Universitatea George Bacovia

RETORIC
Dr. Cprioar Mihai

2010
1

CUPRINS
I. INCURSIUNE N DIACRONIA RETORICII I ARGUMENTRII 1. Conceptul de retoric 2. Obiectul retoricii 3. Istoria retoricii II. CONDIIILE DISCURSIVITII REGULILE DISCURSULUI JURIDIC 1. Argumentarea 2. Forma argumentrii 3. Limbajul 4. Contextul argumentrii III. LIMBAJUL JURIDIC INTRE ORIGINALITATE SI RITUALISM 1. Precizri cu privire la vocabularul juridic 2. Funciile limbajului juridic 3. Aplicaii, studii de caz, discursuri celebre PERFORMATIVE

I. INCURSIUNE N DIACRONIA RETORICII I ARGUMENTRII 1. Conceptul de retoric n vorbirea curent, termenul de retoric circul n diverse variante, multe dintre ele avnd o dimensiune conotativ important: ntrebare retoric, retorica lui..., retorica dintre.... Se trimite, n folosirea comun, la sensuri peiorative, neconforme cu esena sa. Din punct de vedere etimologic, conceptul de retoric provine din grecescul rhitor, care nsemna vorbitor, orator, cel care nva arta elocinei. La romani, oratorul era denumit rhetor, adic magister dicendi, adic maestru n elocin. Termenii retoric i elocin se pot coinfunda pentru c, ntr-un anumit sens, ambii desemneaz arta de a vorbi bine i frumos. ns ei nu sunt sinonimi. Elocina este talentul de a convinge, retorica este arta i tiina care dezvolt acest talent. Elocina s-a nscut naintea regulilor retoricii, dup cum limba s-a format anterior gramaticii. Aadar, retorica se deosebete de elocven, precum se deosebete teoria de practic. Din punct de vedere tiinific, termenul retoric se refer la evoluia i complexitatea unui fenomen care a caracterizat timp de mai bine de dou mii de ani att refleciile, ct i practicile cuprinse, ntr-o msur mai mic sau mai mare, n sfera conceptual a acestei denumiri. Caracterul multi-, inter- i transdisciplinar al retoricii marcheaz ansamblul tiinelor umane, de la filosofie la hermeneutic, de la comunicarea tiinific la teoria figurilor de stil. Analiza ctorva definiii ale termenului va arta pe de o parte lipsa unei perspective unitare asupra sensului acestuia i, pe de alt parte, faptul c adesea asupra conceptului se proiecteaz o viziune proprie (unei epoci, unui cercettor, unei coli etc.). Dicionarul explicativ al limbii romne [DEX 96, de aici nainte] definete retorica prin trei sensuri principale: 1) arta de a vorbi frumos; 2) arta de a convinge un auditoriu de justeea ideilor expuse printr-o argumentaie bogat, riguroas, pus n valoare de un stil ales; i 3) ansamblul regulilor care ajut la nsuirea acestei arte Dicionarul de tiine ale limbii [DSL, de aici nainte] propune urmtoarea definiie: Art i tiin a elaborrii discursului n general, avnd funcie primordial persuasiv, dar i funcie justificativ, demonstrativ sau deliberativ. Cele mai multe definiii au fost date n antichitate. Enumerm cteva astfel de definiii: Athenaeus arta de a nela Platon iscusina de a fermeca i plcea Aristotel a realizat o mbinare ntre o definiie substanial retorica este tehnica discursurilor i o definiie relaional retorica este reversul dialecticii, cci amndou se refer la chestiuni comune tuturor oamenilor, fr s presupun o tiin special [Retorica, I, 1]. Quintilian ars bene dicendi arta de a vorbi bine; este arta i tiina inveniei, alegerii i exprimrii cu ornamente potrivite care pot servi la a convinge Cicero elocina n forme artistice n perioada modern, Diderot insist asupra a trei accepii fundamentale n articolul Retoric din Enciclopedie: 1) vorbirea frumoas (bien-dire), arta de a vorbi bine; 2) mijloace de exprimare i de convingere proprii unei persoane; 3) elocin sau stil declamator al retorului. Secolul al XX-lea va fi marcat de o retorica rediviva, care este cheia de bolt a culturii noastre, deoarece mai mult dect un set de reguli, [...] prin amploarea observaiilor, precizia definiiilor i rigoarea clasificrilor, ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului. Ceea ce pare ns c domin definiiile actuale propuse pentru retoric este trstura referitoare la implicarea profund a acesteia n comunicare i aciune, n cotidian: retorica este 3

ntlnirea dintre oameni i limbaj n prezentarea diferenelor i identitilor lor. Perioada actual aflat sub semnul globalizrii pare s favorizeze perspectiva pragmatic asupra termenului definit iniial ca arta de a vorbi bine, prin recunoaterea faptului c de la prietenie la dragoste, de la politic la economie, relaiile se fac i se desfac prin exces sau lips de retoric. Analiza definiiilor de mai sus confirm ideea c retorica reprezint un termen atribuit unui concept complex care este folosit cu mai multe sensuri interdependente, nu ntotdeauna delimitate cu precizie. ncercnd s facem o medie semantic a acestor definiii putem considera c cele mai importante valori atribuite conceptului retoric sunt urmtoarele: art i tiin a elaborrii discursului; tehnic a ornrii discursului; disciplin, obiect de studiu; practic social. Definit n antichitate drept fora de a convinge sau tiina de a vorbi bine1, retorica clasic ofer discursului descripia limitat de cuvntare. n contemporaneitate, retorica modern, denumit pe alocuri i ca pragmatic, extinde aria dicursului spre scriitur, dar i spre alte sisteme organizate de semne (afie, imagini etc.). Retorica analizeaz performativitatea discursului, punnd n valoare mecanismele argumentative, ideatice, textualiste sau poetice2. Concluzii Vom nelege prin retoric arta i tiina discursivitii performative. Discursul este neles fie dintr-o perspectiv enuniativ, de dependen a sensului de context, fie din punctul de vedere al transformrii, prin discursul nsui, a situaiei n care acesta este produs. Aadar, discursul este analizat n calitatea acestuia de ansamblu text-context. Se pune accent pe funcia performativ a limbajului, acesta din urm neles ca avnd un rol referenial, comunicaional i acional. Discursul este definit ca tot ceea ce este produs al unei interaciuni predominant lingvistice, care poate fi dialogal sau monologal, oral sau scris, spontan sau fabricat, n anumite dimensiuni lingvistice, textuale i situaionale. Nu vom nelege prin discurs doar manifestri strict lingvistice, orale sau scrise, ci un ansamblu care cuprinde i alte producii simbolice: steme, steaguri, logo-uri, imagini, gesturi, poziionri n spaiu. Astfel, manifestrile discursive pot fi extrem de diferite, funcie de mijlocul de comunicare. Dincolo ns de toate aceste extinderi, discursul rmne acea entitate lingvistic i non-lingvistic legat direct de latura performativ a limbajului, presupunnd un text i un context specific. Discursul este studiat din perspectiva regulilor care determin succesul acestei activiti. Retorica examineaz, aadar, efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii i receptrii enunurilor, att sub aspectul structurii, ct i al semnificaiei acestora. Conceptul de performan desemneaz realizarea actului n context adic actualizarea competenei locutorilor, a cunotinelor i a posibilitilor de utilizare a diverselor seturi de reguli ale limbajului ntr-un context specific. Derivat din acesta, conceptul de performan discursiv va fi utilizat n sensul de ndeplinire a condiiilor de reuit a unui discurs, de atingere a obiectivelor acestuia.

QUINTILIAN, Arta oratorica, (traducere, studiu introductiv, tabel cronologic, note, indici de Maria Hetco), Editura Minerva, Bucuresti, 1974, vol. I, pp. 180-191. 2 Constantin SLVSTRU, Raionalitate i discurs - perspective logico-semiotice asupra retoricii, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996, p. 17. 4

2. Obiectul retoricii Retorica are ca scop influenarea auditoriului pe trei componente eseniale: manipulare, persuadare, convingere. Etimologic, conceptul de manipulare trimite la aciunea de a mnui, de a manevra. Aceast accepiune a parcurs n istoria sa mai multe sensuri 3. n prima jumtate a secolului al XVIII-lea, termenul era folosit pentru a desemna modul n care aurul i argintul erau extrase din pmnt. n a doua jumtate a secolului al XVIII-lea, indica maniera n care anumite substane chimice sunt combinate, iar, n secolul al XIX-lea, capt sensul de folosire a minilor pentru efectuarea unei operaii tiinifice sau tehnologice. Ulterior, termenul capt un sens abstract, devenind o operaie a spiritului, un act intelectual care consta n lucrul cu ideile. Din 1864, ntr-un text de Carlyle, apare conceptul de manipulare politic, care trimite la un sens peiorativ, constituit prin asociere cu minciuna i neltoria. Aceast complexitate a termenului apare i n definiiile contemporane. Dicionarul Enciclopedic asum accepiunea conform creia manipularea este o aciune de influenare, printr-un ansamblu de mijloace (pres, radio, televiziune) prin care, fr a se apela la constrngeri, se impun persoanelor (grupurilor) anumite comportamente, cultivndu-se impresia c aciunea este n concordan cu propriile interese4. Dicionarul de sociologie susine c, n societatea modern, manipularea este folosit mai ales n scopuri politice, ndeosebi prin utilizarea propagandei ca mecanism organizat de influenare social. A manipula nseamn a nela, a frauda, a determina un actor social (persoan, grup, colectiv) s acioneze ntr-un mod compatibil cu interesele iniiatorului, dnd n acelai timp senzaia auditoriului c are deplina libertate de gndire i decizie5. Philippe Breton nelege prin manipulare o aciune violent i constrngtoare, care-i priveaz de libertate pe cei care i se supun6. Manipularea, n aceast accepiune, se bazeaz pe o strategie central, prin care se ncearc reducia maximal a libertii auditoriului n ceea ce privete posibilitatea de a discuta sau de a rezista la ceea ce i se propune. Aceast strategie trebuie s fie invizibil, ntruct, n caz contrar, influena nu mai este posibil. n actul de manipulare, mesajul este conceput pentru a nela, a induce n eroare, a face s cread ceva ce nu exist. Este, aadar, un mesaj mincinos. Ca efect al unor intervenii mecanice sau discursive, manipularea se situeaz alturi de persuasiune i convingere, n calitatea acestora de mecanisme de determinare a comportamentelor i a ideilor. Considerm c ar fi util sesizarea raporturilor dintre aceti termeni. Persuasiunea este definit ca activitatea de influen a atitudinilor unei persoane sau a unui grup de persoane, sensul su fiind marcat de etimologia sa, care trimite la aciunea de a sftui. Acest concept a fost n atenia cercettorilor nc din Antichitate. Grecii o studiau n coli, o foloseau n justiie i n politic. Aristotel identifica drept ageni ai persuasiunii ethosul - credibilitatea sursei, pathosul - emoia i logosul - argumentele raionale. Preocuparea pentru studierea acestui concept a continuat n epoca modern i n cea contemporan. n accepiunea lui Immanuel Kant, aceasta presupune mijloace de ordin subiectiv care acioneaz pentru obinerea adeziunii. n acest sens, persuasiunea presupune apelul la emoii general umane ca frica, compasiunea, mndria, mnia, ruinea. De multe ori, n literatura de specialitate, sensul termenilor persuasiune i manipulare se intersecteaz sau chiar se confund. Alex Muchielli echivaleaz noiunile de influen,
3

Hermann PARRET, lments dune analyse philosophique de la manipulation et du mensonge, Documents de travail et prpublication, Universitata di Urbino, nr. 70, ianuarie 1978, serie B, p. 11. 4 Dicionarul enciclopedic, Editura Enciclopedic, Bucureti, 2001, p. 451. 5 Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucureti, 1993, p. 176. 6 Philippe BRETON, Manipularea cuvntului, Editura Institutul European, Iai, 2005, p. 22. 5

persuadare i manipulare prin definirea manipulrii ca intervenie n contextul comunicrii, avnd intenia de a schimba opinii, atitudini i comportamente prin mijloace ilegitime disimulate. Astfel, adevrata art a manipulrii i deci a influenrii i a persuasiunii const, aadar, ntr-un travaliu mascat asupra componentelor invizibile ale situaiei (norme, relaii, identiti, spaiu, timp)7. Cu toate asemnrile dintre manipulare i persuasiune, conceptele difer prin cteva caracteristici importante. Manipularea presupune disimularea inteniei, pe cnd, n persuasiune, intenia este explicit i neechivoc. Manipularea presupune ncercarea de a induce un curs al aciunii care este contrar intereselor celui manipulat, persuasiunea nu. n sfrit, manipularea presupune impresia libertii de aciune, ns nu i prezena efectiv a acesteia, pe cnd n persuasiune exist i contiina influenei i posibilitatea de a refuza. Dup cum exprima plastic Philippe Breton, a manipula nseamn a intra prin efracie n mintea cuiva, pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament fr ca el s tie c efracia s-a produs8. Aadar, persuasiunea i manipularea sunt dou mecanisme de influenare diferite, distincia dintre acestea viznd amplitudinea mijloacelor utilizate i depirea, prin manipulare, a granielor influenei oneste. Un alt concept corelat este cel de convingere. El trimite, etimologic, la aciunea de a nvinge prin argumente raionale. Dac n convingere se argumenteaz raional, se elimin variantele concurente pe baza unei discuii critice, n manipulare sensul este impus prin folosirea dimensiunilor non-raionale i contextuale propice. Nu avem de-a face cu o discuie critic, ci cu impunerea unui traseu discursiv prezentat ca fiind unicul legitim. ntre convingere i manipulare exist un raport de opoziie. Convingerile sunt un obstacol n calea manipulrii, dac aceasta din urm i propune s atace direct acele convingeri. Pe de alt parte, aciunea de manipulare nu ignor convingerile unui om, ci le deturneaz n sensul dorit. Spre exemplu, dac un grup are convingeri naionaliste, nu se va ncerca distrugerea acestora, ci folosirea pentru a se induce ideea dorit. Dei exist perspective care intersecteaz sferele termenilor de manipulare, persuasiune, convingere, vorbind chiar de o manipulare pozitiv, opiunea noastr este de a situa aceti termeni n raport de opoziie. Aadar, conceptul de manipulare cu care vom lucra n aceast cercetare are urmtoarele note specifice: intenie ascuns, asimetria intereselor actorilor implicai, impresia libertii de aciune i avantajarea dimensiunii non-raionale a fiinei umane. Astfel, manipulrii i rmn proprii acele trsturi care o fac ilegitim, incorect i abuziv. Dac exist o influen n avantajul receptorului, atunci aceasta este sau persuasiune sau convingere, n nici un caz manipulare. Concluzie: Retorica juridic are ca scop influenarea interlocutorilor, ns instanele cognitive la care poate avea acces sunt doar convingerea i persuadarea. Manipularea nu este scop sau obiect al retoricii juridice.

Alex MUCHIELLI, Arta de a influena. Analiza tehnicilor de manipulare, Editura Polirom, Iai, 2002, pp. 54 55. 8 Philippe BRETON, Manipularea cuvntului, Editura Institutul European, Iai, 2005, p. 25. 6

3. Istoria retoricii
Cea mai bun introducere n studiul retoricii i al teoriei argumentaiei este poate istoria nsi a domeniului, relevarea momentelor importante, de la miturile fondatoare pn la impactul su n era comunicaional a secolului al XX-lea, fr a uita momentele de eclips sau de apoteoz. A. Grecia antic. Originile Momentul apariiei retoricii este fixat n secolele al V-lea i al IV-lea . Chr. n Sicilia. Dup o legend, Hieron, tiranul Siracuzei, a interzis supuilor si folosirea limbajului. Tiranii introduseser n Sicilia (colonie greac) un regim de violen, de deportri i de exilri. Cderea tiranilor, n special cea a lui Trasibul din Siracuza1 n 465 . Chr., a fost punctul de plecare al unei insurecii generale, care a cuprins ntreg teritoriul Siciliei i a fost nsoit de revendicri (sub form de procese) ale proprietilor private pe care le luaser prin abuz conductorii oraelor siciliene. n acest context social-politic, marcat de frmntri puternice, cauzele erau pledate de prile interesate n faa juriilor populare. Cu aceast ocazie, unii pledani au avut inspiraia s recurg la anumite procedee retorice care s le asigure victoria. Istoria i menioneaz pe Empedocle din Agrigent, pe Corax i pe discipolul su Tisias ca cei dinti care au codificat i difuzat nvtura retoric (prin sistematizarea i transmiterea modului de elaborare a acestor procedee). Ei au redactat formulare-ghid pentru uzul prilor n litigiu. O datare relativ plaseaz n anul 460 . Chr. redactarea de ctre Corax a manualului Techn rhtorik, care constituia un ansamblu de precepte practice nsoite de exemple edificatoare. Dup mrturia lui Aristotel, reluat de Cicero, discursurile oratorice ar fi existat i nainte de atestrile atribuite lui Corax i Tisias, dar nu sub forma discursului supus unor reguli stricte de elaborare. n acel moment devenea clar faptul c limbajul nu este doar limb, ci este, de asemenea, discurs. Primii retori se mndreau cu miestria de a transforma cel mai slab argument n argumentul cel mai puternic. Sofistul Protagoras din Abdera (c. 486c. 410 . Chr.), autorul celebrei maxime omul este msura tuturor lucrurilor, afirma dintr-o perspectiv relativist i sceptic faptul c orice subiect poate fi tratat dup dou teze opuse. Un moment important l reprezint contextul istoric al disputelelor politice generate de abolirea regimurilor aristocratice. Se nregistreaz un nou imbold n dezvoltarea retoricii judiciare n Grecia continental, unde cel mai important reprezentant al epocii a fost Antiphon (480411 . Chr.), considerat primul orator judiciar al Greciei. n anul 427 . Chr., retorul Gorgias prsete Sicilia i vine la Atena, unde rostete un discurs n faa adunrii poporului. Acest moment este considerat cel al naterii discursului epidictic i al prozei artistice. Aceast perspectiv estetic i literar va mbogi proza, pn atunci doar funcional, cu figuri de cuvnt (asonan, rim, paronomaz, ritm, paralelisme ntre prile frazei) i cu figuri de gndire i semantice (perifraze, metafore, antiteze). Retorica va fi apoi un domeniu privilegiat de sofiti. Noile concepii asupra discursului i elocinei marcheaz nceputul unei epoci care va acorda o importan covritoare cuvntului. nvmntul sofistic se baza n principal pe retoric, dublat de folosirea unor scheme argumentative (n mare parte, falacioase). Platon (428347 . Chr.), n a crui viziune retorica este arta care produce convingeri, i va condamna pe sofiti pentru dispreul la adresa adevrului i a justiiei i se va orienta spre analiza problemelor privitoare la structura propoziiilor, la legtura dintre expresiile complexe i cele simple i la posibilitatea negaiei i a falsului. ncepnd cu Aristotel (384322 . Chr.), retorica se prezint ca o metod de compunere/compoziie a discursului fixat n tipare clare. Aristotel va reconsidera i va 7

recentra ntr-o viziune cuprinztoare toate componentele retoricii, le va completa, situndule ntre dialectic i politic, dar legndu-le de poetic. Retorica tradiional distinge dup categoria subiectului tratat trei situaii comunicaionale, trei genuri retorice. Primul scenariu a fost de natur juridic producnd un discurs pronunat n faa unui public constituit n tribunal: acest tribunal va judeca fapta i persoana care a comis-o, iar autorul discursului va apra sau acuza aceast persoan. Situaia juridic nu se limiteaz doar la tribunal; o putem ntlni ori de cte ori receptorul ocup un post de autoritate n raport cu emitorul (copilul n faa prinilor sau elevul n faa educatorului). n cel de-al doilea gen, deliberativul sau discursul persuasiv prin excelen, autorul ncearc s determine publicul s gndeasc sau s acioneze ca el, s-i inculce o animit opinie sau decizie; este cazul marilor discursuri ideologice de natur politic sau religioas. n sfrit, al treilea scenariu este epidictic - demonstrativ. El confirm valori admise att de emitor ct i de receptor (situaia toastului aniversar, a necrologului sau panegiricului). Acesta din urm oscileaz ntre funcional i ornamental. Platon i Aristotel l coreleaz eticii (elogiul este un rspuns adresat virtuii iar blamul replica mpotriva viciului). n general epidicticul ndeplinete o funcie civic i social, consolidnd normele moralitii publice. Genul discursului judiciar deliberativ epidictic Tipul de auditoriu tribunal adunare n agora public Timpul trecut viitor prezent Mijloacele acuzare /aprare + - persuasiune elogiu/blam Scopurile just/injust util/duntor frumos/urt

Aceast triad de situaii discursive a fost definit pe baza unor criterii tematice (just/injust, avantaj/dezavantaj), criterii textuale (acuzare/aprare, elogiu/blam), criterii emoionale (clemen/severitate, team/speran, bucurie/ur), criterii temporale primare (dimensiunea temporal dominant: trecutul n cauzele juridice, viitorul n deciziile politice, prezentul n elogierea sau critica unei personaliti). Celor trei tipuri discursive li se subsumeaz cteva modele funcionale: i) discursul n tribunal, critica social, drama, satira; ii) discursul politic, textul publicitar, poezia didactic, utopia, predica; iii) elogiul, panegiricul, pamfletul, epitaful. Isocrate (Isokrates)16 (436338 . Chr.), scriitor i orator atenian, a fost cel mai cunoscut i cel mai influent retor al epocii sale. Profesor de elocin, Isocrate a eliberat retorica de afilierea sofistic. Retorica reprezenta n acea epoc un mijloc de a rspunde multiplelor provocri ale societii greceti venite din partea domeniului educaional, judiciar, filosofic i artistic. n opinia lui Isocrate, pentru a deveni orator trebuia s ndeplineti trei condiii majore: aptitudini naturale, o practic susinut, o nvare sistematic. B. Roma antic Cato cel Btrn (234149 . Chr.), om de stat i scriitor roman, s-a ridicat n discursurile sale cu succes mpotriva Cartaginei, cernd distrugerea ei. Opera sa cuprinde Origines i De agricultura, care este considerat cea mai veche scriere latin n proz. Marcus Tullius Cicero (10643 . Chr.), om politic i unul dintre cei mai mari oratori romani, a redactat numeroase lucrri despre retoric (Despre inveniune, Despre orator), lucrri filosofice (Despre natura zeilor, Despre ndatoriri, Despre supremul bine i supremul ru), discursuri (Catilinarele, Filipicele). n anul 63 . Chr., n calitate de consul, a demascat conjuraia lui Catilina mpotriva Senatului. Este considerat cel mai mare orator roman i una dintre figurile importante ale lumii antice.

n contextul politic al nceputului de mileniu, la Roma, Quintilian1 (3098), Seneca, Pliniu cel Btrn, Pliniu cel Tnr vor fi continuatorii i susintorii sistemului retoric ciceronian i autori ai unor tratate de oratorie devenite celebre. C. Prinii Bisericii De-a lungul secolelor, retorica transmite Occidentului normele discursului n spaiul public. Ideile cu caracter prescriptiv-normativ concepute de Aristotel pentru democraia atenian i de Cicero pentru republica roman fuseser adaptate de Quintilian proiectului civilizator al Imperiului roman. Aceste norme vor fi preluate i adaptate apoi de Sfntul Augustin i de Prinii Bisericii universului comunitilor cretine. n acest context, discursul va lua forma predicii obinuite i duminicale, a omiliei, a jurmntului etc. n acelai timp, modelul oratorului a fost difuzat pe tot parcursul Renaterii n ntreaga Europ i n coloniile de peste mri. n cadrul Occidentului cretin, filosofia scolastic impune conceptul de trivium (gramatic, retoric, dialectic), care devine fundamentul nvturii i culturii din secolele VVIII. n aceast epoc, arta discursului (ars bene dicendi n formularea lui Quintilian) ocup un loc important; oratorul trebuie s tie s instruiasc (docere), s farmece (delectare) i s conving (movere) (Sfntul Augustin). Dup o lung cantonare n tradiia antichitii greco-romane i apoi a Renaterii, retorica nu va rezista atacului din partea raionalismului tiinific i a cartezianismului. Evul Mediu a contribuit la ruperea de realitate, la artificializarea i, n cele din urm, la epuizarea retoricii prin oficializarea statutului su de disciplin scolastic. n cursul secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea, retorica este o disciplin ncadrat n categoria umanioarelor, fiind marcat i guvernat de o puternic tendin stilistic. Predicile Sfntului Ambrozie (340397), ale Sfntului Augustin (354430), ale lui Vasile cel Mare (329379), Grigorie din Nazianz i ale lui Ioan Gur de Aur (334407) reprezint puncte de reper n evoluia retoricii din aceast perioad. D. Evul Mediu Evul Mediu a fost marcat de predicile Sfntului Toma dAquino, de denunrile vehemente ale clugrului Savonarola (14521498) din Florena lui Pietro de Medici sau de cele ale misticului francez Gerson, animatorul Conciliului de la Constanz (13631429). 5. Reforma i Renaterea23 Spaiul anglo-saxon i aduce contribuia la mbogirea teoretizrilor prin operele lui Leonard Cox (The Arte or Crafte of Rhethoryke 1530?) i ale scriitorului Thomas Wilson (The Arte of RhetoWrique 1553) i tratatele semnate de Pierre de Courcelles i de Andr de Tonquelin. n general, ns, Evul Mediu minimizeaz importana retoricii, neglijarea i marginalizarea acesteia au determinat ca aceasta s fie confundat cu stilistica i cu gramatica. E. Reforma O istorie a retoricii (oratoriei) acestei perioade ar trebui s nregistreze predicile misticului panteist Meister Eckart (12601327) i ale discipolului su, clugrul dominican Jean Tauler (12971361), ale lui Luther (14831546) i ale aprtorului regalitii Etienne Pasquier (15291615), autor al ncurajrii pentru prini i domni. F. Secolul al XVIII-lea Istoria Franei secolului al XVIII-lea este jalonat de discursurile revoluionare ale lui Danton, ale lui Robespierre (17581794) Discurs asupra libertii presei, Discurs asupra Fiinei supreme, Discurs asupra pedepsei cu moartea sau ale lui Mirabeau (1749 1791), i,

ncepnd cu anul 1796, de proclamaiile lui Napoleon i elocina lui Benjamin Constant (1767 1830). Pe cellalt mal al Canalului Mnecii, istoria oratoriei consemneaz discursurile (i disputele politice) celebre ale primilor minitri Bolingbroke (tory), ale lui Robert Walpole sau ale lui William Pitt. Abordrile teoretice se datoreaz prelatului scoian Hugh Blair (Lectures on Rhetoric 1783), precum i teologului George Campbell (Elements of Rhetoric 1828). G. Secolul al XIX-lea Retorica francez nregistreaz realizrile oratorilor religioi i universitari (discursurile lui Frayssinous i, mai ales, celebrele Conferine de la Notre-Dame de Paris ale lui Lacordaire). n aceeai perioad, scriitorul Edgar Quinet (18031875) va ncnta auditoriul de la Collge de France cu expunerea rafinat a concepiilor sale filosofice i istorice. Elocina politic n epoca modern este marcat de discursurile lui Giuseppe Garibaldi n Italia aflat n pragul reunificrii sau ale liderului burgheziei republicane din Frana sfritului de secol, Lon Gambetta. n ciuda avntului pe care l cunoate genul oratoric, secolul al XIX-lea este cel care consemneaz declinul retoricii clasice. Dei anumite specii discursive rmn fidele tradiiei (discursurile de tribunal, de barou, de camer), epoca romantic va promova un sistem de valori n care aprecierea pozitiv va merge n direcia simplitii, a conciziei i a naturaleei. Acest recul al retoricii va fi accentuat de adversitatea programelor romantice (pentru a-l cita numai pe Victor Hugo: Paix la syntaxe/ Guerre la rhtorique) i va fi urmat, n plan pedagogic, de dispariia retoricii din programele de nvmnt dup o tradiie de sute de ani. Tzvetan Todorov consider c retorica clasic i ncheie existena la nceputul secolului al XIX-lea, ca urmare a antiretorismului epocii, ndreptat, n special, mpotriva caracterului normativ-prescriptiv al disciplinei n sistemul pedagogic i a proliferrii necontrolate a clasificrilor domeniului. H. Secolul al XX-lea Istoria frmntat a secolului al XX-lea consemneaz discursurile politice ale lui Clmenceau, Jaurs, Mussolini, Hitler, Goebbels, Charles de Gaulle, Nicolae Titulescu, F.D. Roosevelt, John F. Kennedy, Martin Luther King. n jurul anilor aizeci retorica renate, beneficiind de progresele nregistrate n domeniul lingvisticii (tiin-pilot, n special prin lucrrile lui Roman Jakobson), al semioticii, al stilisticii, al teoriei argumentrii. Spaiul cultural francez este cadrul n care iau fiin centre de studiu care ofer o perspectiv nou asupra retoricii i a relaiei directe cu producerea textelor literare (cum ar fi de exemplu Oulipo Ouvroir de Littrature Potentielle , care cuprindea, n anii 19601973, printre membri pe Raymond Queneau, Georges Perec, Luc Etienne, Franois Le Lionnais, Jacques Bens i chiar pe Jean Tardieu, Marcel Duchamp i Italo Calvino). coala francez contemporan (T. Todorov, R. Barthes, G. Genette) repune n discuie retorica din perspectiva figurilor, fr a recurge la constrngeri normative sau ncorsetri n clasificri rigide. Grupul m propune prin lucrrile sale fundamentale Rhtorique gnrale i Rhtorique de la posie o reinterpretare a figurilor bazat pe concepia clasic a lui Quintilian asupra modalitilor de realizare a figurilor. Neoretorica, redefinit din perspectiva teoriei argumentrii, i numr printre fondatori i teoreticieni pe Chaim Perelman, Tzvetan Todorov, Nicolas Ruwet, Grard Genette, Lausberg. Logicile non-formale au contribuit decisiv la schimbarea perspectivei asupra retoricii i teoriei argumentrii. Fondatorii neoretoricii, Cham Perelman i Lucie OlbrechtsTyteca, au corelat aspectele logice ale teoriei lor cu logicile non-formale i au repus n discuie termenul de eviden prin reconsiderarea plauzibilului i a perechii consens/conflict. 10

Cercetrile actuale asupra argumentrii ncearc s asigure un echilibru i o armonizare ntre tendinele neoretoricii, ale logicii naturale i ale teoriei discursului. Concluzii: actualitatea retoricii Genul judiciar i cel deliberativ supravieuiesc sub forma declaraiei, a pledoariei, a apologiei, a rechizitoriului, a declaraiei politice, a admonestrii, a conferinei, a expunerii etc. Genul epidictic se regsete n forma alocuiunii, a elogiului, a complimentului, a oraiei funebre, a panegiricului, a discursului (ca speech). Ceea ce pare s caracterizeze discursul oratoric al zilelor noastre este tendina spre simplitate, adecvare, pragmatism, improvizaie, stereotipie. Perioada actual redescoper i pune n valoare diverse procedee (locuri comune, naraiune, figuri, aciune) n discursuri persuasive noi care au o retoric proprie (de ex. discursul publicitar). Sistemul retoric al antichitii se adapteaz noilor mprejurri n cadrul mai larg al pragmaticii discursului. Noua retorica nu mai este arta vorbirii elegante,ci

teoria comunicarii persuasive:argumentarea devine o componenta esentiala a activitatii discursive in general,a celei politice,publicitare in particular.Se pune astfel problema transformarii retoricii intr-o matrice a stiintelor umane.
Deschis i plural, gndirea modern sondeaz (n mai mare msur dect n paradigmele anterioare) necunoscutul, cutnd n real nu ceea ce confirm, ci ceea ce contrazice cunotinele anterioare, prefer ntrebrile rspunsurilor, accentueaz solidaritatea conceptual, complementaritatea teoriilor: Nu exist dect o modalitate de progres n tiin: negarea tiinei deja constituite (G. Bachelard, 1981: 32). n aceast perspectiv constituirea cunoaterii este tocmai diacronia obstacolelor, a rupturilor epistemologice pe care o epistem a trebuit s le traverseze. Or, o asemenea ruptur este reprezentat i de viguroasa reabilitare a retoricii la mijlocul secolului nostru: macroretorica (prin lucrrile lui C. Perelman i L. OlbrechtsTyteca, viznd reinterpretarea teoriei aristotelice a argumentrii ntr-o lume guvernat de imperativul comunicrii, inclusiv n cadrul activitii tiinifice) i microretorica sau teoria figurilor de stil, reteoretizate de Grupul n-Retorica general. Noua retoric nu mai este arta vorbirii elegante, ci teoria comunicrii persuasive: argumentarea devine o component esenial a activitii discursive n general, a celei politice, publicitare n particular. Problema care se pune este chiar aceea a transformrii retoricii ntr-un fel de matrice a tiinelor umane (cf. Michel Meyer, 1988). Retorica renate cnd ideologiile se prbuesc. Ceea ce era obiect al certitudinii se relativizeaz devenind problematic. n aceast privin epoca noastr se poate compara cu cea a democraiei ateniene i renaterii italiene, dou mari momente ale retoricii. n primul caz asistam la nltuarea explicaiilor mitice i a ordinii sociale aristocratice, iar n cel de-al doilea la ocultarea vechiului model scolastic i pregtirea erei burgheze. Epoca noastr pour le meilleur et pour le pire triete ora retoricii. E suficient s deschidem televizorul, s privim mesajele publicitare, s-i ascultm pe oamenii politici. De la prietenie la dragoste, de la politic la economie, relaiile se fac i se desfac prin exces sau lips de retoric (M. Meyer). Concluzii Istoria retoricii se confunda aproape cu istoria omenirii, fiind strans legata de devenirea omului in societate si de dezvoltarea acesteia. Retorica este un instrument amoral. Felul n care este acesta utilizat trimite aciunea acestuia n imoralitate (Hitler, Moussolini) sau n moralitate (didactic, juridic etc.)

11

II. CONDIIILE DISCURSIVITII PERFORMATIVE REGULILE DISCURSULUI JURIDIC nelegnd limbajul ca activitate reglementat, retorica modern studiaz discursul din perspectiva regulilor care-i subntind activitatea. Regulile discursului reprezint normele, dependente de spaiul cultural, pe care fiecare dintre parteneri le respect i pe care, simultan, presupune c le respect ceilali interlocutori, n cadrul discursului. Acestea se circumscriu, n linii generale, domeniului numit maxime conversaionale. n vederea identificrii unei modaliti de construire a sensului n discursul juridic, vom analiza perspectiva lui Herbert Paul Grice. n ceea ce privete studiul discursului juridic, ne vom opri la concepia lui Grice asupra legilor discursului, pe care o considerm optim de aplicat n acest domeniu. Aceasta pentru c, n primul rnd, este perspectiva care se aplic cel mai bine caracterului dialogal al discursului juridic. n al doilea rnd, ea nu constituie un sistem de norme pe care trebuie s le respectm n comunicare, ci o teorie a construirii sensului, care poate fi aplicat att comunicrii n general, ct i practicii unor limbaje particulare, n special. n sfrit, contribuia lui Michel Foucault, care este valoroas prin includerea n analiz a locurilor sociale n care se produce discursul, va fi integrat n studiul propus prin extinderea granielor discursului, avndu-se n vedere integrarea contextului ca o component esenial a discursului juridic. Pentru Herbert Paul Grice, schimburile conversaionale nu sunt, n mod normal, o succesiune de remarci independente (...). Ele sunt caracterizate, cel puin ntr-un anumit grad, de eforturi de cooperare; i fiecare participant recunoate n acestea, ntr-o anumit msur, un scop comun sau un set de scopuri.9. Necesitatea colaborrii conversaionale a condus la formularea, de ctre Herbert Paul Grice, a Principiului Cooperrii i a maximelor subsumate. Principiul Cooperrii exprim, sub forma unei norme, o expectan general a participanilor la un dialog: Fiecare contribuie conversaional trebuie s fie aa cum este necesar, funcie de locul social n care apare i de scopul sau direcia acceptat a schimbului lingvistic n care este angajat10. Din acesta, Grice deriv un numr de patru maxime: calitii, care exprim necesitatea enunrii adevrate i cu dovezi, cantitii, referitoare la adecvarea interveniei la scopul curent al schimbului conversaional, relaiei, privind relevana discursiv, i modalitii, care rescrie idealul cartezian al claritii i preciziei. Maxima calitii cere ca interlocutorii s spun numai ceea ce cred c este adevrat. Aceasta exclude furnizarea unor informaii false sau pentru care emitorul nu are dovezi adecvate. Maxima cantitii reglementeaz cantitatea de informaie furnizat de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuie s se ncadreze strict n limitele impuse de obiectivele schimbului respectiv: s nu fie nici insuficient, nici excesiv. Maxima relaiei exprim necesitatea ca orice intervenie ntr-un schimb verbal s se coreleze cu celelalte i s fie strict legat de tema n discuie. Maxima modalitii se refer la modul n care trebuie formulate interveniile n cadrul unui schimb verbal, reclamnd claritate, precum i structurarea logic a enunurilor. Maximele lui Herbert Paul Grice apar formulate condensat n textul urmtor:

Herbert Paul GRICE, Logic and Conversation, n: Syntax and Semantics, Vol. 3, Speech Acts, editat de Peter Cole & Jerry Morgan, Academic Press, New York, 1975, p. 45. 10 Herbert Paul GRICE, op. cit., p. 45. 12

Calitii: F astfel nct contribuia ta s fie una adevrat Submaximele calitii: 1. Nu afirma ceea ce crezi c este fals. 2. Nu afirma ceva pentru care nu ai suficiente dovezi. Cantitii: 1. Intervenia trebuie s fie att de informativ pe ct este necesar (pentru scopul curent al schimbului conversaional) 2. Intervenia nu trebuie s fie mai informativ dect este necesar. Relaiei: 1. Fii relevant. Modalitii: 1. Evit obscuritatea expresiilor. 2. Evit ambiguitatea. 3. Fii concis (evit prolixitatea nenecesar). 4. Fii ordonat.11 Conceptul de performan desemneaz realizarea actului n context12, adic actualizarea competenei locutorilor, a cunotinelor i a posibilitilor de utilizare a diverselor seturi de reguli ale limbajului ntr-un context specific. Derivat din acesta, conceptul de performan discursiv va fi utilizat n sensul de ndeplinire a condiiilor de reuit a unui discurs, de atingere a obiectivelor acestuia. Vom folosi termenul de mecanism pentru a desemna ansamblul alctuit dintr-o calitate i un set de reguli necesare pentru atingerea acesteia. Mecanismele sunt prile constitutive ale discursului, ingredientele care se pot folosi n construirea cu succes a acestuia. Delimitarea mecanismelor se realizeaz pe baza unei analize bicriteriale. Pe de o parte, identificm nivelurile pe care se organizeaz discursul juridic: text (partajat ca argumente, forme i limbaj al argumentrii) i context. Textul va fi analizat pe dimensiunile argumentativ, care trimite la argumentele i la ideile folosite, forma logic, care cuprinde schemele de argumentare folosite, i limbaj, aceasta din urm trimind la amplitudinea tehnicilor retorice i la simbolistica politic. Aadar, pentru a-i atinge scopul, discursul juridic utilizeaz argumente (fapte, exemple, idei, valori), ntr-o structur de argumentare (schem logic), folosind anumite figuri retorice (slogan / interogaii etc.), ntr-un anumit context (la televiziune, n comunicarea direct etc.). Dac textul trimite la orice tip de producie simbolic vizibil, cellalt nivel al discursului, contextul, trimite la fapte care transcend stadiul obiectivat al discursului. Pe de alt parte, utilizm tipologia maximelor cooperrii: calitate, cantitate, relaie i modalitate. Rezult, aadar, o taxonomie cu aisprezece cmpuri, care va delimita mecanismele cooperrii discursive. Folosirea cooperant a limbajului nu este singura modalitate prin care discursul juridic performeaz. Dimpotriv, am putea spune c unele caracteristici ale cooperrii, precum adevrul, adecvarea, relevana sau dezambiguizarea, nu sunt dect elemente mereu clamate, dar niciodat puse n totalitate n practic. ntruct obiectul acestei cercetri este discursul juridic real, i nu cel ideal, rezult necesitatea studierii formelor de necooperare ntlnite n acest tip de discurs. Din raportarea maximelor lui Grice la structura discursului juridic rezult un tabel, a crui pri expliciteaz mecanica generrii mecanismelor:

11

Herbert Paul GRICE, Logic and Conversation, n: Syntax and Semantics, Vol. 3, Speech Acts, editat de Peter Cole & Jerry Morgan, Academic Press, New York, 1975, pp. 45-46. 12 Franoise ARMENGAUD, La pragmatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1993, p. 7. 13

Maxima

Calitii

Cantitii

Relaiei

Modalitii

Componentele discursului juridic Argumente

Forma argumentrii

Limbajul

Contextul

C1. Maxima calitii n raport cu argumentele C2. Maxima calitii n raport cu forma argumentrii C3. Maxima calitii n raport cu limbajul C4. Maxima calitii n raport cu dimensiunea context

C5. Maxima cantitii n raport cu argumentele C6. Maxima cantitii n raport cu forma argumentrii C7. Maxima n raport cu limbajul C8. Maxima cantitii n raport cu dimensiunea context

C9. Maxima relaiei n raport cu argumentele C10. Maxima relaiei n raport cu forma argumentrii C11. Maxima relaiei n raport cu limbajul C12. Maxima relaiei n raport cu dimensiunea context

C13. Maxima modalitii n raport cu argumentele C14. Maxima modalitii n raport cu forma argumentrii C15. Maxima modalitii n raport cu limbajul C16. Maxima modalitii n raport cu dimensiunea context

Tabel privind generarea mecanismelor de construcie a discursului juridic

14

Completarea tabelului de mai sus cu mecanismele discursului juridic conduce la urmtoarea taxonomie:

Maxima Componentele discursului juridic Argumente

Calitii

Cantitii

Relaiei

Modalitii

C1. Veridicitate

C5. Schematizare discursiv C6. Suficien

C9. Focusare

C13. Claritate

Forma argumentrii

C2. Validitate

C10. Dialogicitate

C14. Coeren

Limbajul

C3. Atractivitate

C7. Credibilitate

C11. Simbolistic

C15. Politee

Contextul

C4. Legitimitate

C8. Adecvare

C12. C16. Spectaculozitate Recognoscibilitate

Tabel rezumativ privind mecanismele cooperante ale discursului juridic

III.1. Maxima calitii n discursul politic

Maxima calitii cere ca interlocutorii s spun numai ceea ce cred c este adevrat. Aceasta exclude furnizarea unor informaii false sau pentru care emitorul nu are dovezi adecvate. Transpus pe cele patru componente ale discursului politic, calitatea trimite la veridicitatea argumentelor, la validitatea formei argumentrii, la atractivitatea nveliului lingvistic i la legitimitatea contextului.

