CURS DE ECG

CAPITOLUL I ELECTROCARDIOGRAMA NORMALA

Electrocardiogram reprezinta inregistrarea grafica a variatiilor de potential electric la nivelulmiocardului, cu ajutorul a doi electrozi plasati pe suprafata corpului , in timpul activitatii ritmice a inimii. 1. DERIVATIILE ELECTROCARDIOGRAFICE Derivatiile, in numar de 12, ofera informatii despre activitatea electrica a inimii in aprox 3 directii: Dreapta stanga Superior inferior Anterior posterior Derivatiile standard, bipolare: Pentru fiecare derivatie se folosesc doi electrozi. Electrozii se plaseaza in trei puncte: pe membrul superior drept (R), membrul superior stang (L) membrul inferior stang (F). Se noteaza : DI = L R DII = F R DIII= F L Caraterizeaza vectorii in plan frontal. Intre derivatiile bipolare exista urmatoarea relatie matematica: DII = DI + DIII

Vectorii se reprezinta in triunghiul Einthoven, un triunghi echilateral, al carui centru reprezinta centrul electric al inimii. Fiecarei derivatii i se atribuie, in mod arbitrar, un sens ( - + ) Vectorii orientati in acelasi sens sunt pozitivi, cei de sens opus sunt negativi.

Derivatii unipolare ale membrelor (augmented): aVR aVL aVF Caracterizeaza vectorii in plan frontal. Electrozii folositi pentru inregistrarea derivatiilor unipolare sunt plasati in caeleasi puncte ca in derivatiile standard si se impart in: electrodul explorator: reprezinta electrodul plasat la nivelul membrului superior drept, stang sau inferior stang, arata intotdeauna potential pozitiv electrodul indiferent: se obtine prin scurtcircuitarea celorlalti doi electrozi si arata potential zero, neinfluentand inregistrarea grafica.

Derivatii unipolare toracice, precordiale: V1: spatiul intercostal IV, parasternal dreapta V2: spatiul intercostal IV, parasternal stanga V3: jumatatea distantei dintre V2 si V4 V4: spatiul intercostal V stang, linia medio-claviculara V5: spatiul intercostal V stang, linia axilara anterioara V6: spatiul intercostal V stang, linia axilara mijlocie Caracterizeaza vectorii in plan orizontal.

Derivatii drepte: DIII, aVF, V1, V2 Derivatii stangi: DI, aVL, V5, V6 Uneori se pot folosi si urmatoarele derivatii: Derivatii extreme stangi: V7: spatiul intercostal V, linia axilara posterioara, stanga V8: varful scapulei Derivatii extreme drepte: V3R, V4R, V5R, V6R: simetric cu V3, V4, V5, V6, in partea dreapta Derivatii esofagiene: Voe28, Voe 40: electrodul este introdus cu ajutorul unei sonde in esofag; 28, 40 reprezinta distanta in cm de la arcada dentara la electrod.

2. GENEZA ECG

In repaus: repartitia ionilor intra si extracelular determina celula sa fie polarizata negativ intracelular si pozitiv extracelular, cu un potential de repaus de minus 90mV Depolarizarea: se realizeaza in mod automat, fara consum energetic: ionii de sodiu intra in interiorul celulei conform unui gradient de concentratie Repolarizarea: revenirea la potentialul de repaus, se realizeaza cu consum energetic, Na iese din celula si se reface astfel potentialul de repaus (-90mV). Impulsul de depolarizare este generat la nivelul nodulului sino-atrial (NSA) si se transmite nodulului atrio-ventricular (NAV) fasciculul Hiss reteaua Purkinje; se transimite dinspre endocard spre epicard.

Intre partea activata a miocardului si cea care nu s-a activat inca se formeaza o suprafata limitanta, de fiecare parte existand un camp electric negativ si pozitiv. Aceasta structura se numeste dipol. Dipolul se reprezinta grafic printr-un vector. Vectorul se caracterizeaza printr-un sens ( de la - la + ) si o marime data de diferenta de potential. Vectorii se supun regulilor matemetice, se pot suma, deplasa.

