Sunteți pe pagina 1din 18

Introducere.

Lucrarea de fata isi propune sa se focalizeze asupra perioadei adolescentei, in general, asupra adolescentilor cu comportament pre-delincvent in special, datorita particularitatilor pe care aceasta varsta le comporta, particularitati care de multe ori introduce adolescentul intr-o lume ostila, indreptandu-l spre acte deviante, spre delincventa. Delincventa juvenila inregistreaza o rata din ce in ce mai crescuta, iar majoritatea protagonistilor acestui fenomen, sunt adolescentii. Sub presiunea propriilor schimbari psiho-fiziologice, ale mediului social si familial, de cele mai multe ori, adolescentul se prezinta in societate fara a dispune de mecanismele de aparare necesare pentru a rezista. Cel mai frecvent raspuns al sau, se regaseste in agresiune, raspuns cel mai multe ori observat la cei din jur, cu efectul cel mai rapid si ignorand consecintele viitoare. Exista totusi si alte optiuni, si alte modalitati de a raspunde, poate asertiv de aceasta data, iar despre aceste alte posibilitati, adolescentul trebuie sa cunoasca, specialistii fiind datori sa I le faca cunoscute.

1. Adolescenta in societatea contemporana. Margaret Mead va rezuma astfel esenta noii evolutii: Batranii puteau spune candva:Eu am fost odata tanar, dar tu nu ai fost niciodata batran! Tinerii pot raspunde astfel:N-ai fost niciodata tanar in lumea in care sunt eu tanar si nici n-ai vrea sa fii vreodata!.1 In acest sens, ne aflam de aceasta data intr-o societate dinamica, cu o rata accelerata a schimbarilor si la intervale mici de timp. Mai intai, educatia primita la varsta copilariei si adolescentei, de la parinti, este de cele mai multe ori potrivita pentru trecut, nu si pentru viitor, decat intr-o masura mai mica (sub raport informational). Parintii intotdeauna educatie copiilor, fie ca aceasta este potrivita sau nu, si de aceea o parte din ea, cel putin in conditii de tranzienta rapida, este nepotrivita, neadaptativa si mai curand sau mai tarziu, copilul sau adolescentul va trebui sa renunte la ea, adica sa se obisnuiasca sa invate altceva, mai potrivit cu noile cerinte. Dar si ceea ce isi insuseste copilul direct din viata se dovedeste pana la urma insuficient, fiindca nici invatarea prezentului nu asigura adaptarea in conditiile viitorului. Nu numai viata ci si scoala, informatiile teoretice, deprinderile practice etc. se dovedesc insuficiente pentru toata viata. Rasturnarile intervenite in dezvoltarea stiintei, prograsul ethnic rapid si uneori imprevizibil, politicile economice si sociale, afalte si ele intr-un process alert de evolutie si transformare, fac san u mai fie suficienta perioada scolarizarii din copilarie, adolescenta si chiar tinerete. Intr-adevar cu greu se mai pune problema asigurarii nevoilor de baza (de ex. nevoia de hrana), ca in perioadele precedente, dar presiunea asupra adolescentilor creste continu, din toate sferele socialului. Este o epoca de criza, de frustrare, de libertate, de competitie, de anxietate, de insecuritate, toate acestea reflectandu-se in comportamentul adolescentului de astazi. Adolescentul care nu poate rezista stresului, recurge la droguri, violenta, comportamente aberante, care nu rezolva problemele lui, dar le amana sau da iluzia solutionarii lor. Sunt forme periculoase, de fuga din fata vietii, care nu pot duce decat la amplificarea reactiilor dezadaptative. In acest caz, refuzul, specializarea ingusta, nostalgia trecutului si supra-simplificarea apar ca tehnici clasice de rezistenta la
1

Apud, Nicolae,Radu Adolescenta schita de psihologie istorica tipografia Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 1995, p.110

