Locul cerut cel mai des. Nu cel din fata. Locul cel mai bun.

Locul unde bine ne mai gasim si noi relaxati. - Salut! - Ce faci? - Uite m-am gandit sa ma racoresc putin si iata-ma aici. Tu? - Eu, la fel. Ma gandeam sa mai schimb aerul. Fiecare vine de unde vrea, nu trebuie sa mai faci cunostinta cu noii veniti. Oricum ne stim cu totii. Parca am fi milioane de feluri. Nu e adevarat. Imediat recunosti pe cineva. Cum ai putea? Daca am fi cu adevarat multi? Loc de dat cu capul. Singurul din testamentul firii tale demn de amintire. Loc de dat cu capul. Unde ai dreptul sa spui ce gandesti. Unde e asa cum crezi. Loc de scapat. Loc de ganduri nefiresti, dar firesti. Loc de dat cu capul, cat de tare poti. Salut, Nu ne-am mai auzit demult tare. Nu stii cat mi-ai lipsit atat timp. Nu m-am intrebat unde ai fost niciodata. M-am gandit mereu numai daca te-ai schimbat. Vad ca da. Si eu. Credeam ca nu dar acum vazandu-te imi dau seama. Mai bine nu ne vedeam? Mai bine ca ne-am vazut oricum ma gandeam la tine mereu. Adica nu la tine. Am gresit. La copilarie. Frumoasa da Stii am vrut mereu sa-ti spun, ma gandeam ca am sa te intalnesc, ce n-am spus prima data. Am uitat. Ba nu n-am uitat dar nu mai pot spune. Nu mai am cui. Si tu ai crede ciudat sa-ti mai spun unele lucruri nu? Pacat. Trebuia sa ti le fi zis eu de prima data. Acum ma simt aiurea. Nu ma mai cunosti, nu? Eram sigur. Si eu am impresia ca nu te cunosc. Ma enerveaza cavreau! Vreau sa fii tu. Sa dea dracu! am asteptat atat m-am pregatit atat degeaba. E cumva de asta? Ca m-am pregatit? Ca am repetat fixat pe o imagine?... trebuia sa fac altceva intre timp? N-am stiut!... Imi cer scuze. Nu tie. Mie pe mine m-am dezamagit cel mai tare. Tu ori ai simtit, ori nu. Eu stiu sigur ca am fost sincer. Cred ca mint. Nu mai eram nici eu schimbat. Iarta-ma. Loc de dat cu capul. S-a-mplinit! Vremea sa treaca timpul. Da S-a-nchis treaba cu visatul gata punem visele mici in cui. De-acum avem numai vise mari. Ce pilot de aeronava? Ghiseist! Traducator de limbi straine domle! Da-te dracu! Le traduci ai? Pasca ta de limbist! Mari prosti! Parerea mea ca suntem. Esti liber sa ma contrazici ca sa ma bucur pentru tine. Daca vrei. Nu te oblig. Aparent nu ma obliga nimeni nici pe mine. Mai bine zac frumos cuminte. Simpli oameni suntem pentru unii. Indivizi. Si tind sa cred supraevaluata aceasta denumire. La anumite nivele. M-a izbit acum ideea. Eu credeam ca evaluarea in bani e o prostie. Nu e. Te manifesti. Pui la bataie tot ce esti si primesti in functie de ceea ce te-ai dovedit a fi. Nu e tocmai asa, dar cam asa ar fi ideal. Si cu toate astea nu exista respectivul echilibru. Poate o sa mi se explice candva cauza. Deocamdata banuiesc eu cate ceva privind lumea dar nu sunt in masura sa comentez. E bun pana la urma sistemul banilor. Sa fie sanatos ii urez. La fel cum multa sanatate le doresc si posesorilor de masa monetara. Domnilor sa-aveti parte de cat mai multi bani sa vi-i bagati in cur! Nu toti. Doar cei care nu salveaza popoare tampite de viata noastra. Loc de dat cu capul. Un fel de loc de impins. Loc de dat cu capul. Uneori exista. Si e de apreciat. Macar acolo sa mai fie lucrurile intr-o ordine si sa existe onestitate. Cea din urma fiind principala trasatura de care ne lipsim in ziua de azi. De ce? Pentru ca nu suntem toti la fel

si trebuie sa existam impreuna. Scopul scuza mijloacele. Asa a pornit cred. Exista mult dispret pentru minciuna, dar pe de alta parte o apreciem toti pentru niste calitati ale sale. E la fel ca prostia. Face treaba mult mai bine in contextul potrivit. Sa mai vorbeasca cineva dezaprobator despre minciuna si prostie e ceva normal, dar nu e normal sa credem ca exista macar o persoana traind fara ele si dornica sa renunte la beneficiile lor. S-a terminat, am parerea, cu dominatia de orice fel a calitatilor virtute, acum e vremea calitatilor defect. Ce spune asta despre noi si ceea ce formam, adica societate?... destul de multe. Si e usor de realizat ce anume. Loc de dat cu capul. Cap ce-a uitat un sir nu stiu cat de lung de nume, un sir si mai lung de zile. Vin altele. Nume, zile. Uitate cine stie cate stiute azi, cine stie cate netrecute inca. Drag cap, draga inima. Loc de dat cu capul. Locul unde ai cele mai bune scaune de stat in picioare, descheiat la gulerul camasii, fumand degajat aerul curat, imbatat de apa, sorbind o cafea amara. Loc de dat cu capul plin de ganduri scuturate voit. Loc plin de spirit. Drept. Departe de lume in mijlocul ei, aflati acolo nelipsind cotidianului normal nici unul. Loc la o bataie pe umar distanta. Un loc peste tot. Lumea din lume. Unde se termina de spus cele nespuse. Unde simti ce stii ca trebuie. Unde ridici mereu privirea senin la cei din jur. Unde ar prinde prinde bine niste banci dar n-o sa facem nici unul. Mai bine niste copaci, sa creasca, sa ne rezemam, iarba sa ne intindem. Un izvor, o vale sa se umple, viu: un soare. Locul liberei credinte, locul fara umbre, colturi si biserici. Locul unde exista atatea clar. Loc cu semne de intrebare doar la sfarsitul intrebarilor. Raspunsurile oricat de seci, de dulci ar veni nu lipsesc si nu jignesc. Raspunsuri unde se-ntalnesc privirile si dupa. Fara maini tinute la spate ascunzand intentii in pumni stransi. Fara ezitari ale pasilor indreptati catre cine vrem.