-Sahaja YogaIntemeietoarea acestei miscari este Nirmala Shrivasta, nascuta la Chindvara, in India Centrala, in anul 1923.

Ulterior, ea si-a luat numele de Shri Mataji Nirmala Devi, Mataji insemnand "mama sfanta", iar Devi "cea divina"."Sahaja (usor) Yoga" si pune accentul pe natura feminina a energiei "indumnezeitoare" a omului. Desi este prezenta in mai multe tari ale lumii, aceasta miscare nu a reusit sa atraga un numar prea mare de adepti. Pe langa acel "Universal Sahaja Temple" ("Templul universal Sahaja") din New Delhi exista centre Sahaja Yoga in Marea Britanie, Australia, Franta, S.U.A., Canada, Elvetia, Austria, Olanda, Germania, iar mai nou in diferite tari din centrul si sud-estul Europei. Aceasta miscare neoreligioasa incearca sa se fundamenteze pe o pretinsa iluminare a "Mamei divine", conform careia ea n-ar reprezenta doar o reincarnare umana, ci intruparea "Fiintei Supreme", "intruparea" lui Dumnezeu insusi. Misiunea ei este de a-i conduce pe oameni spre mantuire. Nirmala Devi insasi sustine ca aceasta "iluminare" ar fi avut loc la 5 mai 1970. Din acel moment, se pretinde ca ea ar actiona ca "Mama divina" asupra tuturor oamenilor, fiind reprezentata ca zeita Kali sau ca "regina cerului", Maria. In Romania, aceasta miscare si-a facut aparitia dupa 1990, in diferite orase constituindu-se grupari mici, care se intalnesc saptamanal in fata fotografiei "Mamei" timp de doua ore. Organizatia a fost inregistrata legal ca "Asociatia Sahaja-Yoga Romania" in 1991. -Cultul mortilor in hinduismCredintele cu privire la viata viitoare si riturile de inmormantare ale hinduismului nu sunt mult diferite de cele din perioadele vedica si brahmana. In general, indienii cred in existenta a sapte lumi superioare (swarga) si sapte lumi inferioare (patala), avand pamantul ca centru si constituind cu totul cele cincisprezece "lumi de purificare". In lumile superioare sunt sufletele celor drepti, in lumile inferioare ale celor pacatosi, iar pe pamant sunt sufletele celor care trec prin diferite reincarnari. Pe langa cele sapte lumi superioare, mai sunt insa in regiunile ceresti inca cinci paradisuri speciale ale diferitilor zei principali, unde sunt primiti numai

unii muritori care s-au facut vrednici sa fie primiti in locurile de mare fericire unde salasluiesc acesti zei. dintre ele intr-un anumit fel : "locul intunericului", "locul plansetelor" etc. In centrul regiunilor inferioare este palatul lui Yama, zeu mortilor. Imperiul lui Yama este despartit de lumea noastra printr-un fluviu de foc, pe care-l trec usor numai cei care au dat o vaca si o moneda brahmanului care le-a facut slujba de inmormantare. Agatat de coada vacii, sufletul trece fluviul intr-o clipita. Altfel i-ar trebui patru ore, in care timp sufera grozav din pricina apei care arde. In imparatia lui Yama, mortul se prezinta la judecata in fata acestui inspaimantator personaj. Secretarul infernului deschide marea carte in care sunt scrise zilnic faptele bune si rele ale mortului. Daca faptele bune sunt mai multe decat cele rele, mortul este trimis intr-una din cele sapte lumi superioare. Daca faptele rele sunt mai multe decat cele bune, atunci este trimis intr-unul din cele 21 de infernuri, in care chinurile sunt atat de ingrozitoare cum numai imaginatia indienilor le-a putut inchipui. Totusi, dupa conceptia hinduista, atat raiul cat si iadul sunt mai mult locuri de trecere, sufletele reincarnandu-se mereu pana la deplina purificare si eliberarea de a mai renaste -Sacrificiul in hinduismSacrificiului obtinerea in religia hindusa vizeaza implorarea, intrucat are in vedere special lui unor beneficii viitoare. Sacrificiile sunt aduse in mod

Varuna, pazitorul ordinei morale. Scriitorii si teologii hindusi impart sacrificiile in doua clase principale: nitya (ordinare) si naimittika (ocazionale). Sacrificiile ordinare vedice erau de trei feluri : cele legate de cursul zilei, ale lunii si cele ale anului. Ritualurile zilnice aveau loc dimineata si seara. Ele constau din oferte de foc pentru zei si alimente pentru celelalte fiinte. Sacrificiile lunare se oficiau la aparitia lunii noi si a lunii pline, cand se oferea zeilor mancare gatita. Cele anuale se oficiau din patru in patru luni, la inceputut fiecarui anotimp. Sacrificiul este privit ca mijloc de a obtine putere asupra lumii acesteia si asupra celei de dincolo. -Rugaciunea in HinduismHenry le Saux, afirma, ca rugaciunea suprema a hindusilor este AUM (OM), pianava, silaba sfanta a oricarui inchinator ce se adreseaza Divinitatii. Aceasta

silaba-rugaciune comunica inefabilul si profunzimea nepatrunsa a misterului dumnezeiesc, desi nu inseamna ceva anume intre toate celelalte cuvinte rostite de om. AUM este exclamatia celui coplesit de prezenta divina, cel mai simplu cuvant, cuvantul divin, vag, primul cuvant rostit si de divinitate cand se reveleaza in creatie sau cand este izvor sau origine a sufletului. Vag este sunetul brahman, inceputul cuvintelor si sensurilor lor. Silaba AUM (OM) este ultimul cuvant pe care se cuvine sa-l rosteasca omul ca fiinta insufletita, inainte de despartirea sufletului de trup si de intrarea sufletului in tacerea divina. Cea mai simpla dar si cea mai consistenta rugaciune brahmana, potrivit Legii lui Manu, se compune din silaba sfanta AUM, cele trei cuvinte sfinte BUR (pamant), BUVAH (aer) si SVAR (cer), dupa care se rosteste cunoscuta Gayatri. Deci, inchinatorului trebuie sa se indrepte in primul rand catre Divinitate si apoi sa recunoasca si sa rosteasca numele celor trei lumi vedice (lumea pamanteasca, lumea atmosferica si lumea cereasca) si numai dupa aceea sa rosteasca rugaciunea umana propriu-zisa, Gayatri: "Sa meditam asupra stralucirii supreme a divinului insufletitor : sa dea imbold gandurilor noastre". -Viata de apoi in hinduismTraditia hindusa preconizeaza trei cai pentru eliberare: a. Calea faptelor - karma marga - este cea mai veche metoda folosita in scopul eliberarii. b. Calea cunoasterii - jnana marga isi are originea in gandirea metafizica a upanishadelor, la baza careia sta conceptia ca omul, in viata sa pamanteasca, se afla intr-o stare de ignoranta ontologica, ignoranta care cauzeaza intreaga suferinta umana. c. Calea dragostei - bhakti marga este cea mai raspandita metoda de realizare a eliberarii (moksa). Bhakti inseamna iubire totala si plina de speranta, fata de o anumita zeitate, ca recunostinta pentru ajutorul promis si primit. Atunci cand vorbesc despre starea sufletului dupa moarte, upanishadele fac referire la doua cai: calea zeilor (devayana) sau calea lumini si calea stramosilor (pitriyana) sau calea intunericului. Calea zeilor sau devayana. Dupa ce au fost efectuate ritualurile funerare chiar si in cazul in care ele nu au fost savarsite, sufletele celor eliberati intra in flacara focului, din flacara in zi, din zi in jumatatea stralucitoare a lunii, de aici in an, din an in soare, din soare in luna, din luna in fulger. In fulger exista o persoana care este altceva decat om. Acea persoana conduce sufletul la Brahman.

Calea stramosilor - pitriyana este explicata, prin analogie cu devayana si reprezinta etapele de reintoarcere in lumea empirica. IN CONCLUZIE: Hinduism-ul este reprezentat de credinta in Brahman, fiinta absoluta, impersonala, creatoare a Universului. Brahmanul este Sinele suprem. El nu poate fi definit decat enuntand ceea ce nu este (neti-neti). Brahman este mai bine descris ca realitate infinita, omniprezenta, incorporala, transcedenta, constiinta infinita si fericire infinita. Conform Veda, Brahman exista dintotdeauna si va exista in veci. El este in toate lucrurile dar transcede toate lucrurile, el este sursa divina a intregii Vieti. Este absolutul divin: toti zeii religiei hinduse nu sunt decat fatete si incarnari ale lui Brahman. Bibliografie: www.crestinortodox.ro