Sunteți pe pagina 1din 4

LP 6 Relaia medic-pacient Specificul comunicrii dintre medic i pacient: -direct, fa n fa, nemediat, bidirectionala si presupune schimbul si integrarea continua

a de informaii, influenata de contextul psiho-social al medicului si pacientului. Aspecte negative ale comunicarii: 1. Discrepanta intre nevoia pacientului de informatii si decizi terapeutica. Pacientii doresc foarte mult sa stie despre boala lor si nu accepta neconditionat(in special tinerii) indicatiile terapeutice. 2. Informatiile date de catre medic nu sunt centrate pe pacient(datele se refera la boala acestuia, in general. Si nu la situatia concreta a acestuia). Rolul medicului = comportamentul pe care il asteapta pacientii si ceilalti de la medic Statutul medicului =pozitia ocupata de medic in societate; presupune reguli si obligatii determinate de locul, functia si pozitia ocupata de medic in societate Statutul social(Parsons) al medicului: 1. Competenta tehnica, care presupune: -obtinerea de diplome si titluri stiintifice -obtinerea de competente cu efect social si profesional(reglementarea drepturilor de pensionare, de protectie profesionala etc) -acumularea unui volum sporit de informaii medicale sau a fi minim competent in maxim de domenii(Iamandescu), mai ales in cazul medicului de familie 2.Specificitatea functionala : -dreptul medicului la intimitatea fizica si psihica a bolnavului pentru a afla date necesare punerii diagnosticului -pastrarea secretului profesional 3.Neutralitatea afectiva: - neimplicarea afectiva, eliminarea judectii sau a condamnrii pacientului - medicul trebuie sa realizeze un echilibru intre empatie(identificare) versus luciditate profesionala in diagnostic si tratament -Transfer/contratransfer. Transferul presupune un set de ateptri, convingeri (privind de exemplu: competena, absena exploatrii, obiectivitate, confort, ameliorare) si rspunsuri emoionale pe care pacientul le aduce n relaia terapeutica; ele nu sunt determinate n mod necesar de cine este medicul sau cum acioneaz el de fapt, ci mai degrab pe experienele pe care pacientul Ie-a avut de-a lungul vieii cu alte figuri importante pentru sine, cu autoriti. Contratransferul include expectaii incontiente ale medicului i sentimente negative/ pozitive, care fie dezbin relaia medic-pacient, fie devine disproporionata (idealizari sau reacii erotice). 4.Universalism -abordarea uniforma a tuturor pacientilor, adica toi bolnavii au aceleai drepturi -eliminarea discriminarilor de etnie, sex, religie sau statut socio-economic 5.Dezinteres si Altruism - excluderea intereselor financiare din partea medicului -devotament si daruire pentru pacienti Elemente de rol al bolnavului(Parsons): -degrevarea de responsabilitati -particularitatea procesului de insanatosire de realizare ca urmare a sprijinului acordat de personalul medical -indezirabilitatea starii de bolnav, care vrea sa se faca bine -obligatia bolnavului de a cauta ajutor competent si de a coopera cu specialistii din sanatate Relatia medic-pacient poate fi - asimetrica 1

