nu e deloc acelasi lucru in a ne judeca pe noi insine si aI judeca pe altii.Trebuie mult curaj si inteligenta pentru a ne aprecia obiectiv,decat pentru ai aprecia pe altii. In privinta cunoasterii de sine avem de a face cu trei personaje:

2 -persoana,adica ceea ce credem ca suntem,descrisa de autobiograf -personajul,ceea ce cred altii despre noi,descries de biograf -persoana reala,este aproape inacsesibila cunoasterii Si aici problema este creeata tot de catre sentiment,de prea mare afectiune fata de noi insine.Se pare ca atat autoaprecierea cat si aprecirea sunt cu atat mai juste cu cat posedam insusirea analizata.Asadar cu cat suntem mai constienti de posesia insusirii date,cu atat suntem mai obiectivi in aprecierea altora.O buna apreciere se face doar atunci cand nu esti legat,prin nici un fel de sentiment,de persoana pe care o judeci,intrucat se stie tendinta noastra de e spori calitatile si diminua defectele celui pe care I simpatizam . O metoda considerate mai eficienta prin obiectivitatea ei mai mare ,este aprecierea indirecta ,prin notarea obiectiva a conduitelor,notare care se poate face fie de persoana examinata,fie de catre alte personae O metoda cu un grad si mai mare de precizie stiintifica este stabilirea relatiilor dintre persoana studiata si curba de variatie a activitatii provocate si actuale.Prin intermediul conduitei.subiectul este pus sa rezolve anumite probleme sau sarcini.se masoara cu precizitate rapiditatea si nivelul randamentului,care se compara cu randamentul analog,realizat de un numar de indivizi,inserati si ei intr o scara,In felul acesta individual capata valoare obiectiva.metoda testelor are cea mai mare eficacitate in examinarea inteligentei.Insa nu trebuie sa privim cunostinta stiintifica ca lipsita de orice sentiment.am putea spune ca,cunoasterea psihologica este cu atat mai desavarsita cu cat mai mult este lipsita de orice alte sentimente,decat de cel intelectual. Sentimentul,ca insotitor al cunostintei este incompatibil cu obiectivitatea cunostintei psihologice .Problema functiei cognitive a sentimentului Atata timp cat este dificil sa ne evaluam pe noi insine corect,cu atat mai mult cunoasterea eu-lui strain este mai dificila.Daca nu am gasi metode pentru a putea iesi din limitele cunostientei noatre individuale,nu am putea cunoaste ceea ce nu este eu. Psihologia asociationista considera ca aceasta cunoastere este posibila prin asociera corpurilor straine cu sentimentele noastre;amintirea acestora din urma evoca sentimente traite de noi candva si astfel,treptat, sentimentul devine proprietatea eu-lui strain. Cunoasterea analogica afirma ca ,cunoasterea propriului nostru corp,cu expresiile sale, ne reveleaza anumite stari psihice legate de acest corp.In fata noastra,avem un alt corp,asemanator noua,asadar de expresiile lui asemanatoare se leaga stari psihice subiective analoage.Nu putem cunoaste decat stari psihice cunoscute de noi candva.Aceasta doctrina a rationamentului prin analogie in cunoasterea eu-lui altora a fost criticata;in cunoasterea psihicului strain ,ne mai servim si de datele eterointrospective.Aceasta cunoastere este foarte aproximativa,caci acelasi cuvant poate avea intelesuri diferite iar expresiile si atitudinile identice pot ascunde motive diferite;mai exista disimulatia si simulatia.

