Psalomul lui David, 46 Limbile s salte Cu cntece nalte, S strige-n trie Glas de bucurie, Ludnd pre Domnul, S cnte

tot omul. Domnul este tare, Este-mprat mare Preste tot pmntul i- ne cuvntul. Supusu-ne-au gloate i limbile toate, De ni-s supt picioare Limbi de pre supt soare. Alesu--au ie Parte de moie ara cea dorit. Carea-i giuruit Lui Iacov iubitul, Ce-i ne cuvntul, Mila s- arate Cea de buntate Spre noi, ticloii, Precum ne spun moii. Pre vrvuri de munte S-aud glasuri multe De bucine mare, Cu nalt strigare, C s-au suit Domnul S-l vaz tot omul. Cnta n lute, n zcturi multe, Cnta pre-mpratul,

C nu-i ca dns altul S domneasc-n lume, Cu svntul su nume, Cnta s-nleag Preste lume larg. C Dumnezu poate Pre limbi preste toate, De le mblnzete i le-mprete. Scaunul d raz Unde va s az Domnul din direapta, S-mprasc plata, Pre boieri, pre gloate, Pre limbile toate. i cine s-nal Din hire sma, I-a vedea tot omul Cum i-a certa Domnul.

PSALMUL 53 Doamne, m spsete* Cu svntul tu nume, F-mi giude pre lume i-ntreg m ferete.

Cu a ta putere,

Grije cnd am mult, Tu, Doamne, mi-ascult Ruga din tcere.

C s rdicar Asupr-mi pgnii i cu to streinii, De m-mpresurar.

i nu- au de fric, Cnd svntul tu nume,

6. Ce-i vestit n lume, L-iau ntr-o nemic.

Ce mie mi-i vnt Domnul, sufletete,

De sunt i trupete ntreg, fr smnt.

Cine mi-s cu scrb, Le va veni rul Din tot de-adevrul i le-a cdea-n grb.

Veste preste lume, Doamne, voi face, Cu jrtve de pace, Svntului tu nume.

C mi-i cu ferice Cnd tu m vei scoate Din scrbele toate, S n-aib s-m strice

Pizmaii, s-m caute, i-ntr-a lor cdere, Stnd fr scdere, S-i vz de departe. Psalomul lui David, 136 La apa Vavilonului, Jelind de ara Domnului, Acol ezum i plnsm La voroav ce ne strnsm, i cu inem amar, Prin Sion i pentru ar, Aducndu-ne aminte, Plngeam cu lacrmi herbinte. i bucine ferecate Lsm prin slci aninate, C acol ne-ntrebar Aceia ce ne prdar S le zcem viers de carte ntr-acea streintate, Ca-n svnt muntele Sionul Cntri ce cntam la Domnul. Ce nu ni s da-ndemn A cnta-n ar strein. De te-a uita, ar svnt, Atuncea s-mi vie smnt, i direapta mea s uite A schimba viers n lute! i s mi s prinz limba De gingini, jelindu-mi scrba,

De te-a mai putea uita-te, Ierusalim cetate, Nainte de nu te-a pune n pomene-n zle bune. S nu u, Doamne svinte, De Edom ce-au zs cuvinte Svintei cet mprotiv, Cu ru din gur zlobiv : Rspi-i zidiuri nalte, Deerta de buntate! Tu, fat vaviloneasc, Rul va s te tlneasc! Va fi -acela-n ferice Ce--va veni s te strice, C s va-ntoarce darul, Cum ne-nchini tu cu pharul, Cnd cuconii ti de ziduri Vor zdrobi-i ca nete hrburi.