simetrica. In general, participarea medicului si a pacientului in timpul unei consultatii se intinde pe un continuum. La extreme, relatia este asimetrica: fie doctorul detine controlul unilateral, fie pacientul e autonom, cauta si solicita serviciul medical, dar are putere deplina asupra starii sale de sanatate. Intre cele doua extreme se intinde interactiunea de tip simetric (colaborativ), in care medicul si pacientul sunt participanti activi si satisfactia pacientului este crescuta. Consultatia medicala cu prinde: Anamneza cuprinde toate datele obtinute de medic de la bolnav cu privire la datele personale(nume, varsta, sexul, starea civila, profesia etc cu importanta pentru aparitia bolii si stabilirea diagnosticului), heredocolaterale(bolile prezente la rudele apropiate pentru a ne informa cu privire la bolile cu caracter familial si ereditar) si sociale(conditii de viata, locuinta, alimentatia, conditiile de munca- toxice, orar, relatiile cu colegii-), antecedente personale patologice(bolile anterioare), precum si istoricul bolii(debutul, manifestari clinice, evolutia in timp). Anamneza poate fi de 3 tipuri- tehnicista - nondirectiva - mixta Datele obtinute din anamneza trebuie confruntate cu cele obtinute din examenul clinic pentru punerea unui diagnostic corect. ANAMNEZA: AVANTAJE DEZAVANTAJ TEHNICISTA -DUREAZA PUTIN -POATE CREA -INDICATA IN URGENTA ANXIETATE, FRUSTARE -NU PERMITE DESCARCAREA EMOTIONALA NONDIRECTIVA -DUCE LA -DUREAZA MULT DESCARCAREA EMOTIONALA -CRESTE COMPLIANTA TERAPEUTICA MIXTA ABORDARE BIO-PSIHO-DUREAZA MULT SOCIALA Anamneza tehnicista se ia in cazul unei afectiuni bine localizate(traumatologie, ORL, oftalmologie sau mica chirurgie) sau in urgenta. Contactul intre medic si pacient este foarte prompt si atentia medicului nu se indreapta asupra trairilor sau problemelor pacientului, ci se focalizeaza rapid asupra organului bolnav. Medicul pune intrebari rapide, inchise, la care pacientul raspunde scurt. In cazul anamnezei nondirective (psihanalitica) medicul intervine foarte putin, lasand pacientul sa relateze cu lux de amanunte problemele care il deranjeaza si pentru care s-a adresat doctorului, inclusiv problemele personale care il framanta cel mai mult. Acest tip de pacient are o tensiune intrapsihica uneori de nesuportat si avantajul acestui tip de anamneza ii permite pacientului sa-si marturiseasca framantarile. Acasata abordare este eficienta la pacientii cu acuze vagi, cu tulburari functionale multiple sau cu o simptomatologie psihiatrica asociata. Astfel, prin anamneza nondirectiva, pacientii cu tulburari sau boli psihice pot realiza un adevarat catharsis emotional(=eliberare a emotiilor). Anamneza nondirectiva poate fi completata cu cea tehnicista, astfel, in prima parte a discutiei pacientul este lasat sa-si expuna liber problemele pentru care s-a adresat medicului, apoi medicul se focalizeaza pe simptomatologia propriu-zisa. Anamneza mixta presupune luarea de informatii despre modificarile obiective produse de boala, despre modul cum pacientul isi percepe boala si cum persoanele din jur il percep pe pacient, precum si despre existenta suportului social(ajutorul binevoitor primit de la persoanele din jur pentru a trece peste 2

perioada de bolnav). Se realizeaza un proces de integrare a cunostintelor medicale, cu intuirea tipologiei psihice a pacientului si cu efectul psihologic si social asupra persoanelor din jurul bolnavului. Aceasta anamneza are la baza modelul bio-psiho-social. Relatia cu pacientii dificili (Liliana Diaconescu, Ovidiu Popa-Velea) Pacientii dificili sunt cei care acuz tulburari multiple, polimorfe, care variaza de la o zi la alta si care de multe ori sum rezistente la tratament. Sunt acei pacienti care au multc solicitari, plangeri, nemultumiri si variate interpretari cu privire la boala lor, motiv pentru care sunt frecvent perceputi de medici ca tiind incomozi si agasanti. De multe ori acesti pacienti au afectiuni de natura psihosomatica, tiind destul de greu sa se fac difcrentierea intre ceea ce este organic si ceea ce este functional. Pacienti dificili se intanesc si printre cei cu boli cronice, cu afectiuni neurologice, cu neoplazii, cu disfunctii ale vietii sexualc, la care un rol important il are factorul individual, reprezentat de trasaturile de personalitate, modul de a reactiona la situatia de bolnav, sau chiar sensibilitatea individuala la durere. Tot in categoria pacientilor diticili mai includem diversi pacienti violenti, alcoolici, psihotici, toxicomani, cei adusi la insistentele familiei, diverse cazuri sociale, bolnavii cu dementa senila. Un numitor comun al tuturor acestor cazuri este faptul ca relationarea cu medicul se realizeaza cu dificultate. ln aceste cazuri medicul se poate consuma excesiv emotional sau poate dimpotriva sa alba o atitudine conflictuala sau de respingere, in contradictie cu rolul sau de vindecator. _Pentru a contracara aceste fenomene, se recomanda ca medicul sa faca uz de cateva strategii, printre care includem: incercarea (daca este cazul, repetata) de a stabili un contact (verbal/ non-verbal) cu pacientul sau, daca nu este posibil, cu familia sau anturajul acestuia; - adoptarea unei atitudini de intelegere si empatie fata de nemultumirile pacientului la nevoie, adoptarea unui comportament autoritar, pentru a nu ,,scapa din mana" relatia terapeutica (este citat mai ales in cazul pacientilor psihiatrici, cu devieri grave de comportament); - participarea sustinuta a medicilor la grupurile Balint, in vederea descoperirii dereglarilor de relationare cu acesti pacienti si imbunatatirii resurselor de a face fata acestor situatii clinice.

Reacii tipice ale pacientului la boal= modificri de comportament induse de boal.


Exemple: regresie, evaziune, contagiune informaional, folosire neproductiv a bolii; Regresia, care este un mecanism inevitabil, universal, pe care orice membru al personalului de ngrijire trebuie s-l cunoasc i s-l neleag n diversele sale implicaii. Orice ran, orice boal implic o reacie de protecie, reacie natural de repliere pe sine a oricrui organism, n caz de agresiune sau de suferin. La om, regresia se caracterizeaz, dincolo de retragerea pe sine, prin emergena unui comportament infantil, cu: - reducerea intereselor bolnavul nu triete dect n prezent i n viitorul apropiat, nesuportnd starea de ateptare; - egocentrism bolnavul nu mai judec lumea dect prin raportare la el nsui, neimaginndu-i c i ceilali pot bolnavi sau obosii, nesuportnd nici o minim stare de frustrarea ; - dependena de medic i de anturaj, de la care ateapt s fie hrnit, ngrijit; la aceast dependen, se adaug o hipersensibilitate la reaciile celor din jur, bolnavul comportndu-se ca un copil care caut o mam bun; ntoarcerea la satisfacii arhaice: somn sau cutarea unor satisfacii orale care pot favoriza alcoolismul sau consumul excesiv de medicamente; - un mod de gndire magic, ilogic, cu credina n atotputernicia medicului, a medicamentelor sau a bolii. - predominarea unor procese emoionale de tipul afectelor; - agresivitatea (latent/manifest); 3

- anxietate; Regresia are i efecte pozitive, ea fiind, de regul, foarte util i chiar necesar. Ea nseamn: - abandonarea tuturor grijilor i exigenelor cotidiene i recentrarea forelor pe sine. Aceste fore vor fi eseniale n lupta mpotriva bolii i n evitarea vulnerabilizrii bolnavului; - acceptarea ajutorului i a susinerii din partea anturajului i absena opoziiei la bunul mers al tratamentului prin iniiative intempestive i un activism inutil, chiar duntor. Refuzul regresrii reflect adesea teama de a regresa, care traduce teama de o pasivitate excesiv sau de apropierea de imaginile materne introiectate, imagini periculoase i acaparante. Absena regresiei poate avea, n aceste cazuri, consecine grave. Refuznd s fie ngrijit de ctre anturaj i, astfel, eliberat de tensiunile sale excesive, bolnavul se condamn la o supraadaptare foarte costisitoare pentru sntatea sa. De la aceast supraadaptare, bolnavzul poate trece brusc la un nivel crescut de dezorganizare. Aparatul psihic i strile psihologice care acompaniaz regresia nu-i pot juca rolul de tampon protector. Rspunsul are loc la un nivel somatic mai profund i mai grav. Regresia poate avea i efecte negative. Ea i poate depi scopul i l izoleaz pe bolnav ntr-o conduit care se autontreine. Acest lucru este mai ales specific personalitilor nevrotice, care gsesc prin regresie posibilitatea de a-i exprima revendicrile afective. Pericolul cel mai mare ar fi, n acest caz, abandonarea pacientului ntr-o conduit regresiv, prin refuzul oricrui rspuns la nivel afectiv, sub pretextul suprimrii bolii ca beneficiu. Acest refuz nu face altceva dect s accentueze regresia, lipsa de interes la nivel afectiv obligndul pe pacient s se replieze mai adnc pe sine i s recurg la conduite autoerotice: suprainvestirea anumitor zone ale corpului, gesturi stereotipe i balansri la copii (ex. n hospitalism). Evaziunea, care nseamn demisia de la obligaiile sociale, justificat n parte de boal, dar care poate deveni i nevrotic, n cazul exagerrii simptomelor; PACIENTUL URMARESTE BENEFICII SECUNDARE BOLII(PSIHOLOGICE: atentie, afectiune; MATERIALE: bani, concediu) Exaltarea Eului - exacerbarea unor trsturi narcisiste sau histrionice, pe fondul unui statut social inferior i a unui nivel intelectual sczut, boala devenind un mijloc de valorizare (boala mea este cea mai interesant); Contagiune informaional preluarea unor informaii de la ali bolnavi, referitoare la cauzele, evolutia bolii si tratament