3 O solutie a cunoasterii altuia este doctrina empatiei-Einfhlung-termen care a avut nenumarate incercari de traducere in alte limbi,insa a intampinat multe dificultatiacest cuvant introductibil nu se poate reda decat prin perifraze Dintre multitudinea de termini intrebuintati de scriitori romani,amintim:proiectie simpatica a eu-lui,intuitie proiectiva,fuziune afectiva,fuziune afectiva simbolica,simpatie simbolica,intuitie simpatica,intrepatrundere afectiva,tranzitivism,simpatie,identificare,etc. Despre acest fenomen ,despre care credem ca am avea o ide foarte clara,nu avem nici o notiune coerenta,iar in analiza teoriilor asupra empatiei nu vom gasi raspunsuri clare . Empatia solipsista Volkelt si Lipss inteleg procesul de empatie ca o proiectare a starilor noastre psihice asupra unui obiect din afara.Dupa Lipss ,continutul unui obiect estetic este totdeauna de natura psihica si ne este oferit de Einfhlung.El deosebeste patru tipuri de empatie: Empatia generala aperceptiva-orice obiect este insufletit daca este obiectul meu Empatia naturala sau empirica,este o transpunere in obiectele naturii a fortelor si a activitatii mele:ex:o piatra ridicata,tinde in jos,un corp in miscare are o directie Empatia dispozitiei este obiectivarea dispozitiei noastre :avem culori calde si culori reci,vii si vesele ,avem sunete grave si triste sau vesele.inaltimea sunetelor,timbrul lor ,ritmul,armonia sunt ocazii de transpuneri ,de proiectari ale dispozitiilor noastre affectiveaceasta nu are ca obiect numai omul;proiectarea in fiintele altora este un caz particular al functiei empatice.Noi proiectram in afara nu numai sentimente ,ci si reprezentari si volitiuni . Lipss expica mecanismul empatiei printr un proces de imitatie interioara si instinctiva a expresii altora. Empatia apriorica Fr. Baumgarten deosebeste trei procese prin care se pot cunoaste starile psihice straine.Primul process de intelegere este cel bazat pe amintirea experientei proprii ,noi neintelegand decat substituindu ne lor,cu ajutorul propriilor noastre experiente din trecut, fiind felul cel mai primitiv de intelegere ce sta la baza perceptului. Un al doilea process de intelegere nu se bazeaza pe experienta proprie ,ci de experientele de care am luat cunostinta ale altora.Acest tip de intelegere este de natura intelectuala si nu necesita participarea afectivitatii Ultimul tip de comphrensiune ,este tipul empatiei .Spre deosebire de empatia lui Lipss noi nu citim in eul strain ceea ce e scris de noi insine ,ci citim cartea psihicului strain in propria sa limba. Empatia,spre deosebire de celelalte tipuri de intelegere,amandoua reci,este o interpretare afectiva si lipsita de interes practice,material. Intelegerea in psihologia spirituala Exista mari deosebiri intre natura si viata psihica sau sociala,prima dintre ele cuprinzandu se intreaga in asectul ei extern,cea de a doua continand si un aspect ascuns.

4 Metoda potrivita cercetarii naturii fizice este cea explicative,iar metoda potrivita stiintelor spirituale este cea comphrensiva.Dilthey intelege actul de comphresiune ca fiind un process care are ceva din rationamentul analogic si ceva din procesul proiectarii a lui Lipss.Asadar,intelegerea altora este un act sufletesc mixt,prin el sesizand o totalitate psihica a altuia ,dar fara a depasi granitele eu-lui individual. Elevul lui Dilthey,Ed Spranger are un caracter mai obiectiv ,pe de o parte,si mai subiectiv,pe de alta parte.mai obiectiv pt ca ridica actul intelegerii de pe treapta unei teologii biologice,la un nivel social.Caracterul subiectiv ne apare din rostul general al comphresiunii;patrunderea in conexiunile,constelatiile de valori spirituale K.Jaspers face o deosebire intre intelegere si explicatie.explicatia are o natura intelectuala si are drep obiect relatiile cauzale.Intelegerea,insa,este de natura afectiva si reprezinta cunoasterea obtinuta prin intrepatrundere psihologica.aceasta din urma este de doua feluri:statica si genetica.Cea statica se raporteaza mai ales la continuturi si este un fel de sectiune transversala a spiritului-intelegere directa a unei bucurii,tristeti,etc-,iar cea genetica ne face constiente raporturile intrapsihice,intramintale.Aceste raporturi pot fi logice,rationale,sau de natura propriu-zis psihica,mai ales afectiva.-continuturile insesi ale gandirii pot fi private ca produse ale dorintelor-. Empatia si psihanaliza Fiind o problema atat de importanta si de profunda,nu a ramas explorata nici de catre psihanaliza.Insusi Freud l a studiat ,afirmanad ca acest proces,numit empatie,joaca un rol atat de mare datorita posibilitatilor pe care ni le deschide de a patrunde in sufletul persoanelor straine de eul nostru. Prima manifestare a unei legaturi afective este identificarea.Aceasta poate fi constatata in dezvoltarea copilului,O data cu formartea complexului lui Oedip.copilul are un sentiment de iubire pentru un parinte si ostiliate fata de celalat.Asadar ,daca este atras de unul dintre parinti,isi doreste sa semene cu celalat,privindu l ca model.In general,baiatul tinde sa semene cu tatal,identificandu se cu acesta,iar fetita cu mama.Sunt si cazuri in care baiatul tinde sa se identifice cu mama,moment in care eu -lui propriu I se substituie un alt baiat-cazul homosexualitatii-. Cazuri de introiectiune gasim si in diferite cazuri patologice.De ex ,un copil isi pierde pisica,si declara ca el este pisica,imprumutand din atitudinea acesteia,identificandu se cu ea.Aceste procese asemanatoare identificarii apar in iubire,hipnoza Proiectiunea eului in afara ,asupra altor personae,animale sau obiecte, este cazul opus introiectiunii.sentimentele traite de noi le atribuim unei alte personae.de ex ,o femeie indragostita de fratele sotului,il acuza pe acesta ca ar fi indragostit de cumnata,etc Cazul diviziunii afective-un fel de identificare imperfecta-,apare in momentuyl in care eul introiectat intra in conflict cu eul originar si se produce lupta intre ele.Intre eul ideal si cel real izbucneste conflictul,ce poate duce usor la nevroza.