suprasolicitare. Apar la toata lumea, mai ales la adolescenti, intr-o forma specifica, cu accent pe violenta, delincventa sau apatie, amagire si iluzie. 2. Teoria dezvoltarii morale Kolhberg. Problematica dezvoltarii morale in adolescenta a fost studiata in principal de doi teoreticieni Piaget si Kolhberg care a continuat cercetarile lui Piaget. Piaget a conceput o teorie a dezvoltarii morale care include o perioada premorala (copii nu sunt interesati de reguli, nu sunt constienti de ele si nu sunt considerati fiinte morale) si doua stadii morale: moralitate heteronoma (copiii cred ca regulile vin de la parinti sau alte figure autoritare, sunt sacre sin u pot fi modificate, incalcarea lor este o fapta rea) si moralitate autonoma (regulile sunt vazute ca fiind acorduri intre indivizi ele putand fi modificate prin acorduri intre indivizi). O mare parte a adolescentilor gandesc, simt si se manifesta in acord cu o constiinta caracteristica stadiului de autonomie morala.2 Cercetarile lui Piaget au fost continuate de catre L.Kolhberg care si-a elaborate teoria sa cu privire la cele trei niveluri si sase stadii ale dezvoltarii morale: nivelul moralitatii preconventionale ( moralitate heteronoma si si hedonismul instrumental; nivelul moralitatii conventionale ( conformism interpersonal si conformism fata de sistem), nivelul moral postconventional (etica contractului social si al drepturilor individuale si etica principiilor universale alese de catre o persoana). Conform cercetarilor lui Kolhberg majoritatea adolescentilor s-ar afla in al patrulea si al cincilea stadium. Conform acestui autor ei se conformeaza regulilor sociale si gandesc in termenii de a face ceea ce trebuie pentru a fi pe placul altora sau sa se supuna legii. Acest al cincilea stadiu, nu poate fi atins daca gandirea nu ajunge la stadiul operatiilor formale. Stadiul formal al gandirii este o conditie necesara nu si suficienta pentru a se ajunge la nivelul postconventional. Dupa cum nu toti adolescentii se gasesc in sistemul operatiilor mentale ale lui Piaget, la fel nu toti sunt pe aceeasi treapta a scarii morale a lui Kolhberg..

Bonchis, E.; Secui, M. Psihologia varstelor- ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 2000, p. 312

Rezumand cele prezentate, am putea concluziona prin faptul ca dezvoltarea cognitiva a adolescentului este un factor necesar dar nu si suficient pentru dezvoltarea morala.3 Ceea ce trebuie tinut minte este faptul ca adolescentii se schimba mult intr-o perioada scurta de timp si este foarte periculos ca ei sa ajunga de timpuriu in sistemul de justitie, acesta fiind un factor important al recidivei, prin efectele negative pe care le are asupra vietii acestora. De aceea tebuie evaluat atent nivelul maturitatii lor, pentru ca adolescenta reprezinta perioada de formare a identitatii lor, perioada in care, din punct de vedere social se dezvolta cel mai mult. Asa cum arata studiile din ultimele decade, tinand seama de provocarile carora adolescentii trebuie sa le faca fata, problemele cele mai frecvente care pot sa apara sunt: consumul excesiv de drog, sarcinile si depresia. Daca in aceasta perioada se interpun factori criminogeni, atunci probabilitatea aparitiei unui comportament infractional creste.4 3. Conflictul in perioada adolescentei. 3.1. Criza in comportamentul adolescentin. Notiunea de criza a adolescentei, are o conotatie psiho-sociologica, fenomenologica, ea este un accident pe parcurs, un conflict extern ce se masoara prin perturbarile pe care le provoaca in ordinea stabilita a societatii si familiei, prin aceasta instituindu-se ca problema a educatorilor si a justitiei. Procesul insa evoca o elaborare interna, tine cont de dimensiunea individuala si intima a acestor bulversari pe care orice tanar trebuie sa le managerieze. Criza este asociata frecvent comportamentului adolescentin, fiind intalnita in literature de specialitate sub diverse forme. Astfel se vorbeste despre criza de dezvoltare, criza de originalitate, criza de identitate, etc. Ceea ce ramane constant, atat in definire cat si in comportamentul adolescentin, este simplu criza. Criza este de cele mai multe ori, inevitabil asociata conflictului. Adolescentul, nu deranjeaza pentru ca ridica probleme, ci pentru ca tanarul care traverseaza o perioada de necesare bulversari interne si reajustari, traieste o criza interna, cel mai adesea tranzitorie, pentru ca societatea nu-l mai recunoaste pe acesta.
3 4

Bonchis, E. Dezvoltare umana- ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 1999, p. 163-168 Ministerul Justitiei, Directia de Reintegrare Sociala si Supraveghere Manual de practica in domeniul reintegrarii sociale si supravegherii - Editura Oscar Print, Bucuresti, 2004, pp. 17 - 20

Criza adolescentului este consolidarea identificarilor sale. Ea se masoara prin perturbarile pe care le provoaca in ordinea stabilita a societatii sau a familiei. Notiunea de criza a adolescentei, evoca in fapt un gen de perturbare necesara, care poate merge pana la statutul de catastrofa. Ea inlatura dependenta adolescentului fata de adulti si introduce o atmosfera tensionata la nivelul vietii de familie. Din multe privinte, manifestarile opozante ale tinerilor, devin absurde si in discordanta cu realitatea concreta care le genereaza. Criza adolescentina este o perioada de revolta si neascultare, indreptata contra scolii, familiei, societatii. Adolescentul doreste sa nu-l mai imite pe adult, ci sa se distinga de el cat mai mult. De multe ori aceasta criza, frizeaza patologicul. Problema clasificarii entitatilor psihiatrice, specifice acestei categorii de varsta, se complica si mai mult deoarece adolescentul nu mai este copil, dar nu este inca un adult, iar aspectele legate de criza personalitatii, introduce o mare confuzie in privinta stabilirii unei clasificari, pentru aspectele psihologice legate de aceasta criza, se afla in plina sfera psihopedagogica, in timp ce frecventa si modul de rezolvare ne atrag atentia ca fenomenul, trebuie privit in acest context, ca normal.5 In multe cazuri insa, evaluarile facute din exterior, apreciaza agresivitatea sau violenta ca un simptom psihiatric sau un debut a unei viitoare cariere deviante sau delincvente. In aceste sens, Leo Canner6, cunoscut specialist in psihologia copilului, arata ca este complet nerealist sa presupunem ca foarte multi dintre tinerii nostrii sunt degenerati, excesiv psihopati sau preocupati de un complex Oedip nerezolvat. Utilizarea criteriului moral sau juridic, ori a celui psihiatric in calificarea celor mai multe conduite adolescentine impiedica descifrarea sensului real al problemelor adolescentului Este greu de descifrat universul adolescentin, din afara, intrucat sensul si directia conduitelor nu pot fi apreciate in general, ci numai cunoscand specificul particularitatilor individuale, de natura psihofiziologica si intreg ansamblu de conditii sociale si familiale ce caracterizeaza mediul de viata al fiecarui adolescent in parte.

3.2. Instante de socializare sau surse de conflict?


5 6

Ioan, C.Cucu Psihiatria adolescentului, - Ed. Litera, Bucuresti, 1979, p.17 Radulescu,M.,Sorin Sociologia varstelor- Editura Hyperion xxi, Bucuresti, 1994, p.104

Lucrarea de fata isi propune, pornind de la aceasta ultima idee, fara a ignora particularitatile psiho - fiziologice, inerente perioadei adolescentine, sa focalizeze atentia asupra mediului social si familial al adolescentului. Se porneste de la presupunerea ca, daca particularitatile psiho - fiziologice pot fi depasite, de cele mai multe ori doar prin trecerea timpului- maturizarea, conditiile sociale si familiale sunt mult mai mult pasibile de modificari pozitive, care ar putea conduce la depasirea cu mai multa usurinta a eventualelor conflicte. De asemenea se are in vedere faptul ca in aceste conditii sociale si familiale, putem identifica principalele instante de socializare, care de multe ori apar ca fiind si principalele surse de conflict ale adolescentului. Aceste principale instante de socializare sau conflict sunt considerate a fi familia, scoala si anturajul si in cele ce urmeaza se va incerca o abordare a acestora din dubla perspective a posibilului lor caracter instanta de socializare sau sursa de conflict? Familia, este considerata a fi in fapt, primul mediu social in care indivizii se comporta ca fiinte umane. Reprezinta un grup social omogen, un cadru functional pe fondul caruia, datorita procesului de socializare, tinerii asimileaza primele notiuni cu privire la datorie, responsabilitate, interdictie. Agentii socializatori ce actioneaza la nivelul familiei, au rolul de a stimula integrarea sociala a tanarului, la insusirea normelor, atitudinilor permisive, interdictiilor cerute de viitoarelor roluri sociale. Conflictul parinte- adolescent, din punct de vedere psihologic, este reprezentat prin contrastul dintre personalitatea in formare a adolescentului care acumuleaza tot mai multa valoare, iar pe de alta parte una care pierde valoare. Cu toate ca acesti factori universali, tind sa produca si sa amplifice conflictul dintre parinti si copii, totusi trasaturile generale distructive ale societatii sunt preponderant responsabile pentru frictiunea dintre adolescent si parinte. Un factor cu impact mai puternic, pare a fi indeplinirea de catre familie a responsabilitatilor fata de adolescent. Cercetarile in domeniu au evidentiat faptul ca resursele materiale, comunicationale si educationale ale unitatii familiale pot influenta, in cea mai mare parte, conduitele si actiunile tinerilor. Astfel situatia socioeconomica precara, datorita unei administrari deficiente a bugetului familiei sau

consumul

excesiv

de

bauturi

alcoolice

poate

determina

atitudini

morale

necorespunzatoare, carente educationale, de socializare. Posibilitatea aparitiei unei conduite deviante se coreleaza pozitiv cu deficitul sau dimpotriva excesul autoritatii parentale si cu eforturi insuficiente ale parintelui ramas langa copil (de obicei mama) de a suplini absenta partenerului O mare parte dintre delincventii minori provin din familii dezorganizate ori din familii problema, caracterizate prin atitudini antisociale, parazitism, antecedente penale ale unuia din parinti, comportamente agresive fata de partener si copil si alte conduite care influenteaza negative dezvoltarea personalitatii morale Scoala. Procesul de erodare a structurii si a functiilor familiei traditionale a facut ca functiile de educatie morala san nu mai fie amplasate strict la nivelul familiei, socializarea morala fiind realizata de mai multe institutii sociale cu rol educativ, la nivelul intregii societati. Astefel in societatea contemporana, alaturi de familie, scoala reprezinta un factor educativ primordial, a carei menire este sa faciliteze invatarea si interirizarea de catre tineri a normelor de conduita recunoscute in societate. Spre deosebire de familie, scoala realizeaza dupa programe integratoare, activitati de socializare individualizate in functie de caracteristicile de varsta. Scoala scapa insa de sub control, pe acei elevi problema, proveniti din medii familiale precare. Este o realitate faptul ca in spatial scolar exista disfunctionalitati educativ socializatoare. Majoritatea profesorilor nu prefera sa lucreze cu acei elevi care au mari probleme familiale sau care manifesta ei insisi, probleme educative. Nu in putine cazuri unii pedagogi prefera sa-i trateze discriminatoriu pe elevii problema proveniti din familii dezorganizate, recurgand, atunci cand sanctiunile nu dau rezultate, la marginalizarea acestora si la recomandari pentru scoli speciale cu profil reeducare. Reactia este urmatoarea: elevii problema vor continua seria abaterilor educative, comportandu-se in concordanta cu aprecierile negative ale profesorilor. Amplificarea tendintelor negative (evaziunea scolara si familiala, agresivitate) la adolescenti este strans legata de lipsa de supraveghere sistematica de catre cadrele didactice, necunosterea conditiilor socio-familiale si a anturajului.

Anturajul. Spre deosebire de socializarea realizata in cadrul familiei si a scolii, caracterizata de transmiterea, prin intermediul educatiei facute de adulti a normelor, valorilor sociale considerate de acestia ca fiind singurele repere dezirabile ale conduitei, socializarea in cadrul grupului de prieteni are loc intre adolescenti egali ca varsta, autoritate si viziune asupra lumii, care impartasesc valori si norme sensibil diferite de acelea ale adultilor. Preocuparea pentru aceleasi probleme de viata si identitatea de interese fac din membrii anturajului o comunitate de suflet, care priveste lumea cu aceeasi ochi si utilizeaza aceleasi criterii in aprecierea unei actiuni sau conduite. Atractia catre grupul de prieteni provine atat din nevoia de identificare a adolescentului cu o colectivitate care-I ofera identitate si pozitii recunoscute, cat si din trebuinta lui presanta de a cauta rezolvari unor probleme commune de viata, aparte de cele oferite de adulti. In ceea ce priveste anturajul, rareori se poate vorbi despre conflict anturaj adolescent. Intr-un caz special, se poate vorbi despre un conflict intre colegii de scoala sau despre un conflict intre doua sau mai multe grupuri de adolescenti. Anturajul apare insa , mai mult ca unul din generatoarele principale ale conflictului, desi o eventuala analiza atenta ar putea ridica intrebarea este anturajul (cu efecte negative asupra adolescentului) o cauza de conflict, sau un efect al altor cauze conflictuale? Atunci cand controlul parental asupra anturajului este complet absent sau atunci cand familia nu-si indeplineste functiile in mod adecvat, grupul de prieteni poate avea o influenta negative asupra conduitei adolescentului, orientandu-l spre acte de delincventa Cel mai adesea, adolescentii delincventi sunt victimele educatorilor lor, iar grupul de pieteni nu constituie altceva decat un substitut pentru familia lipsita de functionalitate in domeniul socializarii si educatiei morale In concluzie, se considera ca cele trei principale surse de socializare sau surse de conflict actioneaza in interrelatie, influentandu-se reciproc, declansand sau dimpotriva moderand posibile conflicte.

4. Profilul adolescentului cu comportament predelincvent In cele ce urmeaza se va incerca identificarea adolescentilor cu comportament considerat pre-delincvent, care sunt conduitele lor specifice si in ce fel sunt ei predelincventi. 4.1. Adolescentii care abandoneaza scoala Ei sunt cei care renunta sau resping normele si modelul de educatie propuse azi de societatea romaneasca. Pentru multi dintre ei, mai ales in mediul rural, motivul invocat e lipsa resurselor financiare. Motivul de fond ramane chiar si pentru ei confuzia si lipsa de perspectiva pe care le simte azi tanara generatie. Unul din motivele invocate de adolescentii din mediul rural care au renuntat la studii in ultimele clase la gimnaziu este faptul ca scoala nu le mai este deloc necesara, mersul la scoala presupune cheltuieli mari.(veniturile sunt foarte mici in satele romanesti) informatia e de slaba calitate (cadrele didactice nu sunt intotdeauna corespunzator pregatite si nu mai au nici motivatia nici prestigiul necesare) iar informatia pe care o primesc tinerii in scoala atat in sate cat si in orase nu mai corespunde solicitarilor cotidiene. Dezinteresul fata de scoala inseamna nu lipsa nevoii de cunoastere, superficialitatea si indiferenta , inexistenta scopului cognitiv , ci lipsa unui cadru adecvat de manifestare si cultivare . Se constata astfel scaderea increderii in valorile educatiei. Se insinuiaza in mod inconstient la acesti tineri, sentimentul unei totale incertitudini fata de propriile idealuri, de traiectoria existentei, de posibilitatea ei de realizare si de afirmare personala pe coordonatele acesteia. 4.2. Adolescentii care fug de acasa, stau pe strazi, vagabondeaza si uneori cersesc sau se prostituiaza. Ca si cei care renunta la studii inainte de vreme, acestia se rup practic de familie si de grupurile de tineri si de preocupari (prieteni, colegi de scoala, cunoscuti) intr-un cuvant de mediul lor de viata pe care il schimba cu un altul necunoscut, nesigur si periculos. Asta nu face decat sa le acutizeze sentimentele de frustrare si de insecuritate afectiva, sa le bulverseze imaginea de sine si sistemul propriu de valori.7 De obicei pleaca din propria casa pentru ca au fost alungati sau in cel mai bun caz respinsi, ignorandu-li-se existenta si nevoile. Se simt nedoriti, parasiti si isi dezvolta un puternic complex de inferioritate. Pe acest fond de insatisfactie si
7

Revista de pedagogie si Asistenta Sociala nr.2/1999

anxietate ei incep sa adopte conduite tipice deviante dar compensatorii pentru nevoile materiale si afective. Un adolescent care cerseste o face pentru ca trebuie. Atitudinea unica si asteptarea sprijinului celor din jur in situatii de criza este in total contrast cu dorinta de independenta si cu impetuozitatea varstei adolescente. Ea e rezultatul nevoii de supravietuire, a presiunii grupului si de multe ori a parintilor care il trimit in strada. Impactul este insa profund si de durata si intreaga sfera a deprinderilor instrumentale si intelectuale se situiaza deficitar, ramanand mult in urma nivelului varstei, in timp ce sentimentul demnitatii de sine este iremediabil pierdut . Atunci cand, fie ca sunt fete sau baieti, isi ofera propriul corp spre a fi folosit ca obiect, e o drama8 Pentru ca renunta la o parte din ceea ce fiecare invata ca este, din ceea ce ii apartine total sau definitiv: sufletul si corpul .Inconstient sau nu, inainte de a le oferi, adolescentii renunta la ele . Renuntarea aceasta se simte in profunzimea unei activitati bulversate, in sentimentul unei lupte nedrepte pentru supravietuire si a existentei sub semnul liberului arbitru si mai ales intr-un mod de inter-relationare interpersonala nociv lipsit de comunicare reala cu cei din jur. . Sub presiunea mediilor si a anturajelor in care ajung toti acesti adolescenti realizeaza schimbari majore in modul lor de viata. De la un comportament deviant ajung la conduite predelincvente si mici infractiuni (agresiuni fizice, furturi marunte, prostitutie si proxenitism). 4.3. Adolescentii care sunt violenti Sunt intr-un fel sau altul, mai toti tinerii. De natura fizica sau prezenta la nivelul limbajului, violenta este o dominanta a tinerilor de astazi. Normal, pentru ca manifestarile violente se invata si sunt promovate cu precadere in interiorul colectivitatii. Aici sunt promovate modele si valori comportamentale in care domina puterea, liberul arbitru, inechitatea si mai ales violenta (de la violenta politica la cadrul familial), deformarea realitatii de catre mass-media pe coordonatele senzationalului si a subiectivitatii. Experienta adolescentilor in aceasta lume e la randul ei dura) perceputi cu ostilitate (ca tineri imorali si salbatici care aduc sfarsitul lumii) si indiferenta ei sunt stimulati sa reactioneze intr-o maniera agresiva si intoleranta. Realitatea le demonstreaza ca aceasta e singura cale de a-si realiza necesitatile materiale si aspiratiile sociale.
8

Asociatia Eqiulibre - Manualul lucratorulu social stradal- UNICEF, p.30

10

Cercetarile comparative intreprinse asupra unor loturi tinta de tineri cu comportament normal (elevi ai liceelor bucurestene) si deviant (internati in Centru pentru Resocializare Pinochio) au indicat prezenta intr-o egala masura a tendintelor spre impulsivitate si optiunea pentru reactii agresive, ostilitate fata de persoanele si obiectele exterioare si preferinta pentru o solutie sigura, la problemele cu care se confrunta. Iar aceasta solutie este deseori violenta. Limbajul dur, de multe ori vulgar, cu tonul ridicat si timbru masculin la fete, e un mod sigur de afirmare personala, de consolidare a pozitiei ocupate in anturaj si de descurajare a eventualilor agresori. Comportamentul agresiv este in principal, comportament de afirmare personala si de defensiva personala si sociala. Exista si un rol compensatoriu al agresivitatii adolescentilor, de canal de refulare a tensiunilor si frustrarilor, fie ele materiale sau afective prezente in existenta lor cotidiana. Toate aceste manifestari se extind pana devin elemente de baza a stilului comportamental. 4.4. Adolescentii care consuma alcool si droguri Multi adolescenti consuma alcool si sunt tentati sa incerce experienta drogurilor (16,7% intr-un studiu efectuat in iunie septembrie 1998,27,6% in cazul unui studiu efectuat in august 1997 facut la Costinesti). Cunoscand in mod aproximativ efectul acestor substante, ei sunt tentati sa le investeasca cu expectatiile si aspiratiile lor: a se gasi pe sine si a fi intelesi de ceilalti, a gasi solutii la problemele cotidiene si raspunsuri la problemele existentiale. Este in primul rand vorba de curiozitate, de cautarea deliberata a unor aspecte noi si dimensiuni inedite ale existentei. Pentru adolescentii care le consuma, drogurile sunt solutiile de a deveni mai puternici, mai inteligenti, mai virili, intr-un cuvant asteptarea fata de un instrument menit sa contribuie la dezvoltarea si afirmarea proprie. Aflati in perioada intrebarilor si a marilor framantari afective, cu ajutorul dat de marijuana si de heriona, tinerii spera sa-si solutioneze problemele de ordin personal, mai ales pe cele sentimentale. Interesul pentru droguri e pentru ei expresia nevoii de comunicare si de contact interpersonal, de acceptare in microgrup, de valorizare si afirmare personala, dar drogul e o experienta care trebuie repetata 9. (p.43).Si ei o fac iar si iar, pana cand
9

Gilles Ferreol(coord) adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Iasi, 2000, p.43

11

satisfactia e inlocuita cu trebuinta, cu nevoia impetuoasa de acea substanta. Este momentul in care apare intoxicatia si dependenta. Ei aluneca pe calea consumului permanent si obligatoriu distructiva. Heroina, in principal, dar si marijuana si hasisul, devin o prezenta permanenta, indispensabila si distructiva. Cautand placere si solutii la probleme, atunci cauta droguri, pentru a avea solutiile si banii pentru droguri, adolescentii isi pierd identitatea personala, autonomia si individualitatea; se distrug in cautari sterile si se pierd pe ei insisi ca entitati umane. Concluzie: profilul general al adolescentilor predelincventi si punctele sale: Imaginea precisa,clara si reala a acestor adolescenti, poate lua astfel forma schemei de mai jos: Profilul corect si general valabil e o succesiune neintrerupta de puncte: Agresivitate Adoptare / Inducere Atitudini deviante Frustrare Incertitudine

Viata psihica interioara Anxietate Anxietate Cautare Cautare

Respingere

Adaptare devianta

Manifestari ( comportament, atitudini), exterioare

12

5. Raspunsul agresiv la situatii conflictuale posibil, singurul mod cunoscut/recunoscut de adolescenti pentru rezolvarea a conflictelor? Unul dintre modurile cele mai eficiente de a scapa de agresivitate, este de a deveni agresiv.10 Ultimile cercetari in domeniu descopera un grad ridicat al agresivitatii in randul adolescentilor. Poate de aici si numarul din ce in ce mai ridicat al delincventilor minori, si agresivitatea si problemele cele mai mari din acest punct de vedere, in randul infractorilor minori aflati in Penitenciare. Toate cele trei instante prezentate anterior, se regasesc atunci cand se cauta explicatia agresivitatii adolescentului. Aceste instante se adauga surselor de agresivitate ce se regasesc in particularitatile fiziologice si psihologice specifice adolescentei. Astfel daca in familie exista agresivitate, de cele mai multe ori adolescentul va dezvolta un comportament agresiv. De cele mai multe ori, modalitatile de rezolvare a problemelor ale celor din mediul sau familial, fac trimitere la agresivitate. Scoala, mediul educativ, apare de asemenea in zilele noastre ca un mediu de multe ori ostil, ce presupune taxe de protectie, violenta in spatiul instructiv etc. In ceea ce priveste anturajul, poate ca cel mai puternic impact in privinta agresivitatii la adolescenti, il are acesta. Grupurile deviante, ofera recompense membrilor cu merite deosebite in actiuni agresive. Cei recompensati se simt obligate, sunt obligate de grup, chiar si in plan relational, afectiv, sa ofere raspunsuri adecvate in schimbul a ceea ce au primit. Influenta anturajului, specific a unui anturaj cel putin deviant, poate fi astfel decisive in provocarea conduitei agresive a individului membru.11

10

Apud, Miftode, V.(coord). Popuatii vulnerabile si fenomene de auto marginalizare, Strategii de interventie si efecte perverse Ed. Lumen, iasi, 2002, p. 109 11 Miftode, V.(coord). op. cit. p. 108

13

6. Posibile strategii de diminuare a agresivitatii si de insusire a unor modalitati de rezolvare a conflictelor. Un set de strategii menite sa sustina adolescentii in infruntarea conflictelor lor, nu cunoaste in general un cadru oficial de aplicare. Singura trimitere la acest subiect o putem identifica in cadrul medierii in scoli. De asemenea putem identifica tendinte de acest gen, in cadrul procesului de consiliere, in special consiliere scolara. Pornind de la consiliere si prin intermediul ei, se pot identifica o serie de instrumente menite sa sustina adolescentii in problemele lor, in cadrul acestora fiind usor identificabile multe din metodele si tehnicile utilizate de obicei in cadrul medierii si negocierii. In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt cateva dintre instrumentele de lucru cu aplicabilitate in domeniul rezolvarii conflictelor, si considerate a fi potrivite categoriei de varsta avute in vedere. Activitatile de grup sau munca de grup presupune cooperarea si activitatea comuna de rezolvare a unor sarcini sau probleme de obicei comune. Utilizarea metodei impune cunosterea modului in care pot fi alcatuite grupurile, a marimii si stabilitatii acestora, a conducerii, evaluarii si aprecierii lor. Practica releva faptul ca eficienta mai mare o au grupele de 4-6 membri. Consilierul formuleaza tipurile de responsabilitati ale membrilor grupului, lasandu-I sa-si aleaga fiecare responsabilitatea, sau in unele cazuri desemnand participantii pentru o anumita responsabilitate, favorizand atat intercunoasterea cat si autoresponsabilizarea (astfel clientii care au dificultati in utilizarea timpului vor fi desemnati ca responsabili cu timpul, aceasta contribuind la formarea, dezvoltarea unei perceptii corecte a timpului; clientii care in mod obisnuit sunt considerati ca avand probleme de disciplina pot fi nominalizati pentru pastrarea disciplinei in grup; clientii mai timizi pot fi incurajati, antrenati sa vorbeasca in public, desemnati ca purtatori de cuvant ai grupului). Grupurile pot fi permanente sau ocazionale, alcatuite dupa criterii diferite omogene, eterogene, ca nivel de pregatire etc.). Activitatea de grup se desfasoara de obicei dupa urmatorul plan: analiza temei si sarcinilor de lucru; impartirea sarcinilor pe membrii grupului; judecarea, evaluarea si aprecierea rezultatelor. Totul se infaptuieste sub indrumarea directa a consilierului care proiecteaza activitatea de realizat, o conduce si o evalueaza.

14

Este important ca forma competitiva de lucru sa fie alternata cu cea cooperativa, de ajutor reciproc care sa exerseze la clienti simtul raspunderii nu numai pentru munca proprie ci si pentru cea a colegilor din grupul de munca. Avantajele fac din munca de grup o modalitate de sprijin cu rezultate foarte bune cand este folosita cu celelalte metode de care se dispune de rezolvare a conflictelor. Dezbaterea se desfasoara pe baza unei interventii cu aducerea in discutie a unor probleme, motivatii si solutii posibile, a unor puncte de vedere teoretice. Ea presupune reflexii asupra problemelor si solutiilor posibile, ierarhizate valoric, exercitii logice si axiologice de confruntare, toate aceste elemente presupunand utilizarea metodei cu persoane destul de mature in gandire. Participarea la dezbateri se distinge prin desfasurarea mai dezvoltata a raspunsurilor: argumentarea pozitiilor, a unor puncte de vedere, a unei conceptii proprii. Atat clientii cat si consilierul tind sa ofere cava pentru clarificarea comuna. Pot fi obiectul unor dezbateri idei problematice ca: intoleranta, agresivitate, dependenta, sex. Problematizarea este experienta de invatare pe baza unor structuri cu date insuficiente. Metod consta in crearea unor dificultati practice sau teoretice a caaror rezolvare sa fie rezultatul activitatii proprii clientului. Relevanta metodei consta in faptul ca problematizarea vizeaza dezvoltarea gandirii independente, productive. Ea dezvolta schemele operatorii ale gandirii divergente, antreneaza aptitudinile creatoare, asigurand in acelasi timp motivarea intrinseca pentru gasirea de solutii. Poate fi deosebit de eficienta propunerea unei situatii conflictuale, asemanatoare cu cea a clientului de exemplu relatia conflictuala parinti copii, profesori elevi, fete baieti, comportamentul delincvent. Problema poate porni de la o astfel de situatie existenta in realitate, dar datele vor fi modificate pentru a nu permite referire stricta la situatia respectiva. Problematizarea sau situatia problematica prezinta urmatoarele proprietati: declanseaza o trebuinta de cunostere, activitatea este orientata catre inlaturarea unei zone de incertitudine, spre descoperirea unor procedee de actiune. Problematizarea este utilizata in special in cadrul activitatii de grup dar poate fi modificate si pentru lucrul cu individul. Alte istrumente la indemana de utilizat impreuna cu adolescentii pot fi studiul de caz, jocul de rol, brainstormingul, metoda Frisco, discutia Panel.

15

Tehnici de mediere. Harta conflictului. - poate fi reprezentata schematic12 dupa cum urmeaza: Partea 1: Problema: Nevoi : Nevoi: Partea 2

Temeri:

Temeri:

Primul pas in realizarea hartii este definirea problemei. Astfel initial problema trebuie formulata in termeni largi, nu este nevoie deocamdata sa se focalizeze atentia si sa se analizeze problema. Sutuatia problematica trebuie doar definita in termeni generali, in acest stadiu. De asemena nu trebuie definita problema in termeni de alegere simpla: da/nu, trebuie pastrat un caracter deschis definirii conflictului. Un al doilea pas, consta in aflarea persoanelor principale implicate in conflict. Se pot scrie pe lista numele fiecarei personae. Atata vreme cat persoanele implicate au nevoi asemanatoare in ceea ce priveste natura conflictului, ele pot fi grupate laolalta. Al treilea pas implica listarea nevoilor si temerilor importante, pentru fiecare parte majora implicate. Trebuie sa se caute intelegerea motivatiilor subterane ale situatiilor problematice. Prin aceasta schitare a nevoilor si preocuparilor, se deschide perspective intelegerii problemei si largirea gamei de posibilitati rezolutive, ce vor putea fi utilizate dup ace harta va fi definitivata. Nevoile pot desemna dorintele, valorile, interesele sau lucrurile la care persoanele in cauza tin. Ele pot fi de exemplu o munca plina de satisfactii si sigura, respect, recunoastere si intelegere etc. Temerile pot fi preocupari, anxietati, griji. Nu trebuie sa se dezbata pe tema daca o anumita tema este realista sau nu. Este important ca temerile latente sa fie
12

Corneliu, Helena;Faire, Shoshana Stiinta rezolvarii conflictelor Editura stiintifica si tehnica, Bucuresti, 1996, p.181

16

mentionate pe harta. Unul din avantajele hartii consta tocmai in posibilitatea de a formula in cuvinte si de a constientiza temerile irationale. Lucrul cel mai important este concentrarea asupra nevoilor si temerilor tuturor partilor implicate in conflict inainte de a considera harta terminate. Trebuie eviata tendinta de a trece direct la solutii, fiind indicat ca acestea sa fie transformate in acest stadium in termini de nevoi si temeri. Procesul de intocmire a hartii abordeaza viitorul, se cauta gasirea de optiuni reale, se preocupa de situatii actuale, nu de cele care au fost. Focalizarea trebuie sa fie asupra temei principale a hartii. Interpretarea hartii se realizeaza prin urmatorii pasi: Cautarea de noi intelesuri, lucruri care nu au fost vazute, sau care doar acum sunt vazutecu claritate; Cautarea numitorului comun nevoi si interese; Cautarea unei viziuni commune si identificarea valorilor si ideilor spijinite de toata lumea; Realizarea unei combinatii de diferite valori si perspective; Cautarea eventualelor intentii ascunse; Construirea de avantaje; Cautarea de a intelege c ear fi nevoie pentru a-I face pe toti cei implicate sa dobandeasca avantaje. Alte istrumente utile in rezolvarea conflictelor sunt- generatorul de variante, diagrama cerc axate ca si harta conflictului pe analiza si incercarea de descoperire a punctelor comune intre parti, a unor solutii cu avantaje commune.

Concluzii. Avandu-se in vedere variabilele ce actioneaza in perioada adolescentii de ordin psiho-fiziologic, de asemenea influntele mediului social si familial, lucrarea de fata incearca momentan din punct de vedere teoretic, sa deschida calea unor posibilitati practice, avand drept grup tinta adolescentul pre delincvent si propunand

17

interventia asupra acestui grup specific, pentru a preveni si a inchide calea, de aceasta data, a delincventei juvenile. Majoritatea tehnicilor prezentate au in vedere adolescentii in general, adolescentii cu comportament predelincvent in special. Instrumentele au impact asupra lor si sunt aplicate prin intermediul lor, procesul fiind dirijat de catre specialist. Se considera ca proiectarea si aplicarea unor programe, avand in vedere transmiterea catre adolescenti, a unor modalitati specifice de rezolvare a conflictelor este de dorit. Se are in vedere insa in special, insusirea chiar de catre adolescenti, a unora dintre principalele principii, strategii, reguli de mediere si negociere, tehnici specifice de rezolvare a conflictelor, instruirea acestora atat pentru a face fata propriilor probleme si conflicte, cat si pentru a reusi sa fie de ajutor altora asemenea lor, in afara actiunii directe a unui specialist.

18