A-----

----- B
V

vectorul care se departeza de electrod determina o unda negativa, daca se apropie de electrod determina o unda pozitiva

B La o viteza de derulare a hartiei de 25mm/ sec. - pe orizontala 1mm = 0,04 sec - pe verticala 1mm = 0,1mV

3. UNDELE SI INTERVALELE PE ECG

Unda P: reprezinta depolarizarea atriilor este simetrica, rotunjita durata: 0,06-0,11sec sau 0,08-0,10sec amplitudine o,1-0,25mV axul frontal de la 0 la +750 este pozitiva in majoritatea derivatiilor, cu exceptia aVR unde este, in mod fiziologic, negativa patologic: izoelectrica, bifida , bifazica (daca PP`>0,02)

Intervalul PQ/ PR: este format din unda P si segmental PQ reprezinta intarzierea undei de depolarizare la nivelul nodului atrioventricular durata: 0,12-0,21 sec

Complexul QRS: depolarizarea ventriculara durata: 0,08-0,11 sec amplitudine: 0,5-1,6mV deflexiunea intrinsecoida reprezinta transmiterea depolarizarii de la endocard la epicard unda Q reprezinta depolarizarea septului interventricular cand undele sunt < 3mm se noteaza cu litere mici (complex qrs) iar cand sunt > 3mm se noteaza QRS Punctual J: reprezinta jonctiunea S-T Segmentul ST: repolarizarea ventriculara lenta, precoce in mod normal este izolelctrica; se admit ca variatii fiziologice denivelari de maxim 1mm Denivelarea ST > 1mm este considerata patologica

ST supradenivelat este anormal si sugereaza un infarct transmural:

ST subdenivelat este intotdeuna anormal desi este adesea nespecific:

Unda T: repolarizarea ventriculara rapida este o unda asimetrica, cu panta acendenta lenta si panta descendenta abrupta durata: 0,15-0,3 sec amplitudine: 1/6 din unda R precedenta

Unda U: originea ei nu este clara, este o unda inconstanta, de amplitudine mica, pozitiva amplitudine: 1/3 din unda T in aceeasi derivatie, sensul este acelasi cu al undei T in derivatia respectiva. Unda U este mai proeminenta in bradicardii si se observa cel mai bine in derivatiile precordiale drepte apare in hipopotasemii, administrare de diuretice, glucocorticozi Intervalul QT reprezinta sistola electrica Intervalul TP reprezinta diastola electrica

4. INTERPRETAREA ECG NORMAL

ECG normal La o viteza de derulare a hartiei de 25mm/ sec. - pe orizontala 1mm = 0,04 sec - pe verticala 1mm = 0,1mV

Ritmul sinusal: unde P de morfologie normala, urmate de complexe QRS, cicluri cardiace la intervale constante. Durata ciclului cardiac: se numara cati mm sunt intre doua unde R successive (mm) x 0,04 Ex.: 20x0,04=0,8 sec Frecventa cardiaca: 60sec/ durata ciclului cardiac (60/ 0,8=75 batai/min) normal intre 60-80batai/ min bradicardia: <60/min tahicardia >80/min Daca in dosarul pacientului exista un ECG anterior trebuie comparat pentru a depista ce modificari semnificative au aparut. Aceste modificari pot avea o mare importanta in deciziile terapeutice Axul complexului QRS Fortele electrice ale inimii sunt orientate in diferite directii, fortele cu acelasi sens se sumeaza, cele de sens opus se anuleaza. A. Triunghiul Einthoven: Caracterizeaza vectorii in plan frontal, fiecare latura reprezinta o derivatie. Centrul triunghiului este centrul electric al inimii Rezultanta tuturor vectorilor din ciclul depolarizarii ventriculare formeaza axul complexului QRS, axul mediu de activare ventriculara sau axul electric al inimii ce corespunde axului anatomic al inimii. baza(sec) x inaltimea (V) / 2. La o viteza de derulare a hartiei de 25mm/ sec. - pe orizontala 1mm = 0,04 sec - pe verticala 1mm = 0,1mV = 10-1mV = 10-1 x 103V = 102 Ex: b= 2mm, h= 5mm 2 x 0,04 x 5 x 100 / 2 = 20 unitati Aschmann pt calcularea axului QRS se determina vectorii in DI si DIII

Deviere la stanga a axului QRS:

Deviere la dreapta a axului QRS: