Valeriu Gafencu-Sfantul Inchisorilor

Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice. Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta atunci Romania Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 1944) si de la Pitesti.Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerate drept o minune. Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune. Unul dintre bolnavii ce-l iubeau mult si-l admirau pe Valeriu, Victor Leonida Stratan, obtinuse printr-o interventie speciala de la familie, un pachet cu streptomicina. Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele si i le-a pus in brate lui Valeriu, fericit ca ii poate salva viata.Valeriu le-a primit si a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le cedeze pastorului Wurmbrand, spunand ca acesta se afla, de asemenea, intr-o stare grava si salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, deoarece este o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si mare putere de influenta. Stratan s-a suparat si a declarat ca nu este de acord. Atunci, cu blandete, Valeriu i-a spus ca din moment ce i-a daruit medicamentele, acum ele ii apartin si are libertatea sa le foloseasca potrivit indemnului constiintei lui.Intr-adevar, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata. Nu dupa mult timp, pastorul avea sa faca un gest similar, cedand injectiile primite de el chiar unui legionar. De aici si confuzia intretinuta in media ca pastorul i-ar fi salvat viata lui Gafencu si nu invers.Impresionat de trairea crestina a lui Gafencu, pastorul Wurmbrand a declarat ca vrea sa intre in Rai pe aceeasi poarta pe care intra si Valeriu si si-a luat angajamentul ca daca va mai fi vreodata liber sa vorbeasca lumii intregi despre trairea de exceptie a lui Valeriu si a camarazilor sai. Numai ca Wurmbrand a uitat repede cele promise. In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o epava. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti. Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.Cu numeroase plagi Raluca Mocanu 12 E 1

tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii. Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare. La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul.Si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Si-a sacrificat, pentru Hristos si neam: tineretea, profesia, familia, libertatea si viata.

Interviu cu dr. Aristide Lefa, studentul medicinist care l-a ingrijit pe Gafencu pana in ultima clipa
Rep: Spuneti-ne va rugam o intamplare mai deosibita cu pacientul valeriu Gafencu! dr. Aristide Lefa: Sunt foarte multe de zis, insa am sa ma opresc asupra uneia singure. Valeriu urma sa suporte o interventie chirurgicala la spitatul din localitate, fiindca noi nu aveam cele necesare pentru a-l opera in penitenciar. Operatia a fost foarte mult intarziata de autoritatile comuniste.Cand l-au pus pe masa de operatie nu i-au facut cum trebuie anestezicul sau acesta era expirat pentru ca trupul lui Gafencu nu amortise. Si l-au operat mai bine de jumatate de ora pe viu iar el nu a spus un cuvant. Si-au dat seama l a final ce facusera, au ramas impresionati, dar viata unui detinut nu valora nimic pe atunci.

Au fost minuni la moartea sa

Rep: Cum a murit Valeriu Gafencu? dr. Aristide Lefa: A fost un miracol ca a supravietuit atat. Pe final abia mai putea respira, inima ii batea cu putere... I-am dat apa cu zahar caci n-aveam niciun tratament la dispozitie. Dupa ce a luat doua guri s-a ridicat si m-a mustrat usor: "Lui i-au dat pe cruce fiere iar voi imi dati mie miere?".... Imediat ce i-a fost scos trupul afara si pus pe pamant, desi fusese o zi calduroasa, cu soare, pana

Raluca Mocanu 12 E

atunci, in cateva minut e s-a pornit o ninsoarea teribila care a acoperit tot noroiul din jurul corpului lui Valeriu.

Scrisori trimise din inchisoare celor dragi

Rugai-v lui Dumnezeu i credei nelimitat. Eu sunt mulumit sufletete i mpcat cu mine nsumi. Nu v mint. E realitatea sufletului meu, care i-a gsit pacea n nelepciunea i ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Cred c numai n adevrul evanghelic i poate gsi omul linitea de suflet. Dragile mele surori, v rog pzii-v de pcat, trindu-v viaa n curenie! Numai aa vei birui n via. (Aiud, 3 iulie 1942)

V doresc din suflet tot binele i fericirea! Fii cumini i pstrai-v ct mai curate, cci curenia sufleteasc e cea mai scump comoar. Apropiai-v ct mai mult inimile de Dumnezeu, de cuvntul Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cci de la El i numai de la El, ne vine tuturor mntuirea. (Aiud, 1 sept. 1942)

Singur Dumnezeu m nelege pe deplin i pe El, spre marea mea mulumire sufleteasc, l simt venic lng mine, ocrotindu-m i luminndu-mi Calea. Ct sunt de fericit cnd simt vibrnd spiritul cretin, voi poate niciodat nu vei putea nelege.