15

ARGUMENTAREA II.1.1. Maxima calitii n raport cu argumentele

Pe urmele distinciei aristotelice ntre demonstraie i raionament dialectic, trebuie remarcat faptul c discursul juridic se plaseaz n limitele celui de al doilea, ntruct aici avem de a face mai puin cu certitudini i mai mult cu opinii. Ne plasm ntr-o logic a opinabilului, a probabilitii, care nu exclude adevrul necesar, dar care observ c n domeniul juridic adevrurile de acest gen nu apar dect ca tautologii sau ca propoziii analitice. n plus, trebuie s distingem ntre materia argumentrii i forma argumentrii. Materia argumentrii vizeaz coninutul argumentelor, care poate fi adevrat sau fals, n timp ce forma se supune legilor validitii. Analizarea mecanismului calitii pe dimensiunea argumente vizeaz coninutul argumentelor. Maxima calitii se refer, n acest punct, la transmiterea de enunuri adevrate i pentru care se pot aduce dovezi. Ansamblul acestora poart numele de veridicitate. n aceste condiii, analiza performativitii discursului juridic vizeaz problema tipurilor de argumente care pot susine adecvat tezele enunate. Argumentarea cuprinde o tez i un anumit numr de probe care susin concluzia. Principalele tipuri de argumente ntlnite n discursul politic pot fi mprite n patru mari clase: argumente bazate pe fapte, pe exemple, pe autoritate i pe analogie 13. Analiza acestora necesit i delimitarea cerinelor de a cror respectare depinde atingerea obiectivelor discursului. Prima categorie de argumente necesit o definire a faptului, prin care se neleg toate datele susceptibile a fi observate, care sunt prezentate direct, prin documente sau sunt declarate de martori14. Acesta este utilizat ca argument pentru c, din perspectiva receptorului, are o anumit concretitudine i pentru c poate fi verificat n mod direct prin confruntarea cu realitatea. Faptele prezint avantajul c pot fi aranjate i selectate ntr-o ordine dorit de emitent: puterea va prezenta fapte favorabile scopurilor i aciunilor sale, opoziia le va prezenta pe cele negative. Pentru a-i atinge scopul, argumentele trebuie s ndeplineasc anumite cerine15. Prima ar fi aceea ca faptele s fie puse n consonan cu tipul de auditoriu pe care l vizeaz discursul, cci altfel ele devin irelevante (mulimile reacioneaz la faptele cotidiene pe care le cunosc). A doua vizeaz ideea c faptele trebuie s fie coroborate ntre ele, iar a treia c acestea trebuie s fie relevante pentru tipul de auditoriu ales (n acord cu interesele, aspiraiile i opiunile publicului vizat). n sfrit, ultima cere ca faptele s lase impresia de maxim autenticitate. A doua categorie de argumente se bazeaz pe exemple, prin acestea fapte singulare care pot s in, pentru auditoriul pe care-l vizeaz un anumit discurs juridic, locul unei reguli generale. Diferena dintre exemplu i fapt const n domeniul mai larg de posibiliti (se pot include aici valori i chiar triri). Exemplificarea este sursa unei generalizri credibile, dar aceasta se realizeaz numai dac sunt ndeplinite anumite condiii. Prima ar fi aceea ca exemplele s fie mbinate cu alte tipuri de argumente i utilizate n proceduri argumentative diferite, care s mreasc gradul
13 14

Constantin SLVSTRU, Discursul puterii, Institutul European, Iai, 1999, pp. 223-289. Pierre OLERON, Largumentation, Presses Universitaires de France, Paris, 1983, p. 72. 15 Constantin SLVSTRU, Discursul puterii, Institutul European, Iai, 1999, pp. 233-239 16

de probabilitate al tezei susinute. Apoi exemplele trebuie s aib o for mai puternic dect generalizarea pe care ncearc s-o induc n contiina receptorului16, iar de aceast regul trebuie s inem seama pentru c nu poi s asumi o tez mai tare dect nsui exemplul, ntruct am avea de a face de fapt cu o asumpie fr nici un fel de ntemeiere, iar o astfel de tez nu are nici un fel de credibilitate. Apoi, exemplul trebuie s fie adaptat tipului de public int vizat. A treia categorie de argumente se bazeaz pe autoritate, iar aceasta poate fi cea a persoanei, a valorii sau a legii. n general, discursul juridic se folosete de toate aceste autoriti, cu anumite specificiti. Astfel, spre exemplu, n planul argumentrii bazate pe lege, trebuie luat n calcul o ierarhie a forei legilor. Fora argumentativ cea mai mare o au Constituiile i tratatele internaionale, apoi legile organice, legi, OUG, OG, OM etc. A patra categorie de argumente este cea a celor bazate pe analogie. Aceasta se realizeaz prin raportarea unei situaii, persoane sau fapt la un model care trebuie s fie, n principiu, mai bine cunoscut de receptor dect cellalt termen al analogiei. Relaia ntre cele dou trebuie s priveasc aspectele eseniale, iar utilizatorul analogiei atribuie s nuaneze extrapolrile la care a ajuns. Prezena acestor tipuri de argumente n discursul juridic asigur acestuia consisten i raionalitate. Relaia acestuia cu tiinificitatea nu este ns deloc apropiat, obiectivitatea tiinei fiind abandonat n favoarea interesului particular.

II.1.2. nclcri ale maximei calitii n raport cu argumentele Folosirea maximei necooperante a calitii pe aceast component a discursului juridic conduce la folosirea unor tehnici care utilizeaz argumente n contradicie total sau parial cu realitatea, cum ar fi: minciuna, amalgamul de afirmaii adevrate i false, zvonul, mistificarea, afirmarea unui lucru fr s existe dovezi solide pentru acea informaie. Primele dintre aceste tehnici au fost inventariate de Henri-Pierre Cathala17 ca forme de manipulare. Prima tehnic evideniat mai sus poart numele de minciun. Dincolo de numele oarecum emfatic, aceasta poate s induc anumite concluzii, ntruct unii raioneaz conform proverbului Nu iese fum fr foc. Astfel, n timpul Revoluiei Romne din 1989, la Televiziunea Romn Liber se prezentau tiri conform crora se ddeau intense lupte ntre revoluionari i armat, pe de o parte, i teroriti, pe de alt parte. Acetia din urm s-ar mai fcut vinovai i de otrvirea apei. Realitatea ns a invalidat aceste date: nu a fost identificat nici un terorist, de cele mai multe ori unitile Armatei trgnd una n cealalt, i nici nu a fost nregistrat vreun caz de otrvire a apei. Aceste explicaii, dei false, au avut efectul politic scontat: legitimarea aciunilor din acea perioad. Cea de a doua tehnic rezid n a amesteca jumti de adevr cu jumti de minciun. n acest caz, primele vor determina acceptarea ultimelor, ntruct minciuna devine greu discernabil ntr-un ansamblu n care publicul regsete i probe pentru tezele susinute. O alt tehnic presupune enunarea unor informaii pentru care locutorul nu are suficiente dovezi. Chiar dac subiectul informaiilor neag implicarea sa sau veridicitatea acestora, n public va rmne ntiprit fie i numai un smbure de ndoial, cu att mai mult cu ct aceasta tehnic poate fi lansat nu doar direct, n cadrul unei confruntri, ci i indirect, pe canale informale, caz n care poat numele de zvon. Conceptul de zvon care desemneaz o bucat de informaie care este pasat de la o persoan la alta, n general prin comunicarea direct, de la om la om, fr a se ti exact dac
16 17

Constantin SLVSTRU, op. cit., p. 236. Henri-Pierre CATHALA, Epoca dezinformrii, Editura Militar, Bucureti, 1991, p. 99. 17

informaia este adevrat sau nu18. Impactul puternic al zvonului const n ambiguitatea valorii de adevr i n imposibilitatea de a identifica sursa primar. Ceea ce caracterizeaz coninutul unui zvon nu este corectitudinea sau incorectitudinea, ci sursa sa neoficial19. Gordon Allport i Leo Postman chiar au ncercat s ofere o posibilitate de msurare a intensitii zvonurilor, pe care au denumit-o "legea de baz a zvonului". Conform acesteia, fora unui zvon (R) depinde de importana subiectului pentru preocuprile individuale (i) i de ambiguitatea probelor avute la ndemn pentru subiectul n cauz (a), adic R i a20. Mistificarea este o tehnic complex, cuprinznd proceduri argumentative i retorice prin care realitatea este falsificat. Analiznd fenomenul mistificrii, Lionel Bellenger identific ase mijloace ale acesteia: fabulaia, simularea, disimularea, politeea, calomnia i echivocul21. Fabulaia mizeaz pe abuzul de ncredere, amestecnd fantasme cu realitatea. Prin simulare se ncearc a se da credibilitate la ceea ce se spune prin erori. Aceast abilitate, care apare tot att de ru intenionat ca sugestia, devine mai subtil cu ct este cunoscut inocena sau ignorana auditoriului. Disimularea opereaz prin eliminarea, prin tgduirea, prin atenuarea (tehnica eufemismului i litotei) i prin trunchierea argumentelor. Politeea poate fi utilizat i ea n scopul falsificrii, prin folosirea excesiv a unui limbaj convenional, cvasimecanic, care nu spune nimic. Calomnia utilizeaz brfa, limbajul defimtor i calomniator. n sfrit, tehnica echivocului presupune folosirea unui limbaj dublu, menit s induc n eroare. Aadar, succesul necooperrii presupune un nivel bine dozat al utilizrii unor astfel de tehnici discursive. Toate trebuie s aib, ntr-o msur ct mai mare, aparena veridicitii. De aceea, se utilizeaz mai puin minciuna i mai mult amalgamul adevr-fals, tocmai pentru a putea convinge publicul de autenticitatea relatrii.

II.2.1. Maxima cantitii n raport cu argumentele

Aplicarea maximei cantitii n cadrul discursului juridic presupune adaptarea argumentelor la necesitile situaiei de comunicare. Astfel, asistm la un proces de selecie i de restricie, rezultatul final fiind o viziune asupra temei propuse, care poart, n viziunea Centrului de Cercetri Semiologice de la Neuchtel22, numele de schematizare discursiv. n sens larg, termenul de schematizare discursiv s-ar putea traduce prin tema discursului transmis de ctre un emitent ntr-o intervenie discursiv. Termenul este introdus de Jean Blaise Grize, care i atribuia sensul de reprezentare discursiv pe care un locutor o propune n funcie de ceea ce trateaz, n funcie de ideile pe care i le face despre un auditor23.
18

Michael KOSFELD, Rumours and Markets, n Journal of Economic Literature, march 1998, JEL Editor, Pittsburg, 1998, p. 2. 19 Jean-Noel KAPFERER, Rumors: uses, interpretations, and images, Transaction Publishers, New Brunswick, 1990, p. 13. 20 Gordon ALLPORT, Leo POSTMAN, The psychology of rumor, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1947, pp. 5-44. 21 Lionel BELLENGER, La persuasion, Presses Universitaires de France, Paris, 1985, pp. 3036. 22 Cnd folosim titulatura de Centrul de Cercetri Semiologice de la Neuchtel ne referim la cercettori precum Jean-Blaise Grize, George Vignaux, Denise Miville etc.. 23 Jean-Blaise GRIZE, Aperu de logique naturelle: une alternative au traitement logiquemathmatique de linformation, revista Semiotica, 77, 1/3, 1989, p. 196. 18

Din aceast definiie rezult cteva caracteristici importante ale schematizrii discursive. n primul rnd, ea este un act intenional al locutorului, ceea ce se traduce att printr-o finalitate anume pe care acesta i-o propune ca scop, ct i printr-un mod de organizare proprie a discursului, care depinde caracteristici personale i de enciclopedismul cunoaterii sale asupra obiectului discursului. Corolarul acestei constatri este c fiecare locutor va avea propria schematizare discursiv cu referire la o anumit tem, schematizare care i aparine i care l reprezint. Aadar, schematizarea const, n acelai timp, n oferirea unei perspective asupra unei teme i a atitudinii emitentului fa de acea stare de lucruri. Fie fragmentul urmtor: Ieri, am descoperit, cu surprindere, c Bsescu are un caracter foarte urt. Dup ce, n 2005, a pus-o pe Monica Macovei s schimbe legile pentru a m trimite direct n instan i a luat-o peste boc (sic!) de la Curtea Constituional i nalta Curte de Casaie i Justiie, dup ce a ncercat s m trimit n instan cu propriul su aviz i a luat-o din nou de la Curtea Constituional, dup ce a pierdut, cu partidul su, alegerile locale i primria Bucuretiului, dup ce a aflat c Parlamentul, la nivelul Comisiei juridice nu se las manevrat de Daniel Morar, pentru a trimite dosare politice n instan, Bsescu - spun, ntre alii, cei de la Hotnews - l-a chemat pe Morar i i-a cerut s dea drumul la tot ce gsete n magazie la DNA ca dosare posibile pentru adversarii politici. De aceea nu m mir c, n timp ce eram la Comisia juridic, unde s-a votat practic un NUP la mizeria de ncercare a lui Morar de declanare a unui dosar penal mpotriva mea, PE SURSE primite la o agenie de perete a Cotrocenilor, se anuna un eventual dosar - pe teme de finanare de campanie electoral, de data asta (dar nu din 2008, ci din 2004, probabil pe modelul dosarului afielor lui Iliescu, din 1997!), - care s poat fi trimis, N SFRIT, la instan (direct, prin ocolirea Parlamentului). Acestea sunt motivele pentru care am fost surprins, ieri, s constat c Traian Bsescu are un caracter urt. Nu m ateptam. (Adrian Nstase, Articolul Traian Bsescu are un caracter foarte urt, nastase.wordpress.com, 19 iunie 2008) Discursul lui Adrian Nstase apare pe blogul personal, o manier relativ inedit de comunicare, ns devenit destul de eficient n urma creterii gradului de acoperire a internetului n Romnia (n numai un an de existen, blogul fostului prim-ministru al Romniei a consemnat un milion de accesri, adic o medie de circa 3000 de vizitatori pe zi). Tema discursului este legat de implicarea lui Adrian Nstase n cteva dosare n care este acuzat de ctre Direcia Naional Anticorupie (DNA) de diverse infraciuni penale. Schematizarea discursiv propus vizeaz inducerea ideii c fostul prim-ministru este o victim politic a numeroaselor instituii publice aflate, ntr-o form sau alta, n subordinea lui Traian Bsescu. Astfel, preedintele Romniei a pus-o pe Monica Macovei s schimbe legile pentru a m trimite direct n instan, a ncercat s m trimit n instan cu propriul su aviz, l-a chemat pe Morar i i-a cerut s dea drumul la tot ce gsete n magazie la DNA. De asemenea, omul politic i susine nevinovia, prezentnd ca sprijinitoare a poziiei proprii diverse instituii publice (Curtea Constituional i nalta Curte de Casaie i Justiie) i unele politice (Comisia Juridic a Parlamentului Romniei). n sfrit, Adrian Nstase ncearc s depeasc argumentaia strict legal i s ofere o raionalizare politic a situaiei sale, considernd c totul ine de conflictul su cu Traian Bsescu, declarnd c am fost surprins, ieri, s constat c Traian Bsescu are un caracter urt i ncheind, ironic, nu m ateptam. O a doua caracteristic esenial a schematizrii discursive vizeaz faptul c aceasta este adaptat publicului int. Fie exemplul urmtor:

19

n actuala etap, de post-aderare a Romniei, avocatului i se solicit dezvoltarea competenelor prin cunoaterea att a legislaiei i jurisprudenei naionale, ct i a celei europene. Reprezint o necesitate pentru toi cei care contribuie la realizarea actului de justiie nsuirea jurisprudenei Curii Europene a Drepturilor Omului, dar i a Curii de Justiie a Comunitilor Europene, mai ales c prin aceasta se asigur interpretarea normelor juridice europene. () A mai vrea s aduc n discuie unele dintre nemulumirile justiiabililor, de care am luat cunotin prin intermediul memoriilor adresate Preediniei . n prezent, profesia de avocat se confrunt cu percepia c moralitatea profesional i simul nativ al aprrii nu mai au importan i c totul se reduce la interesul pecuniar. Percepia unor persoane este c fixarea onorariilor este disproporionat n raport de activitatea depus i c sunt aprai mai bine doar cei care au mai multe mijloace financiare. n breasl se spune c orice sfat juridic se pltete, dar tot mai muli justiiabili se plng c avocaii doar ncaseaz onorariile i nu se implic suficient n proces. mi exprim convingerea c aceast percepie este greit deoarece n tradiia juridic romneasc, avocaii au fost unii dintre cele mai strlucite mini. Au fost avocai i n acelai timp profesori universitari, oameni de cultur, dar i mari oameni de stat. (Traian Bsescu, Discursul preedintelui Romniei, cu ocazia Congresului avocailor din Romnia, www.presidency.ro, 21 iunie 2008,) Pentru ca un discurs s aib un efect ct mai mare, el trebuie adaptat tipului de auditoriu n faa cruia este rostit. Un discurs excesiv de tehnic nu este neles i plictisete un public comun, dup cum problematica i limbajul trebuie adaptate unui auditoriu specializat. n exemplul de mai sus, avem de a face cu un discurs al preedintelui Romniei n faa avocailor. Schematizarea discursiv propus este una de interes pentru acetia, n condiiile n care vizeaz drepturile i responsabilitii celor care ne apr n justiie. Se prezint att provocrile integrrii europene a Romniei din perspectiva delimitat a problematicii juridice, ct i principalele tare ale sistemului, n special legate de deontologia avocailor. Traian Bsescu nu ader la o perspectiv negativ asupra instituiilor i practicilor avocailor, menionnd chiar c mi exprim convingerea c aceast percepie este greit, ns avertizeaz asupra riscurilor unor astfel de percepii. n al treilea rnd, schematizarea este o reprezentare sumar, dar esenial a referinei tematice puse n discuie, care se manifest n condiiile confruntrii ntre diverse schematizri discursive24. Prin urmare, este necesar ca la formularea unui punct de vedere s se in cont de riscurile ca opozanii s poat rsturna sau reformula perspectiva n folosul lor. Astfel, discursul unui actor social trebuie s-i fixeze, pe fiecare tem n care intervine, o tez care s fie, simultan, reprezentativ pentru acea personalitate, adecvat pentru publicul int i suficient de solid pentru a rezista atacurilor adversarilor.

II.2.2. nclcri ale maximei cantitii n raport cu argumentele Folosirea necooperant a cantitii se realizeaz prin urmtoarele tehnici: supralicitarea, minimalizarea, neprecizarea cantitii, selecia. Supralicitarea presupune valorificarea unor amnunte neeseniale n detrimentul esenei, amestecarea faptelor, opiniilor, persoanelor astfel nct s fie folosit cu succes
24

Constantin SLVSTRU, Raionalitate i discurs, Editura didactic i pedagogic, Bucureti, 1996, pp. 131-166. 20

generalizarea. Alteori se omit unele elemente, nespunndu-se totui falsiti, dar schimbnduse sensul afirmaiilor. Prin contrast, minimalizarea este tehnica opus supralicitrii i presupune micorarea importanei anumitor informaii. Este greu de stabilit justa msur a prezentrii obiective i cantitativ adecvate n cadrul oricrui tip de discurs, dar argumentele care utilizeaz astfel de tehnici au un rol important n legitimarea unei stri de lucruri. De exemplu, n Romnia anului 1982, crearea unei imagini favorabile despre societatea n care romnii triau se realiza printr-o expunere megalomanic a mreelor realizri ale Epocii de Aur, aa cum erau denumii anii de la cucerirea puterii de ctre Ceauescu. Astfel, se utiliza pn la refuz tehnica supralicitrii: Romnia a ajuns sau chiar a depit o serie de ri cu veche tradiie industrial n ceea ce privete producia pe cap de locuitor la o serie de produse: oel (Suedia, Marea Britanie, SUA, Olanda), cauciuc sintetic (Cehoslovacia, Italia, Marea Britanie), fire i fibre sintetice (Austria, Canada, Cehoslovacia, Frana); aparate de radio (Canada, Cehoslovacia, Italia, Marea Britanie). (Producia industrial n Romnia, Scnteia, 4 iulie 1982) Argumentele propagandei oficiale din anii 1980 insist pe cantitate i pe cretere 25. Prin contrast, sunt minimalizate problemele care pot afecta imaginea sistemului comunist: Exist probleme care nc mai persist n economia Romniei din aceste vremuri: uneori fora de munc nu are gradul de calificare necesar pentru noua tehnologie; n unele zone se face simit lipsa materiilor prime; cteodat obiectivele proiectate nu au fost ndeplinite; nc mai exist fluctuaii n asigurarea stocurilor de energie electric. (Start spre viitor, Romnia Liber, 17 iulie 1982) Problemele evidente cu care se confrunt romnii n viaa de zi cu zi, care nu mai pot fi ocultate, sunt minimalizate prin transformarea lor n cazuri particulare prin intervenia unor formule precum uneori, n unele zone, cteodat, nc mai exist etc. A alt tehnic ntlnit la acest nivel este vaguitatea cantitii, folosindu-se aici ambiguitatea limbajului natural, tehnic teoretizat de Frans van Eemeren i Rob Grootendorst, n lucrarea La Nouvelle dialectique26. Astfel, n cazul propoziiei p, Cinii sunt mai afectuoi dect pisicile, interpretarea propoziiei poate varia intre Am impresia c p, Cu siguran p sau n general p. Aadar, ambiguitatea vine din neprecizarea gradului de aderen la enun i a cantitii termenilor utilizai. Exemple de aceast natur pot fi regsite i n discursul politic. Fie enunul: Suntem n discuii avansate cu NATO i am auzit aprecieri recente c Romnia se afl, n momentul de fa, n punctul cel mai nalt, n ceea ce privete modul de reprezentare i ansele n legtur cu intrarea n NATO. (Ion Iliescu, Antena 1, noiembrie 1996) n textul de mai sus nu este precizat punctul de referin pentru punctul cel mai nalt al anselor de integrare n NATO, cu efecte directe asupra cantitii de anse luate n considerare: aceasta ar putea fi, n funcie de punctul de referin, cea mai mare din ntreaga istorie a Romniei, cea mai mare din ultimul an, cu existena unui punct maxim anterior, cea mai mare dup un lung ir de eecuri.

25 26

Anneli UTE GABANYI, Cultul lui Ceauescu, Editura Polirom, Iai, 2003, p. 36. Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, La Nouvelle dialectique, Edition Kim, Paris, 1996, p. 219. 21

n plus, un actor social mai are la dispoziia sa i tehnica seleciei, prin care, dei nu se exprim falsuri, se rein doar anumite fapte, favorabile omului politic sau defavorabile contracandidailor. Astfel de exemple ne arat c schematizarea discursiv propus de un actor social poate fi ambiguizat prin diverse tehnici, rezultnd, n final, o lips de claritate semantic i o perspectiv imprecis. Acestea pot fi ns folositoare pentru performana unui tip de discurs, ntruct micoreaz posibilitatea ca un adversar politic s dea o replic puternic.

II.3.1. Mecanismul relaiei n raport cu argumentele Relevana argumentelor n discursul juridic presupune necesitatea focusrii pe tema aflat n dezbatere. Nu este vorba aici nici de eludri sofistice ale subiectului, nici de lipsa unei schematizri discursive, ci de tendina multor oameni de a rspunde fie complicat, evaziv, cu extrem de multe detalii, fie standardizat, stereotip, prin formule uzate, arhicunoscute. Exemplificm aceast idee pe urmtoarea conversaie, desfurat la emisiunea Realitatea Zilei, avndu-i drept protagoniti pe Rzvan Dumitrescu (rep.), moderator, Ana Birchal (AB), reprezentant al Partidului Social Democrat, Horaiu Buzatu (HB), deputat al Partidului Naional Liberal i pe Florin Popescu (FP), preedinte al Consiliului Judeean Dmbovia din partea Partidului Democrat-Liberal: Rep: Vreau s v ntreb, pe cale de consecin, dac ar fi s ctigai puterea, ai face i aliane cu PNG sau PRM? FP: A vrea s fac cteva precizri de la nceput. n primul rnd, vom merge singuri n alegeri. Rep: tim asta! FP: Nu ne propunem s facem nici o alian preelectoral, nici la tribunal, nici n afara acestuia; n al doilea rnd, nu pot s fiu eu Mesia i s spun ce se va ntmpla la alegerile din toamn; haidei s trim pn acolo, vom ctiga alegerile, atunci vom putea sta de vorb i vom face o majoritate parlamentar. Pentru c doamna Birchal a spus c, n 2004, PSD a ctigat alegerile greit, PSD + PUR a ctigat alegerile, iar ca numr de parlamentari a avut cu un parlamentar mai puin dect Aliana D.A. i atunci Rep: Ce e att de greu, de ce nici de la un politician, cnd punem ntrebri clare, nu primim rspunsuri clare? FP: Cred c domnul Berceanu s-a referit la acea prevedere din statutul PDL care excludea orice negociere cu PSD care a fost eliminat Rep: Eu neleg c va fi o btlie pe aliane. PSD ar putea s fac aliane cu oricine, de pilda i cu PRM i cu PNG i cu PNL, numai ca s ajung la putere. AB: Nu. Deci n partid nu s-a discutat despre aa ceva. De foarte multe ori s-a discutat n PSD doar cu PC. Deci aceasta este singura alian n care vom merge n alegerile parlamentare. i ne propunem s ctigm aa alegerile. Despre declaraiile de la PDL, e clar c PDL, n urma pierderii alegerilor, d dovad de disperare. Pentru c, pentru ei, n toamn, va veni factura care trebuie s fie decontat pe scumpirile de la gaze, pe scumpirile de la alimente.

22

Rep: Iertai-m, ntrebarea a fost foarte clar. V aliai i cu PRM i cu PNG, doar-doar o s ajungei la putere? E aceeai ntrebare pentru toat lumea! Putei s constatai acest lucru AB: Eu nu.. Rep: Nu spunei nici dumneavoastr. V rog, spunei-ne dumneavoastr (indic pe reprezentantul PNL) C i dumneavoastr suntei de la un alt partid care vrea la guvernare! HB: Chiar dac nu vorbesc n numele partidului pe care l reprezint, emit o prere personal. Rspunsul este da. i e cu toat fermitatea. Rspunsul este da pentru c orice partid se gsete pe scena politic pentru un singur motiv: accesul la guvernare. Nici un alt partid nu e prezent pe scena politic pentru motive de natur filosofic. Toat lumea vrea acelai lucru: accesul la guvernare. Ori dac accesul presupune crearea unor aliane, care uneori pot s par mai puin morale astzi dect preau acum o lun sau trei luni. Eu nu cred c poate s existe un partid politic care s nu fie n stare s treac peste aceste diferene i exemple de aceast natur eu cred c fiecare dintre noi poate gsi numeroase astfel de exemple. Ultimul dintre ele este cel amintit aici, cel de la primria capitalei. Rep: Pi, pentru ce v mai batei n declaraii c e imoral cu unul sau cu altul? De ce ai fcut asta ca partid? (Emisiunea Realitatea Zilei, www.realitatea.net, 4 iulie 2008) Una i aceeai ntrebare, legat de alianele politice care se pot constitui din iarna lui 2008, dup alegerile parlamentare, este pus, rnd pe rnd, reprezentanilor principalelor fore politice din Romnia. ntrebarea este extrem de clar, viznd posibilitatea de alian cu dou partide aflate spre extremele eicherului politic, Partidul Noua Generaie Cretin i Democrat (PNGCD) i Partidul Romnia Mare (PRM), i reclam rspunsuri precise, chiar de tipul da sau nu. Tacticile adoptate de reprezentanii partidelor politice sunt diferite. Primul, de la Partidul Democrat-Liberal (PDL), rspunde prin precizri succesive, la diverse alte chestiuni conexe: aliane preelectorale, imposibilitatea de predicie a rezultatelor, replici la aspecte legate de alegerile precedente. Sancionarea ironic a acestui tip de comportament de ctre moderator, ce e att de greu, de ce nici de la un politician, cnd punem ntrebri clare, nu primim rspunsuri clare?, conduce la o mai mare precizie, dar rspunsul este tot indirect, legat de scoaterea din statutul PDL a prevederii care nu permitea aliane cu anumite partide. Rspunsul reprezentantului Partidului Social Democrat (PSD) este i el imprecis. Tactica este ns alta. Se evit rspunsul prin faptul c acesta ar fi indecidabil, ntruct nu a existat o discuie n cadrul partidului. Apoi, se formuleaz o poziie polemic, legat de posibila disperare a formaiunii concurente, PDL. Moderatorul sancioneaz public i aceast atitudine. Sesiznd riscul unui rspuns de o aceeai natur, reprezentantul Partidului Naional Liberal (PNL) adopt o poziie clar, corespunztoare realismului politic: partidele lupt pentru ctigarea puterii politice, iar cooperarea ntre oricare dou formaiuni politice nu poate fi exclus. Mai ales c i ceilali fac acelai lucru. Aceast tactic a stilului franc aduce unele avantaje: locutorul pare sincer, iar reporterul nu l mai poate taxa pentru imprecizie. ns, n cazul deputatului Horaiu Buzatu, schematizarea discursiv propus vine n contradicie cu alte opinii ale PNL, care sesizau imoralitatea unor partide i imposibilitatea principial a cooperrii cu acestea. Faptul este sesizat i de moderator: Pi pentru ce v mai batei n declaraii c e imoral cu unul sau cu altul?.

23

Ilustrarea de mai sus se preteaz la cteva concluzii prescriptive. n primul rnd, discursul juridic trebuie s se focuseze pe tema aflat n dezbatere. n lipsa atingerii acestui deziderat, discursul actorului public se decredibilizeaz. n al doilea rnd, trebuie evitat un comportament prea defensiv, care d senzaia c actorul social are ceva de ascuns. Folosirea unor sintagme precum nu s-a discutat acest lucru, se pare, este binecunoscut conduce la un mesaj lipsit de for i, prin urmare, irelevant. n al treilea rnd, un discurs trebuie s evite locurile comune, exprimrile prea des folosite, chiar dac la obiect. Vorbim aici de oferirea unor rspunsuri care s fie relevante, n perspectiva oferit termenului de ctre Dan Sperber i Deirdre Wilson, adic s aib suficient for nct s modifice contextul enuniativ.

II.3.2. nclcri ale maximei relaiei n raport cu argumentele

Folosirea necooperant a maximei relaiei presupune adugarea unor propoziii generalizatoare inutile la ceea ce ar trebui s fie doar o indicaie specific, prin repetarea formulelor lipsite de sens i printr-un ansamblu de tehnici delimitate sub denumirea limb de lemn. Repetarea formulelor lipsite de sens diminueaz capacitatea receptorilor de a-i ndrepta atenia spre realitate, ceea ce determin o degradare a mijloacelor de recepie i, n consecin, o reducere a capacitii de reacie imediat i adecvat, fie la nivel individual, fie la nivel social. Prezena sistematic a formulelor lipsite de sens este des ntlnit n cadrul discursivitii publice. Aceast stare a limbajului a primit denumirea de limb de lemn, prin care Franoise Thom nelege acea manifestare lingvistic n care nu se comunic nici un gnd nou i nu se descrie nimic27. Ea nlocuiete n limbaj lumea real i insinueaz acolo categoriile limbii de lemn, care asigur reajustarea i reactualizarea permanent fr de care ideologia i-ar pierde virulena i impactul asupra lumii. Oamenii i lucrurile nu se mai manifest dect n cteva forme stabile i selecionate. Nu exist nouti, nu exist dect semne care confirm aplicarea liniei politice a momentului. Ca alctuire, limba de lemn trimite ns la un univers semantic extrem de rudimentar, bicolor, dar nu se mulumete s priveze cuvintele de substana lor, ea vizeaz nsi capacitatea de reprezentare a limbajului. Franoise Thom consider c ntre lucruri i cuvinte, nelegerea prefer ntotdeauna cuvintele, cci acestea sunt fcute pentru ea exclusiv i-i dezvluie spontan un sens. Ideologia este seductoare pentru c ea invit s tratezi lucrurile ca pe cuvinte, altfel spus, ca pe nite semne care se abolesc dup folosin; ea face din lume o limb; realul devine la fel de permeabil la spirit ca i la limbaj, i la fel de fugitiv. De asemenea, este mai uor de aliniat fraze dect de articulat idei. Limba de lemn rezolv dubla dificultate de a nelege lucrurile i de a articula aceast nelegere; ea substituie raiunii redundana28. Totui, pentru a se reui impunerea limbii de lemn, este necesar tratarea prealabil a realitii, care are drept scop sfrmarea coerenei lumii reale. Franoise Thom identific mai multe tehnici prin care ideologia realizeaz acest lucru. Prima tactic adoptat n faa realitii este ocultarea29 ei. Aceasta nseamn c se evit menionarea evenimentelor a cror integrare n cadrul ideologic ar costa mai mult dect ar merita menionarea lor, ca i a celor care nu fac dect s manifeste absurda neutralitate a lumii fizice (astfel, la nivelul discursului oficial, dar a
27 28

Franoise THOM, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureti, 1993, p. 81. IBIDEM, p. 104. 29 IBIDEM, p. 83. 24

mediilor de informare, nu exist accidente, evenimente care s contrazic mersul implacabil al societii spre binele final). Acest lucru este destul de uor de realizat n statele totalitare unde partidul-stat are controlul oricrei surse publice de informare. O alt tactic a limbii de lemn vizeaz transformarea anumitor evenimente n ilustrri care dovedesc, nc o dat, adevrul ideologiei. Se selecioneaz un fapt oarecare, se izoleaz de context, iar apoi acesta este scos n eviden pe fundalul vidului creat n jurul lui. El poate fi atunci utilizat pentru a sprijini afirmaiile ideologiei, ilustrnd a posteriori premise verificate la infinit. Astfel, pentru a ilustra teza descompunerii morale a putredei societi burgheze, comunismul ia anumite evenimente, de exemplu moartea unor btrni ntr-unul din statele occidentale, o descrie n culori dramatice, crend astfel imaginea unui Vest inuman. Aadar, tehnicile identificate la acest nivel pot fi folosite n situaiile n care un rspuns relevant ar fi riscant. Alternativele non-rspunsului, atacrii liderilor sau aprrii acestora sunt toate riscante. Astfel nct, o soluie optim este refugierea n principii sau n locuri comune ale limbajului, a cror generalitate protejeaz contra pericolelor unor afirmaii tranante.

II.4.1. Maxima modalitii n raport cu argumentele Maxima modalitii pe dimensiunea argumente presupune dezambiguizarea semanticopragmatic. Acest subcapitol identific principalele tipuri de ambiguitate, pentru a stabili ce tehnici ale limbajului ar trebui s evite un discurs clar. n plan semantic, ambiguitatea este acea trstura a unui cuvnt, enun sau discurs de a trimite la mai multe referine specifice. La nivelul cuvintelor, identificm aici polisemia i vaguitatea. Pe palierul frazei vom analiza cazul relativitii. Polisemia este capacitatea majoritii cuvintelor din limbile naturale de a avea mai multe sensuri. S lum, spre exemplu, termenul politic egalitate. Liberalii susin egalitatea formal n faa legii, dar nu i pe cea real, substanial, dup cum ne arat i pasajul urmtor. Prin contrast, socialitii n general neleg prin egalitate condiii de via identice ale oamenilor. Vaguitatea rezid n posibilitatea anumitor termeni de a primi sensuri relative la criterii diferite. Spre exemplu, termenul umanitar poate fi atribuit de ctre naziti unei aciuni de ucidere a persoanelor cu dizabiliti sau, pentru aceeai aciune, atributul este contrar pentru cei din lumea liber, dup cum arat o relatare despre un act politic al guvernului n exemplele urmtoare: A interzice celor cu probleme s reproduc descendeni inadecvai nseamn s realizezi ce ar face cea mai limpede minte: dac este aplicat metodic, este actul cel mai umanitar care poate fi fcut fa de umanitate... Cci astfel se va ajunge, dac trebuie, la nemiloasa izolare a celor incurabili, msur barbar pentru cine are nenorocirea s fie lovit, dar binecuvntare pentru contemporani i posteritate. Suferina trectoare a unui secol poate i trebuie s elibereze de ru secolele urmtoare. (Adolf Hitler, Mein Kampf, Editura Pacifica, Bucureti, 1993) Nu trebuie s uitm c cei ce sufer cel mai mult din cauza catastrofelor (naturale sau cauzate de oameni) sunt cei ce se gsesc deja n condiii grele datorate srciei. Ei triesc n mare parte n ri n curs de dezvoltare i oricum nu au multe posibiliti pentru o via mai bun. De aceea, este important c Uniunea European d un semnal de solidaritate i susinere i pentru aceti oameni, iar o reacie prompt i eficace n caz de urgen umanitar este esenial.

25

O bun colaborare este de asemenea eseniala pentru a obine o mai buna legtur dintre ajutorul de urgen, reabilitare i dezvoltare (LRRD), n aa fel nct un eventual dezastru umanitar s aib ct mai puine victime posibil. (Corina Creu, Discurs plenara Noiembrie I Strasbourg Ajutor Umanitar, 5 mai 2003) Aceste dou texte ne arat cum unul i acelai cuvnt poate lua semnificaii diferite atunci cnd apare vaguitatea. Un alt exemplu de ambiguitate determinat, totodat, de polisemie i de vaguitate este cel determinat de termenul terorist. Acesta desemneaz, n spaiul american, persoane care recurg la atentate cu bombe pentru a-i populariza ideile. Termenul de terorist a fost utilizat i n Romnia, n timpul Revoluiei din decembrie 1989, cu sensul de persoan care lupt pentru Ceauescu i pentru meninerea comunismului, dar nu cu ajutorul bombelor, ci arme clasice. n fapt, aici avem de a face cu un alt sens al termenului i cu o referin indeterminat. Relativitatea este exprimat n enunuri de genul Nstase este terminat. Aceast expresie poate fi utilizat spre a comunica mai mult dect spune. Spre exemplu, dac vorbim despre tenismanul Nstase, am putea nelege c este obosit sau drmat din punct de vedere fizic. Acelai tenisman Nstase a fost i om politic care a candidat la Primria Municipiului Bucureti, astfel c fraz ar putea nsemn c este terminat, sfrit din punct de vedere politic. Mai mult chiar, Nstase (Adrian) este i numele unui fost Prim-ministru al Romniei acuzat de fapte de corupie. n acest context, terminat ar putea nsemna decredibilizat. Iar dac Nstase ar fi un om pe patul de moarte, terminat ar desemna aproape de sfritul vieii. Acest exemplu este relevat n ceea ce privete relativitatea (termenul terminat) i indexicalitatea (termenul Nstase). O ambiguitate semantic rezid n generalizarea i n unirea n aceeai clas a unor poli opui. Astfel, discursul ideologic nu fixeaz doar adversarii, ci face ca acetia s constituie o singur clas nedifereniat, fr grade. Ei constituie mpreun rul absolut. Simplificnd aceast idee i raportnd-o la cele trei mari ideologii care s-au nfruntat n secolul nostru, putem spune, pe urmele lui Olivier Reboul, c pentru liberali, hitleritii i marxitii sunt totalitari; pentru hitleriti, marxitii i liberalii sunt evrei; pentru marxiti, liberalii i hitleritii sunt burghezi30. Din perspectiv pragmatic, n discursul juridic ambiguitatea poate aprea att sub forma deicticelor, a indistinciei ntre forma atributiv i cea referenial a unui termen, enunurile condiionale, folosirea indirect a actelor de limbaj. n prima categorie intr deicticele. Termenul de deictic desemneaz cuvinte sau expresii al cror neles precis depinde ntotdeauna de contextul particular, de situaia n care sunt folosite. Este vorba, n principal, de deicticele personale eu, tu, el, ea, al meu, al nostru, deicticele temporale ieri, azi, acum, deictice spaiale acolo, departe, acela. Acestea sunt concepte precise lingvistic, dar a cror referin este vag. S lum un deictic temporal, astzi, din exemplul urmtor: Pn s gsii foile, a dori s i urez succes domnului lliescu, deoarece cred c ne aflm la aceast prima dezbatere ntr-un moment important pe care-l ateptm de patru ani, cum ai spus dumneavoastr, romanii l ateapt de patru ani, n care putem afla adevrul i despre situaia economic i politic, social i moral a Romniei de astzi. (Emil Constantinescu, Turneul candidailor, Antena 1, noiembrie 1996) Din punct de vedere literal, nu exist dificulti n a interpreta termenul astzi. Acesta desemneaz ziua n care te afli la momentul n care este pronunat cuvntul. Problema este c termenul poate lua i o alt interpretare: astzi poate desemna epoca cu care este Emil Constantinescu contemporan. Concluzionm, la linia lui Jacques Moeschler, c referina temporal nu poate fi determinat doar de ceea ce este spus, ci de sensul comunicat de expresia
30

Olivier REBOUL, Langage et idologie, Presses Universitaires de France, Paris, 1980, p. 59. 26

temporal. n ali termeni, referina temporal este indeterminat i non-literal 31. Aadar, i astfel de noiuni, cum ar fi deicticele, pot fi surs de ambiguitate. Ambiguitatea se poate camufla i n forme mai elaborate. Astfel, n cadrul unui demers argumentativ folosirea interogaiilor retorice reunite cu utilizarea unor forme argumentaie creeaz un pseudo spaiu de raionalitate menit s obin adeziunea receptorului. Strategia argumentativ global urmrit n textul urmtor din Manifestul Partidului Comunist este polemic i ncearc s conving eventualii cititori de importana micrii comuniste ca pol vizat i vnat de toate puterile lumii: Toate puterile btrnei Europe s-au unit ntr-o sfnt hituial mpotriva acestei stafii (a comunismului): Papa i arul, Metternich i Guizot, radicali francezi i poliiti germani. Exist oare vreun partid de opoziie care s nu fi fost defimat, ca partid comunist, de ctre adversarii si de la putere? Exist oare vreun partid de opoziie care s nu fi rspuns la rndul su att elementelor mai naintate ale opoziiei, ct i adversarilor si reacionari zvrlindu-le n fa imputarea stigmatizant de comunist? De aici reies dou lucruri. Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere. (Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politic, Bucureti, 1959, p. 29). Argumentul este probabil, ns nu valid (nepunnd n discuie adevrul premiselor). Din faptul c toi se raporteaz violent la ceva nu nseamn neaprat c acel ceva are putere real, politic, ci pot s se raporteze ca la ceva aparinnd unei clase de judeci aparinnd sferei valorilor. n acest caz, comunismul este asociat unei grupri ca stigmat, nu ca semn al puterii. Totui, argumentul este destul de greu de rsturnat. Un alt exemplu de ambiguitate pleac din indistincia dintre folosirea atributiv i cea referenial a unui termen. De cele mai multe ori, aceasta apare i sub forma utilizrii denotaiei i respectiv conotaiei. Astfel, termenul oameni bogai este folosit denotativ, pe cnd cel de bogtan are i o tent conotativ peiorativ. Acelai lucru se poate aplica i termenilor politicieni, privatizai, igan, care, pe lng referin au i conotaii negative importante. Robert Stalnaker consider c noiunea de ambiguitate pragmatic poate fi extins i la alte cazuri, precum enunurile condiionale (dac p, atunci q). n general, un enun poate fi considerat potenial pragmatic ambiguu dac exist reguli implicate n interpretarea acestuia care pot fi aplicate i n context i n alte lumi posibile 32. Aplicate contextului, regulile vor contribui la determinarea propoziiei ori a forei ilocuionare a acesteia, pe cnd aplicate lumilor posibile, regulile devin incorporate n propoziia nsi, contribuind la determinarea valorii de adevr. Astfel, spre exemplu, propoziia condiional poate fi luat ca o propoziie categoric sau ca o asertare a consecventului condiionat de valoarea de adevr a antecedentului. Din punct de vedere pragmatic, folosirea indirect a actelor de limbaj este o surs de ambiguitate, ntruct genereaz implicaturi. Totui, astfel se fundamenteaz distincia dintre planul semantic i cel pragmatic, ntre nelesul direct, literal i cel indirect, intenionat. Evideniem acest lucru n urmtorul tabel cu ilustrri: Act de Enun Interpretare Interpretarea limbaj a semantic pragmatic Promisiune n 48 de ore de la primirea Promisiune Fals promisiune (nu se mandatului promit s strpesc poate realiza i iniiatorul mafia (Corneliu Vadim Tudor, o tie)
31

Jacques MOESCHLER, Aspects pragmatiques de la rfrence temporelle: indtermination, ordre temporel et infrence, n LANGAGES, nr. 112, decembrie 1993, Editura Larousse, Paris, p. 44. 32 Robert STALNAKER, Pragmatics, Kluwer Academic Publishers, 2005, p. 286. 27

Apreciere ntrebare

Alegerile Prezideniale, 2000, ntre cele dou tururi de scrutin) Ai rostit un discurs frumos. Iar au furat hoii maina lui GB?

Afirmaie ntrebare

Afirmaie, compliment Dubl afirmaie

Tabel ilustrativ privind interpretarea semantic i pragmatic a unor acte de limbaj Tabelul de mai sus evideniaz diferenele dintre interpretarea semantic i cea pragmatic a unui enun, evideniind diferenele i posibilitile de ambiguizare. Aadar, discursul politic trebuie s depun eforturi pentru dezambiguizarea sa. Atingerea acestui deziderat ar implica un discurs clar, n care mesajul este mai uor neles de ctre public. II.4.2. nclcri ale maximei modalitii n raport cu argumentele nclcrile acioneaz prin argumente ambigui, vagi, prolixe i incoerente. Ambiguitatea, n sens logico-lingvistic, desemneaz o pluralitate de semnificaii care nu se subsumeaz unui act obinuit de semnificaie dect lsnd loc unui echivoc33. Exist echivocitate atunci cnd ntre lucruri diferite numai numele este comun i cnd aceluiai nume i corespund nelesuri diferite. Aadar, un argument este ambiguu dac i se pot atribui mai multe expresii, cel puin parial diferite, n timp ce un argument este vag dac determinarea precis a extensiei sale se face cu greutate. Prolixitatea apare atunci cnd exprimarea lingvistic a unui argument este lung i ntortocheat, afectnd percepia sensului. Se mai poate ntmpla ca, pe parcursul argumentrii, emitorul s piard ideea i s ajung s vorbeasc despre altceva, fapt ce se constituie ntr-un argument incoerent. Un enun ambiguu este mai greu de respins. Astfel nct, un anumit grad de ambiguitate este favorabil infractorului, ntruct i ofer posibiliti de refugiere. Pe de alt parte, ambiguitatea nu ofer doar resurse defensive, ea putnd contura mesaje din care fiecare s extrag ceea ce vrea s aud. Totui, utilizarea n exces a ambiguitii poate avea efecte contrare. Fcnd schematizarea discursiv dificil, discursurile excesiv ambigui conduc la o nelmurire iniial a receptorului, urmat, de multe ori, de decredibilizarea actorului public.

33

De AGOSTINI, Enciclopedia de Filosofie i tiine umane, Editura ALL, Bucureti, 2004, p. 39. 28

FORMA ARGUMENTRII I DISCURSUL JURIDIC II.5.1. Maxima calitii n raport cu forma argumentrii

Coninutul argumentrii este cuprins n forme logice specifice. Dac un argument poate fi catalogat dup valoarea de adevr, n cazul schemelor se aplic criteriul validitii. n aceast situaie, mecanismul calitii pe dimensiunea scheme de argumentare presupune analiza tipurilor de raionamente valide i a legturii acestora cu performativitatea discursului juridic. Validitatea desemneaz proprietatea formei unui raionament de a respecta principiile i normele logicii. Altfel spus, un raionament este valid cnd nu este posibil ca premisele sale s fie adevrate, iar concluzia fals34. O taxonomie complet a formelor de raionament valide este dificil de realizat, dat fiind varietatea potenial infinit a obiectivrilor acestora. Se pot ns evidenia, ostensiv, cele mai utilizate forme logice valide. n funcie de modul necesar sau probabil n care concluzia decurge din premise, raionamentele se mpart n dou mari categorii: deductive i inductive. Raionamentele deductive utilizeaz forme logice n care trecerea de la premise la concluzie este necesar, universal valabil. Exemple sunt silogismul, raionamente condiionale sau disjunctive. Silogismul este un tip de raionament care, n formele lui pure, cuprinde trei i numai trei termeni, structurai n dou premise i o concluzie. n opinia lui Aristotel, silogismul este o vorbire n care, dac ceva a fost dat, altceva dect datul urmeaz cu necesitate din ceea ce a fost dat35. n discursul politic, silogismul ia de multe ori forme entimematice, n care una din propoziii este subneles. Fie exemplul urmtor: eful Statului are principala obligaie de a veghea la respectarea Constituiei i la buna funcionare a autoritilor publice. Aceasta este cheia problemei n cazul nostru. Domnul Bsescu nu-i respect aceast obligaie atribuit prin Constituie. Deci, nu constituia este de vin! nu ea trebuie schimbat. (Ion Iliescu, http://ioniliescu.wordpress.com, 13 ianuarie 2008) Ilustrarea de mai sus exprim, ntr-o form entimematic, un silogism. Dac notm cu A termenul eful Statului, cu B termenul Bsescu i cu C termenul obligaie de a veghea la respectarea Constituiei i la buna funcionare a autoritilor publice, atunci, aducnd la forma standard propoziiile, conform taxonomiilor dihotomice universal particular i afirmativ negativ, obinem silogismul: Toi efii de stat ar trebui s vegheze la respectarea Constituiei; Bsescu nu vegheaz la respectarea Constituiei; Bsescu nu ar trebui s fie ef de stat.

34 35

Anthony FLEW, Dicionar de filozofie i logic, Editura Humanitas, Bucureti, 1996, p. 350. ARISTOTEL, Organon, Editura IRI, Bucureti, 1997, p. 251. 29

Forma logic a acestuia este urmtoarea, exprimnd modul aee - 2: AaC BeC BeA Silogismul este unul valid, ntruct respect toate legile silogismului. Raionamentele condiionale cuprind n premise o implicaie i o afirmare sau negare a unuia din constituenii acesteia. Concluzia se raporteaz, prin afirmare sau negare, la cellalt membru al implicaiei. Pentru raionamentele condiionale simple, alctuite din dou premise i o concluzie, exist doar dou moduri valide, utilizarea celelalte dou conducnd la concluzii probabile. Secvenele valide poart numele de ponendo-ponens i de tollendo-tollens, iar formele logice a acestora sunt urmtoarele:

p p p

q -q -p Modus tollendo-tollens

Modus ponendo-ponens

Raionamentele disjunctive conin o premis care exprim, exclusiv sau inclusiv, un raport de tip sau sau ntre dou propoziii. O alt premis afirm sau neag una din propoziii, rezultnd o concluzie care neag sau afirm adevrul celeilalte propoziii. Forme de raionamente disjunctive mai complexe sunt dilemele, care pornesc de la o premis care realizeaz o disjuncie ntre dou propoziii, dar care cuprind alte dou premise condiionale, iar, n funcie de conformaia acestora, se afirm sau se neag o propoziie sau o disjuncie. Fie textul urmtor: "Sunt fel i fel de oameni, cu cultur, experiene, caractere i temperamente diferite. Ce facem? Asigurm continuitate sau facem din nou experimente? Trebuie s judecm cu toata luciditatea. Cel pe care-l punem n fruntea rii trebuie s fie om cumpnit, cu mintea clar, care s se priceap i la politica intern, i la relaiile internaionale". (Ion Iliescu, Declaraie de pres, octombrie 2004) Raionamentul de mai sus este unul disjunctiv, cu concluzie i o premis implicite. Dilema prezidenialelor din 2004 era: Adrian Nstase sau Traian Bsescu. Transpus n limbajul fostului preedinte: Asigurm continuitate sau facem din nou experimente?. Dup care enumer, n fapt, punctele forte ale lui Adrian Nstase: om cumpnit, cu mintea clar, care s se priceap i la politica intern, i la relaiile internaionale. Prin urmare, Adrian Nstase trebuie s fie preedinte este concluzia implicit a raionamentului. Inducia este un raionament prin care se infer o lege general sau un principiu din cazuri particulare observate36. Este un raionament amplificator, n care gradul de generalitate
36

Anthony FLEW, Dicionar de filozofie i logic, Editura Humanitas, Bucureti, 1996, p. 181. 30

al premiselor este depit de cel al concluziei. Aceast form de raionament este folosit, n discursul juridic, ndeosebi pentru evidenierea constanei sau variaiei anumitor comportamente pe baza unui inventar relativ redus de probe. n concluzie, pentru a fi valid, discursul juridic necesit folosirea unor scheme de raionare care s respecte legile logicii. Adevrul argumentelor, dublat de validitatea formei logice determin certitudinea tezelor susinute de ctre un actor juridic.

II.5.2 Abateri de la calitate n raport cu forma argumentrii Necooperarea se manifest la nivelul schemelor de argumentare prin utilizarea de raionamente nevalide prezentate ca i cum ar fi logic corecte. Tradiia logico-retoric denumete aceste erori de argumentare sofisme. Sofismele posed aparena corectitudinii, iar necooperarea apare n cazul sofismelor deoarece acesta este o eroare intenionat. Sistematizri ale tipurilor de sofisme regsim nc de la Aristotel, care, n Respingerile sofistice37, realiza prima analiz sistematic a raionamentelor aparente. Astfel de sistematizri au mai fost realizate, ulterior, pe linia lui Aristotel, de ctre medievali, iar, din Epoca Modern pn n prezent, de ctre John Stuart Mill38, Charles Hamblin39, Frans van Eemeren i Rob Grootendorst40. Vom utiliza acest din urm model, ntruct el se poate plia pe tipologia maximelor lui Grice. Frans van Eemeren i Rob Grootendorst construiesc un model pragma-dialectic al sofismelor, prin aceasta nelegnd o teorie care se dorete a fi explicativ i normativ privind rezolvarea conflictelor de opinie. Sofismele sunt definite ca violri ale regulilor discuiei 41. Demersul este unul care pornete la stabilirea unor norme, pe baza crora se determin clasele de sofisme, dar i echivalenele cu cele delimitate inductiv n logica clasic. Autorii stabilesc zece reguli care ar trebui s defineasc discuia critic. Regulile i, corespunztor, clasele de sofisme identificate sunt42: 1. partenerii nu trebuie s mpiedice exprimarea sau punerea la ndoial a punctelor de vedere sofismele de confruntare; 2. partea care a avansat un punct de vedere este obligat s-l apere dac cealalt parte i-o cere sofismele de roluri; 3. orice atac trebuie s se poarte asupra punctului de vedere avansat de partea advers sofismele reprezentrii punctelor de vedere; 4. nici o parte nu poate apra punctul su de vedere dect avansnd argumente cu privire la acest punct de vedere sofismele de aprare; 5. nici o parte nu trebuie s atribuie n mod abuziv adversarului o premis implicit; ea nu trebuie s resping o premis dac aceasta este subneles sofismele premiselor implicite; 6. nici o parte angajat ntr-o discuie critic nu poate s prezinte o premis ca acceptat dac ea nu este ca atare i nu poate s refuze o premis dac ea constituie un acord sofismele punctelor de plecare; 7. nici o parte nu trebuie s considere c un punct de vedere a fost aprat convingtor dac aceast aprare nu este realizat dup o schem argumentativ adecvat i corect aplicat sofismele schemelor argumentative; 8. nici o parte nu poate utiliza dect argumente logic valide sofisme de logic; 9. dac un punct de vedere nu a fost aprat convingtor, atunci cel care l-a propus trebuie s l retrag. Dac un punct de vedere a fost aprat ntr-o manier
37

ARISTOTEL, Respingerile sofistice, n ARISTOTEL, Organon, II, Editura IRI, Bucureti, 1998. 38 John Stuart MILL, Systm de logique dductive et inductive, ediia a II-a, vol. II, Librairie Germer Baillire et Cie, Paris, 1880. 39 Charles HAMBLIN, Fallacies, Methuen, Londra, 1970. 40 Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, La Nouvelle dialectique, Edition Kim, Paris, 1996. 41 Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, op. cit., p. 121. 42 Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, op. cit., pp. 107-237. 31

convingtoare, atunci preopinentul nu trebuie s l pun la ndoial sofismele de nchidere; 10. prile nu trebuie s utilizeze formulri insuficient de clare sau de o obscuritate susceptibil a determina confuzii. Fiecare dintre pri trebuie s interpreteze expresiile celeilalte ntr-o manier ct mai adecvat i ct mai pertinent posibil- sofismele de limbaj. Cele zece reguli i clasele de sofisme aferente se distribuie pe mecanismele necooperrii corespunztoare formei argumentrii (NC2, NC6, NC10, NC14), dar nu acoper n totalitate necooperarea de la aceste niveluri. Astfel nct, acolo unde este cazul, pe lng aceste clase de sofisme vom regsi i alte elemente. Specifice acestui nivel sunt, pe de o parte, sofismele schemelor argumentative i cele de logic, iar, pe de alt parte, nclcrile regulilor de validitate ale actelor de limbaj. Clasa de sofisme specific acestui nivel apare ca nclcare a regulii 7. Aceasta se realizeaz fie prin utilizarea unei scheme argumentative neadecvate, fie prin utilizarea incorect a unei scheme argumentative adecvate. n logica tradiional, sofismele aferente poart numele de argumentum ad consequentiam, argumentum ad populum, argumentum ad verecundiam, falsa analogie, post hoc ergo propter hoc, generalizarea pripit. La aceast tehnic includem, drept exemplu, unele argumentri bazate pe generalizri pripite de genul atribuirii clasei politice atributul de corupt pe baza identificrii ctorva cazuri de politicieni corupi. Acest tip de argumente sunt folosite n general de partidele care nu au fost la guvernare (sau pretind aceasta), n vederea anatemizrii tuturor celor de dinainte i a legitimrii lor ca cinstii prin neapartenena la clasa politic, ca n exemplul urmtor: Trebuie s lupi mpotriva unei clase politice corupte i venale, care n locul interesului tu, al nostru, al rii, prefer cu neruinare s-i umple buzunarele. Dup furtun, gunoaiele ies ntotdeauna la suprafa. Trebuie s lupi ca s aezi apele n matca lor fireasc. (Vlad Hogea, candidat la Camera Deputailor, pliant electoral, Iai, 2000) Astfel, acest text preluat dintr-un pliant al Partidului Romnia Mare, al avocatului Vlad Hogea, pe lng folosirea peiorativelor, folosete i un alt sofism material, ntruct el nsui face parte din aceast clas politic pe care o nfiereaz ca venal i corupt. Asistm aici att la o variant mai slab a paradoxului mincinosului, dar mai ales la o fals dilem. Tradus n limbaj logic, aceasta ar aprea n felul urmtor: ori m alegei pe mine, ori alegei o clas politic corupt i venal. Eroarea const n faptul c a-i acuza pe ceilali de ceva, nu te absolv pe tine de o posibil vin i, deci, nu poate constitui un argument n favoarea ta. Aceast eroare face o favoare candidatului Partidului Romnia Mare i l prezint ca pe o alternativ valabil sau, mai mult, ca pe singura alternativ, nscunndu-l pe o poziie frunta. Sofismele de logic (nclcarea regulii 8) constau n confundarea condiiei necesare cu cea suficient i a proprietilor prilor cu cele ale ntregului. n logica tradiional ntlnim sofismele aferente ale confundrii condiiei necesare cu cea suficient, a sofismului compoziiei, al negrii antecedentului i al diviziunii. Compoziia este acel sofism n care o proprietate a prilor este extrapolat la ntreg, ca n exemplul urmtor "Chiar dac nu ctigm Primria, ceea ce ar fi o drama n primul rnd pentru clujeni, facem o nou generaie de politicieni". (Ioan Rus, www.citynews.ro, 18aprilie 2008) n textul de mai sus, se trece de la pierderea posibil a alegerilor de ctre Partidul Social Democrat (PSD), la o dram pentru clujeni, adic de la parte (membrii PSD Cluj) la ntreg (clujenii). Prin urmare, asistm la un sofism al compoziiei. 32

II.6.1 Maxima cantitii n raport cu forma argumentrii

Mecanismul cantitii pe dimensiunea scheme de argumentare a discursului juridic trimite la necesitatea ca temeiurile unui raionament s justifice teza acestuia. Astfel, trecerea de la premise la concluzie trebuie s respecte criteriul suficienei. Argumentarea respect criteriul suficienei atunci cnd premisele sale antreneaz concluzia43. Altfel spus, acesta trimite la dezideratul de a aduce attea argumente astfel nct s nu mai fie necesar altceva pentru a asigura convingerea interlocutorului cu privire la caracterul adevrat sau fals al tezei44. Definit n acest fel, suficiena trimite la veridicitatea argumentelor, la validitatea formei de raionare i la identificarea unui numr de probe care s justifice concluzia. ntruct problematica adevrului argumentelor i a validitii acestora au fost analizate prin criteriul calitii pe dimensiunile argumente i forma argumentrii, vom nelege prin suficien doar necesitatea adecvrii cantitative a probelor care justific o tez. De aici rezult faptul c acest principiu vizeaz, pe de o parte, dialectica argumentrii necesare i suficiente, iar, pe de alt parte, a necesitii opririi proliferrii argumentelor cnd acestea reuesc s probeze concluzia. Fie discursul urmtor:
"Procesul electoral nu mai poate continua, pentru c ntreg acest proces a fost alterat. Repetarea alegerilor parlamentare i prezideniale este o necesitate. Pe lng cele aproape 160.000 de voturi nule care lipsesc, mai sunt i alte circa 160.000 de voturi, care nu au mai aprut, ntre orele 12,00 i 17,00, cnd s-au mai numrat nc doua milioane de voturi. Asta nseamn 320.000 de voturi nule, adic cinci procente, care au fost adugate la mine sau la Adrian Nstase. La mine nu se poate, pentru c eu am sczut ca procente, deci au mers la Adrian Nstase. La fel s-a ntmplat la Senat i la Camera Deputailor. Nu se poate ca, ntre 12.00 si 17.00, cnd au mai fost numrate nc doua milioane de voturi, numrul de voturi nule s scad. In mod normal, buletinele nule ar fi trebuit s fie mai multe, sau, cel puin s fi rmas la fel, dar n nici un caz s scad A fost manevra din softul pus la dispoziia Institutului Naional de Statistica i l avertizez pe directorul firmei care a fost de acord cu aa ceva c este infractor, alturi de cei care au pus la cale frauda prin soft. Cer instituiilor statului, Poliiei, serviciilor speciale, Justiiei, s blocheze procesul de fraudare i s restabileasc democraia, pentru ca avem de-a face cu furtul voinei poporului". (Traian Bsescu, Conferin de pres, www.adevarul.ro, 30 noiembrie 2004)

Discursul de mai sus apare n contextul numrrii voturilor dup alegerile generale i prezideniale din noiembrie 2004, turul I de scrutin. Acuzaiile de fraudare a alegerilor formulate de ctre Traian Bsescu pleac de la cteva neconcordane ale raportrilor Biroului
43

Pierre BLACKBURN, Logique de largumentation, Editions du Renouveau Pedagogique Inc., Saint-Laurent, 1994, p. 168. 44 Constantin SLVSTRU, Mic tratat de oratorie, Editura Universitii Al.I. Cuza Iai, Iai, 2006, p. 111. 33

Electoral Central privind numrul de voturi nule care, ntre orele de raportare 12 i 17, au sczut, cnd, n mod normal, singura operaiune posibil trebuia s fie adunarea. Preedintele Partidului Democrat a cerut arestarea vinovailor, sigilarea computerelor, verificarea softului, destituirea Biroului Electoral Central. Reaciile oficialilor au fost neconvingtoare: Institutului Naional de Statistic (INS), prin Gabriel Jifcu, secretar general, a susinut c "aceste diferene nu reprezint doar voturile anulate, ci i pe cei care nu au introdus buletinele n urn, care au plecat cu el n buzunar, dar i completrile greite ale proceselor-verbale de ctre preedinii birourilor electorale ale seciilor de votare. Au fost multe cazuri n care preedinii de secii au completat cu numrul de alegtori nscrii pe lista i rubrica referitoare la prezena la vot. S-a creat astfel o mrire artificial a prezenei la urne". Reprezentanii INS consider c astfel s-ar explica peste 100.000 de voturi. Totui, argumentul este destul de slab, ntruct este puin probabil ca un numr att de mare de oameni s poat s plece cu buletinele de vot n buzunar. n plus, conform legii, astfel de nereguli trebuiau depistate nainte de luarea n calcul a voturilor, la Birourile Electorale Judeene. Argumentarea propus de Traian Bsescu are caracteristicile necesitii, dar nu i ale suficienei. Astfel, acesta nu dovedete, dincolo de orice tgad, existena fraudei. ntr-adevr, neconcordanele ntre cifrele aprute au existat, dar exist i alte variante de explicare a acestui fapt: erori la publicarea datelor, erori ale softului, erori ale completrii formularelor seciilor de votare. Candidatul la preedinie nu s-a mulumit ns s constate inadvertenele, ci a speculat slaba comunicare a autoritilor pentru a induce un val de simpatie fa de el nsui, n calitate de victim a posibilelor fraude. Ulterior, autoritile nu au descoperit fapte penale reclamate, iar o firm de audit extern a certificat lipsa de posibilitate de fraudare a alegerilor prin soft. Mai mult chiar, dup ctigarea alegerilor de ctre Traian Bsescu i Aliana D.A., nu s-a mai realizat nici o anchet privind rezultatele alegerilor. Aadar, caracterul suficient al argumentrii nu a fost atins n acest caz. Asta nu nsemn neaprat c discursul nu i-a produs efectele, facilitat mai ales de slaba putere de convingere a oficialilor momentului. Aadar, n discursul juridic, argumentarea trebuie s aib un caracter de suficien, ideal fiind ca probele s fie necesare i suficiente pentru concluzie. Asta nseamn c optimul argumentativ se regsete ntre extremele negative date de insuficiena probelor i suprasaturarea justificrii.

II.6.2. nclcri ale maximei cantitii n raport cu forma argumentrii

La acest nivel regsim sofismele punctelor de plecare i sofismele de nchidere. Primele rezult din nclcarea regulii 6 i se constituie prin prezentarea incorect a ceva ca fiind un punct de plecare comun (prin prezentarea unei premise ca evidente, prin camuflarea unui punct de vedere ntr-o presupoziie, prin disimularea unei premise ntr-o premis implicit) sau prin refuzarea unei premise care a reprezentat un punct de vedere comun. n logica clasic, clasele echivalente de sofisme sunt: afirmaia multipl, petitio principii, respingerea unei teze asupra creia participanii au czut de acord, prezentarea incorect a unei propoziii ca obiect al unui acord, prezentarea unei premise ca evidente45. Pentru ilustrare, vom folosi sofismul afirmaiei multiple, tehnic discursiv prin care un element care nu este afirmat prin enun, dar pe care l putem admite dac acceptm c enunul are un sens46. Un exemplu ar fi exprimarea prin ntrebarea multipl Iar au furat politicienii? Aceast propoziie spune de fapt dou lucruri. Primul ar fi acela c de obicei
45 46

Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, op. cit., pp. 233-237. IBIDEM, p. 69. 34

politicienii fur, iar al doilea c acum au furat. O astfel de propoziie rezist la negaie. Dac se neag pur i simplu anunul dat, se respinge ideea c politicienii au furat. Rmne faptul c, n trecut, au furat. Sofismele de nchidere utilizeaz mecanismul radicalizrii unei aprri reuite de ctre propozant prin susinerea c un punct de vedere este just doar pentru c a fost aprat cu succes. Se adaug i mecanismul radicalizrii eecului unei aprri (de ctre opozant), care susine c un punct de vedere este just doar pentru c opozantul nu s-a putut apra cu succes (argumentum ad ignorantiam). Utilizarea unor astfel de sofisme poate s balanseze echilibrul juridic n favoarea unei pri. Acestea ns, trebuie s se apropie ct mai mult de forma raionamentelor valide pe care o ncalc, pentru a evita, ct se poate de mult, riscurile descoperirii. II.7.1 Maxima relaiei n raport cu forma argumentrii Maxima relaiei pe acest nivel al discursului politic presupune ca participanii la un schimb discursiv s colaboreze n pstrarea dialogicitii, prin ncurajarea permanent a unui comportament care s stimuleze un dialog consistent i relevant. Tradus n limbajul lui Frans van Eemeren i Rob Grootendorst, dialogicitatea presupune respectarea primelor cinci reguli din modelul pragma-dialectic al sofismelor, a crui descriere detaliat se va face n capitolul urmtor. Regulile corespunztoare sunt: partenerii nu trebuie s mpiedice exprimarea sau punerea la ndoial a punctelor de vedere; partea care a avansat un punct de vedere este obligat s-l apere dac cealalt parte i-o cere; orice atac trebuie s se poarte asupra punctului de vedere avansat de partea advers; nici o parte nu poate apra punctul su de vedere dect avansnd argumente cu privire la acest punct de vedere; nici o parte nu trebuie s atribuie n mod abuziv adversarului o premis implicit; ea nu trebuie s resping o premis dac aceasta este subneles47. Fie fragmentul urmtor, extras dintr-o emisiune televizat:
Drago Bucurenci: Avei un minut. V rog respectai-v minutul acela! Corneliu Vadim Tudor: Du-te, domnule, c vorbeti ca o maimu! Nu i-e ruine s-mi vorbeti mie aa! Liviu Mihaiu: Fr jigniri! Corneliu Vadim Tudor: Dar nu i-e ruine s-mi vorbeti mie, Corneliu Vadim Tudor, aa! Pleac din emisiune dac nu vrei s afle poporul romn tare mi-e team c i voi trii din bani negri Liviu Mihaiu: Domnule senator, domnule Vadim, v ntrerup microfonul! Corneliu Vadim Tudor: Eiiiiii! Ia uite, domnule, vine unul de la Evenimentul Zilei Liviu Mihaiu: Domnule Vadim, v ntrerup microfonul dac nu ncetai acum! Corneliu Vadim Tudor: Dar m-a jignit acest individ! Liviu Mihaiu: ntrerupei microfonul!.... Corneliu Vadim Tudor: Dumneata nu reprezini pe nimeni... pe Sorin Ovidiu Vntu . (suprapuneri) Liviu Mihaiu: Dumneata reprezini paradigma slugilor Securitii. Domnul Vadim, v rog foarte mult s nu m jignii! Suntei cntreul dictatorului. Nu ncercai s facei judeci morale aici n studio Corneliu Vadim Tudor: Cred c am s m dau jos i-o s v dau dou palme Hai sictir, de vagabond! Golanilor". (Studio electoral, TVR1, 29 mai 2008)
47

Frans van EEMEREN, Rob GROOTENDORST, La Nouvelle dialectique, Edition Kim, Paris, 1996, pp. 107-237. 35

Exemplul de mai sus relev efectul nclcrii simultane a dezideratelor dialogicitii. Astfel, partenerii dezbaterii mpiedic exprimarea unor puncte de vedere, fie prin ridicarea tonului i vorbitul n paralel, fie, ca rezultat, chiar prin blocarea tehnic a dialogului. Ca urmare a acestor afirmaii i a faptului c preedintele Partidului Romnia Mare continua vociferrile i apostrofrile publice, moderatorul principal, Liviu Mihaiu, i-a tiat microfonul i l-a evacuat din sal, catalogndu-l, n plus, n felul urmtor: "Suntei cntreul dictaturiiNu ncercai s facei judeci morale aici, n studio. Apoi, atacurile se fac nu asupra punctelor de vedere, ci asupra persoanei, preopinenii fiind catalogai ca maimu, vagabond, golani. n plus, se invoc, retoric, sanctitatea unui punct de vedere sau a unei persoane: Dar nu i-e ruine s-mi vorbeti mie, Corneliu Vadim Tudor, aa! Prin urmare, atunci cnd se depesc limitele dialogicitii, emitentul respectiv este pasibil de sanciune. Nerespectarea regulilor de mai sus conduce la transformarea unui dialog n opusul su, discuia devenind agresiv, presrat de numeroase atacuri la persoan. n plus, astfel de practici discursive conduc la izolarea, ulterioar, a actorului public. II.7.2 nclcri ale maximei relaiei n raport cu forma argumentrii

Sofismele delimitate de maxima necooperant a relaiei pe componenta scheme de argumentare corespund regulilor 1-5 din clasificarea lui Eemerem i Grootendorst. Sofismele de confruntare apar prin nclcarea regulii 1, n primul rnd, prin raportare la punctele de vedere: interzicerea unor puncte de vedere sau declararea unor puncte de vedere ca fiind sacrosancte. n al doilea rnd, ele se deduc prin raportare la opozant, ele constnd n punerea sub presiune a celeilalte pri, folosindu-se de sentimentele de compasiune sau de ameninarea cu sanciunea. Atacarea personal a celeilalte pri i declararea acesteia ca stupid, urt, rea este o alt form a acestui tip de sofisme. Se pot arunca suspiciuni asupra motivelor, sau sublinia o contradicie ntre ideile i aciunile sale gndite sau prezentate. n logica tradiional, acestor abateri le corespund sofismul majoritii, argumentum ad baculum, argumentum ad hominem, argumentum ad misericordiam, fr ca suprapunerea s fie complet. Vom ilustra aceast clas cu sofismul milei (ad misericordiam). Fie textul: Uitai-v la mine: sunt prost mbrcat, prost hrnit, sunt un om fr viitor. Caut cu disperare locul de munc aductor al unui col de pine. Am 5 copii acas. Nu m condamnai pentru furt. Foarte multe intervenii discursive care i propun s determine un anumit tip de comportament apeleaz la emoiile umane, uzndu-se astfel de argumentum ad misericordiam. Este i cazul fragmentului de mai sus, n care se regsesc cuvinte care trezesc aproape instantaneu senzaia de empatie cu cei mai nenorocii dintre romni: prost mbrcat, prost hrnit. Sofismele corespunztoare regulii 2 apar, n primul rnd, prin eschivarea de la ndatorirea de a proba afirmaiile: prezentarea unui punct de vedere ca evident, garantarea personal a justeii punctului de vedere sau oferirea unui punct de vedere impermeabil la critic. n plus, se poate transfera ndatorirea de a proba. n logica tradiional, acestor nclcri la corespund argumentum ad ignorantiam i transferul ndatoririi de a proba. n discursul juridic, clasa aceasta de sofisme apare ndeosebi sub forma unor argumentri n care o parte se autociteaz sau n care aceasta se plaseaz discursiv n preajma principiilor nalte pentru a nu putea fi criticat. Sofismele reprezentrii punctelor de vedere apar prin violarea regulii 3. Exist dou modalitii principale de nclcare a regulii. Prima vizeaz atribuirea unei poziii fictive 36

celeilalte pri i se instaniaz prin revendicarea solemn a poziiei opuse, prin atribuirea de referine la viziunea grupului din care provine adversarul i prin atacarea unui opozant imaginar. A doua se realizeaz prin deformarea poziiei celeilalte pri prin scoaterea enunurilor din context, simplificarea excesiv i eliminarea nuanelor i rezervelor i prin exagerri ca radicalizarea i generalizarea. n logica tradiional, unele dintre aceste violri le regsim sub denumirea de argumentul omului de paie. Aplicate discursului juridic, aceste sofisme iau forma denaturrii sau trunchierii afirmaiilor adversarului, pentru a le face mai uor criticabile sau pentru a reliefa diverse inconsecvene. Sofismele de aprare (nclcarea reguli 4) constau n realizarea unui raionament nonpertinent, care nu se refer la discuia n curs, sau prin aprarea unui punct de vedere prin mijloace persuasive (apelul la emoiile auditoriului sau etalarea propriilor caliti). n logica tradiional, sofismul echivalent poart numele de ignorantio elenchi. Ignorarea tezei prin specularea emoiilor este o tehnic prin care oamenii ncearc folosirea empatiei pentru a ctiga capital. Se apeleaz, astfel, la sensibilitatea celuilalt. Pentru aceasta, prima regul este ca omul s surprind, s fac ceva neateptat pentru a provoca reacie. A doua regul este urmtoarea: reacia trebuie s par autentic, n caz contrar riscurile de dezavuare cresc exponenial. Sofismele premiselor implicite (nclcarea regulii 5) se realizeaz prin respingerea unei premise implicite i prin forarea unei premise implicite. Nu apar echivalene cu sofisme din logica clasic. Spre exemplu, atunci cnd un om politic vorbete despre corupia clasei politice, el ncearc introducere unei premise implicite, cum c ar fi altfel, diferit de ceilali politicieni. n concluzie, clasele de sofisme prezentate mai sus ofer un arsenal bogat de tehnici prin care diverse tipuri de formule lingvistice se substituie relevanei discursive. Acest lucru d att posibilitatea atacrii adversarului, ct i evitrii situaiilor discursive neconvenabile.

II.8.1 Maxima modalitii n raport cu forma argumentrii

Maxima modalitii pe dimensiunea forma argumentrii se refer la atingerea finalitii coeren, ntruct presupune dezambiguitatea sintactic i evitarea sofismelor ambiguitii. Ambiguizarea sintactic se realizeaz, la nivelul cuvntului, prin omonimie, la nivelul frazei prin amfibolie, la nivelul constructelor transfrastrice se realizeaz prin accent, calambur, noncoerena structural. Omonimia este un fenomen lingvistic care opereaz la nivel fonologic, prin faptul c dou cuvinte se pronun aproximativ n acelai fel, dar au semnificaii i grafie diferite (bedbad), sau la nivel morfologic, cnd un segment din serie accept diverse articulaii 48. Spre exemplu, cuvintele eteroclit / heteroclit, anost / anu sta, Eln/ la El in. La nivelul frazei, ambiguitatea sintactic poart numele de amfibolie. Aceasta poate aprea din posibilitatea existenei a dou structuri sintactice diferite Accentul este procedeul prin care pronunare mai intens, pe un ton mai nalt a unei silabe dintr-un cuvnt sau a unui cuvnt dintr-un grup sintactic produce modificri n interpretarea discursului enunat. Fie exemplul: I I: Adic n-ai afirmat aa ceva, sau ce s neleg? E C: Nu... am afirmat.
48

De AGOSTINI, Enciclopedia de Filosofie i tiine umane, Editura ALL, Bucureti, 2004, p. 771. 37

(Antena 1, noiembrie 1996) n funcie de cum este pus accentul, afirmaia lui E C poate nsemna c nu a afirmat sau opusul, a afirmat. Calamburul este jocul de cuvinte bazat pe echivoc, pe asemnarea sonor a unor cuvinte cu sens diferit. Non-coerena structural este acel tip de ambiguitate aprut ca rezultat al lipsei de legturi logice ntre frazele i paragrafele unui discurs. Regsim aici, n cazul discursului politic, fenomenul beiei de cuvinte. Ambiguitatea apare i din cauza folosirii figurilor retorice. Ambiguitatea acestora este susinut i de definirea pe care o ofer ambiguitii (n domeniu literar) William Empson. Astfel, acesta considera c pentru acest termen este relevant orice nuan verbal, orict de vag, care d loc unor reacii alternative la aceeai expresie a limbii 49. n acest context, figurile retorice sunt ambigui ntruct vizeaz n principal un tip de folosire a limbajului care pune accent nu pe argumentaie, ci pe folosirea acelor asociaii de cuvinte i care, pe lng faptul c ies n eviden prin formule-oc, prin asocieri neobinuite, mai au i proprietatea de a sugera mai mult dect denot. Aadar, pentru a avea impact, discursul juridic trebuie s fie, minimal, noncontradictoriu: nu poate afirma a i non-a. n plus, trebuie s evite ambiguitile sintactice, acestea afectnd, de cele mai multe ori, att percepia, ct i nelegerea enunrilor.

II.8.2. Abateri de la maxima modalitii n raport cu forma argumentrii Sofismele utilizrii limbajului apar ca urmare a nclcrii regulii 10 i se nfptuiesc prin exploatarea obscuritilor limbajului (obscuriti structurale, implicitul, imprecizia, vaguitatea) i a ambiguitilor (de ordin sintactic). n logica tradiional, acestora le corespunde sofismul ambiguitii. n textul urmtor vom identifica un astfel de sofism: A fost discuie n legtur cu treaba aceasta: cum se formuleaz dreptul de proprietate sau garantarea proprietii? Nu poate fi. i s-au dat explicaii la vremea respectiv. M mir c dnsul, cu pregtire juridic, a omis acest dialog, aceasta discuie asupra temei. Proprietatea nu poate fi garantat, a garanta proprietatea nseamn s limitezi dreptul omului de a dispune asupra proprietii lui, cnd i nstrineaz proprietatea, ci are dreptul s o nstrineze, s o vnd; sau intr n faliment o ntreprindere: ce nseamn garantarea de ctre Constituie a proprietii? i dac falimenteaz o ntreprindere? Deci ceea ce garanteaz este dreptul de proprietate care i ofer inclusiv i dreptul s nstrineze proprietatea. Deci este o chestiune pe care juritii au lmurit-o pe deplin. (Ion Iliescu, Turneul candidailor, Antena 1, noiembrie 1996) n discursul de mai sus, se identific folosirea vag a termenilor de garantarea dreptului de proprietate i garantarea proprietii. Astfel, se regsete o ambiguitate semantic a termenului a garanta proprietatea, dar i mutarea sensului dinspre viziunea juridic (conform creia garantarea proprietii este o formul constituional de protejare a proprietarului de silniciile statului) nspre o perspectiv contrar (n care a garanta proprietatea nseamn s limitezi dreptul omului de a dispune asupra proprietii lui). La nivelul frazei, ambiguitatea sintactic poart numele de amfibolie, definindu-se ca posibilitate de identificare a dou structuri sintactice diferite ntr-unul i acelai enun. n planul
49

William EMPSON, apte tipuri de ambiguitate, Editura Univers, Bucureti, 1981, p. 33. 38

oralitii, propoziia Bsescu spune Triceanu minte este ambigu. La fel i n utilizarea sa scris, dac nu intervin precizri prin punctuaie. Astfel, n funcie de modul n care sunt puse semnele de punctuaie, fraza poate avea dou nelesuri opuse: 1. n interpretarea Bsescu, spune Triceanu, minte, nelesul este c Bsescu minte, n opinia lui Triceanu; 2. n interpretarea Bsescu spune: Triceanu minte, sensul este opus fa de cel din prima variant. Folosirea sofismelor ambiguitii ofer, pe de o parte, posibilitatea de-a clama susinerea adecvat a anumitor teze. Pe de alt parte, n cazul n care situaia nu mai este favorabil actorului public, i ofer oportunitatea de a retracta cele spuse, mergnd pe cellalt sens al raionamentului.

MBAJUL DISCURSULUI JURIDIC

II.9.1. Maxima calitii n raport cu limbajul

Una i aceeai idee poate s apar n multiple nveliuri lingvistice. Prelund terminologia lui Charles Bally50, fiecare enun este constituit dintr-un dictum (coninut) i un modus (punct de vedere). Astfel nct analiza mecanismului calitii pe dimensiunea nveliul argumentrii discursului juridic trimite, pe de o parte, la problematica exprimrii retorice a dictumului, iar, pe de alt parte, la domeniul modalizrii. Ansamblul acestora va fi denumit ca atractivitate, iar aplicarea maximei calitii la acest nivel presupune folosirea unui limbaj care s transmit ct mai elocvent tezele susinute. n plan retoric, atractivitatea desemneaz abilitatea limbajului de a exprima un discurs n aa fel nct acesta s aib impact maxim asupra preopinenilor. Ordinea retoric vizeaz n principal un tip de ntrebuinare a limbajului care pune accent pe folosirea acelor asociaii de cuvinte care, pe lng faptul c ies n eviden prin formule-oc, prin asocieri neobinuite, mai au i proprietatea de a sugera mai mult dect denot. Nu exist proceduri retorice care c garanteze succesul, ns pot fi evideniate, pentru discursul juridic, cteva tehnici care faciliteaz acest lucru: sloganul, interogaia retoric, metafora, inversiunea, repetiia. Sloganul este o formul de dimensiuni relativ reduse, formulat n aa fel nct s fie uor de reinut. Se utilizeaz, pentru aceasta, att asocieri lingvistice originale, ct i elemente care confer ritm, rim, melodicitate. Gabriel Thoveron a determinat apte reguli care trebuie respectate pentru atingerea efectului maxim. Astfel, sloganul trebuie s fie sonor, scurt, s fie original. Apoi, trebuie s fie credibil, s fie complet, adic suficient siei, s fie n pas cu timpul i s dinuie chiar i cnd situaia se schimb51. Exemple de slogan: Nimeni nu este mai presus de lege; Necunoaterea nu te absolv de vin. Interogaia retoric este acel tip de ntrebare care nu este interesat de rspuns, ci se constituie de fapt ntr-o aseriune mascat. Iat o exemplificare:
Cui i-e fric de Sorin Oprescu? Pe cine a suprat Sorin Oprescu? L-am suprat cumva pe domnul Geoan? Am suprat cumva pe ceilali lideri de partid? De ce s le fie fric? C sunt cu 20 de puncte deasupra celorlali candidai? Se teme cumva primarul general al capitalei? Le e fric c pot s deschid dulapul din care s cad civa schelei nchii cu cheia?".
50 51

Charles BALLY, Linguistique gnrale et lingvistique franaise, A Francke sa, Berna, 1994. Gabriel THOVERON, Comunicarea politic azi, Editura Antet, Oradea, 1996, p. 130. 39

(Sorin Oprescu, Declaraie de pres n campania pentru Primria Municipiului Bucureti, mai 2008)

Propoziiile de mai sus delimiteaz un ir de ntrebri retorice, ntruct nu asistm la enunuri interogative obinuite. n cazul acesta, nu se ateapt rspuns, ci se enun o serie de afirmaii: unora le este fric de intrarea n curs a lui Sorin Oprescu; unii lideri sunt suprai de candidatura la primrie, inclusiv Mircea Geoan; frica i suprarea sunt cauzate de cele 20 de puncte deasupra celorlali candidai. Metafora implic o relaie ntre entiti conceptuale distincte, pentru care caracteristicile asociate uneia dintre acestea (denumit surs sau vehicul) sunt utilizate pentru a o nelege sau a o reprezenta pe cealalt (int sau subiect)52. Se transfer, astfel, diverse note dintre un concept bine cunoscut ctre un altul care se dorete a fi clarificat prin aceast asociere. Inversiunea este tehnica retoric prin care diverse elemente ale unui enun i schimb locul, rezultnd combinaii spectaculoase de sens, precum cea din textul urmtor:
Domnilor nu mai spunei c Bucuretiul este problema dumneavoastr! Dumneavoastr suntei problema Bucuretiului!

n fragmentul de mai sus nu avem de-a face cu operaia logic a conversiunii, care ar determina o relaionare inferenial ntre propoziii, ci doar cu inversarea locului diverselor entiti de la nivelul frazei. Rezultatul este ns unul de efect. Repetiia este o tehnic de construcie discursiv n care diverse elemente ale unui mesaj sunt reluate. n ceea ce privete modalizarea, aceasta trimite, direct sau implicit, la atitudinea locutorului fa de enunul proferat. Definit ca proces de evaluare i de fixare a distanei ntre enunuri i enunri, produs indisolubil legat de partenerii schimbului discursiv53, termenul de modalitate a beneficiat, iniial, de un tratament logic, ulterior analizele asupra acestuia extinzndu-se prin aportul lingvisticii, pragmaticii, filosofiei. Astfel, sunt delimitate modaliti alethice (necesar, contingent, posibil, imposibil), epistemice (sigur, contestabil, plauzibil, exclus), deontice (obligatoriu, facultativ, permis, interzis)54. Folosirea unor astfel de modaliti afecteaz fora unui enun, pentru c are efect diferit afirmarea acelai modus cu dictumuri diferite. Enunurile sunt sigur c X i este posibil c X, dei spun acelai lucru, marcheaz diferena mari de atitudine a locutorului fa de afirmaie. Dac utilizm termenul de for pentru a desemna gradul de adeziune al locutorului fa de enun, atunci modalitile se pot ordona pe o ax cu sens descendent, spre exemplu de la necesar spre imposibil pentru cele alethice. n aceast situaie, putem vorbi de o dialectic a utilizrii forei modalitii n cadrul unui discurs. Dac un actor social vrea s conving auditoriul de adevrul unui fapt, atunci, el trebuie s utilizeze un modus cu o for maxim, care s nu dea loc la puneri la ndoial. Una este s susii c este posibil s se fi fraudat alegerile i altul este efectul cnd se exprim s-au furat alegerile sub marca implicit a necesitii. Pe de alt parte, cnd se dorete a se insinua ceva, care s-ar putea uor dovedi ca fiind fals, locutorul nu trebuie s ataeze un modus puternic, ci unul care s ofere posibilitatea de
52

Lionel WEE, Constructing the source: metaphor as a discourse strategy, n: Discourse Studies, SAGE Publications, London, Thousand Oaks, CA and New Delhi, vol 7(3), 2005, p. 363.
53

Eileen APELBAUM et alii, Signalisasion des contextes modaux dans le franais dapprenants arabophones, Princeton University Press, Aix-en-Provence, 1991, p. 39.
54

Violaine de NUCHSE, Jean-Marc COLLETTA, Guide terminologique pour lanalyse des discours, Peter Lang, Berna, 2002, pp. 114-121.