Eu sunt sntos i cu puteri sufleteti neobinuit de mari. Dup cum i spuneam i-n alte rnduri, faptul c am ajuns a nelege i a tri chiar spiritul cretin, m-a fcut s m simt mulumit, ca trezit dintr-un mormnt. La aceasta a contribuit n cea mai mare msur singurtatea vieii pe care-o duc, ca i nfrnarea fireasc de la tot ce constituie lumesc, aproape.

Mi-nchipui uneori, c ntr-o via obinuit, normal, n-a fi putut ajunge niciodat la o asemenea revoluie spiritual. (Aiud, 1 noiembrie 1942) Fi-i cumini i pstrai-v curenia sufletelor, cci sufletul e scnteia divin ce s-a slluit n noi. De aceea, nu avem dreptul s-l pngrim. De vei tri n curenie sufleteasc, va veni ziua cnd vei auzi n voi, glasul contiinei, al adevrului, ndemnndu-v s svrii numai fapte bune i iubite de Dumnezeu! Atunci vei tri suprema fericire. Altfel, viaa v va apare ca un calvar fr sens.

Lupt-te cu tine, nfrunt cu senintate toate greutile vieii prezente i nu te plnge de suferin; cu att mai mult, cu ct azi aproape nu exist familie care s nu fi ncercat cele mai crunte dureri. (Aiud, 10 decembrie 1942) Viaa mea e trist oarecum, dar asta singur mi-am ales-o. Sufletete sunt mulumit, deoarece Dumnezeu e lng mine, ntotdeauna. Uneori lcrimez singur de dor. (Aiud, 10 martie 1943) Raluca Mocanu 12 E 3

Viaa asta e att de scurt! i noi trecem prin ea ntocmai ca nite fulgi.

Noi ne vom regsi cu toii n cminul mult iubit, cu un dar nepreuit: Iubirea n Duhul lui Hristos. Toate se petrec cu rost. Roag-te mam bunului nostru Mntuitor. El ne va ferici, mplinindu-ne sensul vieii. (Aiud, 12 mai 1943) Triesc fericirea de a fi neles sensul nalt al Vieii - crarea luminoas ce urc spre Cer. Fr Hristos, Dumnezeul nostru, viaa ar fi o total zdrnicie, cu un singur scop: de a suferi fr nici o ndejde. De aici, de unde se pot vedea clar orizonturile vieii, i unde triesc o continu purificare de suflet, cu un scop precis - mntuirea - calea ce duce spre nviere -, te rog pe tine (ca i pe surorile mele scumpe), s-i pstrezi curenia, care e cea mai scump comoar.

mi am sufletul curat i-i pot mrturisi c e cea mai mare fericire i limit a vieii mele. (Aiud, 12 mai 1943) Pstrai-v curenia sufleteasc, purtai-v cu mult demnitate i elegan, rbdai aceste grele ncercri, care-i au rostul lor, de la Dumnezeu, i rugai-v necontenit. Fetele curate, de neam bun, cu inut demn -cu valoare sufleteasc n general - ntotdeauna vor fi cutate. (Aiud, 25 iulie 1943)

Sunt sntos i m gndesc ntruna la voi, dragii mei, la toate ncercrile prin care a trebuit s trecei, spre a v da seama de deertciunea acestei lumi, de ajutorul i dragostea lui Dumnezeu, de Viaa Venic, pe care noi o putem ctiga cu mila Domnului, dac ne vom tri viaa n iubire curat, fapte bune i rugciune.

Viaa e un dar de la Dumnezeu, i noi trebuie s tim a o tri n chipul cel mai vrednic. S ne curm de pcate, care ne urmresc la tot pasul, s fim cu iubire fa de semenii notri, s ajutm, s rspundem la ru prin bine i la ur prin dragoste, s ne mrturisim pcatele i s lum temeinic hotrrea de a nu le mai svri.

Raluca Mocanu 12 E