40

retragere i reformulare. n plan logic, se utilizeaz modalitatea alethic este posibil, dar n plan lingvistic apar formulri de genul am auzit c, se vorbete etc.. Varietatea limbajului conduce la creionarea unor atitudini discursive ale cror modaliti nu sunt neaprat standardizate, ci sunt relative la un context specific. Astfel, discursivitatea politic nate curioziti semantice al cror sens pragmatic este ns unul de succes:
Eu nu promit! Eu realizez! (Marian erban, Declaraie de pres, 18 Februarie 2008) Convenia Democratic va ndeplini cu strictee urmtoarele obligaii, pe care i le asum cu fermitate, n baza unor studii realiste, responsabile i ndelungate, dac va primi votul majoritii romnilor." (Convenia Democratic din Romnia, Contractul cu Romnia, noiembrie 1996)

Eludarea regulilor promisiunii electorale prin nesocotirea, dup fiecare scrutin, a programului asumat a condus la cutarea unor formule a cror impact s fie mai mare dect al promisiunii. Astfel, n campania electoral, promisiunea este actul discursiv prin care se enun ceea ce un candidat dorete s fac. ncercarea de a depi promisiunea prin formula Eu realizez! trimite la un non-sens: la prezent formula nu are semnificaie, iar dac se refer la viitor, atunci ar fi o promisiune! Similar, din punct de vedere pragmatic, asumarea unui contract, care stipuleaz obligaii, are o for mai mare dect a unei simple promisiuni, dnd aparena unei posibiliti de sanciune legal, i nu doar moral. n fapt, nu este contract, ci doar o promisiune de aciune. Aadar, conjugarea dictumului cu modusul necesit folosirea unui limbaj atractiv cu dozarea adecvat a forei discursive. Prin urmare, pentru ansamblul dictum-modus, am putea rezuma demersul constructiv sub maximele fii atractiv! i folosete modusul optim!.

II.9.2. nclcri ale maximei calitii n raport cu limbajul Veridicitatea unui enun sufer modificri atunci cnd emitentul su decide s foloseasc, pentru a-i crete impactul, strategii retorice. Acest lucru se ntmpl deoarece aplicarea anumitor mijloace retorice afecteaz att sensul enunului, ct i eventuala sa valoare de adevr. Exemple pentru aceste modificri se pot identifica prin evidenierea impactului unor tehnici precum ironia, conotaia sau peiorativul asupra interpretrii enunurilor. Putem aduga comparaiile forate care pot fi legitimate de caracterul lor poetic sau amuzant, exagerarea, sarcasmul, sau atribuirea unei apartenene considerat de auditor negativ. Astfel de tehnici, de multe ori cu efect discursiv devastator, folosesc libertatea procedural rezultat din maxima necooperant a calitii. Vom ilustra aceast idee pe cazul peiorativului i ironiei. Peiorativul este un cuvnt sau o expresie avnd conotaii negative, prin care se eticheteaz un adversar politic. n textul urmtor apare un astfel de mijloc retoric:
"Mircea Geoan s-a purtat ca un prostnac ntre cele dou tururi de scrutin ale prezidenialelor, cnd s-a dus prin ar i a spus c UDMR va fi alturi de PSD la guvernare". (Ion Iliescu, edina grupului senatorial PSD, Adevrul, 1 Martie 2005)

Folosirea cuvntului prostnac la adresa lui Mircea Geoan, proaspt ales preedinte al PSD, i-a creat reale deservicii acestuia. Ineditul sintagmei a creat o explozie de citri n 41

mediul electronic, o simpl cutare a termenilor alturai Geoan i prostnac ducnd la peste 30.000 de utilizri. n fapt, ns, etichetarea este un mijloc important de micorare a valorii adversarului. Ironia este acel procedeu lingvistic prin care se introduce un element retoric ntr-un enun (ton, expresia feei, o contradicie flagrant etc.), astfel nct acesta nu mai este interpretat n sensul propriu, ci ca abatere.

II.10.1. Maxima cantitii n raport cu limbajul

Adecvarea cantitii la nveliul argumentrii presupune o analiz a interdependenelor nivelurilor verbal (cu ajutorul cuvintelor), para-verbal (tonalitatea i inflexiunile vocii, ritmul vorbirii, pauzele, ticurile verbale) i non-verbal (gesturi, mimic). Studiile asupra acestor niveluri reflect contribuiile lui Albert Mehrabian, care le-a fixat sub denumirile de verbal, vocal i vizual (3V)55. Autorul este probabil mai cunoscut pentru ecuaia Total = 7% verbal + 38% Vocal + 55% vizual, extins nepermis la nivelul ntregii comunicri, chiar n condiiile n care nsui Albert Mehrabian preciza c aceast ecuaie sau altele referitoare la relativa importan a mesajelor verbale sau non-verbale sunt derivate din experimente privind comunicarea atitudinilor sau sentimentelor (plcut, neplcut). Cu excepia cazului n care un comunicator vorbete despre atitudinile sau sentimentele proprii, aceste ecuaii nu sunt aplicabile56. Dincolo de stabilirea unor procente aproximative, esenial este importana acordat i altor dimensiuni ale comunicrii dect cea strict verbal. Axioma colii de la Palo Alto, este imposibil s nu se comunice57, este o alt expresie a acestei idei. Nivelurile verbal, para-verbal i non-verbal vizeaz construcia unui discurs care, pe aceast dimensiune, trebuie s ndeplineasc dezideratul credibilitii, deoarece aceasta presupune un limbaj consistent cu indicaiile i cu spaialitatea corpului. Rezult o prim cerin: mesajele transmise pe cele trei niveluri trebuie s fie coerente. Dac auditoriul sesizeaz o contradicie ntre vorbe (sunt cinstit) i restul mesajelor (picioarele ncruciate, privirea evaziv, ton nesigur etc.), atunci ntreg discursul este lipsit de credibilitate. Nivelul verbal presupune un sistem de limitri n dou sensuri. Pe de o parte, absena dimensiunii expresive conduce la un discurs sec, tehnic, previzibil, uneori chiar plicticos. Pe de alt parte, abuzul de figuri retorice conduce la posibilitatea tratrii ca neserios. Astfel nct fixarea justei msuri n construcia nveliului discursiv este dificil de realizat, ns limbajul verbal trebuie s evite extremele delimitate mai sus. n plan non-verbal i para-verbal, vorbim de influena corpului i a manifestrilor acestuia asupra discursului. Doi oameni care rostesc acelai text n faa aceluiai tip de audien vor obine rezultate diferite, ntruct se poate susine o primordialitate a nivelurilor paraverbal i non-verbal asupra celui verbal. Dac un actor social rostete ceva, iar limbajului trupului spune contrariul, receptorul consider credibil cel de al doilea mesaj, ntruct este mai
55 56

Albert MEHRABIAN, Silent messages, Wadsworth, Belmont, California, 1971, pp. 12-76. Albert MEHRABIAN, op. cit., p. 231. 57 Paul WATZLAWICK, Janet HELMICK BEAVIN, Don JACKSON, Une logique de la communication, ditions du Seuil, Paris, 1972, p. 72 42

strns legat de dimensiunile incontiente, incontrolabile ale manifestrilor individului. Limbajul verbal este mai uor de controlat i de educat dect manifestrile non-verbale. Interaciunea dintre acestea transform mesajul. Un discurs sec din punct de vedere lingvistic devine credibil i interesant prin spectaculozitatea non-lingvistic. Acordul dintre nivelurile limbajului trebuie urmat i n ceea ce privete diversele ipostaze discursive n care un actor social se transpune. Unii politicieni trezesc simpatie atunci cnd intr ntr-un alt registru discursiv dect cel politic. Amintim aici faptul c preedinii SUA, Bill Clinton i George W. Bush au cntat public n diferite ocazii, precum i unii politicieni romni (Ludovic Orban). Din aceast perspectiv, ei doresc a se nfia drept populari. n toate cazurile, astfel de practici strnesc atitudini n public, ceea ce, n cele din urm, conduce la creionarea unei poziii fa de actorul social. Bineneles, n plan pragmatic, maxima ar putea fi formulat astfel: f astfel nct s strneti sentimente pozitive i s evii atitudinile negative. Aadar, credibilitatea deriv din folosirea optim a resurselor verbale, vocale i vizuale ale discursului. n plus, este necesar i coerena mesajelor transmise pe cele trei niveluri. II.10.2. Abateri de la maxima cantitii n raport cu limbajul La acest nivel ntlnim tehnici care substituie relevanei discursive farmecul personal al omului politic. Ansamblul acestora poart numele de seducie, iar aceasta este un mecanism care ine de graie i care nu poate fi ntru totul calculat i determinat 58. Este vorba aici de influena corpului i a privirii asupra auditoriului prin intermediul unor componente precum aura, carisma, armul, fascinaia. Ne vom opri doar asupra a dou cazuri de folosire a tehnicilor de seducie, aflate la poli opui din punct de vedere al mecanismelor folosite: seducia prin influena trupului i specularea carismei. n ceea ce privete prima tehnic, remarcm faptul c unii actori sociali au folosit aceast tehnic i au ajuns n anumite funcii, dei se utilizeaz resurse care nu au legtur cu fia postului. Amintim pe actria porno Ciociolina, care a devenit deputat n Parlamentul Italiei. n acest caz, avem de a face cu asumarea explicit a seduciei prin intermediul corpului. Bineneles, fiecare ncearc s speculeze o astfel de influen, dar majoritatea i impun limite care in de seriozitate. Cnd, n schimb, o astfel de calitate nu mai poate fi asumat, precum n cazul actriei porno, se speculeaz alte tipuri de nevoi umane. Cealalt tehnic vizat n acest subcapitol este specularea carismei. Prin aceasta nelegem farmecul personalizat al unui actor politic, un amestec de ntre putere i atracie, care nu exclude neaprat influena frumuseii fizice, dar care nu se reduce la aceasta. Pentru Max Weber, carisma este "o calitate a unei personaliti n virtutea creia aceasta este considerat extraordinar i este tratat ca fiind dotat cu puteri sau caliti supranaturale, supraumane sau cel puin excepionale59. Personalitile posednd aceast calitate sunt portretizate de Weber ca producnd efecte emoionale i vitalizante. Acestea apar n momentele de regres a ordinii tradiionale, dar i n opoziie cu ordinea raional-birocratic. Specularea discursiv a carismei este posibil, ns aplicabil unui numr extrem de redus de actori sociali, ntruct este mai mult o chestiune de har i mai puin de tehnic discursiv. n plus, ea depinde i de starea publicului, de cele mai multe ori schimbtoare.

58 59

Lionel BELLENGER, La persuasion, Presses Universitaires de France, Paris, 1985, p. 8. Max WEBER, Economy and Society, University of California Press, Berkeley, 1978, p. 242. 43

Aadar, folosirea seduciei trebuie s in cont, pe de o parte, de riscurile decredibilizrii prin folosirea excesiv a frumuseii fizice, i, pe de alt parte, de raritatea carismei i de impredictibilitatea acesteia, att din punctul de vedere al calitilor prezumate ale liderului (acesta nu trebuie s greeasc), ct i din punct de vedere al publicului (acesta poate s-i piard atracia fa de lider).

II.11.1. Maxima relaiei n raport cu limbajul Societatea contemporan nu este un loc simbolic mort, n care semnificaiile sunt preluate i transmise ad literam. Dimpotriv, are loc n permanen o transformare a simbolurilor, cu procese contrare: desacralizare i resemnificare. Influenele tehnologice au i ele rolul lor, sunetele i imaginile radiofonice i televizuale marcnd posibiliti noi de exploatare a simbolurilor. Construcia discursului juridic crete n relevan atunci cnd limbajul folosit este unul semnificant pentru public, iar acest aspect trimite la simbolistica discursului juridic. n aceast situaie, delimitarea mecanismului relaiei pe dimensiunea nveliul argumentrii presupune analiza funciei simbolice a limbajului i trecerea n revist a categoriilor de simboluri. Comportamentul uman este i o activitate structurat prin intermediul simbolurilor. Ernst Cassirer consider c omul nu mai triete ntr-un univers pur fizic, el triete ntr-un univers simbolic. Limbajul, mitul, arta i religia sunt firele diferite care es reeaua simbolic a experienei umane60. Astfel, funcia social a simbolului este prezent n discurs deoarece aceasta este ntotdeauna expresia indirect a unei structuri formale ce se impune n discurs i nu poate fi analizat fr acesta61. Simbolul nu trebuie confundat cu semnul, care este deintorul funciei semnificante. El nu este un simplu purttor al funciei semnificante, pe care noi l interpretm n mod direct prin raportare la obiectele desemnate, ci un sistem semnificant de grad secund. Aadar, funcia simbolic este inseparabil de discurs, prin aceasta nelegnd c implic reguli sociale, interdicii, adeziuni, reprezentri sau credine62. Accesul la putere i exerciiul acesteia este indisociabil aproprierii de simboluri i de semne, precum i impunerii de coduri i ritualuri63. Simbolul este un limbaj care trimite la anumite reprezentri care dau sens aciunii oamenilor i societilor. El a nsoit toate aciunile juridice, politice i religioase. Balana, steagurile, zvastica, secera i ciocanul, trei trandafiri sau cheia i-au adus la rndul lor aportul n ndeplinirea scopurilor discursului. Simbolul poate avea, astfel, mai multe funcii: de legitimare, de ierarhizare a valorilor, de moralizare, de mobilizare, de valorizare. Simbol poate deveni orice: un cntec Deteapt-te, romne, o imagine copilul de pe baricadele Revoluiei Romne din 1989, un obiect - eapa, un slogan Libertate, Egalitate, Fraternitate. Realiznd un inventar al obiectelor simbolice, Marlne Coulomb-Gully consider c cele mai ntlnite sunt drapelele, siglele politice, i culorile pe linia simbolurilor vizuale, imnuri,

60 61

Ernst CASSIRER, Eseu despre om, Humanitas, Bucureti, 1994, p. 43. Vasile Sebastian DNCU, Comunicarea simbolic. Arhitectura discursului publicitar, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p. 20. 62 Edmond ORTIGUES, Le discours et le symbol, Aubier, Paris, 1962, p. 190. 63 Marlne COULOMB-GULLY, La dmocratie mise en scnes, CNRS ditions, Paris, 2001, p. 70. 44

muzic de ambian, slogane pe linia simbolurilor auditive, eroi i evenimente fondatoare pe linia simbolurilor narative64 (acestea din urm in de limbajul politic, definit n sens strict). Drapelul este unul dintre cele mai folosite simboluri vizuale. Jocurile de culori, utilizarea altor elemente grafice individualizeaz acest simbol i i confer fora persuasiv. Orice instituie are o sigl, care este folosit peste tot, de la afie, steaguri, comunicate de pres i pn la apariiile televizate ale liderilor (ca insign pe rever). Siglele sunt simboluri grafice care trimit la un sens, la o imagine de la care se revendic grupul respectiv. Se utilizeaz i sloganuri, ns uzajul acestora nu este exclusiv sonor, ci i vizual, ele aprnd i pe afie i spoturi audio-video. La taxonomia propus putem aduga i ritualul, n calitatea acestuia de aciune semnificant. Ritualurile apar sub forma comemorrilor oficiale, a ceremoniilor de investire. n viziunea lui Murray Edelman, ritualul este activitatea motrice care i implic n mod simbolic pe participanii la o activitate comun, unindu-i pe baza activitilor i intereselor comune. n plan politic, cele mai relevante rituri vizeaz i participarea maselor. Ceremoniile patriotice afirm mreia, eroismul i nobleea naiunii65. n planul limbajului juridic, simbolurile iau forma valorilor i a naraiunilor cu rol legitimator. Valoarea este o judecat a atributelor percepute i/sau a cilor de realizare a scopurilor, asociate de obicei cu atitudinile66, iar, n discursul juridic, valorile apar ca modaliti de justificare sau de condamnare a unor opinii, atitudini sau aciuni. Exemple de valori sunt libertatea, egalitatea, bunstarea, dreptatea. n planul simbolurile narative, Marlne Coulomb-Gully introduce eroii i evenimentele fondatoare, ns se poate aduga i mitul. Eroii i naraiunile despre acetia sunt folosite de ctre discursul politic drept puncte de plecare pentru construirea unui sistem de semnificaii pozitive pentru partidul sau candidatul emitent. Fiecare ncearc s se asocieze cu eroi care au un impact ct mai mare asupra publicului int: Ioana dArc, Charles de Gaulle pentru francezi, Mihai Viteazul, Vlad epe, Tudor Vladimirescu pentru romni. Sunt utilizate i alte exemple de figuri reprezentative politice sau dintr-un alt domeniu: Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Nicolae Titulescu, Iuliu Maniu. Mitul este o naraiune despre evenimente din trecut, ntr-o reprezentare asumat colectiv. Funcia miturilor este una fondatoare, ele fiind marile povestiri legitimatoare ale unui sistem politic, ale unei ordii sociale existente sau dezirabile. Nevoia de mitologie apare deoarece mitul are o mare capacitate mobilizatoare, nscut din dubla ipostaz a acestuia: de produs i de productor al realitii sociale. Pe baza miturilor politice se legitimeaz anumite obiective i aciuni prezente sau viitoare. Departe de a fi doar o poveste, efortul mobilizator al mitului poate fi extrem de nociv. Spre exemplu, nazismul a utilizat mitul conspiraiei pentru a legitima att ascensiunea la putere, ct i Holocaustul. Chantal Millon-Delsol consider c naional-socialismul se poate caracteriza drept o gndire a spaimei. El vneaz inamici poteniali, bnuii c ar dori moartea civilizaiei. Este o ideologie bazat pe certitudinea unui complot imaginar urzit mpotriva sa i pe certitudinea conjugat i paralel a propriei excelene. Aceast gndire negativ este dominat de obsesia decadenei i a morii67, dublat de o ideologie a perfeciunii visate, a
64

Marlne COULOMB-GULLY, La dmocratie mise en scnes, CNRS ditions, Paris, 2001, pp. 71-77. 65 Murray EDELMAN, Politica i utilizarea simbolurilor, Editura Polirom, Iai, 1999, pp. 2425. 66 Tim OSULLIVAN et alii, Concepte fundamentale din tiinele comunicrii i studiile culturale, Editura Polirom, Iai, 2001, p. 350. 67 Chantal MILLON-DELSOL, Ideile politice ale secolului XX, Editura Polirom, Iai, 2002, pp. 53-54. 45

transformrii naturii umane, ideologie a unei societi fr pat. Spre deosebire de comunism, societatea ideal nu se mai nate din dominaia terorizant a unei clase, ci a unei rase. Rasa pur i consacrat mntuirii nlocuiete clasa maculat. ns o ateptare a acestui paradis terestru presupune desemnarea unui ap ispitor, vinovat de decderea prezent, care reprezint rdcina rului i care trebuie eliminat. Evreii au constituit modelul perfect al acestui ap ispitor. Nazismul proclam societatea perfect i, complementar, ca mod de a o atinge, teroarea i lichidarea unei pri a societii. Cercetrile asupra propagandei, inclusiv cele ale lui Gustav le Bon68 sau Serge Moscovici69, subliniaz faptul c trebuie neles c un individ trebuie convins, iar o mas trebuie sugestionat. Tratnd masele n funcie de criterii care sunt specifice indivizilor nu putem ajunge dect la o nenelegere care nseamn eecul discursului. Politica trebuie s urmeze legile naturii umane, iar pentru asta trebuie s le cunoasc. Trebuie tiut c trecutul domin prezentul n materie de autoritate, c tradiia copleete modernitatea vie. Astfel, dac vrem s influenm trebuie s accedem la straturile arhaice ale psihicului i s nelegem politica ca fiind o form raional de exploatare a fondului iraional al maselor. Pentru a realiza acest lucru, discursul politic i, n special, cel propagandistic uzeaz de simbol. Aadar, discursul juridic crete n relevan atunci cnd se folosesc simbolurile. Utilizarea acestora nu este ns lipsit de riscuri, pentru c asociaiile pe care publicul le face pentru un anumit simbol pot s fie i defavorabile. Amintim aici vopsirea oraului Cluj-Napoca n culorile naionale ale Romniei: rou, galben i albastru. Bncile, stlpii, fanioanele, beculeele, ornamentele, leagnele, toboganele i chiar courile de gunoi au devenit tricolore n timpul primarului Gheorghe Funar. Clujul ofer imaginea unui ora asediat i cucerit, bucat cu bucat70. Supralicitarea unei categorii de simboluri ar putea avea chiar un efect contrar: acela de a cobor nsemnele naionale n derizoriu i n trivial. Ce se poate spune astfel despre gestul banal de a arunca o hrtie ntr-un co de gunoi de pe strad, atunci cnd recipientul n cauz este tricolor? De aici pn a imagina Romnia ca o imens lad de gunoi nu este dect un pas71. II.11.1. nclcri ale macimei relaiei n raport cu limbajul Maxima necooperant a relaiei pe dimensiunea nveliul argumentrii presupune utilizarea unor figuri retorice care fie nu spun nimic, precum tautologii exprimate prin formule de genul este binecunoscut, se tie c, fie prin potenarea efectului discursiv pe hiperbolei sau inflaiei de valori. Hiperbola este o figur de stil prin care se exagereaz voit mrimea sau importana real a lucrurilor. Inflaia de valori const n utilizarea acestora pentru a masca lipsa de argumente. n plus, valorile posed intrinsec i o ambiguitate semantic, fapt care face ca intervenia s fie mai eficient. Aadar, maxima necooperant a relaiei pe componenta nveliul argumentrii a discursului politic delimiteaz o serie de tehnici prin care diverse figuri retorice sunt folosite pentru a produce publicului efecte de persuadare i de manipulare.
68 69

Gustav le BON, Psychologie des foules, Presses Universitaires de France, Paris, 1895. Serge MOSCOVICI, Psihologia social sau maina de fabricat zei, Editura Polirom Iai, 1997.
70

Mihaela FRUNZ, ntre obsesii naionaliste i fantasme religioase. O analiz simbolic a Clujului tricolor", n: JSRI, nr. 2, Cluj-Napoca, 2002, p. 160.
71

Mihaela FRUNZ, ntre obsesii naionaliste i fantasme religioase. O analiz simbolic a Clujului tricolor", p. 159. 46

II.12.1. Maxima modalitii n raport cu limbajul Politeea este, simultan, o manier de folosire a limbajului i o form prin care un emitent poate clarifica sau ambiguiza coninutul enunurilor sale. Astfel nct maxima modalitii pe dimensiunea limbaj vizeaz dezideratul politeii discursive. Fie textele urmtoare:
(1) nchide ua! (2) Fii amabil, nchide, te rog, ua! (3) M doare cumplit capul. Cred c este o u deschis, pe aici, pe undeva.

Exemplul (1) exprim un ordin, ceea ce implic o relaie ierarhic ntre emitor i receptor. Dac aceast relaie este formal, precum ntre un ofier i un soldat, avem de a face, suplimentar, cu afirmarea legitim a superioritii. Dac relaia nu este formal, asistm la o ncercare de impunere a superioritii, eventual chiar la un ritual de umilire. n ambele cazuri, se ncearc a se transmite ideea unei superioritii. Exemplul (2) este o rugminte, exprimat ntr-o form neutr. n sfrit, exemplul (3), dei este tot o rugminte, aceasta este realizat implicit, sub forma unor afirmaii. Toate cele trei propoziii exprim una i aceeai idee: necesitatea aciunii de nchidere a uii. Dac, n plan acional, efectul este unic, n plan discursiv exist diferene notabile prin conotaiile ataate, trecnd de la afirmarea superioritii, la rugminte i, mai departe, la inducerea unei rugmini. Se vizeaz, aadar, problematica politeii. Uzual, prin comportament politicos nelegem respectarea normelor acceptate n genere ntr-un loc social. n pragmatic, ea se constituie ntr-un principiu complementar celui al cooperrii, care reglementeaz relaiile de comunicare i de bunvoin ntre colocutori. Concepia despre politee aparinnd autorilor Penelope Brown i Stephen Levinson pornete de la fixarea sensului a dou noiuni: imagine negativ, prin care neleg dorina fiecruia de a aciona conform propriilor principii i intenii, i imagine pozitiv, trimind la dorina fiecruia de a se bucura de aprecierea i acordul semenilor72. n cadrul dialogului, intervin diverse strategii de aprare a imaginii proprii i, eventual, de atac a imaginii opozantului. Geoffrey Leech formuleaz Principiul Politeii (PP): Minimalizeaz expresia opiniilor nepoliticoase sau, n varianta pozitiv Maximizeaz expresia opiniilor politicoase73. Acestuia i subsumeaz un de ase maxime:
Maximele Principiului Politeii: Maxima tactului (a) Minimalizeaz pierderile celorlali; (b) Maximizeaz beneficiul celorlali. Maxima generozitii (a) Minimalizeaz beneficiul pentru tine (b) Maximizeaz pierderile pentru tine Maxima aprobrii (a) Minimalizeaz dispreul pentru ceilali (b) Maximizeaz elogiile pentru ceilali Maxima modestiei (a) Minimizeaz elogiile pentru tine (b) Maximizeaz dispreul pentru tine Maxima acordului
72

Penelope BROWN, Stephen LEVINSON, Questions in Politeness. Strategies in Social Interaction, Cambridge University Press, Cambridge, 1978, pp. 56-289. 73 Geoffrey LEECH, Principles of Pragmatics, Longman, New York, 1983, p. 81 47

(a) Minimalizeaz nenelegerile ntre tine i ceilali (b) Maximizeaz nelegerile ntre tine i ceilali Maxima simpatiei (a) Minimalizeaz antipatia ntre tine i ceilali (b) Maximizeaz simpatia ntre tine i ceilali74

Maximele 1, 3, 5 i 6 sunt centrate asupra receptorului, n timp ce 2 i 4 se refer la emitor. Maxima tactului ne recomand, pentru a fi politicoi, s folosim a treia form de exprimare. Maxima generozitii presupune preferarea unei formulri de genul Se poate face ceva pentru profesori? n locul lui Pot face ceva?. Maxima aprobrii const, spre exemplu, n maximizarea elogiilor pentru ceilali: Este meritul lui X c aceast lege a fost aprobat! Modestia presupune minimizarea contribuiei proprii: nu a fost mare lucru. Maxima acordului recomand centrarea pe elementele comune cu interlocutorul: suntem de acord c exist diferene. Ultima vizeaz micorarea antipatiilor personale: faptul c suntem de la grupuri care nu colaboreaz nu presupune neaprat c nici noi nu putem colabora. Fie fragmentele urmtoare dintr-un interviu dat de Cristian Diaconescu, purttorul de cuvnt al Partidului Social Democrat:
Ioana Lupea: Credei c mandatul lui Videanu a fost att de dezastruos cum este perceput de oameni? Cristian Diaconescu: Nu, nu cred asta. Uneori, percepia negativ o ia naintea realitii, naintea faptelor unei persoane publice. Se ntmpl cu noi toi Mircea Marian: Spunei c suntei un intelectual. Dar ce prere avei c pe lista PSD se afl i Adrian Copilul Minune? Cristian Diaconescu: M-a deranjat ideea c ntre un intelectual i un administrator, ntre un intelectual i un om pragmatic nu se poate pune semnul egalitii. mi amintesc de 90, 91, mi amintesc de ideea c intelectualii pot fi eradicai de pe faa pmntului, pentru c sunt inutili, c ei nu produc. De aceea am apsat ostentativ pe cuvntul intelectual, dei i ceilali candidai la Primria Capitalei sunt intelectuali. Pe de alt parte, nu e un concurs de frumusee. Probabil c domnul de care spuneai dumneavoastr i-a depus candidatura pe baza unei evaluri a ceea cei dorete electoratul de acolo. (Interviu cu Cristian Diaconescu, Adevrul, 22 aprilie 2008)

Rspunsurile lui Cristian Diaconescu, consemnate n cadrul campaniei pentru Primria Municipiului Bucureti, sunt n concordan cu principiul politeii. Astfel, ntrebarea adresat de Ioana Lupea i oferea posibilitatea unui atac la adresa fostului primar al capitalei, Adriean Videanu. Totui, Diaconescu prefer s nu foloseasc aceast oportunitate i s acioneze conform maximei simpatiei, minimiznd defectele adversarului politic. Rspunsul la cea dea doua ntrebare ilustreaz maxima modestiei, prin minimizarea meritelor proprii i a apartenenei la categoria vizat: i ceilali candidai la Primria Capitalei sunt intelectuali. n limbajul juridic, politeea poate fi folosit dual: ca stil pozitiv de colaborare discursiv i ca posibilitate de sancionare a deviaiilor celorlali. Primul este ilustrat de discursul lui Cristian Diaconescu, apreciat chiar i de adversarii politici ca unul elegant. Politeea poate fi i o arm, atunci cnd d posibilitatea unui actor de a ilustra, prin diferen, lipsa de educaie i de cultur a dialogului pentru preopinent. Fie fragmentul urmtor:
Alex tefnescu: nainte de toate, vroiam s v ironizez (pe Mihai Tatulici, moderator i organizator, n.r.) c ai adus un public ultra-select pentru monologurile lui Gigi Becali. Cred c

74

Geoffrey LEECH, op. cit., p. 132. 48

nu va mai avea norocul s fie asistat, auzit, ascultat de oameni de o asemenea calitate. n al doilea rnd. George Becali: Pi dumneavoastr nu putei s facei nimic fr mine, domnu. Alex tefnescu: Nu mi-am terminat fraza George Becali: Dumneavoastr nu putei s scriei dac nu sunt oameni ca mine care s creeze locuri de munc i oameni care s primeasc salarii Alex tefnescu: Domnule Becali, stai s v spun George Becali: Nu avei hrtie, nu avei stilouri, pe ce scrie dac Mihai Tatulici: Domnule Becali, unii scriitori nu mncau George Becali: Nu putei s scriei, nu avei unde sta nu avei stilouri dac nu sunt oameni ca mine Alex tefnescu: Dumneavoastr nu tii cnd se termin o fraz Fraza mea a ajuns doar la jumtate n legtur cu veleitatea domnului George Becali de a fi votat i la categoria scriitori. (suprapuneri, n.r.), este de un comic involuntar imens George Becali: Am glumit Alex tefnescu: Domnule Gigi Becali dumneavoastr suntei simpatic ca personaj, ca scriitor suntei inexistent, dar din pcate suntei inexistent i ca cititor.. sta este lucrul regretabil. George Becali: Recunosc nu citesc pentru c m plictisesc citesc dou-trei foi i arunc cartea Alex tefnescu: Ideea de becalizare a Romniei nu este deloc un titlu de mndrie este un cuvnt sinistru adic becalizarea Romniei ar nsemna ca toat Romnia s vorbeasc numai de banii pe care i aduce n ar Exist multe alte valori mai importante dect banii. Nichita Stnescu nu a adus trei sute de milioane de euro n ar dar a adus valori mult mai importante dect ai adus dumneavoastr George Becali: Daaa! i ce-aducea Nichita Stnescu dac nu erau oameni ca mine!?! Alex tefnescu: Daca pretindei c avei bun sim, ar trebui s avei o anumit sfial cnd pronunai nume ca Nichita Stnescu (Emisiunea 10 pentru Romnia, RealitateaTV, 24 august 2007)

nclcrii repetate a maximelor modestiei (apelul la bani i la diverse fapte pe care le-a realizat) i tactului (ntreruperi repetate) de ctre George Becali i corespunde, la nivel de reacia discursiv, un limbaj politicos al criticului Alex tefnescu. Acesta taxeaz ntr-un ritm ascendent nclcrile principiului politeii realizate de ctre liderul Partidului Noua Generaie, n primul rnd pe maxima tactului, prin ataarea unor modalizatori la afirmaia: Nu mi-am terminat fraza, Dumneavoastr nu tii cnd se termin o fraz. n al doilea rnd, se atac i nclcarea maximei modestiei, minimiznd importanei banului prin raportare la valorile spirituale. Aadar, discursul juridic poate utiliza politeea att ca modalitate de construcie, ca deziderat innd de cultura dialogului, ct i ca tehnic de sancionare a abaterilor de la acest principiu. n planul actelor de limbaj, este necesar, de multe ori, moderarea acestora, tocmai pentru a nu se aduce atingere imaginii pozitive a actantului juridic.

II.12.2. nclcri ale maximei modalitii n raport cu limbajul

Dac politeea i ofer respectabilitate i posibilitatea de a o folosi ca arm discursiv defensiv i ofensiv, lipsa de politee ar putea folosi la ceva? ntrebarea pare retoric, dar exist situaii n care actorii publici folosesc acest instrument. Acest lucru se justific prin faptul c unele remarci picante, n esen profund nepoliticoase, aduc audien public i, ulterior, notorietate. 49

"Unde este domnul Debucean? St la distana c e cald. De ce ai venit aici, fratele meu? Ca s stai i s te uii? Fratele meu, hai s ne micam puin c altfel o s nnebunim toat circulaia cnd se ntoarce lumea din vacan. Aa c trebuie s v micai ct mai repede, mai ales c Primria Capitalei v st la dispoziie pentru orice problem vrei s rezolvai". (Clin Popescu Triceanu, Declaraie de pres, www.ziare.com, 18 august 2008)

Sintagma fratele meu este un atac al lui Clin Popescu Triceanu la imaginea pozitiv a interlocutorului, denumit iniial domnul Debucean. Limbajul acesta este mai degrab uzual bieilor de cartier dect premierului Romniei, ns ineditul exprimrii a fcut deliciul presei i l-a adus n atenia public. n al doilea rnd, transgresarea granielor unui limbaj politicos spre unul mai colocvial poate fi interpretat i ca un comportament lingvistic mai sincer, ntruct evit locurile comune ale discursului oficial. Poate c nu este ntmpltor faptul c n Romnia au i continu s aib succes politicieni care se remarc printr-un discurs direct, frust, n multe ocazii nepoliticos. Aadar, impoliteea poate aduce, n ocazii determinate, notorietate i, paradoxal, chiar credibilitate. Totui, astfel de tactici sunt mai degrab specifice liderilor de ni, aflai de obicei pe extremele spectrului social sau necunoscuilor. Lipsa de msur n utilizarea granielor limbajului politicos poate s aib efecte contrare: izolarea actorului social sau chiar ataarea unor apelative conotative negative.

50

CONTEXTUL N DISCURSUL JURIDIC

II.13.1. Maxima calitii n raport cu dimensiunea context

Aplicarea maximei calitii pe dimensiunea context conduce la exprimarea necesitii ca acesta s fie unul legitim. Maxima legitimitii contextuale nu trimite la obligativitatea ca discursul juridic s acioneze doar n contexte specifice, ci la necesitatea ca aceast resurs s fie folosit innd cont de riscurile ataate. Utilizarea unui context legitim este o resurs care poate fi util discursului juridic. ine ns de comportamentul strategic al unui actor social s respecte sau s ncalce aceast cerin, cu beneficiile i cu riscurile de rigoare. Prin context legitim nelegem lipsa de contradicie a acestuia cu normele i procedurile implicit ataate instituiei emitente i locului social specific. ntr-o manier mai clar, dar parial, aceast idee se poate exprima ca maxim: Evitai gafele! Spre exemplu, la aceast categorie intr comportamentul colocvial al ministrului romn de externe, Adrian Cioroianu, care, la o vizit oficial n Spania, atunci cnd Regele Juan Carlos I a remarcat coincidena zilelor de natere, a indicat cu degetul mare ridicat n sus aderena la aceast amabilitate. n ceea ce privete contextul referenial, legitimitatea acestuia vizeaz utilizarea parametrilor ntr-o manier caracteristic. Bineneles, indicii ataai au un rol mai mult de fixare a identitii fizice a spaiului discursiv: identitatea actorilor reflect statusurile n care acetia se afl, locul i momentul trimit la adresa i timpul evenimentului discursiv, iar mediul fizic la suportul discursiv, la proximitatea participanilor etc. Totui, exist n cadrul contextului referenial aciuni a cror ocuren atrage aprobarea sau dezaprobarea public. Astfel, statusul de preedinte atrage necesitatea unui comportament adecvat n orice situaie, ntruct preedintele reprezint ara n care a fost ales. Remarci la adresa jurnalitilor precum psric i guazar, n cazul preedintelui Traian Bsescu, sau mi, animalule, n cazul preedintelui Ion Iliescu, au atras dezaprobarea public a acestui tip de comportament. Aadar, se poate susine, ntr-o terminologie foucaultian, c nu se poate face sau spune orice, n orice moment. Contextul situaional atrage dup sine numeroase exigene, ntruct n cadrul acestuia se decripteaz comportamentul discursiv al actorilor. Astfel, fiecrui loc social i sunt ataate cutume i bune practici. O audien oferit de ctre reprezentantul unei autoriti publice presupune ascultarea petentului i ncercarea de rezolvare a problemei acestuia, n limitele legislaiei n vigoare. Dac, n schimb, autorul cererii este ironizat sau apostrofat, atunci se ncalc regulile implicite ataate situaiei sociale, iar omul politic este pasibil de sanciune public. Prin urmare, cerina ataat contextului situaional este de respectare a condiiilor implicite ale locului social. Contextul interacional impune un anumit mod de desfurare al schimburilor verbale. Atunci cnd participanii au convenit asupra unor reguli de desfurare a unei discuii, nclcarea acestora de ctre un actor conduce la penalizare public. De exemplu, atunci cnd doi oameni vorbesc n acelai timp n cadrul unei dezbateri televizate, cel care nu a respectat ordinea interveniilor va fi taxat pentru acest fapt, imediat, de multe ori chiar prin tierea microfonului, iar ulterior, prin posibila evitare de invitare la emisiuni similare. Rezult maxima fii n acord cu cadrul de desfurare al schimburilor discursive. Aadar, respectarea diverselor norme ataate categoriilor contextului este necesar pentru un discurs performant. Evitarea gafelor, a manifestrilor disonante locului social sau schimbului discursiv specific sunt tot attea cerine a cror nclcare crete riscul de insucces pentru discursul juridic. 51

II.13.2. nclcri ale maximei calitii n raport cu dimensiunea context

La acest nivel ntlnim tehnica de imitare a contextului, care const n mprumutarea, total sau parial, a elementelor definitorii ale unui alt cadru dect cel juridic, n ncercarea de a spori efectul sau credibilitatea acestei forme de discursivitate. Recompensele imitrii contextului pot fi uriae, dar i riscurile ataate sunt pe msur. n fotografia urmtoare, identificm o copiere a unui context religios, instaniat prin transpunerea unei opere de art cretine ntr-un afi electoral:

Afi PSD pentru Primria i Consiliul Local Arad, www.cotidianul.ro, 25 aprilie 2008

n afiul de mai sus, candidaii Partidului Social Democrat la Primria i Consiliul Local Arad imit, ntr-un afi electoral, celebrul tablou al lui Michelangelo Cina cea de Tain. n rolul lui Isus este Dorel Cprar, candidatul social-democrat la primria oraului Arad, iar apostolii sunt ntruchipai de candidaii acestui partid la posturile de consilieri municipali. Mass-media a relatat pe larg evenimentul, cu numeroase atitudini critice, dublate de o poziie negativ a Bisericii Ortodoxe Romne. Purttorul de cuvnt al acesteia, printele Constantin Stoica, a afirmat c: Patriarhia consider inoportun folosirea chipurilor ierarhilor n campania electoral. Noi nu avem exclusivitate pe simbolurile religioase, la icoane, la cruce, la termeni. Cred c e un kitsch forat care dovedete lipsa de imaginaie a celor care au conceput acest material electoral". Rezultatele unei astfel de atitudini s-au reflectat la vot. Astfel, PSD a obinut doar 7,1% din voturile ardenilor, mult sub media pe ar de aproape 30%. Din ilustrarea de mai sus nu rezult c imitarea contextului este contraproductiv n general, ci faptul c distana dintre model i imitaie a fost prea mare pentru ca discursul s aib succes. S-au nclcat, simultan, i tabuuri ataate locului social corespunztor discursului religios. Asumarea de ctre discursul juridic a componentelor altor tipuri de discurs are un succes sporit prin repetiie i desacralizare succesiv. Astfel, sintagma aa s ne ajute Dumnezeu!, utilizat n discursul religios cretin, este att de des utilizat de unii juriti sau inculpi nct nu mai suscit proteste, ci se transpune ntr-o resurs a diverilor actori sociali prin posibilul transfer de credibilitate. 52

II.14.1. Maxima cantitii n raport cu dimensiunea contextului

Mecanismul cantitii la acest nivel presupune adecvarea contextului discursiv. Nu este vorba de utilizarea unui context ilegitim, ci de necesitatea ca, n cadrul fiecrui situaii juridice specifice, s se intervin n aa fel nct discursul s se coreleze cu ansamblul, ntruct, dincolo de anumite limite, notele discordante afecteaz succesul. n ceea ce privete contextul referenial, actanii discursului au de fiecare dat identitate proprie. Abaterea major de la acea identitate conduce la apariia riscului inadecvrii noii ipostaze la imaginea construit. i n ceea ce privete mediul fizic de desfurare este necesar o adaptare la caracteristicile suportului. Un afi sau pliant necesit puin text, formule eseniale, o grafic percutant. Prezena la emisiuni radio trebuie pregtit, ntruct omul politic, existnd doar sonor, trebuie s preia din regulile jurnalismului specific: s vorbeasc ntr-un anumit ritm, cu o anumit tematic. Televiziunea vine i ea cu setul su de cerine: de la mbrcminte la ansamblul sunet-imagine. Spre exemplu, folosirea unei cmi cu dungi nguste i apropiate este contraindicat, ntruct pe televizor efectul este unul de tip miraj, de cea i de joc de culori. n aceast situaie, se abate atenia de la ceea ce se susine la aspecte nerelevante ale mesajului discursiv. n ceea ce privete contextul interacional, se impun limitarea: discursul s nu mearg n sens contrar evoluiei generale a comunitii. Aceasta se refer la faptul c un discurs trebuie s in cont de ceea ce dorete societatea la un moment dat. Dac nu se ncadreaz n curent, el risc s-i piard suportul popular. Aadar, adecvarea contextual trimite la un ansamblu de limitri pentru comportamentul discursiv al actorului public. Acesta trebuie s ofere o coeren a imaginii de ansamblu, s se adapteze la condiiile suportului de transmitere, s nu depeasc limitele doctrinei asumate i s respecte dezideratele generale ale publicului.

II.14.2.nclcri ale maximei cantitii n raport cu dimensiunea context Contextul este un element dinamic, el se transform o dat cu fiecare aciune ntreprins asupra sa. Spre exemplu, n ceea ce privete contextul interacional, tehnicile de necooperare ntlnite aici constau n modificarea contextului enuniativ prin modificarea cantitii de informaie oferit receptorului. Putem identifica dou metode, ambele avnd nume edificatoare: tehnica piciorului n u i tehnica uii n fa75, definite de Robert-Vincent Joule i de Jean-Lon Beauvois n Tratatul de manipulare. In ceea ce ne privete, vom utiliza aceast teoretizare pentru a ilustra formele pe care le ia maxima necooperant a cantitii pe dimensiunea context. Aceste tipuri de necooperare acioneaz prin transformarea elementelor contextului astfel nct, la final, receptorul se trezete ntr-o situaie n care variantele decizionale se reduc la una singur, dorit de emitent. Tehnica piciorului n u const adresarea a dou cereri: prima mic, ce nu implic un mare efort din partea receptorului, a doua mare, cuprinznd solicitarea obiectului sau serviciului pe care emitentul l-a urmrit de la nceput. Aceast tehnic se bazeaz pe ideea c,
75

Robert-Vincent JOULE, Jean-Lon BEAUVOIS , Tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1999. 53

iniial, receptorul i creioneaz un context n care i formeaz despre sine o imagine de persoan amabil, context la care, ulterior, nu vrea s renune. Ua n fa este o tehnic n care se inverseaz ordinea celor dou cereri din cadrul tehnicii piciorul n u. Cererea mult mai greu de ndeplinit este prezentat prima i apoi cea vizat de la nceput. n cadrul discursului politic oficial, de exemplu, se anun creterea preului la carburani cu 300%, iar dup ce se protesteaz se ajunge la 75% care, de fapt, era intenia iniial. Un astfel de exemplu ne arat cum poate un discurs politic s foloseasc variaia cantitativ a derulrii unor evenimente pentru atingerea obiectivelor proprii. Prescriptiv, acest mecanism performeaz atunci cnd actorul public reuete s dozeze optim diversele intervenii asupra contextului. Acesta presupune, pe de o parte, ntocmirea i realizarea unui plan de aciune, i, pe de alt parte, ca toi ceilali s reacioneze conform expectanelor. Ambele condiii sunt necesare, ns greu realizabile, astfel nct situaiile descrise mai sus se ntlnesc destul de rar.

II.15.1. Maxima relaiei n raport cu dimensiunea context Maxima relaiei pe dimensiunea context trimite la dezideratul spectaculozitii, ntruct relevana presupune, minimal, ca publicul s intre n contact cu mesajul, iar acest contact nu se realizeaz dac un discurs juridic nu atrage atenia asupra sa. Contextul poate fi adaptat diverselor categorii sociale. Astfel, utilizarea internetului i practicarea jocurilor pe computer sunt specifice tinerilor. Prin urmare, simbolistica juridic trebuie s respecte imperativul relevanei. Tendina spre creterea spectaculozitii discursului trebuie s in cont, n crearea contextelor discursive, i de riscurile decredibilizrii.

II.15.2. nclcri ale maximei relaiei n raport cu dimensiunea context Necesitatea atragerii ateniei mass-media implic o cretere a dimensiunii spectaculare. n acest fel ncepe s se piard din vedere esena juridicului, care este conducerea societii prin intermediul statului, a sistemului de drept, i nu prin intermediul mass-media. Maxima necooperant a relaiei acioneaz pe dimensiunea contextului prin tehnicile dramatizrii i divertismentului. Dramatizarea const n crearea unui context discursiv n care se ngroa cadrele dezbaterii, crendu-se o impresie de amploare, de tragedie naional, pentru un eveniment care nu are dect cel mult o importan pentru un anumit om. Aceast tehnic a fost utilizat, spre exemplu, atunci cnd Dan Voiculescu, preedintele Partidului Conservator, nominalizat la postul de vicepremier al Romniei n 2006, a fost dezvluit de ctre CNSAS drept persoan care a colaborat cu fosta Securitate. Dan Voiculescu a dramatizat situaia prin denunarea actului ca realizat la presiune politic i prin ameninri cu retragerea de la guvernare. Acest principiu face ca o simpl reacie a cuiva s devin un atentat criminal, o ntrunire a ctorva adepi devine o manifestaie a ntregului popor. El se pune n aplicare n discursul multor oameni politici care au probleme cu instituiile de for ale statului. La polul opus se afl divertismentul, prin care nelegem tendina de depreciere a actului politic, n ncercarea de bagatelizare a diverselor evenimente, tradus popular n circ. Un alt exemplu este aciunea realizat de ctre Corneliu Vadim Tudor i Partidul Romnia Mare cu prilejul prezentrii n Parlamentul Romniei a concluziilor Comisiei 54

Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia, supranumit i Comisia Tismneanu. Raportul Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia a fost elaborat pentru a oferi Preedintelui Romniei o baz tiinific de analiz i de evaluare a consecinelor dictaturii comuniste din Romnia. Preedintele Romniei, Traian Bsescu, s-a prezentat n faa Parlamentului, pentru a citi concluziile i pentru a condamna comunismul. Regimul comunist din Romnia a fost ilegitim i criminal76. Raportul, care conine referiri negative la activitatea unor lideri politici importani din perioada comunist i post-comunist, Ion Iliescu i Corneliu Vadim Tudor, a strnit vii reacii, iar anunata lui prezentare n Parlament a condus, din partea celor vizai, la dou tipuri de atitudini. Prima, de boicotare, din partea lui fostului preedinte al Romniei, care a absentat la lucrrile Parlamentului, cealalt, de depreciere i de mpiedicare a citirii Raportului, din partea lui Corneliu Vadim Tudor. Reprezentanii PRM au fluierat i au huiduit pe toat durata prezentrii raportului. n plus, aveau cartonae roii pe are i le artau lui Traian Bsescu i defilau cu un afi pe care scria Pucria mafiotului, iar imaginea din fundal l nfia pe Traian Bsescu n dosul gratiilor. Astfel de manifestri sunt ncercri de a arunca n derizoriu un act juridico-politic cu o ncrctur simbolic aparte: condamnarea n Romnia a comunismului ca regim politic. Dramatizarea i divertismentul sunt dou modaliti prin care se sporete caracterul spectacular al discursului juridic. Este necesar ns folosirea limitat a acestor tehnici. O dat ce orice reacie este dramatizat, atunci gradul de sensibilitate al publicului scade, iar urmtoarele reacii trebuie s fie i mai puternice. Evident c, pn la urm, i resursele dramatizrii se epuizeaz. n cazul celeilalte tehnici, punctarea cu divertisment a diferitelor discursuri poate s trezeasc simpatie, dup cum un dozaj mrit risc s transforme actorul social n clovn. II.16.1. Maxima modalitii n raport cu dimensiunea context Importana mizelor puse n joc, disponibilitatea unor resurse economice i organizaionale mari, posibilitile de extindere n diverse cmpuri sociale fac din discursul juridic un loc al inovaiei i transformrii permanente. Schimbrile discursive sunt necesare, ns nu i orice modificare aduce succes. n acest punct, mecanismul modalitii pe dimensiunea contextului discursului politic exprim necesitatea unui context recognoscibil. Recognoscibilitatea contextual trimite la exigena asigurrii, pentru public, a posibilitii de nelegere a discursului proferat n cadrul unui context specific. Ambiguitatea contextual presupune nu doar posibiliti de valorificare pozitiv pentru actorul social, prin specularea transferurilor de credibilitate i resurse dinspre alte tipuri de discursuri, ci i riscuri. Astfel, un discurs depinde de fixarea, n plan public, a unui referenial clar i distinct. Dac un interlocutor apare n prea multe statusuri i roluri, atunci el confuzeaz publicul i se expune riscurilor transferului negativ de imagine. Spre exemplu, un actor social poate s fie, simultan, parlamentar, profesor universitar i avocat. Dincolo de libertatea de profesie, de prestare a diverselor servicii, faptul c unii oameni politici apr, n calitate de avocai, infractori notorii sau firme aflate n conflict cu instituii ale statului ridic semne de ntrebare privind posibilul conflict de interese ntre diversele posturi sociale ale aceluiai om i afecteaz, n plan public, imaginea statusului politic (dup cum, corolar, relaiile politice pot s foloseasc statusului de avocat).

76

Raport final al Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romnia, http://www.presidency.ro, p. 638. 55

Aceeai necesitate de claritate vizeaz i locul social. ntr-un i acelai loc social, alternarea diverselor roluri ale emitentului produce modificri posibilitilor de interpretarea discursiv. Rezult necesitatea unei univociti a locului social. n sfrit, n ceea ce privete contextul interacional, maxima modalitii trimite la faptul c nlnuirea actelor de limbaj trebuie s corespund unei coerene a derulrii schimburilor verbale din contextul respectiv. Dac un actor social face o glum, iar preopinentul nelege totul la modul serios, incoerena acestuia prin raportare la context se poate reflecta n atitudinile publice. II.16.2.nclcri ale maximei modalitii n raport cu dimensiunea context La acest nivel ntlnim tehnica transferului situaional, care const n utilizarea de ctre un actor social a multiplelor statusuri i roluri pe care le are n plan social (profesional, familial, cultural etc.) pentru a-i maximiza impactul. Spre exemplu, aceast tehnic este utilizat cu mult succes de ctre politicianul romn George Becali care, n virtutea calitii sale de finanator al echipei de fotbal Steaua i de membru al PNG i-a crescut exponenial expunerea mediatic, fapt concretizat ulterior att n creterea notorietii publice, ct i a inteniilor de vot chiar i dup o arestare spectaculoas. Aadar, tehnica transferului situaional poate contribui la atingerea unor obiective de moment.

56

n concluzie, prezentm rezultatul sintetic al analizei mecanismelor discursului juridic:

Maxima Componentele discursului juridic Argumente Calitii Cantitii Relaiei Modalitii

C1. Veridicitate C2. Validitate C3. Atractivitate C4. Legitimitate

C5. Schematizare discursiv C6. Suficien C7. Credibilitate C8. Adecvare

C9. Focusare C10. Dialogicitate C11. Simbolistic C12. Spectaculozitate

C13. Claritate C14. Coeren C15. Politee C16. Recognoscibilitate

Forma argumentrii Limbajul Contextul

Tabel rezumativ privind mecanismele cooperante ale discursului juridic

Corolar, sistematizarea tehnicilor de necooperare discursivapare n tabelul urmtor:

Maxima necooperant a Componentele discursului juridic Argumente Minciuna Amalgam 1/0 Afirmaii fr dovezi Mistificarea Zvonul Forma argumentrii Sofisme ale schemelor argumentative; Sofisme de logic; Sofisme ale punctelor de plecare; Sofisme de nchidere; Supralicitarea Minimalizarea Selecia Propoziii generalizatoare inutile Repetarea formulelor lipsite de sens Sofisme de confruntare Sofisme de roluri; Sofisme ale reprezentrii punctelor de vedere; Sofisme de aprare; Sofisme ale premiselor implicite; Limbajul Ironia Conotaia Peiorative Contextul Imitarea contextului Picior n u Ua n fa Seducia Inflaia de valori Simplificarea limbajului Transferul Apelul la sentimente Dramatizarea Divertismentul Transferul situaional Impoliteea Argumente ambigui Argumente obscure Argumente prolixe Incoerena Sofisme ale utilizrii limbajului. Calitii Cantitii Relaiei Modalitii

Tabel rezumativ privind tehnicile de necooperare discursiv

57

III. LIMBAJUL JURIDIC INTRE ORIGINALITATE SI RITUALISM n zilele noastre, retorica juridic presupune o elocven noucare s cuprind cunoaterea regulilor de construcie a discursului juridic, a regulilor argumentare retoric, a procedeelor oratorice elementare. Aceast nsuire a tehnicii retorice permite rezolvarea rapid a problemelor ridicate de pledoarie, evitarea pierderii de timp, evitarea unor greeli de exprimare i de comunicare care pot avea consecine grave. In contextul activitatii juridice se vorbeste despre adevar faptual juridic, care este diferit de adevarul cognitiv. Doua propozitii pot exemplifica acelasi fapt in modalitati diferite,astfel reiesind doua rezultate diferite. Una dintre ele va exemplifica adevarul, cealalta poate fi veridica daca este dovedita si verificata rational. Pentru a li se considera valoarea de adevar, propozitiile juridice trebuie sa aiba un semnificant si sa trimita la un referent exterior lor in chip univoc.Proba este mijlocul juridic de convingere prin intermediul caruia se urmareste stabilirea adevarului. Legiuitorul construieste adevarul juridic, sub forma poruncii din lege, astfel incat aplicarea ei la cauze singulare sa rezulte intr-o hotarare judecatoreasca considerata drept adevar.din punct de vedere logic avem doua feluri de a obtine adevarul: a)relatia de semnificare cognitiva e verificata si confirmata direct, nemijlocit, prin observatii si experiment (propozitia logica este adevarata si avem confirmarea ei prin adevar material); b)daca verificarea propozitiei se realizeaza prin alte propozitii deja stabilite ca fiind adevarate avem de a face cu adevarul formal. Fiecare avocat este preocupat de castigarea procesului in favoarea clientului pe care il reprezinta, adaptand legile la conditiile pentru care si in care actioneaza. Se pot elabora multiple tipologii ale limbajelor i n structura fiecreia se poate gsi o csu pentru ceea ce se numete, n general, limbaj juridic (un anumit limbaj de specialitate, utilizat cu precdere n sfera dreptului). Prin limbaj de specialitate se poate nelege, simplu, un mod de folosire a unei limbi ( mai ales a lexicului ei ), specific profesiunilor i grupurilor sociale Acesta se va deosebi de un limbaj standard, uzual, general, comun, cu fapte i reguli lingvistice folosite n mprejurri obinuite, neoficiale, (normale, neafective) de toi vorbitorii instruii ai unui idiom ( idiom = unitate lingvistic, e.g. limb, dialect, subdialect sau grai ). Se va nelege c limbajul juridic este un limbaj de specialitate utilizat n teoria i practica dreptului. Limbajul juridic, pe de o parte, nu este apanajul exclusiv al juritilor (el poate fi utilizat i de persoane ce nu aparin explicit sferei de activitate juridic, domeniului dreptului; ca atare, el poate fi folosit n mod corect, sau dup ureche, ultima variant genernd adeseori efecte ilare), pe de alt parte, este de la sine neles c, n mod strict, nu exist limbaj de specialitate, deci nici limbaj juridic - 100% ( limbajul de specialitate interfereaz, normal, cu limbajul standard, comun ).

Precizri cu privire la vocabularul juridic Exemple de cuvinte i expresii din vocabularul tehnic al teoriei i practicii juridice pot fi date ntr-un numr nelimitat: audiere, avocat al poporului, cauiune, cazier, impunitate, instan de judecat, judiciar, legalitate, magistrat, mandat de arestare, parchet general, probatoriu, tribunal, .a.m.d. Se pot evidenia i o serie de particulariti ale vocabularului juridic, sub aspectul su tehnic: 58

Spre deosebire de dreptul anglo-saxon, dreptul romnesc este o continuare a dreptului roman. Prin urmare, vom ntlni un numr foarte mare de cuvinte originare din vocabularul dreptului roman ct i multe maxime latine. De fapt, calitile excepionale ale limbii latine (culte) de a formula, superconcentrat i extrem de clar, o serie de adevruri i principii, sunt exploatate i n alte sisteme de drept, inclusiv n dreptul anglo-saxon. (ii) Exist un idiom al juritilor, determinat de vocabularul tehnic-juridic, similar altor arii profesionale. El poate fi neles, firesc, cu precdere de cei ce aparin acestei arii i aproape deloc de ctre cei ce nu au pregtirea corespunztoare. Ex: comisie rogatorie, admitere n principiu, competen dup materie, etc (iii) Vocabularul tehnic-juridic, la fel ca alte vocabulare de specialitate, este n continu amplificare i restructurare. Viaa, complicarea relaiilor interumane i sociale propriu-zise, impune acest impact. Morala practic este necesitatea efortului continuu de a fi la zi. S ne amintim mutatis mutandis de principiul de drept dup care necunoaterea legii nu te absolv de vinovie dac ai nclcat legea respectiv. (iv) Se vorbete despre o determinare pragmatic a limbajului juridic. Ea exist, normal, i n alte limbaje de specialitate, dar, se pare c, n domeniul juridic, este mult mai pregnant. Raiunea acestei determinri se va vedea c rezult i din funciile limbajului juridic. Mai precis, funciile generale ale limbajului n genere se vor mldia, nuana specific pe domeniul juridic. (v) Exist o dubl circulaie a termenilor: (a) una intern, n cadrul limbajului juridic i (b) alta extern, ntre limbajul juridic i alte limbaje de specialitate, ultima avnd un dublu sens : dinspre limbajul juridic, n afar i spre limbajul juridic, din afar [ ibidem, p. 78 ]. Este un fenomen ct se poate de normal. Adaug c prin afar nu trebuie s nelegem numai alte limbaje de specialitate, ci i aa-zisa limb comun. O parte din limbajul natural general se educ juridic, tot aa cum o parte din limbajul juridic se laicizeaz. n acelai timp se atrage justificat atenia asupra limbajelor marginale de tip argou sau jargon, limbaje de circulaie n anumite medii, tot marginale. Pentru juriti prezint interes lumea interlop i mediul infracional unde se nvedereaz cinicul adevr dup care limba ne e dat ca s ne ascundem gndurile. Totodat este imperios necesar ca juritii s acorde maxim atenie limbajului pe care l folosesc: pe lng logica impecabil (deziderat numai aparent facil), exprimarea n limbaj juridic trebuie s dispun de claritate i transparen semantic, viznd obligaiile, persoana/persoanele, perioada, modul de ndeplinire, etc. Costul unor erori n acest sens poate fi uria, uneori irecuperabil.

(v)

Funciile limbajului juridic

1. Funcia cognitiv-informativ a limbajului juridic. Ca funcie semantic de natur sincronic, ea presupune capacitatea limbajului de a instrumenta informaia (cognitiv). Limbajul permite descrierea i explicarea obiectelor, fenomenelor, strilor de fapt din lumea n care trim. Ex. (a) propoziie care descrie o stare de lucruri: Depirea vitezei legale este o contravenie (b) propoziie care explic ( cauzal ) o stare de lucruri: Datorit vitezei cu care se deplasa, conductorul auto nu a putut frna la timp 59

Aceste capaciti sunt deosebite. Prin ele limbajul ne ofer informaie (cognitiv). Aceast informaie poate fi adevrat sau fals. Propoziiile care exprim ntrebri, ordine, rugmini, .a.m.d. nu pot fi adevrate sau false. Unii autori introduc alturi de valorile de adevr adevratul i falsul - i valoarea de adevr indecis/nesigur. Problema valorii de adevr a propoziiilor cognitive este o problem ce se poate tratata i logic, i filosofic, etc. Din punct de vedere filosofic, cred c este strict necesar o scurt trecere n revist a unor concepii/teorii tradiionale despre adevr. Vom delimita doar la teza fundamental a fiecreia dintre ele: - Teoria adevrului - coresponden (cea mai rspndit i cea mai acceptat, datorit relevanei ei pentru simul comun) : ideile noastre sunt adevrate atunci cnd corespund cu realitatea. Sau mai rafinat: ideile noastre au valoarea de adevr adevrat atunci cnd corespunde cu realitatea, faptele descrise etc. Problema aplicrii acestui criteriu, dei pare simpl, este totui destul de complicat. - Teoria adevrului - coeren : ideile noastre sunt adevrate atunci cnd nu contrazic celelalte idei/opinii deja acceptate de ctre comunitate. A cere ca adevrul acestor idei s fie garantat de concordana (dac se poate, deplin) este o pretenie prea tare, dac nu chiar absurd, pentru c ar bloca progresul cunoaterii; - Teoria adevrului - utilitate ( concepia pragmatismului ): ideile nu sunt prin ele nsele adevrate, ele sunt fcute s fie astfel dac putem dovedi c sunt utile, fructuoase, funcionale n activitatea practic; Se remarc faptul c nici una dintre aceste teorii (iar seria de teorii ale adevrului poate continua), luat izolat, nu este perfect. Ele se ntreptrund funcional. Pentru jurist funcia informativ a limbajului i rolul deosebit al propoziiilor descriptive este de netgduit. Orice jurist pentru a conferi o fundamentare suficient (n accepiunea principiului raiunii suficiente) unei soluii, n fond oricrui act juridic () este obligat s apeleze la cel puin dou tipuri de temeiuri (premise), diferite inclusiv prin sursa lor: unele provin din descrierea faptelor i a situaiilor aflate n discuie i vor lua forma unor propoziii cognitive, iar altele provin din interpretarea corect a normelor legale (a legilor) relevante pentru faptele sau situaia n cauz. Dat fiind raportul dintre corectitudine (validitate) logic i adevr, devine evident c valoarea i eficiena soluiei aleas de jurist, care din punct de vedere logic apare ca o concluzie, depind n mod necesar de ambele feluri de premise, adic, att de valoarea de adevr a propoziiilor cognitive prin care sunt redate informaii despre proprietile i cauzele faptelor i situaiilor aflate n discuie, ct i de calitatea interpretrii legii (s.a.) [ BIELTZ, P., GHEORGHIU, D., 1998, p. 80 81 ]. 2. Funcia de comunicare a limbajului juridic. Pentru a rspunde pertinent la ntrebarea Care este specificul comunicrii prin limbaj n spaiul juridic, al jurisprudenei ? ar fi necesar un larg cerc hermeneutic asupra comunicrii. Pentru a intui unde se situeaz competena i performana comunicaional a limbajului juridic, voi trece n revist cteva tipuri de definiii date comunicrii. Deci, comunicarea ar putea fi: nelegere - receptarea, nu doar transmiterea mesajelor Interaciune, relaie schimbul activ i coorientarea Reducerea incertitudinii ipotetic dorin fundamental, care duce la cutarea de informaie n scopul adaptrii Intenie accentueaz faptul c actele comunicrii au un scop Momentul i situaia - acordarea de atenie contextului actului comunicativ Putere - comunicarea vzut ca mijloc de influen. Aria de aciune a limbajului juridic, prin funcia sa comunicaional, s-ar prefigura ntrun zig-zag specific: (a) s-ar superpoza pe cmpurile de limbaj, al mijloacelor de expresie i pe cel al comunicrii sociale: (b) natura comunicrii ar fi cea interpersonal, global 60

instituionalizat; (c) studiul su ar avea tangene cu lingvistica, psihologia, retorica i sociologia. Funcia de comunicare a limbajului poate fi realizat total, parial sau deloc. Avnd schematic cazul comunicrii bipolare ntre A (emitor) i B (receptor), dar unidirecionate, i.e. de la A la B, presupunem c A produce o serie de cuvinte ce au un anumit neles, iar B le recepioneaz (i.e. le aude, le citete). B va lega de cuvintele recepionate un anumit sens. Sensurile la A i B se pot afla n trei situaii: (i) pot coincide, i.e. comunicarea a avut succes deplin; (ii) pot fi parial diferite, i.e. comunicarea nu a reuit pe deplin, s-a produs fie o confuzie, fie o greit nelegere; (iii) pot fi complet diferite, i.e. comunicarea a fost eec total, soldndu-se cu incomprehensiune Rezult c funcia de comunicare a limbajului poate fi perturbat - n cazul limbajului natural de polisemia termenilor i expresiilor ( e.g. vaguitatea, ca polisemie referenial, ambiguitatea, ca polisemie de sens ), dar mai ales de ignorana partenerilor angajai n comunicare, .a.m.d. 3. Funcia direcionar-sugeratoare a limbajului juridic. Limbajul uman particip la constituirea, stocarea, procesarea, reactualizarea, transmiterea informaiei. Sub acest aspect, el are un rol decisiv n cunoatere. Rolul su nu se oprete ns aici. Exist formulri de limbaj prin care emitorul (sursa) caut s induc receptorului (destinatarul) anumite idei, stri emoionale. Alte formulri pot avea ca finalitate direcionarea (orientarea), sugerarea (pretinderea), etc. Toate acestea vizeaz realizarea sau nerealizarea unui anumit comportament, angajarea sau nonangajarea ntr-o anumit activitate, obinerea sau neobinerea unui anumit rezultat de ctre destinatar. La o analiz atent i sistematic, aceast funcie direcionar-sugeratoare este mult mai important dect s-ar crede, mai ales n cazul limbajului juridic. De aceea se impun o serie de constatri: (i) Funcia se realizeaz prin intermediul limbajului articulat (oral i scris) ct i prin cel eminamente simbolic; (ii) Ea presupune exercitarea funciei informative i de comunicare cci trebuie s existe o informaie i ea trebuie s ajung cumva la destinatar spre a putea declana n acesta strile menionate; (iii) n momentul emiterii unui astfel de mesaj prezena destinatarului este obligatorie - cnd mesajul este oral; nu este obligatorie - dac mesajul este scris sau nregistrat pe un suport material oarecare (la modul verbal sau simbolic); (iv) Destinatarul poate fi individual sau colectiv, potenial sau real; (v) Mesajele de acest tip pot avea un referent actual i atunci prezena destinatarului este obligatorie; ele pot avea un referent virtual i atunci prezena destinatarului se impune numai la momentul n care face sau trebuie s fac uz de informaia respectiv. Mai poate exista situaia cnd agentul executant al normei sau ordinului are stocate n memorie informaiile respective i le reactualizeaz numai n momentul i n legtur cu aciunea/aciunile corespunztoare, .a.m.d. Din punct de vedere mai degrab psihologic, se poate vorbi de enunuri de avertizare de tipul : Iat c !, Atenie!, Nu!, Extrordinar !, Mi s fie ! etc. Specificul lor, la nivel general este c prin propoziiile redate de ele e urmrete ca cineva s adopte o anumit atitudine, sau s aib un anume comportament n mod automat, adic fr ca pentru aceasta persoana n cauz s dispun i de un timp de reflecie pentru a decide dac este sau nu cazul s adopte acea atitudine, respectiv s aib acel comportament. 4. Funcia expresiv a limbajului juridic

61

Despre resursele de expresivitate ale limbajului verbal (articulat), oral i scris, resurse intra-lingvistice i extra-lingvistice, am fcut o serie de meniuni la analiza mecanismului discursiv credibilitate. n condiii de normalitate, orice propoziie cognitiv ndeplinete simultan dou funcii, una informativ, () exprim informaii despre proprieti ale unor obiecte sau despre cauze ale unor evenimente, i alta expresiv, n sensul c, n acelai timp cu informaiile n cauz, red i convingerea celui care a produs-o c lucrurile stau aa cum a declarat c stau. Este clar c formulrile noastre n limbaj spun mai mult dect vor ele s comunice. Pe lng informaia pe care emitorul intenioneaz s o comunice la suprafa, mai apar i alte informaii de adncime. De multe ori, fie c emitorul/sursa las s se ntrevad i altceva dect spune efectiv, fie c receptoru/destinatarul ghicete i altceva din cele spuse efectiv de ctre emitor/surs. Pentru juriti, a citi printre rnduri, a intui i altceva dect se afirm sau neag, se poate dovedi extrem de important n anumite contexte judiciare. Este similar cu ceea ce are de fcut, de pild, un medic psihiatru, sau pur i simplu un psiholog. Multe din aceste aspecte revin funciei expresive a limbajului. Deci, funcia expresiv se realizeaz deseori pe baza unei capaciti speciale a limbajului natural, de a sugera i de a transmite stri afective. Caracterul instantaneu al producerii unor astfel de enunuri, crora le revine exclusiv funcia expresiv a limbajului, face ca ele s poat fi considerate, sub un anumit aspect, ca avnd i rolul de simptom al unei stri de fapt. Fie c expresiile sunt propoziii exclamative sau interjecii, fie c nu, ele au rolul de a exterioriza (deliberat sau nu ! ) sentimente, i.e. triri subiective ale cuiva , ntr-o anumit situaie: surpriz, fric, plcere, durere, satisfacie, mnie, etc. . 5. Funcia protocolar a limbajului juridic Rolul social al limbajului este de netgduit. Exist contexte sociale deosebite care necesit un limbaj formulat aparte. Astfel de contexte denot marcarea att prin limbajul respectiv, ct i printr-un comportament adecvat a unor evenimente i circumstane care au o semnificaie cu totul special n viaa comunitii. n astfel de cazuri se urmrete fie conferirea de solemnitate, fie inducerea de respect cu privire la anumite persoane, momente, lucruri, evenimente, etc. Att limbajul utilizat ct i comportamentul aferent trebuie s urmreasc respectarea unui anumit algoritm prestabilit - prin tradiie, prin hotrri exprese ale unor instane corespunztoare ale societii - sau chiar improvizat ad hoc. Este vorba de ceea ce se numete, n genere, protocol. n situaii de protocol, sau considerate protocolare se va utiliza deci un anumit limbaj, cu funcie adecvat. Trstura definitorie a limbajului de protocol (sau de ceremonial) este c nu are o funcie informativ: enunurile nu vizeaz proprieti ale unor lucruri, cauze ale unor fenomene, etc.; el nu are nici funcie comunicativ, nici direcionar-sugeratoare sau expresiv. n legtur cu acest aspect, trebuie s fac ns o remarc de principiu: funciile limbajului, aa cum au fost prezentate pn acum, nu sunt disjuncte, ele pot interfera i chiar se pot mpleti; exist destule cazuri cnd enunuri ( propoziii ) ndeplinesc simultan mai multe funcii. Ceea ce prevaleaz la un moment dat poate fi o funcie sau alta. Este o situaie similar, de plid, cu facultile i funciunile psihice, care nu sunt paralele ci exist i acioneaz ca sistem; doar din raiuni didactice sunt prezentate i analizate separat. Mai trebuie s adaug aici i aspectul pragmatic, deosebit i evident, al enunurilor protocolare. (ex. jurmntul depus de un martor n instan, o cerere adresat unei oficialiti, alocuiunea prilejuit la acordarea unor medalii, premii, grade militare, pronunarea unei sentine judectoreti, etc.). Toate aceste forme de exprimare oral sau scris necesit respectarea unui astfel de algoritm ale crui finaliti au fost deja explicitate. Se mai impune aici o ultim observaie: exist enunuri foarte asemntoare cu cele protocolare, dar care - prin sens i context nu pot fi considerate ca atare. Deosebirea este relativ greu de fcut, pentru c relativitatea frontierei, dintre formulrile protocolare i cele ce nu sunt expres protocolare, este mutat n relativitatea 62

frontierei dintre contextul protocolar sau ceremonios i cel ce nu ntrunete, cel puin formal, aceste condiii. 6. Funcia performativ a limbajului juridic Analiza logic a limbajului uman, n general, i a limbajului juridic, n special, evideniaz - poate nu destul - aspectul pragmatic al acestuia. Pot afirma c, din momentul n care se are n vedere rolul informaional i comunicaional al limbajului, perspectiva pragmatic este deja angajat. Teoriile clasice ale lui J. L. Austin i J. H. Searle, cu privire la actele de limbaj dovedesc nevoia acestei analize menite s clarifice i mai mult problema. J. L. Austin s-a opus tradiiei anglo-saxone dup care limbajul, mai ales prin afirmaiile pe care le construiete, are funcie eminamente descriptiv. S-a dovedit c exist un numr imens de enunuri, chiar afirmative, ce nu pot fi considerate vericondiional. Postulatul cu privire la caracterul fundamental descriptiv al limbajului devine, pentru J. L. Austin iluzie descriptiv . Este nevoie, aadar, s se diferenieze ntre afirmaii constatative (i.e. care sunt descrieri) i afirmaii ce nu se ncadreaz n aceast categorie i pe care Austin le va numi enunuri performative. Enunurile performative satisfac dou proprieti: (a) nu descriu nimic i deci nu sunt nici adevrate, nici false; (b) corespund executrii unei aciuni. De aici, reluarea obsedantei ntrebri: ce facem atunci cnd spunem ceva ?. Pentru J. L. Austin, atunci cnd spunem ceva, n fapt, noi ndeplinim trei categorii de acte: (a) un act fonetic - producerea anumitor sunete; (b) un act fatic - producerea anumitor cuvinte, ntr-o construcie dat i cu o intonaie dat; (c) un act retic - utilizarea unei anumite construcii de limbaj, care are o semnificaie determinat i care este generat de cuplul sens referin. De aici, necesitatea distinciei ntre alte trei acte de limbaj,corespunztoare: (a) actul locuionar - care se realizeaz prin faptul de a spune ceva; (b) actul ilocuionar - care se realizeaz spunnd ceva ( n spunere ); (c) actul perlocuionar - cer se realizeaz prin faptul de a spune ceva. Exemplele oferite de Austin sunt, n mod corespunztor: (a) El mi-a spus Trage asupra ei ! ; (b) El m oblig / m sftui / mi ordon s trag asupra ei ; (c) El m convinse s trag asupra Aadar, exist trei tipuri de efecte legate n mod caracteristic de actele ilocuionare: (i) nelegerea sensului i a valorii locuiunii (valoarea corespunde tipului de act ilocuionar realizat) condiioneaz direct reuita actului. (ii) Efectele asociate n mod convenional unui act ilocuionar trebuie deosebite de eventualele consecine ale acestui act. (iii) Al treilea tip de efecte este legat de faptul c majoritatea actelor ilocuionare impun un act ulterior n cazul n care sunt reuite La J. L. Austin un act ilocuionar poate lua diferite valori care genereaz cinci tipuri de clase: clasa veridictivelor - corespunde n principal actelor juridice; utilizeza verbe de genul : a achita, a condamna, a pronuna, a decrata, a clasa, a evalua, etc. clasa exercitivelor - corespunde acelor forme de judecat ce se efectueaz aupra a ceea ce ar trebui fcut; utilizeaz verbe de genul : a destitui, a comanda, a ordona, a lsa motenire, a ierta,etc. clasa promisivelor - oblig locutorul la o anumit atitudine sau la efectuarea unei anumite aciuni; utilizeaz verbe de genul : a promite, a face legmnt, a garanta, a paria, a jura s..., etc. clasa comportativelor - implic o atitudine sau o reacie la conduita sau situaia celorlali; utilizeaz verbe de genul : a se scuza, a mulumi, a comptimi, a critica, a brava, etc. 63

 clasa expozitivelor - ilocuionarele ce apar n actele de expunere; utilizeaz verbe de genul : a afirma, a nega, a postula, a remarca, etc. [ ibidem, p.54 ]. J. H. Searle [ SEARLE, J. H., 1983 ] constat c, n enunarea unei fraze dotate cu semnificaie, se ndeplinesc patru tipuri de acte (ultimul, opional): (i) un act de enunare - enunarea de cuvinte sau fraze; (ii) acte propoziionale - ele corespund referinei i predicaiei; (iii) acte ilocuionare - acte de a pune ntrebri, a ordona, a promite, etc. (iv) acte perlocuionare - acte de a convinge, a persuada, a speria, etc. De aici, o nou clasificare a actelor ilocuionare - alternativ la J.L. Austin: acte reprezentative - locutorul se angajeaz asupra adevrului propoziiei exprimate; acte directive - locutorul ncearc s-l determine pe interlocutor s fac ceva; acte promisive - cu scopul de a obliga locutorul s realizeze un act sau anumite acte; acte expresive - exprimarea strii psihologice, specificat de condiia de sinceritate, fa de starea de lucruri specificat n coninutul propoziional; acte declarative - provoac adevrul coninutului lor propoziional n concluzie, enunurile performative seamn doar ca alctuire cu cele protocolare, dar din perspectiva finalitii lor, pe lng funcia lor performativ, au inevitabil i alte funcii: expresiv, informativ, de comunicare i chiar direcionar-sugeratoare () enunurile performative pot fi evaluate ca fiind adevrate sau false () au, de regul, n construcia lor aa- numitele << verbe performative >> (prin care se exprim un angajament, o promisiune, o dorin etc. de a face ceva, de a aciona cumva etc.)

64

APLICATII

Ce fel de abiliti retorice trebuie avute n educarea i formarea unui jurist ? Fie urmtoarea problem clasic de logic juridic: Sofistul Protagoras se angajase s dea lecii contra plat lui Euthalos, urmnd ca acesta s-i plteasc atunci cnd va ctiga primul proces. Deoarece timpul trecea i Euthalos nu lua nici un proces, profesorul l-a chemat n faa tribunalului argumentnd astfel: De vei ctiga trebuie s-mi plteti conform nelegerii dintre noi; de nu vei ctiga, trebuie s-mi plteti, fiindc aa hotrte tribunalul; oricum trebuie s-mi plteti!. ncercai s evideniai iretlicul lui Protagoras. Se poate salva cumva Euthalos ? Dac da, cum ?; dacu nu, de ce ? Elaborai - n limita a maximum 100 de cuvinte o scurt pledoarie pentru necesitatea introducerii studiului retoricii juridice, ca disciplin de baz la facultile de drept. Formulai trei argumente simple din domeniul juridic care intesc convingerea pe baze psihologice, plecnd de la urmtorul text: S nu iei, nici s dai cu mprumut Cci, dnd, ades pierzi bani i-amici Cnd iei, dai fru risipei [ W. Shakespeare, Hamlet, I, 3 ] (i)__________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________ (ii)__________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ___________ (iii)_________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________ Fie urmtorul argument: Libertatea presei este una dintre cele mai importante liberti garantatede ordinea noastr constituional. Fr aceast libertate, celelalte liberti ar fi imediat ameninate. n plus, libertatea presei este o surs pentru alte liberti. ncercai s determinai coninutul juridic al argumentului: modul de raportare la lege, specificul cauzei, urmrire inculprii sau disculprii cuiva, definirea juridic a faptei, .a.m.d. Analizai semnificaia logico-juridic a maximelor: nullum crimen sine lege ( i.e. nu exist infraciune fr lege) nulla poena sine lege (i.e. nu exist pedeaps fr lege) [ max. 50 de cuvinte ] Dai cte un exemplu de validitate, respectiv de nevaliditate juridic pentru urmtoarele cinci situaii (i) o lege care este n vigoare vs o lege care a fost abrogat (ii) o lege care se aplic la un anume caz (spe) i este relevant pentru a evalua i, eventual, a gsi o soluie la cazul / spea respectiv vs o situaie opus (iii) o reglementare ce decurge din competena instituiei care o produce vs o reglementare ce nu decurge din competena instituiei ce o produce 65

(iv) (v)

o decizie pe baz legal vs o decizie pe baz ilegal dou legi sau reglementri juridice ce nu implic sau genereaz comportamente ce se exclud reciproc, respectiv, care duc la comportamente ce se exclud reciproc

discutai (n max. 100 de cuvinte ) principiul tot ceea ce nu este interzis este permis Dai cteva exemple dintr-un context juridic elementar i imaginar unde informaia este purtat de semne, semnale i simboluri Pentru fiecare din urmtoarele situaii, artai n ce condiii ridicarea minii are rolul de substrat material al unui semn: Se fac exerciii de gimnastic ______________________________________________________ Se mbrac un pulover____________________________________________________________ Se ncearc recuperarea unui obiect aflat la nlime_____________________________________ Se apropie un taximetru___________________________________________________________ Se particip la vot________________________________________________________________ Se particip la o discuie___________________________________________________________ Cineva arat o carte aflat pe raftul de sus_____________________________________________ Pentru fiecare propoziie de mai jos: (i) artai ce funcie a limbajului i este specific; (ii) dac vreuneia din ele i sunt proprii mai multe funcii, artai care sunt acestea, n ce condiii le ndeplinete pe fiecare i care dintre ele este fundamental: Pe primul din stnga l-am vzut srind gardul________________________________________ Extraordinar, cum ai reuit ?!_____________________________________________________ Jur s spun adevrul, ntregul adevr i numai adevrul !_______________________________ Promit s obin numai note bune i foarte bune_______________________________________ Este interzis clcatul pe iarb_____________________________________________________ - Aciunea de strngere a ajutoarelor va debuta mine, n jurul orei 10______________________ Terenul de sport se afl n spatele cldirii din fa_____________________________________ Deschide fereastra !_____________________________________________________________ - Consumul de alimente este permis numai n pauze i n afara slilor de curs sau seminar______ - De regul, iarna ine de la nceputul lui noiembrie pn spre mijlocul lui martie_____________

66

 Fie expresia: n orice act de justiie civilizat se aplic principiul prezumiei de nevinovie. Imaginai ase contexte diferite n care se ncalc principiul. Dai exemple de termeni vagi i formulri ambigue, de preferin, din contextul juridic Dac am lua drept exemplu cele zece porunci, artai cum ar putea fi ele interpretate ca propoziii normative Luai un text oarecare (e.g. un fragment dintr-un articol de pres; nu mai mult de 50-75 de cuvinte ) i ncercai s-l aducei la o form tipic funciei protocolare a limbajului Luai, dup preferin, un text juridic oarecare (propoziii simple). Considerai-le acte de vorbire. Artai, pentru fiecare caz, n ce const actul locuionar, cel ilocuionar, respectiv, actul perlocuionar. BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. ALLPORT, Gordon, POSTMAN, Leo, The psychology of rumor, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1947. ANSCOMBRE, Jean Claude, DUCROT, Oswald, LArgumentation dans la langue, Editura Pierre Mardaga, Bruselles, 1988. ARMENGAUD, Francoise, La pragmatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1993. ARISTOTEL, Organon, I, Editura IRI, Bucureti, 1997. ARISTOTEL, Organon, II, Editura IRI, Bucureti, 1998. AUSTIN, John Langshav, How to Do Things with Words, Harvard University Press, Cambridge, 1975. BELLENGER, Lionel, La persuasion, Presses Universitaires de France, Paris, 1985. BESANCON, Alain, Originile intelectuale ale leninismului, Editura Humanitas, Bucureti, 1993. BLACKBURN, Pierre, Logique de largumentation, Editions du Renouveau Pedagogique Inc., Saint-Laurent, 1994. BRETON, Philippe, Manipularea cuvntului, Institutul European, Iai, 2006. BROWN, Penelope, LEVINSON, Stephen, Questions in Politeness. Strategies in Social Interaction, Cambridge University Press, Cambridge, 1978. CARON, Jean, Les rgulations du discours. Psycholinguistique et pragmatique du langage, Presses Universitaires de France, Paris, 1983. CICERO, Opere alese, Editura Univers, Bucureti, 1973. CHARAUDEAU, Patrick, Langage et discours, Classiques Hachette, Paris, 1983. COLE, Peter, MORGAN, Jerry, Syntax and Semantics, Vol. 3, Speech Acts, Academic Press, New York, 1975. CUILENBURG, John Van (coordonator), tiina comunicrii, Editura Humanitas, Bucureti, 1991. CULIOLI, Antoine, Pour une linguistique de l'nonciation, OPHRYS, Paris, 1999. DNCU, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolic. Arhitectura discursului publicitar, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003. EEMEREN, Frans van, GROOTENDORST, Rob, La Nouvelle dialectique, Edition Kim, Paris, 1996. ELLUL, Jacques, Propagandes, Editura A. Colin, Paris, 1962. EMPSON, William, apte tipuri de ambiguitate, Editura Univers, Bucureti, 1981. FAIRCLOUGH, Norman, Language and Power, Longman, Londra, 2001. 67

23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58.

FRTE, Gheorghe-Ilie, Comunicarea: o abordare praxiologic, Casa Editorial Demiurg, Iai, 2004. FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucureti, 1996. FOUCAULT, Michel, Ordinea discursului. Un discurs despre discurs, Eurosong & Books, Bucureti, 1998. FOUCAULT, Michel, Arheologia cunoaterii, Editura Univers, Bucureti, 1999. GRUPUL , Retorica General, Editura Univers, Bucureti, 1974. GRICE, Herbert Paul, Logique et conversation, revista Communication, nr. 30, 1979. GRICE, Herbert Paul, Studies in the Way of Words, Harvard University Press, Harvard, 1991. GOFFMAN, Erving, Behaviour in Public Places, Free Press, New York, 1963. GOFFMAN, Erving, Interaction Ritual, Penguin, Harmondsworth, 1967. GUMPERZ, John, Language in Social Groups, Stanford University Press, Stanford, 1971. GUMPERZ, John, Directions in Sociolinguistics, Holt, Rinehart, and Winston, New York, 1972. HAMBLIN, Charles, Fallacies, Methuen, Londra, 1970. JACQUES, Francis, Dialogiques. Recherces logiques sur le dialogue, PUF, Paris, 1979. JOULE, Robert-Vincent, BEAUVOIS, Jean-Lon, Tratat de manipulare, Editura Antet, Oradea, 1999. KAPFERER, Jean-Noel, Rumors: uses, interpretations, and images, Transaction Publishers, New Brunswick, 1990. LARSON, Charles, Persuasiunea, receptare i responsabilitate, Editura Polirom, Iai, 2003. LEECH, Geoffrey, Principles of Pragmatics, Longman, New York, 1983. LULL, James, Manipularea prin informaie, Editura Antet, Oradea,1995. MEHRABIAN, Albert, Silent messages, Wadsworth, Belmont, California, 1971. MUCCHIELLI, Alex, Arta de a influen, Editura Polirom, Iai, 2002. NLKE, Henning, ADAM, Jean-Michel (editori), Approches modulaires: de la langue au discours, Delachaux & Niestl, Lausanne, 1999. OLERON, Pierre, Largumentation, Presses Universitaires de France, Paris, 1983. POPPER, Karl, Logica cercetrii, Editura tiinific i enciclopedic, Bucureti, 1981. QUINTILIAN, Arta oratorica, Editura Minerva, Bucuresti, 1974. REBOUL, Anne, MOESCHLER, Jacques, Pragmatique du discours, Editura Armand Collin, Paris, 1992. REBOUL, Olivier, Le slogan, Paris, Complexe, 1975. SLVSTRU, Constantin, Raionalitate i discurs - perspective logico-semiotice asupra retoricii, Editura Didactic i Pedagogic, Bucureti, 1996. SLVSTRU, Constantin, Teoria i practica argumentrii, Polirom, Iai, 2003. SLVSTRU, Constantin, Mic tratat de oratorie, Editura Universitii Alexandru Ioan Cuza, Iai, 2006. SPERBER, Dan, WILSON, Deirdre, La Pertinence, Les Edition de Minuit, Paris. THOM, Franoise, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucureti, 1993. UTE GABANYI, Anneli, Cultul lui Ceauescu, Editura Polirom, Iai, 2003. WATZLAWICK, Paul, HELMICK BEAVIN, Janet, JACKSON, Don, Une logique de la communication, ditions du Seuil, 1972. WIERZBICKI, Piotr, Structura minciunii, Editura Nemira, Bucureti, 1996. WITTGENSTEIN, Ludwig, Tractatus logico-filosofic, Editura Humanitas, Bucureti, 1991. ICLEA, Alexandru, Retoric, Universul Juridic, Bucureti, 2008. 68

Reviste tiinifice consultate: 1. Argumentum 2. Communication 3. Discourse & Society 4. Discourse Studies European Journal of Communication 5. Journal for Theoretical Studies in Media and Culture 6. Journal for the Study of Religions and Ideologies 7. Journal of Communication Inquiry 8. Journal of Economic Literature 9. Journal of Pragmatics 10. Journal of Theoretical Politics 11. Langages 12. Semen 13. Semiotica 14. Sfera Politicii 15. The Harvard International Journal of Press/Politics 16. The Journal of the American Academy of Political and Social Sciences Dicionare 1. Angela BIDU-VRNCEANU et ali, Dicionar de tiine ale limbii, Editura Nemira, Bucureti, 2001. 2. The Cambridge Dictionary of Philosophy, Cambridge University Press, Cambridge, 1995. 3. CHARAUDEAU, Patrick, MAINGUENEAU, Dominique (coord.), Dictionnaire danalyse du discours, ditions du Seuil, Paris, 2002. 4. Oswald DUCROT, Jean-Marie SCHAEFFER, Noul dicionar enciclopedic al tiinelor limbajului, Editura Babel, Bucureti, 1996. 5. De AGOSTINI, Enciclopedia de Filosofie i tiine umane, Editura ALL, Bucureti, 2004. 6. Anthony FLEW, Dicionar de filozofie i logic, Editura Humanitas, Bucureti, 1996. 7. David MILLER (coordonator), Enciclopedia Blackwell a gndirii politice, Editura Humanitas, Bucureti, 2000. 8. Jacques MOESCHLER, Anne REBOUL, Dictionnaire Encyclopdique de Pragmatique, Editions de Seuil, Paris, 1992. 9. Violaine de NUCHSE, Jean-Marc COLLETTA, Guide terminologique pour lanalyse des discours, Peter Lang, Berna, 2002. 10. Tim OSULLIVAN et alii, Concepte fundamentale din tiinele comunicrii i studiile culturale, Editura Polirom, Iai, 2001. 11. Lazr VLSCEANU, Ctlin ZAMFIR, Dicionar de sociologie, Editura Babel, Bucureti, 1998. Site-uri consultate 1. www.ifinger.com, Oxford English Dictionary online; 2. www.osf.ro site Fundaia Soros Romnia. 3. www.presidency.ro site Preedinia Romniei; 4. rhetoric.byu.edu site despre retoric; 5. www.roaep.ro site Autoritatea Electoral Permanent; 69

Anexe 1. Exemplu de proces verbal din domeniul juridic

70

2. Exemplu de citaie

3. Exemplu de pledoarii celebre :

71

B. St. Delavrancea a fost nu numai un scriitor binecunoscut, un prozator si dramaturg de valoare, ci si un jurist si avocat de exceptie, un politician renumit si un orator eminent, poate cel mai mare orator roman.
Domnule Onorata Presedinte, Curte,

Cazul pe care il judecati dovedeste, din nenorocire, ca o natura rea nu se indreapta de invatatura, ca invatamatul umanitar si universitar uneori inmulteste naturilor perverse indeletnicirile dezonorante. Prin calomnie, se poate vatama un om in onoarea lui, se poate zdruncina in mijloacele lui de existenta, dar se poate, cand ura nu mai are margini, sa izbeasca in onoarea, in mijloacele de existenta si in ratiunea de a fi a cuiva. Sunt nuante; sunt grade de vinovatie, dupa cum vinovatul a cuprins o parte sau intreaga personalitate a victimei, in intrebuintarea publica a calomniei. Ataci pe un proprietar in modul de a uza de proprietatea lui, afirmand prin publicitate, ca in casele lui se petrec scene de o toleranta imorala. Ai calomniat, atingandu-i pe langa onoare si mijloacele de existenta. Izbesti pe un ofiter, pe un om de arme, in curajul lui, acuzandu-l ca e las. E evident: calomnia ii atinge ratiunea de a fi; o mai mare ofensa, un mai mare discredit, nu s-ar fi putut rasfrange asupra aceluia care isi prepara, o viata intreaga, sentimentul de jertfa pentru un moment de primejdie si de glorie. Pe un bancher poti sa-l micsorezi in bravura sau in stiinta; va ridica din umeri, va surade, caci ii sunt indiferente toate insusirile care nu sunt in legatura cu creditul banesc. Aici sa nu-l izbesti. Unui judecator sa nu-i calomniezi seninatatea si dezinteresarea, caracterul esential al rolului lui social, caci in aceasta ipoteza, ii distrugi insusi ratiunea lui de a fi. Pe un Caragiale, care si-a inchinat viata intreaga dramaturgiei nationale, a-l acuza ca a furat capetele lui de opera, va sa zica a-i pata onoarea lui, a-i imputina mijloacele lui de existenta, a-i spulbera chiar si ratiunea lui de a fi fost pana astazi si de a fi de astazi inainte. Ce-i mai ramane din onoare, cand ii rapeste bunul renume? Ce vor mai produce operele teatrale cand le tagaduiesti atractiunea originalitatei lor? Si ce semnificare ar mai avea o asemenea existenta pentru el insusi si pentru ceilalti, daca izbutesti - fie prin calomnie - sa convingi opinia publica ca credinta ei in dramaturgul ei a fost o trista iluzie si o lunga inselaciune? Caragiale putea fi criticat. Dar ori care ar fi fost forma criticii, rautatea ar fi fost boanta si ura fara efect. Ce i-ar fi pasat autorului glorificat de un popor de atacuri, fie si nedemne, de aluziuni, fie si inveninate de patimile oarbe, fie si desfranate? Ceea ce se dobandeste cu stiinta, cu rabdare, cu munca si cu talent, nu se clatina de furia celui dintai venit, si nici de un dusman de valoare cand pasiunea este singurul mobil al luptei intreprinse. Chiar daca, trecand marginile destul de desfranate ale polemicilor noastre, Caragiale ar fi fost acuzat - mi-e greu sa pronunt cuvantul - ar fi fost acuzat ca "a furat", - chiar daca ne-ar fi fost dat, cum din nenoprocire s-a intamplat, sa-l vedem pus intr-o Revista, alaturea de Zdrelea si Maruntelul, cu nerusinata concluzie: "Zdrelea si Maruntelul si-au luat pedeapsa, iar Caragiale este sarbatorit de opinia publica, pentru jafurile sale literare", - chiar in aceasta revoltatoare ipoteza as fi sfatuit pe amicul meu sa taca, sa nu scrie, sa nu se planga justitiei, lasand ca opinia publica sa vestejeasca pe calomniator. Oricat de mizerabila ar fi fost tentativa, acuzatiunea prin indrazneala ei imorala si prin usurinta scandaloasa a acuzatorului, ne-ar fi aparat de orice banuiala. Pacatul n-ar fi gasit nici credit , nici crutare. Cand insa Caion trece si aceasta masura si plazmueste aparente care pot insela pe marea majoritate a cititorilor, cand nu mai e vorba de o acuzatiune de cea mai mare gravitate, ci de niste fapte materiale, in virtutea carora deocamdata Caragiale este zugravit ca un plagiator, ca un autor fara scrupul, ca un furt ordinar, ca un jefuitor al muncii si al talentului unui autor strain... problema se schimba. Caragiale nu se mai putea bizui pe originalitatea lui recunoscuta, pe talentul lui enorm. Fireste, domnilor, ca trebuia sa nu se mai bizue pe creditul lui literar, caci pe mai multe coloane sta opera lui "Istvan Kemeny", drama "Nenorocul" tradusa la 1848 de Al. Bogdan si imprimata la Brasov, iar in fata ei, pe acelasi numar de coloane sta invinuita opera lui Caragiale, drama "Napasta" ! Trivialitatea atacului inceta de a mai juca vreun rol in hotararea noastra; calificarea faptului imputat se inlatura ca un lucru fara valoare; dar faptul brutal, paralele, documentul, domnilor, se infatisa publicului zdrobitor pentru Caragiale. Cati mai ramasesera neclintiti in convingerea lor ca chiar paginile lui Kemeny nu dovedisera plagiatul, furtul! Zece, cincisprezece, cel mult; adica numai aceia care cunosteau profund, in toata complexitatea lui sufleteasca, pe incomparabilul nostru dramaturg. Dar ceilalti? Dar miile de lectori? Dar masa... mandria lui si echivalentul valorii lui actuale ce va fi gandit? Ce pot gandi oamenii in fata faptelor concrete, in fata probelor materiale, in fata documentelor? Acestei multimi se cuvenea o proba contrarie, tot asa de materiala, ca si proba acuzatiunei, astfel calomniatul ar fi fost invins, pe nedrept, dar invins. Domnilor, un Caion si-a dat bine seama de micimea lui si monstruozitatea acuzatiunei. Si nu din tinerete zvapaiata, ci din socoteala rece, din pervesitate precoce, a inteles ca pentru a rani pe un Caragiale avea nevoie de niste aparente palpabile, de niste probe de fapt care scapa de sub puterea argumentelor obisnuite. Inca de mai inainte de a calomnia a comis un alt delict, a inventat un autor si a preparat niste foi. Pentru a izbuti in calomnie a savarsit un fals. Niciodata Curtea cu jurati n-a judecat o calomnie mai cutezatoare, o calomnie captusita cu un alt delict tot ata de dezonorant ca si delictul principal. N-as putea compara, mai potrivit pacatul delincventului decat

72

ca urmatorul caz. Un pervers, miscat de abjectul sentiment de ura, urmareste o razbunare contra unui adversar. Ar vroi sa-l implice intr-un furt. Ii trebuie o dovada zdrobitoare. Si nu gaseste altceva mai potrivit urii sale decat faptul de a-i imita scrisul si iscalitura. Intradevar, dupa o truda calculata, rece in ferocitatea ei, izbuteste sa alcatuiasca o scrisoare aidoma ca si cum ar fi scrisa de acela pe care-l prigoneste, si o iscaleste asa de bine ca si cum victima lui ar fi iscalit-o. Apoi, denuntul prin publicitate si la parchet, iar proba plasmuirea, falsul, scrisoarea. Fireste ca pana se va descoperi falsul, adversarul e nimicit de opinia publica. Ati putea imagina o calomnie mai infioratoare? Ati putea concepe o perversitate mai mare? Ei bine, domnilor, acest Caion a calomniat intocmai pe Caragiale. A inventat un autor, a inventat un traducator, a plazmuit cateva pagini pe cari le-a si tiparit cu litere kirilice, si s-a incercat, astfel armat de probe materiale, sa zguduie si sa distruga o fala nationala. Inca de ce ziceam ca n-ati mai judecat o asemenea speta, in care e de pedepsit nu numai o sfruntata calomnie, dar si un fals uimitor! Domnilor, o prima dovada vi s-a facut prin depozitiile d-lui Stoenescu. D-sa a regretat calomnia adusa lui Caragiale prin "Revista Literara". Sa nu se creada, d. Stoenescu, micsorat de regretele exprimate. Regretele onoreaza o constiinta surprinsa si repara gresala care fara de voie a comis-o. D-sa v-a marturisit ca indata ce a auzit ca amicul meu Caragiale a intentat actiunea in calomnie, a cerut dovezile acuzatiunei colaboratorului si primului sau redactor. - Eu sper ca d. Stoenescu regreta si ca a avut un asemenea prim-redactor. - Si dovezile ce i s-au adus au fost aceste doua foi, tiparite cu litere kirilice, pagina cu titlul pretinsei opere a lui Kemeny si paginile 74 si 75, ca si cum ar fi fost rupte de pe la mijlocul operei pe care afirma, acest Caion, ca o poseda ca un exemplar rar, daca nu si unic. D. Stoenescu v-a spus de ce paginile acestea n-au rezistat la prima cercetare, si, ca urmare neaparata, d-sa a suspendat pe falsificator din atributiile de prim-redactor al "Revistei Literare", pana ce justitia se va pronunta. D-sa a si publicat in fruntea Revistei aceasta hotarare. Ar fi destul, in lipsa inculpatului, sa va atrag atentia asupra documentului fals, si sa va cerem osandirea lui legala si pe deplin meritata. Totusi, domnilor, sa-mi permiteti a va da toate dovezile acestei revoltatoare calomnii, ca d-voastra sa pronuntati deciziunea cuvenita, intemeiati mai mult pe probele ce vom desfasura decat pe faptul ca indraznetul calomniator n-a avut respectul, datorat justitiei, de a se prezenta inaintea d-voastra. Sa incep cu partea finala a calomniilor. Cu a doua calomnie ce ni s-a adus in fata juratilor si a publicului din aceasta sala, cand indraznetul acuzat a afirmat ca furtul literar s-a savarsit din opera lui Tolstoi "La puissance des t?ncbres". De aceasta noua calomnie nu ne-am plans justitiei. Am putea sa trecem peste noua dovada de perversitate si sa ne oprim numai la primele articole publicate in "Revista Literara". Dar nu, domnilor, voim sa spulberam toate clevetirile, toate acuzatiunile, toate calomniile, pentru ca deciziunea ce veti pronunta sa fie intemeiata nu atat pe imprudenta evidenta a acuzatului, cat pe dovezile noastre zdrobitoare. Am fi putut sa ne restrangem la prima calomnie, pentru care fusese adus inaintea justitiei, dar preferam intregul camp de calomnii, fiind convinsi ca nimic nu va rezista desavarsitei noastre dreptati. Acest Caion - afland - si nu-i era imposibil - ca d. Caragiale dupa doua luni de munca a strans toate dovezile legale si stiintifice cu care sa convinga justitia si opinia publica ca o drama ungureasca "Nenorocul" este inventie, ca traducatorul Bogdan nu exista, ca ungurii n-au avut un autor dramatic Istvan Kemeny, si ca documentele publicate sunt un fals... de spaima... a schimbat tactica. A scos o revista "Rodica" numai in vederea procesului - si fiti siguri ca va inceta dupa rezolvarea procesului - si in aceasta revista a recunoscut, sub propria sa iscalitura, ca Kemeny este o inventie, ca tot ce a plazmuit ar fi o cursa intinsa lui Caragiale, de teama ca la orice alt fel de critica Caragiale n-ar fi raspuns. O cursa?... Ce fel de cursa?... Si de ce o cursa?... Cursa... Kemeny? Cursa... Bogdan? Cursa... opera "Nenorocul", dupa care ar fi plagiat Caragiale? Dar in sfarsit, cum ar explica documentul cu litere kirilice?... Aceasta cursa... cui fusese intinsa?... D-lui Stoenescu? Nu, domnilor, nu e nevoie despre o cursa, ci despre un fals, in scop de a calomnia si vesteji prin mijloace necinstite, pe una din cele mai luminoase figuri literare. In pornirea lui deplorabila a combinat toate mijloacele, toate aparentele, - si ura si invidia decrepitului moral fatal au ajuns la cel din urma grad de perversitate; la conceptia unui volum imprimat cu litere kirilice. Cand si-a vazut insa toata cladirea infamiei spulberata de dovezile noastre, ameteala vinovatului prins l-a facut sa declare, in sedinta trecuta, ca Tolstoi a scris o opera sub pseudonimul de Kemeny, ca Kemeny e Tolstoi, ca "Nenorocul" este "La puissance des t?ncbres", ca "Napasta" lui Caragiale este... regret ca trebuie sa pronunt cuvantul... furata dupa "La puissance des toncbres". Din sedinta trecuta, auzind o asemenea inprudenta aparare, am fi putut sa nu consimtim la amanarea procesului; am fi putut sa invocam art. 296 din Codul penal, si sa impunem acuzatorului probele prevazute imperios de lege singurele permise - hotarari judecatoresti, acte autentice, inscrisuri scrise si subscrise ce ar emana de la Caragiale, - dar am renuntat la acest drept al nostru si am dezlegat pe acuzat de aceasta obligatiune legala consimtind, in interesul unei largi si luminoase justitii, sa aduca "La puissance des t?ncbres" tradusa si legalizata de Ministerul de externe. Am primit tot. Nu am voit sa-l strangem in asprimea dreapta a legii. Dar eram siguri ca astazi nu va veni cu traducerea, banuiam chiar ca va va trimite un certificat medical, prin care sa se constate ca sufera de "influenta" cu repercutari nervoase. Nu-l putem impiedica de a se bolnavi, dar ceea ce ne-a stat prin putinta am facut: am tradus noi drama lui Tolstoi si am legalizat traducerea la Ministerul de externe. Incredintam Curtei textul francez, traducerea romaneasca si drama lui Caragiale. De la inceput facem o declaratie. Nu ne vom servi in dezbateri de exemple ilustre. Nu vom invoca nici ceea ce

73

s-a invocat bunaoara pentru o glorie a Frantei, pentru Moli?re, relativ la drama sa "Don Juan", inspirata din subiectul similar tratat de Spanioli si de Italieni. Nu simtim nevoia nici unei pilde istorice. Primim ca sa ne judece, Curtea din comparatia severa a acestor doua opere. In subiect nici o asemanare posibila, in spiritul general, afirm ca acessi autori, Tolstoi si Caragiale, pornesc de la doua inspiratiuni care se exclud una pe alta. Lume deosebita - desi tarani si tarani: suflete deosebite, contrarii; porniri profunde, dar diametral opuse. "La puissance des t?nebres!" infioratoare putere a intunecimii! Constiinte distruse, bigotism orb, abis al beznii! Credinta, crima, cruzime, nesimtire, lacrimi... si nimeni nu-si da seama de ce face, de ce vrea: crimele se savarsesc de cei care nu vor sa le savarseasca; si cei care vor crimele nu le-ar savarsi. In aceasta genial monstruoasa epopee a crimei, se invoca imaginea divina a lui Christ si crucea se pune de ucigasi pe pieptul victimelor. Religie si nelegiuire! Ce asemanare ar fi posibila cu drama lui Caragiale. Nici una. Caragiale nu se ocupa de intunecimea mintii. Aici o femeie de o vointa extraordinara in serviciul dreptatii, vrea, cu orice pret sa descopere si sa pedepseasca pe asasinul primului sau barbat. Anca e toata drama. In inversunarea ei de a descoperi crima, consimte sa se marite cu acela pe care-l banuia ca e ucigassl, in scop de a descoperi teribilul adevar. Conflictul psihologic, de o emotie profund tragica, nu urmareste, de la inceput si pana la ispravit decat un scop: justitia! Sa analizam mai de aproape tipurile, caracterele, din aceste doua drame. Femeile. In drama lui Tolstoi sunt trei femei care contribuie la incordarea dramatica: Anissia, Matrena si Akulina. Marina, orfana, n-are nici o importanta. Ar putea lipsi din drama. Anissia nu poate suferi pe barbatul sau, un batran bolnav si suparacios, avar si osandit sa piara. Anissia traieste intr-ascuns cu Nikita, o sluga a lor. E fericita traind astfel, dar Matrena, mama lui Nikita, urmarind pricopsirea fiului si buna ei stare, o indupleca, cu greu, sa dea barbatului bolnav doua feluri de prafuri. Anissia ar astepta bucuroasa ceasul firesc, moartea naturala, ca sa se marite cu Nikita si sa "stearga pacatele, potrivit legii". Cand Matrena ii arata prafurile, ea tresare: "Ho! ho! si daca e vre-o primejdie!" Matrena staruie: "tot o sa moara!" Matrena o pridideste. Anissia cedeaza, jeluindu-se "oh! bietul meu cap!" Si dupa ce-si otaveste barbatul, auzindu-l cum geme, ii zice Matrenii: "Mai bine ar fi fost sa moara de moarte buna! De ce mi-ai dat acele prafuri!" Ce femeie este aceasta? Ii e frica de lege, spaima de pacat, si totusi, mecanic, isi otaveste barbatul, autosugestionata de Matrena. Ignatici moare. Anissia ii fura banii si ii da lui Nikita. E aici vreo vointa? E aici vreo constiinta? Anissia e o fiinta rea sau buna? Nu. Criminala fara sa vrea, ba inca voind sa nu fie. Iaca primul monstru al inconstientii, al intunecimii, in care orbecaiesc toti ceilalti nefericiti eroi ai dramei tolstoiene. Matrena, mama lui Nikita, e culmea credintei si a nesimtirii. Crede in Dumnezeu, in cruce, in Isus, dar credinta ei e un abis in care crimele cad fara s-o emotioneze. Un animal, ramas animal, cu idei religioase. O absurditate feroce, o nelegiuita trista, o fiara care nu clipeste in fata celei mai sfasietoare dureri. Pe viitoarea sa nora, pe Anissia, o convinge sa-si ucida barbatul si sa-i fure banii, pe fiul sau Nikita il face sa paraseasca pe Marina, o orfana pe care o batjocorise; in sfarsit, ca sa nu se afle ca fiul sau, - acum barbatul Anissei, - a trait cu Akulina, fiica vitrega a Anissiei, il indeamna sa-si ucida copilul, indata ce Akulina va naste. Akulina e intr-un hambar. Se aud gemetele facerei. A nascut. Matrena sperie pe Nikita ca Starostea va afla de acest concubinaj, si-l tortureaza, facandu-l sa nu vada alta scapare decat pruncuciderea. Mama indeamna pe fiusau sa isi ucida copilul! Nikita, ametit de alcool, de incest, de tradari stupide si involuntare, de frica si de crima pe care n-o comisese contra lui Ignatici, dar de care profitase, asa scos din fire, si tot rezista si-i spune masii, Matrenei: "Dar nu e gluma, e un suflet viu!" Si Matrena, cu o liniste care trece peste conceptiunea dramatica a antichitatii, a evului mediu si a timpurilor moderne, ii raspunde: "Ei! suflet viu! Ce e? Un suflet care abia se tine de trup!" In momentul crimei nu uita sa faca cruce copilasului si simte o bucurie oribila ca de aici inainte va trai bine si linistita in casa asasinului sau fiu... Dupa ce Nikita ucide si este spaimantat si prigonit de crima, Matrena se coboara in pivnita si netezeste pamantul peste cadravul copilasului turtit. In actul final e fericita si bea. Pana astazi nimeni nu si-a inchipuit o astfel de mama, un astfel de monstru. Cele mai puternice tragedii ale lui Shakespeare sunt idilice pe langa fiarele care bajbie in intunecimea din "La puissance des t?nebres". Akulina e o toanta. Stie de crima si de furtul mamei sale vitrege; dintr-un vag sentiment de razbunare si de senzatii brutal-organice se da tatalui sau vitreg, lui Nikita, care se dezgustase de Anissia indata ce aflase, de la mama sa, de crima Anissiei. Ce asemanare posibila ar fi, domnilor, intre aceste trei femei din drama lui Tolstoi si Anca, singura femeie din drama lui Caragiale? Anca iubea pe Dumitru, primul ei barbat, si il plange intreaga viata, si toata viata ei nu urmareste altceva decat descoperirea si pedepsirea asasinului. Anca e o energie curata, un suflet eroic, o vointa extraordinara, o constiinta limpede, si pune legea si dreptatea de pe pamant mai presus de ideea religioasa. Anca nu comite nici o crima, ci face suprema jertfa de a se marita cu Dragomir, ca sa-l chinuiasca pana va marturisi si ispasi crima. E evident, domnilor, ca de la Anissia, Matrena, si Akulina, trei fiare inconstiente, trei monstri ai intunecimei, nu poti nici sa te inspiri, darmite sa imiti, - ca sa ajungi la conceptia Anchii. E evident. E dovedit. Sa comparam barbatii din Tolstoi cu barbatii din Caragiale. In "Napasta", Dumitru, victima, nu exista. La ridicarea cortinei fusese ucis de 9 ani. Dragomir, al doilea barbat al Anchii, din dragoste si gelozie, pandise pe Dumitru in padurea de la Corbeni si-l ucisese. O crima din iubire. Se insoara cu femeia pentru care devenise ucigas, si ar fi fost fericit, daca Anca, in timp de 9 ani, nu l-ar fi privit cu niste ochi taiosi, nu l-ar fi ars cu un glas de foc, nu l-ar fi turtit cu cuvintele ei, in anumit scop, si nu i-ar fi rascolit

74

sufletul pana ce, ajutata si de Ion, nu l-ar fi prins in marturisirea pacatului. Dragomir n-ar fi avut remuscare. Viata ii place. Fara voia lui, cu de-a sila, se duce sa expieze o crima pe care n-o comisese, in locul crimei sale, pentru care fusese napastuit un nevinovat. Cu cine s-ar asemana, fie si pe departe, Dragomir? Cu Ignatici, primul barbat al Anissiei? Dar Ignatici e un batran, un bolnav, un avar si moare otravit de Anissia. Ignatici e victima, Dragomir este ucigasul. Nici un fel de asemanare in firea lor, in caracterul lor, si nici in rolul pe care-l joaca in dramele de care ne ocupam. Nikita? Nikita este indicat de Tolstoi ca un "coq de village". Un sensual fara vointa; un usuratec fara scrupul; un nestatornic care nu iubeste serios pe nici o femeie. A inselat pe Marina. A petrecut cu ea si a parasit-o. E sluga la Ignatici. Sotia acestuia, Anissia, se amoreaza de el. In sfarsit ii e sila de Anissia si traieste cu Akulina, fata vitrega a sotiei sale. Ametit in placeri, se da la chefuri. Nu bea ca sa-si uite vreo crima, caci nu savarsise nici una, ci de pofta, de placere. Si desi are oroare de sotia sa, de Anissia, indata ce afla ca si-a otravit pe primul ei barbat, comite, din slabiciune, din frica, din lipsa de energie si de vointa, o crima cumplita: isi ucide copilul ca sa nu afle Starostea si satul ca l-a facut cu Akulina. Si cum il ucide? Intr-o buimacie stupida, il arunca jos, ii pune d'a lungul o scandura peste care se tranteste cu toata greutatea trupului. Un tipat. Oasele fragede ale victimei troznesc! Si intr-o clipa il apuca furia remuscarii. Se repede pe garliciul pivnitei: apucat de spasmuri, striga in fata masii "plange, n-auzi cum plange! Si cum trozneau sub mine oasele lui!" Cine nu-si aduce aminte de Makbeth si de strigatul lui de remuscare cand isi vede mainile pline de sange? "Toata apa oceanului n-ar fi in stare sa spele petele acestea!" In acest moment suprem psihologic, o perfecta asemanare intre Tolstoi si Shakespeare, numai ca remuscarea lui Makbeth se petrece in palat si cea din "La puissance des t?ncbres" in coliba. Nikita, zdrobit, plange in bratele masii: "Maica, maiculita, nu mai pot, nu mai pot... ah! fie-va mila de mine!" Si ma-sa ii raspunde: "Oh! dragul mamii, ce frica ti-e! Du-te de bea ca sa prinzi inima, bea nitica votca". Nikita e o victima. Oribila lui crima, in fond, nu stie de ce a comis-o. El nu mai poate trai cu acest grozav pacat in fundul constiintei. Nu e nebun, nu, domnilor, ci, in clipa in care si-a ucis copilul, un fulger ii lumineaza sufletul. E un iluminat, un pocait, un nefericit, hotarat sa marturiseasca lumii si sa ispaseasca in fata legii si a lui Dumnezeu grozavul sau pacat. Au venit nuntasii: beau si petrec; Akulina se marita; Nikita a disparut din mijlocul veseliei. S-a dus intr-un grajd, s-a aruncat pe un maldar de paie, si-a pus un streang de gat; priveste la un pom inalt. Sa se spanzure! Nu. Nu poate, trebuie sa marturiseasca. Anissia, Matrena, il cheama sa dea binecuvantare asa Akulinei. Dar cum sa puie el mana pe icoana? Apare in mijlocul multimei, in fata tatalui sau, batranul Akim, dar descult si cu capul gol. Matrena tresare. Banuieste. Vrea sa-l departeze, ba chiar sa-l faca nebun. Nikita cade in genunchi. Priveste pe Marinka si zice cu glas tare: "Marinka, vinovat sunt. Ti-am fagaduit sa te iau de nevasta, te-am inselat, te-am parasit. Iarta-ma in numele lui Isus!" Apoi spre Akulina: "Ascultati mir ortodox. Akulina, sunt un nelegiuit, vinovat sunt inaintea ta. Tatal tau n-a murit de moarte buna, ci otravit. Eu l-am otravit. Iarta-ma in numele lui Hristos! Akulina, te-am inselat, si ti-am ucis copilul, copilul tau si al meu. Si oasele lui trosneau... apoi l-am ingropat. Eu, eu singur am faptuit acestea... "Si inchinandu-se in fata batranului sau tata: "Iarta-ma, tata. Nu te-am ascultat, caine ce sunt, si toate s-au intamplat dupa cum ai spus tu. Iarta-ma in numele lui Isus!" Cu cine domnilor s-ar asemana Nikita? Cu Dragomir! Dar stiti ca Dragomir a comis o crima din iubire, ca e un hotarat, ca n-ar marturisi nimic, ca nu din remuscarea lui, ci torturat de Anca este prins, dupa 9 ani de zbucium. Cu Gheorghe, invatatorul! Dar Gheorghe curteaza pe Anca fara nici un succes, si e un mititel mediocru, care nu e in stare de nimic. Si intr-adevar nimic nu i se intampla; nici vreo isprava, nici vreo fapa rea. Din drama lui Tolstoi, domnilor, ne mai ramane de analizat batranul Akim, barbatul Matrenei si tatal lui Nikita. Akim e un batran tutuit, prost, in neputiinta de a lega doua cuvinte, inganandu-se stupid in vorba fara sens "ta-i-e". Akim insa crede in Dumnezeu, nu bea alcool si nu fumeaza. In acest simplu pana la crestinism e toata religia marelui rus, care a spus de atatea ori ca intr-un pahar de rachiu si o lulea de tutun stau potential doua crime. Akim nu poate vorbi, baiguieste, si totusi, dand cand in cand, din gura lui se aud cele mai sfinte invataturi: "lacrimile ofensatei nu cad alaturea, ci peste capul ofensatorului". In aceasta bruta, cele mai nobile revolte. Vine la fiu-sau. Abia si-a scos obielele si a inceput sa se incalzeasca la soba cand, vazand pe fiul sau intorcandu-se beat de la targ, se ridica amenintator; il acuza ca traieste in pacate si pleaca noaptea si pe ger, strigand lui Nikita: "Lasa-ma, nu pot sa mai stau! Mai bine sa petrec noaptea langa un gard decat in casa ta scarboasa!" Iar cand fiu-sau marturiseste crimele in fata Starostii si a satului, Akim il incurajeaza asa: "Vorbeste, fiul meu, spune tot si te vei usura. Deschide-te inaintea lui Dumnezeu, nu te sfii de oameni!" Tolstoi a ales pe Akim ca sa-si propovaduiasca inspiratiunea lui de profet. Intr-o bruta si-a pus toata adancimea lui religioasa, tot geniul lui, de credincios. Akim este intelesul, teza, problema dramei. In Ackim triumfa Tolstoi. Unde e preocuparea profetica in drama lui Caragiale? Ion, nebunul si nevinovatul, are halucinatiuni, vede pe Maica Domnului, dar nu stie ce vrea, nu stie de ce sufera, si se ucide, fiindca asa ii porunceste lui in accesul de furie aceea pe care o vede in inaltimea cerului. E aici vreo asemanare? Desigur, nici un fel de apropiere nu este cu putinta. S-a zis, domnilor, de unii patimasi: drama tolstoiana reprezinta triumful dreptatii si in drama lui Caragiale tot dreptatea triumfa. Ei si? S-ar fi putut sa fie asa. In mii de drame triumfa dreptatea si nu din cauza aceasta s-a facut vreo asemanare intre ele. Dar este asa in cazul nostru? Triumfa dreptatea in "La puissance des t?ncbres"? Nikita marturiseste din remuscare. Nikita e adevaratul criminal. Nikita a omorat pe Ignatici? Nu, Anissia. Si Nikita ia asupra lui crima. Nikita a voit sa-si ucida copilul? Nikita a luat copilul de langa Akulina? Nu. Matrena si Anissia il pun cu de-a sila sa ucida, Anissia ii arunca copilul in pivnita. Matrena acopera cu pamant victima. Si Nikita ia asupra lui toate crimele. E aici triumful dreptatii? Dar Anissia, otravitroarea, scapa de pedeapsa. E triumful

75

dreptatii? Matrena, fiara intunecimii, ea care da otrava Anissiei si o indeamna sa-si ucida barbatul si sa-l fure, care prin spaima face pe fiul sau sa-si ucida copilul, in scop de a trai bine si linistita, ea nu marturiseste si nu e banuita, si nu-si ia pedeapsa. E aici triumful dreptatii? La Caragiale, da, triumfa dreptatea si triumfa complet. O crima s-a comis, Dragomir dupa 9 ani isi ia pedeapsa. Si era natural sa fie asa. Tolstoi si-a propus sa dovedeasca, in infioratoarea lui drama, puterea intunecimii si triumful credintei simple si profunde in Akim, care crede, si nu bea, si nu fumeaza. Caragiale a creat un caracter, pe Anca, si prin Anca triumfa dreptatea omeneasca. In Tolstoi lumea e vanturata in vartejul intunecimii, al inconstientei, in valurile bigotismului, ale credintei, ale senzualitatii, - si miscata de trebuinte materiale, asociaza fara sa-si dea seama, crima cu religia. Taranii lui Caragiale sunt constienti, ageri la minte, stiu ce fac, stiu ce vor, si prin capul nici unuia nu i-ar trece ideea sa-si inchine victima sau sa-i puie crucea pe piept dupa ce ar fi doborato sub loviturile de cutit. La Tolstoi, vagul, confuziunea, intr-o epopee grandioasa. La Caragiale, lumina perfecta intr-o drama profund emotionanta. Domnilor, am sfarsit cu prima parte a pledoariei mele, si sunt incredintat ca am dovedit desavarsit cum aceasta noua acuzatiune ce s-a adus lui Caragiale este o noua calomnie. Am fi putut sa trecem peste ea. Sa cerem osanda cuvenita calomniatorului pentru prima calomnie, dar n-am voit ca juratii, publicul, si indeosebi, astazi d-voastra, domnilor magistrati, sa va pronuntati deciziunea cu indoiala ca, daca Caragiale n-a plagiat pe Kemeny, ar fi putut sa plagieze pe Tolstoi. Domnilor judecatori, trec la prima calomnie pentru care am pornit procesul de astazi. Acest Caion in "Revista Literara", din 1 si 20 Decembrie 1901, a afirmat sub propria sa semnatura ca d. Caragiale si-a furat drama "Napasta" dupa drama "Nenorocul" a unui autor Istvan Kemeny, tradusa de Alexandru Bogdan si imprimata cu litere kirilice la Brasov, in anul 1848. Caragiale a furat? Acest Caion pune in paralele pe mai multe coloane, scene din "Napasta" lui Caragiale si scene din "Nenorocul" lui Kemeny. Si scenele sunt absolut identice. Iaca de ce Caragiale a pornit actiunea de fata. Caion nu a aparut astazi in fata justitiei. Sa dovedim noi, pe langa afirmarea lui Caion, ca Kemeny nu exista, ca Alexandru Bogdan, traducatorul "Nenorocului", nu a existat, ca drama aceasta este o inventie si ca documentele publicate de Caion constituiesc un fals. Am fost la Brasov, am fost la Budapesta. Caragiale a alergat in toate partile; s-a trudit; a cheltuit; s-a adresat la toate autoritatile competente; si astazi posedam un lung sir de dovezi despre perversitatea calomniatorului si despre falsurile plazmuite. In primul rand, domnilor, va prezentam un catalog de tot ce s-a tiparit la Brasov, de la 1535 si pana la 1886, lucrare datorata lui Julius Gross, profesor si bibliotecar. In acest Kronstaedler Drucke nu gasim nici pe dramaturgul Istvan Kemeny, nici pe traducatorul Alexandru Bogdan, si nici drama "Nenorocul". La Budapesta am dat peste o publicatie decisiva in care se poate vedea daca a fost sau nu vreun dramaturg cu numele de Kemeny, de Istvan Kemeny, si daca s-a scris si s-a imprimat vreodata o drama cu numele "Nenorocul", o opera pe care Cargiale ar fi putut s-o plagieze. Iata lucrarea extraordinara cu titlul de "Magyar Irok, Elete ?s Munkai", adica "Viata si operele scriitorilor maghiari", alcatuita, dupa o munca de 40 ani, de catre savantul Szinnyei Josef, din insarcinarea "Academiei de stiinte" din Budapesta. In brosura 46 este acea parte a literei k in care se gaseste numele de Kemeny. De la pagina 1411 si pana la pagina 1454 sunt trecuti toti Kemeny care au imprimat ceva in Ungaria. Am tradus tot ce se afla in aceste pagini si am legalizat traducerea prin consulatul maghiar. D-voastra veti examina aceste documente. Iaca d-lor ce gasim in vasta lucrare a lui Szinnyei: sunt 33 de Kemeny, si nici un Istvan Kemeny dramaturg, si nici o opera dramatica cu titlul de "Nenorocul". Si pentru a va convinge de scrupulozitatea acestei opere, va voi cita cateva nume, si va veti incredinta ca un autor dramatic care sa fi scris o drama in mai multe acte, ar fi fost cu neputinta sa scape neconsemnat in lucrarea lui Szinnyiei. "Kemeny Anna Maria a tradus doua piese teatrale: Papagalul, piesa sentimentala, in 5 acte, dupa August Kotzebue, si Praedicatum, comedie in 3 acte, dupa baron Gebler." - "Kem?ny Bela junior, practicant de avocat si sublocotenent cezaro-regesc in rezerva. A murit la 1883, Septembrie 28, in Pozsony, in etate de 23 de ani. A fost colaborator la ziarele din Pozsony". "Kemeny Ianos", predicator evanghelico-reformat la Szilvas. El a scris psalmul 174 in "Noua carte de cantece". Cand dar se catalogheaza astfel de traducatori, de colaboratori pe la ziarele dintr-un orasel de provincie, si nu se scapa nici un preot care a scris un psalm intr-o carte de cantece, ar fi fost imposibil savantului ungur sa treaca cu vederea un autor dramatic original. Si cu toate acestea, noi am dus mai departe cercetarile noastre. Ne-am adresat la profesori, la literati, la savanti, si le-am cerut parerea lor in scris. D. I. Bunea, roman, profesor de limba si literatura maghiara la liceul din Brasov, ne scrie urmatoarele: "Profesorul dr. Iancso Benedek mi-a raspuns la epistola mea. El imi scrie ca in literatura maghiara nu exista vreo drama cu subiect analog celui din Napasta". Spre o mai ferma asigurare s-a adresat cu "o rugare catre colegul sau dr. Bayer Iozsej. Acest domn e cel mai chemat a-si spune parerea in chestiuni de literatura dramatica maghiara. In cateva zile va primi Iancso raspunsul acestei autoritati asupra faptului daca cumva exista vreo drama maghiara care sa trateze subiectul dramei d-voastra". Domnilor, Iancso Benedek e profesor de literatura maghiara la liceul clasic de stat din Budapesta, directorul serviciului nationalitatilor si stie perfect romaneste. Bayer Iozsef este profesor de literatura maghiara la Universitatea din Budapesta si autorul "Istoriei dramei maghiare". In a doua scrisoare d. Bunea ne comunica: "In zilele acestea am primit epistola d-lui Iancso, insotita de scrisoarea d-lui Bayer, care se pronunta definitiv in chestiunea care ne preocupa. Aceste scrisori precum si epistola anterioara a d-lui Iancso vi le trimit in original, cat si in traducere romaneasca. Din aceste epistole va

76

puteti convinge pe deplin despre aceea, ceea ce si alt cum stiam, ca Caion vorbeste neadevaruri. Publicatiunea lui Szinneyei e mai presus de orice banuiala a seriozitatii si caracterul ei stiintific nu are lipsa de nici o confirmare. Szinnyei e un scriitor maghiar de rangul prim si publicatiunea aceasta a lui trece de cea mai pragmatica si stiintifica pe terenul bio-bibliografic maghiar. Scriitorii maghiari se provoaca la ea ca la cel mai exact si corect izvor de date bio-bibliografice. E exclusa posibilitatea ca Sznnyei sa fi trecut cu vederea pe vreun dramatic cu numele Kem?ny Istvan si o confirmare a exactitatii datelor cuprinse in aceasta publicatiune este superflua". - Iaca, domnilor, si cele doua scrisori ale lui Iancso Benedek, precum si scrisoarea lui Bayer Iozsef, in original si in traduceri legalizate de consul. Iancso Benedek catre Bunea: "Am citit "Napasta" pana la capat si am cautat nu cumva aflu ceva asemanator acesteia in literatura dramatica maghiara veche sau noua? Cu desavarsire stire n-am aflat. Atat insa nu m-a multumit. Am elaborat din piesa un escerpt detaliat, pe care l-am predat colegului nmeu dr. Iosif Bayer, autorul istoricului dramei maghiare, rugandu-l sa vada nu cumva afla intre multele produse ale literaturii dramatice maghiare vreunul care sa fie asemenea "Napastei". Colegul meu Bayer, care pe terenul acesta e specialist de rangul prim, mi-a promis cu multa afabilitate ca-mi va implini rugarea. Natural ca rezultatul numai in 8 - 10 zile voi putea comunica. Te rog sa fii pana atunci cu pacienta. - dupa parerea mea Caion e dator sa dovedeasca. El ar fi fost dator sa citeze si sa indice opul dimpreuna cu autorul lui, locul si anii editiei, comunicand paralel si textul maghiar. Cel putin in toata lumea astfel se intampla, de cate ori e vorba de palgiare. Nici fabula, nici caracterul "Napastei", nu le-a putut lua d. Caragiale din literatura maghiara, cu atat mai putin dintr-o drama scrisa inainte de 1848, deoarece opera e cu desavarsire psihologica-moderna. O astfel de drama nu s-a scris pe atunci nicaieri, cu atat mai putin in literatura maghiara. Se poate inchipui vreun scriitor maghiar care sa fi putut crea caracterul Anchii? Anca e un tip curat al tarancei romane. O astfel de taranca maghiara nu exista." Si in a doua scrisoare a d-lui Iancso Benedek catre d. Bunea se comunica rezultatul cercetarilor d-rului Bayer in urmatoarele cuvinte: "Am onoare a-ti transmite epistola dr. Bayer. El, prima autoritate in istoria dramei maghiare, pe langa cea mai intensiva cercetare, cu desavarsire n-a aflat nici un subiect care sa semene cel putin cu acela al "Napastei". Iaca in sfarsit si scrisoarea lui Bayer Iozsef catre Iancso Benedek: n-am voit sa mai abuzez de rabdarea d-tale, desi, durere, nu iti pot comunica altceva decat ca cercetarea a fost fara succes. Am studiat o serie de subiecte dramatice si titlurile de drame, dar n-am dat de vreo drama asemanatoare. Nu cunosc nici un scriitor dramatic maghiar cu numele de Kemeny Istvan. Poate e traducator si chestionatul subiect dramatic se ascunde cu totul sub alta titula de drama; poate ca e scriitor original, dar atunci drama sa sta ascunsa ca manuscris in vreo oarecare arhiva. Are insa lucrul si o alta parte. Cel ce acuza e dator sa dovedeasca. Nu acuzati aduc probe ca n-au furat, ci acuzatorul dovedeste furtul. Sunt convins domnilor, ca toate aceste autoritati, savanti de prima ordine in literatura dramatica maghiara, ca toate aceste afirmatiuni stiintifice si dezinteresate, ca toate aceste volume speciale si scrisori, au desavarsit dovada calomniei pe care eram datori sa o facem, dar am facut-o ca sa nu aparem in fata d-voastra, miscati de sentimentul razbunarii, ci de adanca noastra convingere in dreptatea pe care o cerem, in reparatiunea legitima ce ni se datoreste in virtutea legii si a celor mai elementare principii de demnitate si de ordine sociala. Pana aici am cautat adevarul si am precizat calomnia. Sa vedem omul. Sa ne oprim putin asupra falsului, asupra intentiunei, asupra relei credinte si a perversitatii fara pereche in asemenea materie. Iaca, d-lor, magistrati, - (d. Delavrancea arata cele doua foi imprimate cu litere kirilice) - la ce scoboara ura pe un om fara scrupul. E destul sa priviti, - acum mai ales cand v-ati convins ca nu exista un autor dramatic maghiar cu numele de Kemeny, un traducator Bogdan si o drama "Nenorocul", - aceste doua foi. Ele sunt imprimate cu litere kirilice. Trebuia falsul sa inceapa cu aceasta. Atat nu ar fi fost destul. Foile trebuiau sa aiba caracterul de vechime, ca de la 1848. Si hartia moderna a fost supusa la tortura; a fost artificial ingalbenita; flacara la care au fost expuse foile a ars o bucata din ele. A planuit, a combinat, a facut tot ce i-a trecut prin minte ca sa dea aspectul vechimei de acum o jumatate de secol. A voit ca falsul sa aiba intreaga aparenta a realitatiei, a adevarului; n-a uitat nimic, nu s-a sfiit de nimic: nu s-a rusinat de nimic; si desigur ca ar fi ajuns la un volum intreg, daca n-ar fi fost sa posedam toate dovezile calomniei si a revoltatoarei inventiuni. Unde se va opri acest pervers, daca legea nu-i va taia exceptionalul avant pentru fals si escrocherie? Sa nu credeti ca acest domnisor este la prima isprava in asemenea porniri. A? nu! Trecutul sau e ilustru, ca toata tineretea. Nu e nici la inceputul si cred ca nici la ispravitul acestei stralucite cariere. Colabora, ca incepator, la un ziar din Capitala. Intr-o zi prezinta directorului, ca incepator, la un ziar din Capitala. Intr-o zi pretinsa directorului o serie de nuvele, pretinzand ca le-a tradus dintr-un volum al ilustrului Ibsen. Nuvelele se publica. Un cititor pune in vederea directorului ca operele sunt prea slabe pentru Ibsen, afirmandu-i in acelasi timp ca Ibsen n-a scris nuvele. Directorul ii cere volumul lui Ibsen. Caion fagaduieste ca-l va aduce a doua zi. Din ceasul acela n-a mai dat pe la redactie. Intr-un alt ziar publica o nuvela ca si cum ar fi a sa. Luare admirabila, dar in cele din urma se descopera ca e plagiata dupa Guy de Maupassant. Ambitia acestui tanar e prea mare ca sa ramana in domeniul literaturii pure. Vru sa para un cercetator sever, un om de stiinta, un savant. Si de ce nu? E asa de usor sa pari ceea ce nu esti, daca esti fara constiinta onesta. Acuzatul izbuti sa publice in "Noua Revista Romana" de la 1 Decembrie 1901, o notita de o importanta istorica exceptionala, referitoare la Mircea cel Mare. Ceea ce nu deslusisera istoricii nostri, Caion limpezi gratie unei scrisori a papei Bonifaciu al XI-lea! Ascultati, domnilor, ce scrie acest nou istoric, menit sa imprastie

77

intunericul de pe evenimentele din cel mai departat trecut al Romanilor. "Intr-o colectiune de documente privitoare la istoria noastra, se afla publicat un raport din Creta, datat cu anul 1401, prin care se spune ca un anume Emanuel Cano din Enes, intorcandu-se prin Tesalonic, a intalnit trei turci care i-au spus ca fac parte din ramasitele unei oaste de 66 de mii de turci, care au devastat Ungaria si intorcandu-se prin Valachia, Mircea Valahul a ucis o mare parte din armata turca, scapand cu viata numai 3000 de turci. Mircea Valahul e fara indoiala Mircea-Voda. Se naste insa intrebarea: cand a avut loc razboiul acesta in 1400 sau 1399? Si mai departe: - "Dupa d. Tocilescu lupta aceasta n-a avut nici o insemnatate. D. Xenopol asemenea nu ne vorbeste nimic despre lupta aceasta din 1400 sau 1399. Dupa cat stiu, d. Onciul pune acest razboi in 1400 si admite in totul spusa raportului sus citat. Un document pretios - iar un document, un nou document dupa documentul cu litere kirilice de la Brasov; si veti vedea ce pretios este acesta - ...Un document pretios "care sa lamureasca aceasta problema; n-a fost un razboi, ci o simpla incursiune de bande turcesti in 1399, iar nu in 1400, dupa cum lasa a se intelege raportul din Creta. In hartiile raposatul Mgr. Hulst, s-a gasit si multe documente, prin care o serie de scrisori de la feluriti papi. Una din aceste scrisori e a lui papa Bonifaciu al XI-lea si datata din 14 Decembrie 1399, document interesant pentru istoria noastra si inedit pana acum. Il pot publica azi in parte, gratie unui nepot al raposatului Monsigneur d'Hurst. Documentul e scris in limba latina. Reproduc din el, partea care ne intereseaza, in traductie romaneasca. Cat despre autenticitatea lui, istoricii se vor convinge curand, cand acest document, impreuna cu altele, vor fi imprimate in facsimile". Iaca, domnilor, si fragmentul, publicat de domnisorul acesta, din faimosul document: - "In anul 1399 in luna cea calda a lui Iulie, bande numeroase de hoti turci pradara Ungaria dunareana si parte din Tara Valahiei, cea udata de Dunare. Un general Valah, Mirke, a batut pe banditi". - Imediat dupa publicarea acestui nou document oamenii de stiinta au banuit falsul. Noi ne-am adresat d-lui profesor Onciul, un istoric de mare valoare, preocupat indeosebi de epoca lui Mircea, si i-am cerut parerea sa despre aceasta comunicare. Iaca raspunsul d-lui profesor Onciul: "Stimate amice, imi ceri parerea comunicarii facute de C.A. Ionescu (Caion), in noua "Revista Romaana" Nr.45 sub titlul; "Un razboi al lui Mircea in 1399 (Un document nou)". Asa cum se prezinta aceasta comunicare n-are nici o valoare stiintifica. Fragmentul publicat din un pretins document al papei Bonifaciu XI (n-au fost decat noua papi cu numele de Bonifaciu, iar in 1399 era papa Bonifaciu IX) este, din toate punctele de vedere, mai mult suspect. - 1). Nu se arata daca documentul se afla in original sau in copie, cui si care cauza a fost liberat si ce legatura cu restul se face acea mentiune despre Mircea. - 2). Data 14 Decembrie 1399 este imposibila ca datare originala; caci documentele papale din acel timp, se datau dupa anii pontificatului, cu zilele lunilor dupa calendarul roman. (Exemplu de la Bonifaciu IX; "Datum Romae, il Nonas Martii anno decimo" 6 Martie 1399). 3) Data din textul documentului: "In 1399, in luna cea calda a lui Iulie" este absolut falsa ca forma; iar celelalte amanunte, precum: "Ungaria Dunareana", - parte din Tara Valahiei cea udata de Dunare" - "un general valah Mirke" sunt cel putin suspecte. - Asa fiind, din fragmentul publicat nu ramane nimica ce ar avea infatisarea unei marturii autentice. Banuind o falsificatie, am interpelat pe autor asupra documentului in chestiune, la seminarul meu de istoria romana, la care lua parte ca student. Dansul a spus atunci ca in vara urmatoare va aduce lamuririle cerute, iar de atunci (era pe la inceputul lui Dec.) nu s-a mai aratat la seminar, la care pana la acea data luase parte foarte regulat - Mai este de notat ca, in comunicarea publicata, autorul promitea a publica "curand" documentul intreg in facsimile, care insa pana astazi (Martie 1902) n-a iesit la lumina - Din acestea mi-am format convingerea ca avem a face cu un falsificat grosolan, prin care se mistifica publicul, cum si revista ce cu prea ingaduitoare libertate deschide coloanele sale pentru asemenea Note si discutiuni". Iaca omul, domnilor magistrati, pe care-l judecati. E complet felul lui. Nu se sfieste de nimic. Uraste pe Caragiale? Il calomniaza si calomnia si-o debiteaza in termeni infioratori de murdari. Dar ca sa poata calomnia, el, Caion, pe un Caragiale, simte trebuinta de a inventa oameni si opere? Inventeaza. Dar atat nu-i e deajuns? Simte si trebuinta de a fabrica documente false? Le fabrica si le publica. Si-a satisfacut patima. Vrea sa se ilustreze ca istoric? Nu rezista de-a minti o Tara intreaga asupra evenimentelor ei. Inventeaza un document din "luna calda a lui Iulie". Si-a satisfacut vanitatea! In sfarsit, domnilor, acest Caion comite un alt fals, de asa natura ca ni-l zugraveste perfect de bine ca un suflet mic si pervers, animat de o imensa desartaciune. Am aici o brosurica de 18 pagini, pe care o da publicului cu titlul de Isus. Dupa atatea mii de volume scrise despre Isus sa vie Caion cu 18 pagini? S-ar parea o copilarie. Nu, nu este o cooilarie. Brosura o publica nu pentru cuprinsul ei, ci pentru coperta de la sfarsitul ei. Aici in cateva randuri - un nou fals - naivitatea lui trece orice masura inchipuita.. Iata ce citim pe aceasta coperta finala: Din lucrarile lui Const. Al. Ionescu. Si ce lucrari credeti ca anunta? Mici incercari? Brosuri? Nu, domnilor, volume in limba franceza. A gasit si editor! E un scriitor celebru, care a trecut hotarele tarii inca de la 1899. Sa citim: - "Essais sur la d?cadence romaine" Paris 1899, Retaux freres ?diteurs. Pretul 3 lei si 50 bani - "Etudes historiques" Paris 1899. Retaux freres editeurs. 1 leu si 50 de bani - "Le culte de Bachus" 1901. Retaux freres, libraires-?diteurs. Pretul 3 lei si 50 de bani. La 20 de ani si la 23 de ani sa publici deja volume de sute de pagini, in limbi straine, si sa gasesti la asa varsta si pentru asa studii voluminoase, librari, editori in Paris? Nu e asa ca e extraordinar? Si totusi in cazul nostru nu e de loc extraordinar. Acest domnisor n-a publicat nici un volum din cele anuntate. Un fals cu care sa pacaleasca pe credulii din Romania. Am scris librarului Victor Retaux, caci astazi firma Retaux freres a ramas numai Victor Retaux. Si iaca raspunsul editorului d-lui Caion: "domnilor, ca raspuns la scrisoarea d-voastra din 5 curent, am onoarea de a va

78

trimite catalogul meu si de a va informa ca nu sunt editorul publicatiunilor d-lui Ionescu". Si sa nu se invoce tineretea. Ar fi ofensa adusa tineretii si tinerimii. Tineretea e gratioasa, e generoasa, e entuziasta. Greselile unui tanar se resimt de inocenta si dezinteresare, iar nu de calcul, de ura si de perversitate. Copilarie e... sa intentezi un autor, o drama si un traducator in scop de a injosi pe un scriitor ilustru? Copilarie e.. sa fabrici documente, sa le ingalbenesti la lumanare, sa le imprimi cu litere kirilice, si sa afirmi ca le-ai rupt dintrun volum pe care-l posezi, fagaduind a-l darui Academiei?... Copilarie e... sa inventezi documente istorice?... Copilarie e... sa anunti ca ai publicat deja trei volume in limba franceza? ...Copilaria ar fi cel putin desinteresata! La calomniatorul Caion in tot ce-a facut... interes, perversitate patima si egoism! Are interes evident sa para savant. Insala "Noua Revista Romana". Are interes evident sa para deja un scriitor insemnat. Publica pe coperta unei brosuri o serie de opere imaginare, ca si cum ar fi editate de un librar din Paris. Daca ar fi izbutit sa insele - si aceasta a voit - opinia publica, si-ar fi saturat vanitatea si ar fi crescut enorm in consideratia lumii. Falsurile lui dar, au logica perversului, iar nu capriciile inocente ale tineretii. Renumele lui Caragiale, operele lui Caragiale, spiritul lui Caragiale il prigonesc, ii rascolesc ura. Simte un mizerabil interes de a-si potoli aceasta ura, aceasta invidie. Are un interes. Si nu copilareste cauta sa si-l satisfaca, caci nu se opreste la critica, oricat de rea, de murdara si de inversunata ar fi fost ea. Domnilor, se poate face o critica, dreapta sau nu, patimasa, au senina, o critica filologica, o critica estetica. Se poate sa urmaresti intr-un autor pe langa estetica lui si etica lui, si sa te ridici la o critica filozofica. Mai mult, pe langa toate aceste raporturi, se poate sa studiezi epoca omului, ca pe langa omul in sine, sa strangi de aproape toate cauzele care au determinat idealitatea autorului si natura intima a operelor, ca si cum ai face un capitol din istoria nationala. Astfel, s-ar infatisa critica cu aspectul, cam pretentios, de critica stiintifica. Oricare fel de critica s-ar fi incumetat acuzatul sa incerce in contra lui Caragiale, si oricat venin de mititel neputincios si rau, ar fi varsat in cadrul incercarii sale, Caragiale ar fi ramas senin, ar fi suras, cel mult poate ar fi aruncat vreo scanteie de spirit, daca ar fi crezut ca patima adversarului merita o scanteie din spiritul sau. Dar nimeni, domnilor, nici in Romania, nici aiurea nu poate fi asa de mare, incat un fals, combinat cu documente, cu probe de fapt, si pus pe doua coloane, sa nu fie expus la discredit si la dispretul publicului. Fata de documente din care reiese furtul, de orice natura ar fi el, numai justitia te poate apara, daca documentele sunt false si tu nevinovat. Raspunsul lui Caragiale n-ar fi rasturnat faptele concrete, ba ar fi contribuit la dezonoarea lui. Numai justitia este in stare sa salveze onoarea cuiva, cand calomnia si falsurile sunt dovedite. In politica, - uneori confruntandu-se cu calomnia, - ura si inversunarea, au explicatiunea lor daca nu chiar scuza. Un om insemnat, inzestrat cu un temperament robust si cu un real talent, in politica nu reprezinta numai vointa lui, sentimentalitatea lui, aspiratiunile lui, credintele lui; ci in el se insumeaza pornirile tuturor partizanilor. El e o suma de vointe, de sentimente, de aspiratiuni, de credinte. Si patimile de pretutindenea cu intreaga suma a impulsivitatilor se concentreaza in acest campion. In fata lui un adversar identic de covarsit de toate energiile sufletesti ale coreligiorarilor sai. Din aceasta cauza uneori se intampla descarcari de o violenta extraordinara. In asemenea descarcari, in confuziunea pasiunilor, uneori scapara si calomnia. Si totusi justitia trebuie sa-si faca datoria, caci astfel sub pretext de patimi politice, moravurile s-ar cobori si mai mult, iar viata publica s-ar dezonora pana la salbaticie. Dar in arta, in literatura, ce explicatiune usuratoare ar avea calomnia?... Ura personala a unui invidios?... Da, stiu ca stralucitul talent a lui Caragiale a starnit in cativa perniciosi, pasiuni oarbe. Lumina lui stinge acele slabute licariri, slabute ca fosforescentele chibriturilor trase pe un perete. Renumele lui fara voia lui, proiecteaza o umbra groasa peste unele nume care nu merita sa traiasca. Aceasta este cauza calomniei si a falsurilor. Cum, domnilor?... Un popor intreg admira pe Caragiale... Admiratiunea trece peste Carpati. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului romanesc. Si pe acest om sa-l acuzi, sprijinit de falsuri, ca operele sunt jafuri literare? Dar asta inseamna a izbi in credinta, in admiratiunea si in fata romanilor! Si ce s-ar fi intamplat daca criticul impostor n-ar fi fost surprins? Ce s-ar fi intamplat daca nu adunam noi aceasta multime de probe? O mandrie a tarii ar fi fost vestejita, nu numai Caragiale infierat! Si ce idee si-ar fi facut strainii de noi romanii? Ca suntem un popor, care ne sarbatorim pungasii, ca gloriile noastre se intemeiaza pe jaf, ca geniul nostru este o rusine, ca nu avem nici constiinta, nici demnitate? Si cand ma gandesc ca omul acesta a vegheat jumatate din noptile sale pentru a ne crea o dramaturgie originala... cu cat talentul lui e mai mare, si osteneala mai covarsitoare... cu atat calomnia e mai odioasa si incercarea mai demna de asprimea legilor! A! Stiu, cunosc acuzatiunile puerile ce s-au adus lui Caragiale. - "Ai atacat libertatile publice!" - "ai batjocorit Constitutia!" - "Ai zeflemisit Egalitatea!" - "Ai ponegrit Democratia!". Nu, domnilor, spiritul profund si ascutit a lui Caragiale a denuntat sarlatania si usurinta, a rechemat la realitate pe naivii zvapaiati, a zugravit zapaceala si denaturarea spiritului national. Rolul lui a fost de a contribui in parte la insanatosirea vietii noastre publice. Si in fond, in dramaturgia lui, nu e rautate ci iubire. Caragiale nu uraste pe Catavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe conu Leonida. El nu isi calomniaza nici personajele creiate de el. Parca il vad retras intr-un colt, scanteindu-i privirea de patrundere, surazand de sincera si buna placere: isi asculta eroii pretutindenea, cu dragoste si ii iaza, ii rotunjeste in mintea lui, ii descarca de partea banal-indiferenta si ii reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real. Asa si-a studiat tipurile; si animat si de alta dragoste, de enorma dragoste de limba romaneasca, s-a jertfit ei, framantand-o pentru a-i spori viata, puterea si farmecul. A munci din greu; si-a robit tot talentul si toata intelingenta lui pentru fala noastra a tuturora; si traind din greu, n-a intins mana nimanui si nu s-a plans niciodata de ingratitudinea acelora de care a depins soarta poporului roman, nici de

79

ratacirea multora care n-au inteles ca viata unui popor atarna nu numai de dezvoltarea lui materiala, ci si inaltarea geniului lui. Si cand Caragiale sta resemnat la o parte, si traieste din munca aspra, cinstita si demna... sa-l izbim, sa-l patam... sa-l infatisam lumii ca pe un furt ordinar...? Ii produce ceva teatrul, - teatrul lui care a inveselit si insanatosit, - sa-l calomniem... sa comitem falsuri... sa-l jecmanim si de acest venit, pentru care si-a jertfit viata intreaga! ...Caragiale a prezentat chiar in anul acesta, un volum la Academie... pe el!... sa convingem pe toti ca e un scriitor de contrabanda... Dar termin, domnilor, rugandu-va sa nu pierdeti din punct de vedere cine e calomniatorul si cine e calomniatul; sa va ganditi la mijloacele intrebuintate de calomniator pentru a pipai bine gradul lui de perversitate: sa va inchipuiti suferintele morale ale calomniatului, calatoriile si cheltuielile pe care a trebuit sa le faca cu adunarea probelor, pentru ca pe langa osanda ce se cuvine vinovatului, sa acordati despagubirile ce se cuvin nevinovatului, si pe care le-am formulat in scris in plangerea noastra.

Un alt mare orator, inscris cu majuscule in istoria retoricii, este Quintilian, insa nu ne-au ramas prea multe date despre viata lui. Quintilian a fost deosebit de apreciat de contemporani ca si de generatiile urmatoare "Urmeaza sa discutam problema utilitatii retoricii; caci unii oameni obisnuiesc sa o atace cu inversunare si, ceea ce este rusinos, folosesc pentru acuzarea oratoriei tocmai mijloacele artei oratorice. Elocinta este - spun ei - aceea care scapa peraufacatori de la pedeapsa; datorita inselatoriei, acesteia sunt condamnati uneori oameni buni, se iau cele mai rele hotarari, se isca nu numai atacuri si tulburari populare, dar chiar razboaie inversunate; in sfarsit folosirea elocintei este cu atat mai mare cu cat ajuta minciuna impotriva raului. Si pe Socrate il acuza comicii ca invata pe altii cum devine buna o cauza rea si despre Tisias si Georgias, Platon spune ca fac promisiuni asemanatoare. Si acestora li se adauga exemple luate de la greci si de la romani si sunt insirati oameni, care folosind elocinta aducatoare de pieire nu numai in cazuri particulare, dar chiar in probleme publice, au tulburat sau chiar au distrus state; ei arata ca, din aceste motive, oratoria a fost alungata din statul lacedemonienilor si ca, chiar in Atena unde oratorul este oprit sa utilizeze pateticul, s-a redus din puterea oratoriei. Cu rationamente de genul acesta, nici comandantii de osti nu vor fi utili, nici magistratii, nici medicina, nici, in sfarsit, filozofia insasi; exista si doctori care folosesc otrava; si printre aceia care poarta cu nevrednicie numele de filozofi adeseori au fost descoperite cele mai grave nelegiuiri. Sa refuzam si hrana, caci adeseori aduce boala; sa nu mai intram in locuinte, caci uneori ele se prabusesc peste locatari; sa nu se mai lucreze sabii pentru soldati, caci aceleasi arme le poate folosi un talhar. Cine nu stie ca focul, apa, fara de care nu ar putea exista viata si - pentru a nu ma opri la obiecte de pe pamant - soarele si luna, cele mai de seama astre, sunt si vatamatoare uneori? Insa ce va nega oare vreodata ca vestitul Appius Caecus a zadarnicit, prin forta sa oratorica, pacea rusinoasa oferita de Pyrrhus? Sau elocinta divina a lui M. Tullius n-a fost pe gustul poporului atat cand a vorbit impotriva legilor agrare, cat si cand a zdrobit indrazneala lui Catilina? In timp de pace nu i s-au adus multumiri publice, cinstea cea mai mare care se acorda comandantilor victoriosi in razboaie? Un discurs nu alunga oare de multe ori teama din sufletele inspaimantate ale ostasilor? si nu invata pe cei care au de infruntat atatea primejdii in lupta ca gloria este preferabila vietii? Dar lacedemonienii si atenienii nu ma impresioneaza mai mult decat poporul roman, care a avut un deosebit respect pentru oratori. De altfel nu cred ca intemeietorii de orase ar fi putut reusi in alt chip sa inchege in popoare acea multime ratacitoare, daca nu ar fi convins-o vreun glas priceput; nici legiuitorii n-ar fi obtinut fara neintrecuta putere a elocintei - ca oamenii sa se supuna de bunavoie robiei legilor. Ba, mai mult: insesi perceptele morale, oricat sunt de nobile prin natura lor, totusi au mai mare putere in formatarea caracterelor cand stralucirea cuvantului pune in lumina frumusetea fondului. De aceea, chiar daca armele elocintei sunt sabii cu doua taisuri, nu este just sa consideram ca e rau ceea ce poate fi bine utilizat. Dar aceste chestiuni pot constitui, eventual, obiect de discutie pentru aceia care au redus retorica la puterea de a convinge. Dimpotriva, daca retorica este "stiinta de a vorbi bine" - definitie acceptata de noi - oratorul trebuie sa fie in primul rand un om moral in acest caz trebuie sa recunoastem ca si retorica este utila. Si, pe Hercule, acel zeu, cel dintai, parinte al lucrurilor si fauritor lumii, prin nimic nu a deosebit pe om de celelalte fiinte muritoare, decat prin darul graiului. Caci vedem necuvantatoare cu corpuri care ne intrec prin marime, forta, robustete, rezistenta ori iuteala; vedem ca au mai putina nevoie de ajutor venit din afara; ca ele stiu, din instinct, fara invatator, sa umble mai repede, sa se hraneasca si sa treaca inot apele. Cele mai multe se apara de frig prin insusi invelisul propriului lor corp; unele sunt prevazute de la nastere cu arme si gasesc aproape de-a gata hrana; mare e insa truda oamenilor pentru toate acestea: deci pe noi ne-a daruit in chip deosebit cu ratiune si a avut grija ca prin ea sa ne faca asemenea zeilor nemuritori. Dar ratiunea insasi nu ar fi atat de utila si nu ar fi atat de evidenta in noi, daca nu am putea reda prin cuvinte cele concepute cu mintea; caci graiul ne deosebeste, mai mult decat inteligenta sau gandirea, de celelalte fiinte. Intr-adevar, in alcatuirea de culcusuri, in impletirea de cuiburi, in cresterea si in recunoasterea propriilor pui, ba

80

chiar in strangerea de provizii pentru iarna, ori in crearea de substante care nu pot fi imitate de noi - cum e ceara sau mierea - intervine, poate, contributia unei ratiuni oarecare, dar aceste fiinte fiind lipsite de grai sunt numite mute si lipsite de ratiune. In sfarsit, pe oamenii lipsiti de grai ce putin ii ajuta sufletul, desi e de natura divina! Deci, daca zeii ne-au harazit un dar mai bun decat cuvantul, ce am putea considera mai demn de atentia si de osteneala noastra? Prin ce am dori sa depasim pe ceilalti oameni, daca nu tocmai prin ceea ce omul insusi intrece pe celelalte fiinte? Adaugati ca nici o arta nu rasplateste mai din plin munca. Aceasta se vede limpede, daca ne vom gandi de unde a pornit arta oratoriei si pana unde s-a ridicat; si inca mai poate inainta. Caci nu amintesc cat este de util si cat se cuvine ca un om corect sa-si apere prietenii, sa conduca prin sfaturi senatul, sa-si atraga poporul, oastea; dar nu este oare frumos insusi faptul ca dintr-o inteligenta comuna tuturor si din cuvintele pe care le folosesc toti oamenii obtii atata lauda si glorie incat faci impresia nu ca - vorbesti sau pledezi ci - cum s-a spus despre Pericle - ca fulgeri si tuni?"

Numele lui Mihail Kogalniceanu, unul din marii retori ai Romaniei, este strans legat de evenimente majore ale istoriei noastre petrecute intre anii 1848-1890: Revolutia de la 1848, Unirea de la 1859, Razboiul de Independenta si obtinerea independentei in 1877. Ca avocat si om politic, Kogalniceanu s-a afirmat ca unul dintre cei mai de seama oratori ai tarii, calitatile personale fiind o uriasa putere de munca, cultura foarte vasta si talent oratoric. [...] D-lor, si Camera, si Senatul, la interpelarile d-lor Stolojan si Falcoianu, au recunoscut ca suntem in stare de rezbel, au recunoscut ca suntem dezlegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta si ca acele legaturi sunt rupte mai intai de catre Inalta Poarta. [...] In starea de rezbel cu legaturile rupte ce suntem? Suntem independenti; suntem natiune de sine statatoare. (Aplauze) Insa d-lor, aci se opreste travaliul nostru? Aci se opreste misiunea noastra? Am ajuns la scopul urmarit nu de azi, ci, pot zice, de secole, si mai cu deosebire urmarit de la 1848 incoace? Mai intai de toate d-lor, sa ne facem intrebare: ce am fost inainte de declararea rezbelului? Fos-am noi independenti catre turci? Fost-am noi provincie turceasca? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Strainii au zis aceasta; noi nu am zis-o niciodata. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru. Insa era ceva. Erau niste legaturi sui-generis, niste legaturi care erau slabe cand romanii erau tari; niste legaturi care erau tari cand romanii erau slabi (Aplauze generale). Incercarile Turciei, pretentiunile Turciei in contra noastra, daca in adevar nu sporeau, cel putin se repetau necontenit si mai mult in scris, caci in fapt nu se puteau face, pentru ca Turcia slabea din ce in ce mai mult, si numai cand slabea socotea de cuviinta a-si arata puterea catre noi, pe care ne credea slabi. In acest mod, rezistenta Turciei ni s-a manifestat mai cu seama in acesti din urma 20 de ani, nevoind sa intre in intelegere cu noi spre a preface acele legaturi sui-generis, care nu mai sunt ale secolului actual si care, daca nu mai erau de folos pentru noi, nu mai erau de folos nici pentru Turcia. Rezultatul a dovedit aceasta. (Aplauze). D-lor, eu nu voi sa fac procesul Turciei; aceasta este treaba oamenilor de stat si care sunt in guvern, si care au fost, si care astazi iau parte in parlamentul otoman. Ei sunt datori sa vada ca au gresit cand au raspuns pururea si intr-un mod sistematic cu non possumus la toate cererile noastre. Aceasta este ceea ce ne-a adus pe noi in trista necesitate de a indrepta armele noastre in contra armelor turcesti indreptate asupra noastra; aceasta ne-a adus in trista necesitate ca, precum pe noi ne para Poarta si ne invinovatea ca am tradat interesele imperiului, ca am rupt buna-credinta, sa declaram si noi la randul nostru ca, fiindca tunul rationeaza si pune in aplicatiune amenintarile cuprinse in nota din 2 mai a lui Savfet-pasa, asemenea si noi am facut recurs la tun si tunul nostru raspunde tunului otoman (Aplauze). Ne intrebati acum ce suntem? Suntem in stare de rezbel cu turcii; legaturile noastre cu Inalta Poarta sunt rupte si, cand va fi ca pacea sa se faca, nu cred ca un singur roman va mai consimti ca Romania sa reintre in pozitiunea ei de mai inainte, rau definita, hibrida si jignitoare [...] (Aplauze). Asadar, d-lor deputati, nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata reprezentantei nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta (Aplauze indelug repetate). Insa, d-lor, acum incep greutatile, fiindca noua noastra conditiune cu definirea independentei noastre intr-un mod mai determinat si mai absolut trebuie sa fie acceptata de Europa. Aci este cestiunea, aci se reclama patriotismul, aci se reclamaprudenta, aci se reclama sange rece. Eu, cat pentru mine, nu m-am ingrijit de loc de notele lui Savfet-pasa(aplauze); dar foarte mult m-am ingrijit de acele cuvinte zise la tribuna parlamentului din Londra ca Romania face parte integranta din Imperiul otoman si ca armata otomana poate trece Dunarea. Aceste cuvinte m-au ingrijit. Dar ce sa facem? Sa stam morti? Nu, d-lor, caci mortilor nimeni nu le poate ajuta; nimeni nu compteaza cu mortii (Aplauze prelungite). Noi trebuie sa dovedim ca suntem natiune vie, trebuie sa dovedim ca avem cunostinta misiunii noastre, trebuie sa dovedim ca suntem in stare sa facem si noi sacrificii pentru ca sa pastram aceasta tara si drepturile ei pentru copiii nostri, si aceasta misiune in momentele de fata este incredintata fratilor si fiilor nostri care mor la hotare (Aplauze prelungite).

81

[...] Asadar, trebuie sa dovedim ca, daca voim sa fim natiune libera si independenta, nu este pentru ca sa nelinistim pe vecinii nostri, nu este pentru ca sa fim un popor de ingrijiri pentru dansii; din contra, si inca mai mult decat pana acum, sa aratam ca suntem o natiune hotarata sa ne ocupam de noi, sa ne ocupam de natiunea noastra, sa ne ocupam de dezvoltarea ei, de dezvoltarea bunei stari morale si materiale, iar nicidecum ca sa ingrijim, ca sa nelinistim pe cineva. Noi voim sa fim bine cu toate puterile si cu Rusia, si cu Austria, si chiar cu Turcia; si cu Turcia vom face legaturi noua, [...] iar nu sa ramanem in acele legaturi ca pana astazi, care nu mai au ratiunea lor de a fi. Ma rezum, d-lor: voim sa fim independenti, pentru ca voim sa traim cu viata noastra proprie, pentru ca nu voim sa mai patimim pentru greselile altora, pentru ca voim ca la gurile Dunarii de jos sa fie un bulevard in contra rezbelului. (Aplauze). [...] Inca o data va declar, d-lor, in numele guvernului ca noi ne privim ca in rezbel cu Porta, ca legaturile noastre cu Poarta sunt rupte, ca guvernul va face tot ce va fi cu putinta ca starea noastra de stat independent si de sine statator sa fie recunoscuta de Europa la viitoarea pace, pe care si guvernul, si dv., si tara intreaga o doreste sa o vada cu o ora mai inainte (Aplauze prelungite).

Alocutiune Nicolae Titulescu In interesanta lucrare a lui Woolf "International Government", aparuta in timpul razboiului, inainte de constituirea Societatii Natiunilor, exista un pasaj de care imi amintesc mereu si pe care, ingaduiti-mi, sa-l redau pe scurt: "Fiecare din noi s-a nascut sa fie "realist", fie un "idealist insuportabil" cei din urma fiind usor de recunoscut dupa manifestarile lor ciudate". "In prima categorie vom cuprinde, pe langa acei domni care scriu articole de fond din ziarele noastre, pe Trasimac, Cleon, Pilat din Pont si altii. In a doua categorie se situeaza Socrate, Platon, Voltaire et id genus omne. Pe langa aceasta mai constatam un fapt interesant si anume ca realistul de maine pledeaza aproape intotdeauna pentru un tel pentru care idealistul de astazi este luat in ras sau spanzurat". M-am intrebat adesea dacs acestor doua categorii nu ar trebui sa li se mai adauge o a treia, aceea a "idealistilor infaptuitori". Inteleg prin acestia pe acei barbati care, asemeni ganditorilor puri, tind spre absolut, dar sunt, in acelasi timp, siliti, sa-si asume raspunderea unor insarcinari politice. Ei trebuie sa recunoasca, de aceea, ca desi orice ideal este in sine o realitate in devenire, transpunerea sa in materia se poate infaptui numai tinand seama de toate elementele dependente care conditioneaza comunitatea umana la un moment dat si sa recunoasca, totodata, ca legea triumfului oricarui ideal este legatura sa constanta cu timpul. Va marturisesc ca raspunsul meu la aceasta intrebare este cu totul afirmativ. Astfel n-as putea intelege cum de nu s-ar putea disciplina fortele antagoniste care actioneaza in lume. Va marturisesc de asemenea ca credinta mea in existenta acestei a treia grupe de care pomeneam - si in care cuprind, asa cum banuiti dv., pe creatorii actualei organizatii a pacii - este confirmata de faptul ca ii vad pe acestia expusi la atacuri atat din partea idealistilor cat si din partea realistilor de astazi. Primii ii acuza ca n-au realizat nimic, pentru ca raman in permanenta legati de mentalitatea din trecut, iar ceilalti le imputa ca ar fi vizionari si ca substituie realitatilor politice cuvinte condamnate pentru totdeauna sa ramana fara rezultat. Aceste atacuri atat de diferite sub raportul cauzelor si totusi atat de concordante sub raportul telurilor si concluziilor, mi se pare ca n-ar trebui sa produca in nici un caz un sentiment de confuzie, ci mai degraba un sentiment de echilibru, deoarece ele confirma ideea ca omenirea merge inainte fara sa incerce aventura, ci in pas lent ca sa lase timp gandirii sa cunoasca atat miscarea cat si tendinta conditiilor. Poate ca in lume nu e inca pace, insa omenirea merge in intampinarea ei. Pacea este in realitate un fenomen de miscare. Ea este ceva viu care se infaptuieste treptat. Pacea nu este nici odihna, nici delasare. Pacea este numai un scop, o directie! Dar, in directia aceasta realizarea este deja conturata iar drumul ca si parcurs, de indata ce s-a pornit pe el. Totul depinde de faptul ca ritmul progresului sa fie asigurat. Daca am vrea sa miscam un obiect catre un punct determinat, fara sa-l zdruncinam, de ce factori ar trebui sa tinem seama? De patru: 1) rezistenta la frecare; 2) forta care da nastere miscarii; 3) eliminarea oricarei forte care ar putea impiedica miscarea; 4) timpul. Dinamica pacii este supusa acelorasi legi. Rezistentei la frecare ii corespunde organizarea pacii prin legile internationale; fortei care imprima miscarea, ii corespunde cea mai mare forta a lumii, adica gandirea; eliminarii fortei contrare care ar putea impiedica miscarea initiala, ii corespunde necesitatea de a situa legea internationala recunoscuta, deasupra oricarei necesitati

82

subiective, oricare ar fi forma pe care ar imbraca-o aceasta; ramane, in sfarsit, timpul, factor comun, care singur, in sistemul ritmului va putea aduce contopirea intereselor contrarii care caracterizeaza evolutia. Exista, in actuala situatie din lume elemente care ar putea asigura un progres normal al relatiilor dintre oameni spre acel stadiu in care forta brutala isi va pierde din ce in ce mai mult preponderenta in reglementarea conflictelor dintre natiuni? Sincer, cred ca da, insa cu conditia de a ne patrunde de semnificatia - as spune de valoare simbolica - a realizarilor dobandite, si de a ne supune marilor obligatii pe care ele ni le impun. De la razboiul cel mare incoace, ne complacem prea mult in psihologia fauritorilor de lumi noi. Suntem prea dispusi sa consideram realizarile de pace din ultimii zece ani ca lucrari care, in sine, reprezinta si inceputul si sfarsitul. Ca urmare a acestei intelegeri partiale a situatiei ne gasim adesea neinarmati in fata valului crescand al scepticismului nimicitor, daca consideram ca nu-i puteam opune acestuia decat fragilitatea unor creatii pripite, mai mult sau mai putin artificiale. Orice am spune, nici Societatea Natiunilor, nici pactul Kellogg, nici vreun alt pact similar, nu reprezinta inceputuk unei noi randuieli a lumii sau sfarsitul celei care a fost. Ele sunt rezultatul unei lungi evolutii si, in consecinta, inceputul uneia noi. Pe plan politic ele reprezinta organizatia juridica a unei comunitati internationale cum a existat si inainte in domeniul cultural, economic si social. Esti de-a dreptul surprins sa constati cat de mult, initiativa celor interesati, a internationalizat lumea care a pornit razboiul cel mare. Acorduri in cele mai variate probleme; organizatii permanente de export, care activeaza in parte alaturi de administratiile de stat, in parte independent de acestea sub forma de Congrese sau Conferinte, stau marturie a infaptuirilor precise si foarte inaintate a unei multilaterale si active comunitati internationale. Aceasta comunitate ajunsese atat de lozinca ei: "Capitalul, fiind international, nu va ingadui razboiul", ne-a adormit intr-o multumire deplina. Insa evenimentele ne-au rapit brusc aceasta iluzie.

Ce inseamna aceasta? Ca ne-am inselat cu privire la orientarea acestei miscari? Nicidecum! Ne-am inselat doar asupra presupunerii ca o astfel de comunitate internationala si-ar fi putut asigura singura existenta, daca cel mai important factor psihologic, factorul politic, ii scapa de sub influenta. Din punct de vedere politic, la izbucnirea razboiului, care era situatia in lumea internationalizata in atat de multe privinte? Lumea care nu mai recunostea frontierele, in dorinta de a efectua schimburi de marfuri cat mai numeroase, era impartita in state considerate niste puteri absolute si nelimitate, constiente de sine, cu constitutii si guverne proprii. Aceasta conceptie era totusi o victorie a libertatii fata de atotputernicia feudalismului, cu atat mai mult cu cat se infaptuise separarea dintre stat si biserica. Nazuinta catre centralizare corespundea unei mari necesitati, mai ales pentru ca ea asigura statului o deplina independenta fata de acele corporatii autonome prin care fortele reprimate ale trecutului ar fi putut sa mai apara. Pe de alta parte, nu este mai putin adevarat ca privita din punct de vedere international, aceasta conceptie asupra statului aduce cu sine dreptul de a purta razboaie, ca un atribut nelimitat al suveranitatii. Astfel a luat fiinta, in zilele noastre si sub ochii nostri, o contradictie izbitoare intre realitatea social-economica si conceptia politica. Din aceasta contradictie a iesit razboiul cel mare. Organizatia internationala a pacii, pe care si-a dat-o lumea in ultimii zece ani, urmareste sa puna capat acestei contradictii. Daca privim lucrurile sub acest aspect, suntem in masura sa intelegem mai bine, critica pe care au provocat-o noile legi. Din acest punct de vedere putem fi linistiti si in privinta completarii pe care o reclama aceasta organizatie: de indata ce razboiul a fost ingradit ca institutie legala, lumea capata mai multe perspective pentru ea insasi si manata de o crescanda comunitate de interese, gaseste in creatiile juridice si abstracte, substanta vie care sa umple golurile ramase. Pentru a impiedica razboiul ca fenomen social, trebuie sa incepem prin a-l desfiinta ca institutie legala. Spre acest prim ideal trebuie sa tinda noile legi internationale despre pace. In ce masura a fost atins acest scop, pana acum? Pentru a ne da seama de aceasta sa cercetam deopotriva critica realistilor de astazi, si pe cea a idealistilor. Vom cita numai cele mai importante argumente, asa cum au fost expuse de cei mai buni vorbitori. Sa le analizam afirmatiile. Este o metoda mai sigura decat de a ne asculta pe noi insine. In felul acesta vom intelege mai usor si mai exact necesitatea reluarii vechiului proces prin care lumea contemporana se grabeste sa considere ca ceva terminat, ceea ce ar putea sa reprezinte numai o realizare istorica. Presupun ca latura tehnica a problemei este cunoscuta si de aceea ma voi multumi sa amintesc doar ca orice litigiu care ameninta sa rupa legaturile dintre doua state, trebuie supus spre judecare in mod obligatoriu prin intermediul Societatii Natiunilor, fie unei comisii de arbitraj, fie Consiliului Societatii Natiunilor. Aceasta din urma va incerca sa mijloceasca o intelegere intre cele doua parti. In orice caz, nici un stat nu poate recurge la razboi mai inainte de trei luni de la data publicarii raportului. Aceasta este esenta Pactului Societatii Natiunilor.

83

Statele declara solemn in numele popoarelor lor ca condamna razboiul ca metoda de rezolvare a conflictelor internationale si renunta la el atat timp cat el reprezinta un instrument de politica nationala in relatiile dintre ele. Aceasta este esenta tratatului care s-a semnat la Paris la 27 august 1928 si care este cunoscut sub numele de Pactul Kellogg, Pactul Briand-Kellogg sau Conventia de la Paris. Ce spun realistii de astazi despre aceasta noua organizare? Primul aspect important este ca recunosc ca rezolvarea problemei razboiului ca institutie legala, poate influenta razboiul ca fenomen social si ca legislatia internationala, in anumite conditii exprese, pe care se silesc sa le indice cu precizie, poate servi ca baza pentru o pace durabila. Al doilea aspect interesant pe care trebuie sa-l semnalam este ca pactul Societatii Natiunilor este mai bine vazut de ei decat pactul Kellogg. Aceasta realitate este interesanta insa explicatia psihologica este mai importanta. Societatea Natiunilor are la activul sau o activitate de peste 10 ani. Zece ani nu insemneaza nimic intr-un proces de dezvoltare. Si totusi putem spune ca 10 ani de practica sunt suficienti pentru a permite o apreciere mai buna decat aceea pe care o formulam despre lucruri care au o vechime de numai cateva luni. Factorul timp joaca un rol atat de puternic - si aici ma refer la cei mai severi dintre criticii realisti - incat acestia nu numai ca recunosc ca crearea unei comisii permanente de arbitraj international, legata de sistemul de acorduri, micsoreaza simtitor pericolul de razboi, dar merg pana intr-acolo incat amintesc in mod elogios de pactul din 1924 care are si el o vechime de 5 ani. Si aceasta in ciuda greutatilor ivite cu definirea notiunii de agresor. In acelasi timp se admite ca meritul nepieritor al acestei incercari - invechita astazi - se bazeaza pe faptul de a fi stabilit un punct de vedere a carui autoritate se va impune oricarei actiuni viitoare, de la care nu se va putea abate nimeni. Pe de alta parte, nimeni nu este inclinat sa acorde Pactului Kellogg circumstante atenuante si nimeni nu se sfieste sa considere aceasta noua incercare drept un act a carei valoare nu va depasi niciodata caracterul unei bunavointe si care, practic vorbind, nu poate fi considerat un progres. Deoarece pentru moment, repet, problema consta in a desfiinta razboiul ca institutie legala, imi permit sa va expun, in aceasta privinta, o parere diametral opusa. Critica pe care realistii de astazi o aduc Societatii Natiunilor se poate grupa in doua puncte principale: Pactul ingreuneaza izbucnirea razboiului, dar nu exclude razboiul ca institutie legala in cadrul dreptului gintilor; pactul nu contine o solutie obligatorie pentru rezolvarea litigiilor internationale, si nici vreo solutie pentru orice litigiu, fara deosebire. Prin Conventia de la Paris s-a remediat prima greseala care se imputa Societatii Natiunilor. Pactul Societatii Natiunilor nu exclude razboiul in toate cazurile. Dupa parerea juristilor, patru zunt cazurile in care razboiul continua sa existe ca institutie legala: primul este acela in care un stat declara razboi in temeiul unui arbitraj, al unei hotararia Consiliului sau al unui raport unanim a acestuia (sau al unei rezolutii votate de Adunarea generala a Societatii Natiunilor, cu majoritate necesara impotriva unuia sau a mai multor state, care nu s-ar supune hotararilor luate). Dar aceasta dupa expirarea unui termen de trei luni. Al doilea caz este acela al unui stat care recurge la razboi, deoarece Consiliul n-a putut ajunge la o hotarare adoptata in unanimitate sau Adunarea n-a votat o rezolutie cu majoritatea necesara. In acest caz pactul prevede ca statele isi rezerva dreptul sa actioneze asa cum vor crede de cuviinta pentru mentinerea dreptului si justitiei. Al treilea caz se produce cand "un diferend intre parti este considerat de una din ele ca apartinand dreptului sau intern si este confirmat de Consiliu, ca atare"; intr-un asemenea caz Consiliul nu intervine iar pactul nu interzice razboiul. Al patrulea caz este acela al unui conflict intre un stat membru al Societatii Natiunilor si un stat nemembru, care nu accepta sa supuna litigiul hotararii Societatii Natiunilor. In acest caz statul membru este liber sa aleaga calea razboiului. Acestea sunt ceea ce s-ar putea numi carentele pactului Societatii Natiunilor. Ele sunt atat de numeroase si de asemenea amploare ca in curand se va constata ca este foarte redus domeniul in care razboiul este cu adevarat desfiintat prin pact. Daca retinem toate acestea putem mai bine aprecia ce ar insemna din punct de vedere practic si juridic nu pactul Briand-Kellogg sau pactul Societatii Natiunilor, luate separat, ci alaturarea si suprapunerea acestor doua intelegeri. Pentru marea majoritate a Natiunilor care sunt in acelasi timp si semnatarele celor doua pacte, Conventia de la Paris insemneaza nici mai mult nici mai putin decat renuntarea la razboi in cele patru cazuri pentru care pana acum a existat o reglementare legala. Pactul Kellogg poate fi deci invocat inaintea Consiliului Societatilor Natiunilor sau a Arbitrajului de la Haga ca sa se combata dreptul legal la razboi, asa cum rezulta el din prevederile Pactului Societatii Natiunilor. Acest torent de vorbe de o uimitoare simplitate cum este considerat de unii Pactul de la Paris, insemneaza, tradus in limbajul dreptului international, urmatoarele obiective practice: a) Interzicerea razboiului pentru membrii Societatii Natiunilor in cele patru cazuri, in care pactul din 1919 n-a reusit sa limiteze dreptul legal la razboi. b) Extinderea renuntarii la dreptul legal de a purta razboi si la statele care nu sunt membre ale Societatii Natiunilor. c) Obligatia de a nu se opune in viitor masurilor luate de Societatea Natiunilor pentru evitarea razboiului; caci

84

daca exista o solidaritate legal organizata in vederea unei actiuni, asa cum o prevede art.16 al Pactului, atunci exista cel putin si o solidaritate din partea tuturor semnatarilor Pactului Kellogg de a nu se opune primei obligatii, care nu este altceva decat realizarea celei de-a doua. Si aceasta nu pe timp limitat, ci pentru totdeauna, deoarece atat retragerea cat si denuntarea nu sunt prevazute in Pactul Kellogg. Trebuie sa recunoastem ca in ciuda pactului Kellogg, razboiul mai este posibil in trei cazuri: legitima aparare; violarea tratatelor de una sau mai multe din puterile semnatare si, in sfarsit, necesitatea de a se acorda mai multa autoritate prevederilor art.16 din Pact. In cadrul acestor limite, razboiul ramane valabil fie in cazul legitimei aparari, care pe de o parte nu a fost desfiintata nici in viata individului izolat, fie ca o sanctiune a colectivitatii impotriva acelora care au incalcat legile recunoscute, si care reprezinta, dupa parerea multora, cel mai eficace mijloc de a le asigura respectarea aplicarii. Acum 10 ani, comunitatea internationala aducand pentru prima data in discutie, sub forma unei actiuni politice a tuturor statelor, fara deosebire, problema dreptului de a declara razboi, a tratat destul de timid aceasta problema. Ea s-a limitat atunci numai la posibilitatea de a ingreuna izbucnirea razboiului, neavand curajul sa-l declare nelegal. Cinci ani mai tarziu, gratie eforturilor care au dus la incheierea protocolului din 1924, s-a ajuns la calificarea razboiului de agresiune, drept crima. Iar dupa zece ani razboiul este pus in afara legii. Nu, nu sunt cuvinte goale si rasunatoare, cuvintele pe care le-au adresat omenirii semnatarii pactului de la Paris. Ele sunt realitati vii care inchid un ciclu din care se va forma un altul mai nou si mai larg. Pe de alta parte, este adevarat ca Pactul Kellogg, nu schimba cu nimic reglementarea pasnica a conflictelor internationale asa cum a fost stabilita prin Pactul Societatii Natiunilor. Dar daca Pactul Kellogg, a completat in mod fericit Pactul Societatii Natiunilor, in privinta renuntarii la dreptul legal de a purta razboi, el trebuie completat la randul lui, in privinta aplanarii pasnice a conflictelor, cu toate legile internationale pe care le-a randuit omenirea in temeiul pactului Societatii Natiunilor si in urma activitatii neobosite a acesteia. Este o satisfactie sa constati ca propunerile comitetului de securitate si arhibraj, asa cum s-a hotarat intr-a noua Adunare generala, au fost primite favorabil si sunt considerate ca un progres efectiv fata de Protocolul din 1924. Dar, se spune: nu exista rezolvare obligatorie si legala pentru toate problemele juridice, tinand seama de posibilitatea si de jocul rezervelor si nu exista o instanta recunoscuta pentru aplanarea conflictelor de natura politica. In privinta primei obiectii, sunt de acord sa recunosc, ca, pentru moment, problema rezervelor poate stanjeni sistemul de arbitraj international in privinta chestiunilor de natura juridica. Precizez "pentru un moment", deoarece, conform legii evolutiei, notiunea de arbitraj in relatiile internationale isi croieste un drum din ce in ce mai larg. De altfel si criticii recunoscuti, care formuleaza astfel de obiectiuni, sunt de acord ca, prin noi eforturi, se va ajunge, pe calea arbitrajului, la aplanarea pe cale pasnica a tuturor problemelor juridice si la executarea aproape singura a deciziilor pronuntate. Eu nu pot sa admit ca nu exista o instanta recunoscuta pentru aplanarea conflictelor de natura politica. Dimpotriva, sustin ca nu poate exista un conflict, nici acum, nici in viitor, nici in realitate, nici inchipuit, ca nu exista un conflict latent sau unul deschis, care sa nu-si gaseasca judecatorul pe baza unei legi internationale, recunoscute si exercitata de marea majoritate a statelor, care alcatuiesc Societatea Natiunilor. Sunt insa critici care se ridica chiar impotriva acesteia: ca ar fi incapabila sa aplaneze conflictele si, mai putin inca, de a le impiedica; ca in toate cazurile ar fi stingherita din cauza calitatii necorespunzatoare a dreptului pe care este nevoita sa-l aplice. Unde am ajunge daca fiecare din noi ar substitui judecatorul fixat de comunitatea internationala, prin judecatorul pe care il prefera sau daca ar inlocui dreptul stabilit de comunitatea internationala cu propiul sau drept? Departe de mine gandul de a combate critica formulata impotriva permanentei evolutii, pe care o reprezinta institutia de la Geneva; ea n-are nevoie de apararea mea. Voi spune doar atat: Chiar daca Societatea Natiunilor ar avea toate lipsurile care i se reproseaza tot n-am putea s-o inlocuim cu altceva. Ea este rezultatul unei intelegeri intre 54 de state. Organizarea ei nu trebuie adusa mereu in discutie, caci riscam sa pierdem si putinul care s-a obtinut. Ca sa asezam relatiile internationale pe baze juste si folositoare asa cum este de dorit, trebuie sa actionam in interesul Societatii Natiunilor si in limitele normelor ei constitutive. Numai in cadrul Societatii Natiunilor si in cadrul legilor ei se poate realiza dinamica miscarii. In afara Societatii Natiunilor si impotriva ei se realizeaza numai dinamica prabusirii. Intre o organizare defectuoasa pentru mentinerea pacii si razboi, eu aleg pe prima. Da la semnarea Conventiei de la Paris, nu mai este posibila o alta alegere. Daca spun aceasta, nu ma multumesc sa repet public o obligatie asumata legal. Imi exprim profunda convingere ca razboiul niciodata, dar absolut niciodata, nu va mai insemna rezolvarea unui conflict. In cel mai bun caz, intrun razboi victorios, se vor schimba numai datrele problemei; nemultumitul de maine este substituit nemultumitului de azi. Unui razboi purtat in numele dreptatii, ii va urma un alt razboi in numele dreptatii. Si asa mereu, fara sfarsit. Cu ce pret? Cu un pret neinchipuit de mare pe care trebuie sa-l plateasca toata omenirea pentru interesele personale ale unuia sau mai multor dintre membrii ei. Daca compar opera practica a organizatorilor de azi ai pacii cu critica pe care realistii de azi o aduc acestei opere, constat ca cei dintai pun pacea mai presus de orice si, totodata, lasa in seama timpului sa precizeze conditiile justitiei obiective. Cei din urma pun justitia subiectiva mai presus de toate si, crezand ca slujesc pacea ca

85

niste realisti, creeaza conditiile psihologice pentru un nou razboi, care le poate aduce, tot atat de bine, victoria sau ruina. Daca insa realistii de astazi recunosc, cel putin, ca razboiul poate fi influentat prin legile internationale, intocmite, bine inteles, conform conceptiei lor, ce sa mai spunem despre idealistii de astazi, care neaga orice eficacitate organizatiei actuale, pentru ca nu desfiinteaza suveranitatea fiecarui stat si nu alunga sentimentul national? Cat timp nu se reglementeaza aceste probleme fundamentale, se pare ca suntem condamnati sa ne consumam pasiunile pentru incheierea de tratate impotriva razboiului si veniturile pentru pregatiri de razboi. Am nutrit intotdeauna o profunda simpatie pentru idealisti si recunosc cu placere ca in formulele lor generoase se oglindeste realitatea de maine spre care nazuim noi toti, mai mult sau mai putin constient. La un moment dat cand miscarea inainteaza atat de incet incat ai impresia ca bate pasul pe loc, idealistii se expun pericolului unic de a fi sustinuti sau atacati pentru ideile pe care le sustin. Iar atunci cand ti se pare ca traieste din plin, pentru idealisti exista un alt pericol acela de a fi intrebati asupra posibilitatii de aplicare practica a ideilor lor, asupra metodelor prin care inteleg sa le realizeze. Nici cel mai intelept reformator nu este decat un individ, ingradit de timp si spatiu iar materia, asupra careia isi exercita influenta, constituie o lume concreta, asa cum a faurit-o istoria; aceasta inseamna ca sunt oameni in care se perpetueaza fortele trecutului si in care se dezvolta lent fortele care pregatesc viitorul. Sa fie oare suveranitatea statelor o piedica in calea pacii? S-ar putea intampla, deoarece razboiul, chiar daca o recunoastem sau nu, este rezultatul unei certe structuri social-politice. Insa a recomanda in conditiile actuale abolirea independentei nationale drept leac pentru pacea vesnica, inseamna nu numai sa recomanzi o reteta, inadmisibila, ci sa arunci lumea in haos si anarhie, daca s-ar porni pe un asemenea drum; pentru ca nu cunoastem noua organizatie, care ar trebui sa stapaneasca atunci, nici ca o realitate, nici macar sub forma de proiect. Sa fie oare sentimentul national o piedica in calea pacii? Si asta este posibil, deoarece reactiile pe care le produce, sunt leac pentru o pace vesnica, distrugerea sentimentului national, nu este numai o imposibilitate, ci si a lipsi pe om de cel mai insemnat suport al individualitatii lui actuale. Prin urmare, daca independenta statelor si sentimentul national nu pot si nu trebuie sa fie abolite, ele pot fi dirijate in asa fel incat sa aiba conjuctura actuala, o participare folositoare, fara exagerari, care sa constituie o amenintare pentru pace. Legile internationale create pentru organizarea pacii raspund acestei directive. Lupta culturala trebuie sa slujeasca acestui scop, care este menit sa modifice psihologia umana, prin introducerea treptata in constiinta a instinctelor sufletesti, inca insuficient de conturate. Desigur ca aceasta lupta culturala ne va dezvalui slabiciunile, conditiile si limitele primelor succese ale comunitatii internationale, in lupsa ei pentru pace. Dar a face lumea sa creada, ca de 10 ani, este purtata cu vorba, a prezenta lumii drept un miraj ceea ce s-a obtinut prin eforturi comune ale tuturor statelor, fara deosebire, nu este numai periculos, dar si inexact. Ce au devenit, in realitate, in ultimul timp notiunile clasice de suveranitate si independenta a statelor, mai ales sub influenta ultimei legislatii pentru organizarea pacii? Pentru acel care vrea numai sa auda, ele stau la fel de neclintite ca din totdeauna. Dar pentru cel care poate sa vada, ele si-au plecat capetele. De fapt, nimic nu este mai interesant decat eforturile depuse pentru a se gasi o tehnica adecvata dreptului international, de cand vechile notiuni se ciocnesc cu realitatile, pe care le reprezinta noile legi de organizare a pacii. Juristii, mai independenti decat politicienii isi dau toata silinta sa-si adapteze stiinta lor noilor realitati. Nu este in intentia mea sa comentez preocuparea juristilor din sec. al XX-lea care trebuie sa gaseasca o alta formula pentru a inlocui constructia juridica a relatiilor internationale asa cum a fixat-o Grotius la inceputul secolului al XVII-lea. Opera isi continua drumul si se va incheia atunci cand toate consecintele marelui razboi - si nu numai o parte din ele vor fi fost infaptuite. Suveranitatea statelor, care altadata era inteleasa ca o putere absoluta, incat unele minti se credeau indreptatite sa nege, in general, existenta unui adevarat drept international, este astazi indeobste considerata ca o vointa care se autolimiteaza in virtutea propriei sale independente. Nu vreau sa ma opresc la obiectiunile pe care o astfel de conceptie le trezesc juristilor progresisti pentru care suveranitatea reprezinta doar autoritatea de a se putea misca liber in limitele fixate de drept, adica o oarecare competenta proprie guvernelor in baza dreptului international. As dori, dimpotriva, sa precizez conceptia pe care o au cei mai multi dintre politicienii de astazi. Cele trei elemente care caracterizeaza comunitatile sociale, si care au dobandit personalitate deplina, sunt: legea, autoritatea, puterea. Astazi ele toate, se intemeiaza pe notiunea de stat. Prin mijlocirea statului, aceste trei elemente se proiecteaza pe arena internationala. Inlauntrul actualei organizatii a comunitatii internationale, nu exista loc pentru un suprastat. Acesta este inlocuit printr-o asociere voluntara a statelor independente, care-si iau obligatia de a se supune legilor stabilite de ele insile, in virtutea propriei lor suveranitati. Este interesant de remarcat ca actuala notiune de comunitate internationala se aseamana in unele privinte cu notiunea pe care o defineste Kant in lucrarea sa "Eseuri asupra pacii vesnice" in care demonstreaza ca pacea nu se poate sprijini pe un singur stat, ci numai pe o asociatie de state. De aceea dreptul international apare astazi, pentru toti, mai ales o lege de coordonare, nu de subordonare, iar pozitia fiecarui stat in parte, fata de celelalte state o pozitie de independenta, nu de dependenta.

86

Legislatia care carmuieste astazi statele se poate imparti in doua sfere distincte dar unite totusi intre ele: dreptul intern, ca expresie a puterii statului fata de supusii sai; dreptul international ca expresie a unei intelegeri intre puteri libere si egale. Ambele grupe au un continut diferit, dar dreptul international manifesta tendinta crescanda de a se extinde la domenii care initial apartineau dreptului intern. Aceasta este o conceptie indeobste recunoscuta. Sa recunoastem cel putin, ca momentul este rau ales. Mi se va raspunde, insa, ca razboiul nu se poate ingradi facand legi impotriva lui, ci inlaturand cauzele care ii dau nastere. Desigur, cauzele razboiului trebuie studiate cu grija si cautate masuri eficace de aparare. Dar ar fi o ciudata eroare de metoda sa se creada ca studierea cauzelor razboiului ar trebui sa preceada abolirea acestuia ca stare ilegala in sine, oricare i-ar fi cauzele sau scopul. In interiorul statelor crima a fost starpita nu prin studii de criminologie, care aveau ca scop sa puna in evidenta cauzele crimei, ci prin legi care pedepsesc crima ca atare. Intotdeauna si in toate formele societatii, codul penal a precedat studiul crimei ca fenomen social. Fara indoiala una este legata de cealalta dar intotdeauna legislatia a avut intaietatea. Insa, mai departe, mi se va raspunde: Cum poate legea, in conditiile actuale, sa lupte impotriva revenirii razboiului, oricat ar fi ea de severa? In fond, aici este vorba de valoarea legilor internationale. Desigur ca nimeni nu-si inchipuie ca o pace vesnica se poate asigura pe pamant numai prin aceea ce s-a infaptuit pana acum. Aceasta ar insemna sa crezi ca sarcina, pe care omenirea este chemata sa o indeplineasca in decurs de cativa ani, a fost infaptuita prin niste simple iscalituri. Pe de alta parte s-ar putea contesta ca legislatia internationala este cel mai important factor in realizarea scopului urmarit? Inainte de a se trece la o alta intrebare, trebuie sa raspunda clar si categoric la aceasta. Daca legislatia internationala nu-si va indeplini misiunea de a asigura pacea, atunci la ce alta metoda s-ar putea recurge, in afara de forta. Insa daca aceasta din urma trebuie exclusa ca inadmisibila, ce alta lege internationala ar trebui creata, daca nu aceea care desfiinteaza dreptul la razboi ca institutie legala? Desigur, trebuie create legi in diferite domenii: economic, cultural, financiar, militar, politic. Fiecare din aceste legi are conditii precise de care depinde realizarea. Dar ca regula generala, toate aceste legi pot fi elaborate numai intr-o colectivitate care crede in pace. Cum pot ele sa devina realitate, daca increderea in legea fundamentala, care serveste de baza tuturor celorlalte pe care le dorim, este sistematic subminata? Cum ar putea ele sa devina posibile, daca noi negam eficacitatea legii internationale ca atare. Suntem antrenati intr-un infernal cerc vicios din care putem scapa numai printr-un act al ratiunii sau printr-o catastrofa. Ce se reproseaza legislatiei internationale? Posibilitatea de a fi incalcata? Dar care lege nu poate fi incalcata? Si de cand isi pierde o lege caracterul ei ca atare, daca a fost violata? Lipsa de sanctiuni? De ce fel de sanctiuni este vorba? Sanctiuni aplicate prin forta? Acestea sunt, desigur, cele mai eficiente si in vederea unor anumite scopuri ele sunt de neinlaturat. Nu se poate spune ca nu exista dintre acestea. Este adevarat ca ele nu au caracterul unei interventii automate, asa cum se petrece in interiorul unui stat. Dar s-ar putea ajunge fara intarziere, suprastatul, dupa modelul statelor nationale. E posibil asa ceva? Dar astazi nu ar fi el creat prin legi internationale, care sufera de aceleasi lipsuri care se reproseaza legilor deja existente? Intrucat aplicarea sanctiunilor dupa modelul vietii interne al unui stat, nu este posibila sau ar putea fi aplicate numai prin legi care ar suferi aceleasi erori organice ca si legile deja existente, ajungem la concluzia nu numai ca nu s-a infaptuit nimic, dar ca nu se poate intreprinde nimic pe cale pasnica, nici azi, nici maine, niciodata. Nu cunosc o eroare mai primejdioasa sau o influenta mai nefasta decat supraestimarea puterii magice a eficacitatii legislatiei interne, si transpunerea ei in domeniul legislatiei internationale, pentru a justifica cele mai inselatoare concluzii. Aceasta inseamna o superficialitate antropomorfa dusa pana la cel mai inalt grad. Nu, nici macar in viata interna a unui stat legea nu-si bazeaza autoritatea si eficienta pe aplicarea brutala a fortei ci pe solidaritatea creata de necesitatile sociale comune care in momentul cand devine constienta, se exprima sub forma de legi. Cei interesati se supun la ceea ce se numeste lege din momentul cand ajung la convingerea ca este in interesul lor sa o faca, pentru ca daca nu s-ar supune, spiritele ar reactiona, ceea ce le-ar dauna mai mult decat supunerea in fata legilor. Aceasta reactie se manifesta diferit de la caz la caz, si deosebit pentru fiecare participant si care nu poate fi, nicidecum, confundata cu reactia prin forta, constituie sanctiunea. Atat dreptul intern cat si dreptul international au, asadar, o sursa unica: constiinta juridica a popoarelor, care acorda caracter obligatoriu regulilor izvorate din solidaritatea lor. Legile interne, obiceiurile, tratate nu sunt decat dovada unui drept preexistent. Comunitatea internationala este la randul ei si o societate concreta care se misca intr-un ritm mai lent decat un stat de sine statator. Ea nu are inca o personalitate deplina, care se dezvolta ca orice alta grupa sociala, pe de o parte prin inmultirea relatiilor care-i stau la baza, pe de alta parte, prin cristalizarea celor care exista intr-o forma legala. Legile internationale nu sunt deci structural deosebite de cele interne; ele sunt simple realitati sociale transpuse

87

in

stadiul

de

constiinta.

Eficacitatea unei legi oarecare, ori de unde am luat-o, nu se bazeaza exclusiv pe sanctiunea prin forta. Exista o putere care sta mai presus de forta si aceasta este constiinta solidaritatii umane. A sustine aceasta nu inseamna a te juca cu cuvintele, ci inseamna a lua contact cu unica realitate vie care exista si care, este considerata inexistenta, pentru ca se crede ca poate fi incalcata fara nici un pericol; pentru ca nu i s-au analizat consecintele categorice; pentru ca ea ramane ascunsa tuturor celor care cred ca viata consta numai din lucruri care pot fi numarate, masurate sau cantarite. Aceasta este punctul hotarator care determina dinamica pacii, limitele si mecanismul ei care ii permite sa se dezvolte pana la infinit prin realizari succesive. In opera actualilor organizatori ai pacii este exprimat aproximativ tot ce a ajuns la stadiul de maturitate, in constiinta publica de azi. Din aceasta cauza opera rezista cu succes tuturor criticilor care i se aduc atat dintr-o parte cat si din alta. Conducatorii statelor nu si-ar fi indeplinit misiunea daca n-ar fi recunoscut regulilepe care constiinta publica le-a cerut cu hotarare. Dar ei si-ar incalca si mai mult datoria daca s-ar stradui sa creeze reguli care inca nu exista, sau mai ales care sunt in contradictie cu sentimentul general; noile norme trebuie pregatite cu rabdare, in sensul indicat de regulile care au fost acceptate pana acum. Lumea are in fata ei posibilitati nelimitate. Dar nimic nu poate fi efectiv realizat atat timp cat nu vom recunoaste semnificatia deplina a tot ce am realizat pana astazi si atat timp cat nu suntem patrunsi de importanta legii fundamentale a dinamicii pacii. "Prudenta fata de realizarile noi, credinta ferma in tot ce s-a realizat". Gandirea are sarcina sa realizeze tot ce exista, sa hotarasca tot ce mai poate fi facut, sa prevada ce va fi. Trebuie sa retinem ca dinamica gandirii are un ritm mai lent decat dinamica sentimentului. Pentru ca evolutia se infaptuieste prin mase, nu prin indivizi. Lumea vrea pace! Dar vrem sa fim sinceri: atat timp cat omenirea se gandeste la pace, ea se si intreaba daca aceasta dorinta va putea deveni vreodata o realitate durabila. Dar, tocmai in momentul cand ne dam seama ca pacea poate fi obtinuta numai printr-o legislatie internationala; in momentul cand recunoastem ca aceasta nu reprezinta altceva decat fapte sociale transpuse in constiinta; in momentul cand avem nevoie in cel mai inalt grad de fortele care au descoperit aceste fapte si care lucreaza la fixarea lor in constiinta, constatam ca gandirea a ramas ceva mai in urma. De ce ramane gandirea in urma? Pentru ca ea este ingradita de tot ce a inradacinat adanc in ea, un trecut indelungat. Si totusi gandului ii revine obligatia de a indeparta din aceasta mostenire care trezeste in noi sentimente contradictoriica speranta si teama, spaima si insufletirea, tot ceea ce nu merge in pas cu ratiunea. Este razboiul de temut pentru ca pare unora cel mai sigur mijloc de a obtine avantaje subiective? Gandirii ii revine sarcina de a dovedi ca in realitate este vorba de o amagire, ca dintre toate indeletnicirile proaste, razboiul este cea mai proasta indeletnicire. Este razboiul de temut, deoarece diferite motive il fac de neinlaturat? Gandirea este aceea care trebuie sa faca si pe politician si pe omul de stiinta sa-si uneasca mainile in aceasta cruciada impotriva raului. Este razboiul de temut, deoarece el ramane, orice am incerca un destin de neinlaturat? Gandirea trebuie sa cerceteze de ce ar trebui sa fie asa. Cine poate sa ne dovedeasca aceasta? Istoria. Care este temeiul? Natura umana a carei lege este lupta. Istoria expune doar simpla legatura dintre conflict si solutionarea lor pe calea armelor; din aceasta nu se poate formula o lege a naturii. In ceea ce priveste lupta insasi, este adevarat ca ea reprezinta o lege a naturii. Viata intreaga este o lupta; lupta cu sine, lupta cu semenul tau, in sanul colectivitatii, sau in cadrul statului. Dar lupta nu reclama cu necesitate distrugerea fizica a aproapelui. Si ce camp de batalie mai bun s-ar putea imagina, pentru a satisface inclinatia naturala a omului spre lupta, decat o campanie impotriva tuturor prejudecatilor, a tuturor superstitiilor, a tuturor ereziilor care ne tulbura sufletele, pentru a putea descoperi apoi dupa fiecare batalie, in domeniul nelimitat al luptei pentru idei, nu moartea, ci noi ratiuni de viata. Viitorul trebuie sa fie opera noastra! Pentru a putea infaptui aceasta, omul trebuie sa-si indeplineasca misiunea care ii revine, aceea de a nu ramane inactiv la ceea ce i-a fost destinat de natura. Fie ca omul politic sa-l asculte pe nemuritorul poet, care spune: lasati-ne sa ne incercam posibilitatile sa parcurgem cu ratiunea, in sens invers, drumul pe care ne conduce natura; lasati-ne sa transformam opera de necesitate, intr-o opera a vointei libere; lasati-ne sa ridicam necesitatea fizica la rang de necesitate morala.

88

Haga. Romania vs. Ucraina. Rezumat pledoarii - 16 septembrie 2008

Romania a cerut ieri, 16 septembrie 2008, Curtii Internationale de Justitie sa delimiteze spatiile maritime ce apartin ei si Ucrainei in Marea Neagra, aratand ca solutia de delimitare pe care o propune este una corecta, conforma dreptului international si pozitiei sustinute si in timpul negocierilor bilaterale. Din partea Romaniei, au pledat ieri in fata Curtii Internationale de Justitie Vaughan Lowe, pe temele "Contructia liniei de echidistanta si "Verificarea echitatii, Alain Pellet pe tema "A doua faza a delimitarii: circumstantele relevante si Bogdan Aurescu, Agentul Romaniei, care a prezentat concluziile si pretentia ridicata de Romania in acest proces. Vaughan Lowe: Constructia liniei de echidistanta Vaughan Lowe trateaza, in prima pledoarie a zilei modalitatea corecta de constructie a liniei provizorii de echidistanta, prima faza a aplicarii metodei de delimitare maritima. Romania si Ucraina sunt de acord asupra unui fapt, a spus Vaughan Lowe, acela ca metoda de delimitare presupune trei etape: - trasarea unei linii de echidistanta provizorii intre punctele relevante ale celor doua state; - analizarea circumstantelor relevante si eventuala ajustare a liniei pentru a fi echitabila in raport cu aceste circumstante; - aplicarea testului proportionalitatii: echilibrul intre dimensiunea spatiilor maritime alocate fiecarei parti si lungimea coastelor lor relevante. In privinta Insulei Serpilor, Vaughan Lowe a trecut in revista argumentele aduse de Romania, contrazicand pretentiile Ucrainei cu privire la aceasta formatiune stancoasa. in primul rand, Insula Serpilor este, in mod evident, o formatiune maritima extrem de mica si deloc integrata in coasta Ucrainei. In al doilea rand, nu se poate scoate apa din piatra seaca, iar Insula Serpilor este, din punct de vedere stiintific, o piatra seaca. Insula Serpilor este o stanca, conform articolului 121, paragraful 3 din Conventia privind dreptul marii, a subliniat Vaughan Lowe. Nu are niciun drept care sa mearga dincolo de cele 12 mile marine de mare teritoriala. In al treilea rand, Insula Serpilor nu a fost niciodata notificata de Ucraina ca punct de baza la ONU, iar din textul notificarii ucrainene rezulta ca a notificat toate punctele pe care le considera capabile sa constituie puncte de baza pe coasta sa. Asadar, concluzia este evidenta: Insula Serpilor nu poate constitui un punct care sa fie luat in considerare in trasarea liniei provizorii de echidistanta. In ceea ce priveste Digul Sulina, punctul de baza de pe coasta romana care a fost atacat de Ucraina, profesorul Lowe a demonstrat viabilitatea folosirii Digului Sulina ca punct de baza, completand analiza factuala pe care a facut-o ieri Daniel Muller. in ceea ce priveste comparatia ucraineana a Digului Sulina cu Insula Serpilor, Vaughan Lowe a demontat-o simplu: Conventia privind dreptul marii trateaza diferit formatiunile de tipul Insulei serpilor fata de instalatiile portuare permanente de tipul Digului Sulina. Este aceeasi conventie cea care consacra folosirea Digului Sulina ca punct de baza de pe coasta Romaniei, a subliniat Lowe. O data stabilite punctele de baza de pe coastele relevante in delimitare, trasarea liniei de echidistanta survine natural intre coastele adiacente si cele opuse. Cursul acestei linii nu este dictat decat de caracteristicile geografice ale zonei in disputa. Alain Pellet: A doua faza a delimitarii: circumstantele relevante Profesorul Alain Pellet a examinat, in pledoaria sa, cele trei aspecte examinate de Romania si Ucraina referitoare la circumstantele relevante, care ar putea sa determine deplasarea liniei provizorii de echidistanta: configuratia generala a coastelor de la Marea Neagra, Insula Serpilor, ca posibila circumstanta relevanta, si diferentele dintre lungimile coastelor relevante ale Romaniei si Ucrainei. Rationamentul Romaniei in ceea ce priveste delimitarea maritima in Marea Neagra se poate rezuma in trei puncte, a aratat Curtii profesorul Alain Pellet. In primul rand, linia de echidistanta dintre coastele relevante ale celor doua state trebuie trasata plecand de la punctele de baza pertinente de pe coaste, dar Insula Serpilor, spre deosebire de Digul Sulina nu poate constitui un astfel de punct, desi Ucraina a incercat o comparatie, total artificiala, intre cele doua. In al doilea rand, odata trasata aceasta linie, ea ar putea fi ajustata in functie de circumstantele speciale,

89

pertinente, cu scopul de a ajunge la un rezultat echitabil. in al treilea rand, ultimul pas al delimitarii maritime este efectuarea testului proportionalitatii. Aceasta este metoda pe care Romania isi bazeaza pretentiile, iar in formularea pretentiilor sale Romania se bazeaza pe normele dreptului international, atent studiate, si pe jurisprudenta in materie a CIJ si a altor instante internationale. Exercitiul delimitarii maritime nu este similar unui joc de poker, unde conteaza cine are cel mai mult noroc, ci este o operatiune juridica definita clar de reguli dezvoltate in practica jurisprudentiala, a afirmat Alain Pellet. Profesorul Pellet a subliniat ca Romania si Ucraina sunt de acord asupra definitiei si utilizarii circumstantelor speciale pertinente in delimitarea maritima si ca scopul acestei a doua faze a aplicarii metodei este acela de a se ajunge la o delimitare echitabila pentru ambele state. Profesorul Pellet a subliniat ca, in delimitarea pe care Curtea o are de facut in prezenta speta, trebuie sa se tina cont, in primul rand, de acordurile precedente, convenite intre parti. Astfel, a spus Pellet, Procesele verbale generale din 1949, prin care cele doua parti au convenit trasarea frontierei maritime in jurul Insulei serpilor, pe un arc de cerc de 12 mile marine, trebuie sa exercite deplin efect juridic in acest caz. De asemenea, Curtea trebuie sa aplice integral, in delimitare, prevederile din Acordul Conex la Tratatul de baza romano-ucrainean din 1997. Linia de echidistanta trasata in prima faza a delimitarii maritime este aceea care reflecta cel mai bine realitatea geografica a zonei in disputa, a demonstrat Pellet. Desi in pledoariile Ucrainei a aparut frecvent alegatia ca Romania ar dori sa redefineasca contextul geografic al zonei, este tocmai Ucraina cea care face acest lucru, pretinzand modificarea liniei provizorii de echidistanta dupa circumstante pe care le numeste pertinente (lungimea coastelor sale), dar care nu au nimic de-a face cu realitatile din zona in disputa si nici cu practica jurisprudentiala in materie, a aratat profesorul Pellet. Linia de delimitare ceruta de Ucraina obstructioneaza tarmul romanesc, fapt neacceptat in dreptul international, a demonstrat Alain Pellet. Profesorul a proiectat in fata judecatorilor hartile care reprezinta liniile de delimitare cerute de cele doua state, subliniind inechitatea produsa de linia ucraineana. Chiar daca admitem ipoteza ca lungimea coastelor ar putea sa fie luata in consideratie ca circumstanta relevanta in delimitarea maritima, a spus Profesorul Pellet, trebuie subliniat faptul ca Ucraina nu se refera decat la doua aspecte pe care, in opinia sa, le considera, insa in mod eronat, relevante in aceasta privinta: disparitatea lungimilor coastelor celor doua state si faptul ca tarmul sau domina Marea Neagra. Ucraina nu ia in considerare faptul ca Marea Neagra este o mare semiinchisa si redusa ca dimensiuni, si nici efectele pe care le produce metoda sa arbitrara de delimitare asupra acordurilor deja stabilite intre statele riverane. Profesorul Pellet a analizat efectul pe care l-ar putea produce Insula Serpilor, daca putea fi considerata circumstanta pertinenta in delimitare. Asa cum a aratat partea romana, Insula serpilor nu poate fi considerata parte a coastei ucrainene. Ea ramane ceea ce se vede pe orice harta: o formatiune izolata, nesemnificativa, a subliniat profesorul Pellet. Deja Insula serpilor, ca teritoriu ucrainean, beneficiaza de 12 mile marine alocate prin acordurile romano-sovietice, mostenite de Ucraina. Astfel, Insula Serpilor nu poate influenta linia de delimitare, a spus profesorul francez. Nu este primul caz din jurisprudenta internationala care analizeaza o formatiune maritima cu caracterele Insulei serpilor, iar practica in materie este ca astfel de protuberante stancoase sa fie ignorate in delimitari. Tratand diferenta dintre coastele Romaniei si a Ucrainei, profesorul Pellet a subliniat ca, in delimitarile maritime, acesta nu este un argument de sine statator. Metodele de delimitare maritima folosite la nivel international considera in rare cazuri lungimea coastelor drept circumstanta relevanta, iar in cazurile jurisprudentiale cand a contat, disparitatea era imensa, de cel putin 1:9. In cazul Romaniei si Ucrainei nu exista o disparitate importanta intre coastele relevante astfel incat sa fie considerata circumstanta pertinenta pentru a deplasa linia de delimitare. Vaughan Lowe: Verificarea echitatii. Concluzii In cea de-a doua pledoarie a sa din ziua de 16 septembrie, profesorul Vaughan Lowe a demonstrat ca linia de delimitare propusa de Romania respecta perfect principiul echitatii si ca supunerea acestei linii testului proportionalitatii rezulta intr-un echilibru al spatiilor maritime alocate celor doua state in zona in disputa si coastele lor relevante. Profesorul Lowe a aratat Curtii ca argumentul-mantra ucrainean referitor la lungimea coastelor sale nu sta in picioare nici la faza aplicarii testului proportionalitatii, deoarece numai o parte din aceste coaste sunt cu adevarat relevante pentru zona in disputa. Numai coastele a caror proiectie in larg se suprapune pe zona in disputa pot fi luate in considerare, iar acesta nu este cazul intregului tarm ucrainean, a spus Lowe. Profesorul Lowe a descris exact linia de delimitare ceruta de Romania demonstrandu-i caracterul echitabil, care face dreptate ambelor parti. Bogdan Aurescu, Agent al Romaniei pentru CIJ: Concluziile Agentului Romaniei pentru CIJ Bogdan Aurescu a prezentat concluziile si linia propusa de Romania in fata CIJ in ceea ce priveste platoul continental si zonele economice exclusive ce ar trebui sa revina tarii noastre, in ultimul discurs al echipei Romaniei in audierile din procesul pentru delimitarea spatiilor maritime in Marea Neagra. Romania cere Curtii Internationale de Justitie sa delimiteze spatiile maritime ce apartin ei si Ucrainei in Marea Neagra, mai exact, linia echidistanta/mediana si frontiera deja convenita bilateral in jurul Insulei Serpilor. Linia

90

Romaniei este moderata, corecta si rezonabila si nu incalca drepturile Ucrainei, lasand Ucrainei toate spatiile maritime in fata tarmurilor sale, a aratat Bogdan Aurescu. Spre deosebire de propunerea Ucrainei, propunerea Romaniei nu obstructioneaza nicio coasta. Linia de delimitare pretinsa de Romania in fata Curtii este trasata respectand cu strictete contextul geografic al zonei si relatia dintre coastele relevante ale celor doua state, precum si modelul de delimitare care prevaleaza intre statele riverane Marii Negre, respectand astfel interesele statelor parti la proceduri si ale statelor terte. Agentul Romaniei pentru CIJ a afirmat ca Romania a incercat indelung, in negocierile bilaterale cu URSS si apoi cu Ucraina, sa rezolve aceasta disputa conform dreptului international, si a apelat la CIJ doar in momentul esecului negocierilor. Incheiem asa cum am inceput: cu dreptul international. Dreptul international este suveranul absolut pe care toti actorii si toate actiunile comunitatii internationale ar trebui sa il urmeze si sa il respecte. Cuvintele inspirate ale lui Nicolae Titulescu, a carui prestigioasa efigie se afla nu departe de aceasta Mare Sala a Justitiei, in apropierea Palatului Pacii, imi vin in minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind grevata de o servitute internationala in favoarea Pacii si a dreptului international, a afirmat Bogdan Aurescu. Bogdan Aurescu a trecut in revista, in mod sintetic in discursul sau, argumentele principale pe care Romania isi fundamenteaza pretentia: I. Frontiera deja trasata in jurul Insulei Serpilor. Romania sustine ca o prima parte a delimitarii a fost realizata prin Procesele Verbale agreate de Romania si URSS in 1949 si confirmate de documente ulterioare de acelasi caracter, care au stabilit frontiera maritima in jurul Insulei serpilor, pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritoriala, maximum de spatiu maritim la care aceasta formatiune are dreptul. Atat textul acestor procese verbale, precum si hartile anexate lor arata clar intentia partilor de a fixa o frontiera maritima, in jurul Insulei serpilor. Aceasta frontiera a fost reprezentanta in numeroase randuri de cartografi oficiali romani, sovietici precum si ucraineni. II. Realizarea delimitarii maritime dupa regula dezvoltata de CIJ in jurisprudenta sa.

Restul delimitarii platoului continental si zonele economice exclusive ale Romaniei si Ucrainei urmeaza sa fie realizata de Curtea Internationala de Justitie, conform metodei folosita in toate cazurile similare judecate de Curte, regula echidistanta/mediana circumstante speciale/relevante. III. Bogdan Aurescu a aratat ca, in prezentul caz, aplicarea acestei metode presupune urmatorii pasi: trasarea unei linii de echidistanta intre coastele adiacente relevante ale Romaniei si Ucrainei, si a unei linii mediane intre coastele opuse ale celor doua state. in trasarea acestei linii minuscula formatiune maritima Insula Serpilor trebuie ignorata deoarece ar distorsiona incorect linia, a spus agentul Romaniei. In trasarea liniei provizorii echidistanta-mediana in cazul Romaniei trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina si Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU, ca puncte de baza, de catre Romania). Nu exista circumstante relevante care sa justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane, a aratat Bogdan Aurescu. Pozitionarea geografica a Insulei serpilor determina neacordarea de efect dincolo de cele 12 mile marine Insulei serpilor, conform jurisprudentei din dreptul international, care a consacrat, in cazuri similare, ignorarea formatiunilor de tipul ei. in plus, a mai spus Agentul Romaniei, Insula Serpilor, dupa toate evidentele, este o stanca, in sensul articolului 121 paragraful 3 din Conventia privind dreptul marii, deci nu are niciun drept la platou continental sau zona economica exclusiva. incercarile Ucrainei sa modifice artificial caracteristicile naturale ale Insulei Serpilor nu au nicio semnificatie juridica sau influenta in acest proces. Circumstantele invocate de Ucraina in pledoariile sale nu sunt semnificative pentru aceasta delimitare, a spus Bogdan Aurescu. Pretinsa predominanta geografica a coastelor, invocata de Ucraina, nu este decat o incercare de a include in coastele relevante pentru aceasta delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta. Nu exista nicio disproportie intre coastele relevante ale partilor si deci nu este necesara deplasarea liniei provizorii, care este deja echitabila. Activitatile petroliere sau de prevenire a braconajului, intreprinse de Ucraina in zona in disputa nu au consecinte juridice in acest caz, conform Acordului Conex la Tratatul de baza dintre cele doua state (1997) si conform dreptului international, ele avand loc dupa data cristalizarii diferendului dintre Ucraina si Romania. Testul proportionalitatii confirma caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsa de Romania. Agentul Romaniei pentru CIJ, Bogdan Aurescu a prezentat Curtii, in finalul pledoariei sale, coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de Romania. Decizia Curtii Internationale de Justitie de la Haga Curtea decide c, ncepnd de la Punctul 1, aa cum a fost el stabilit n articolul 1 din Tratatul privind Regimul Frontierei de Stat din 2003, linia unic de demarcare a platoului continental i a zonei economice exclusive ale Romniei i Ucrainei n Marea Neagr vor urmri arcul de 12 mile marine al apelor teritoriale ucrainene n jurul

91

Insulei erpilor, pn la Punctul 2 (cu coordonatele 45 03' 18.5" N i 30 09' 24.6" E), unde arcul se intersecteaz cu linia median a distanei ntre coastele Romniei i Ucrainei. De la Punctul 2, linia de demarcare va urma linia echidistant prin Punctul 3 (avnd coordonatele 44 46' 38.7" N i 30 58' 37.3" E) i punctul 4 (avnd coordonatele 44 44' 13.4" N i 31 10' 27.7" E), pn n Punctul 5 (avnd coordonatele 44 02' 53.0" N i 31 24' 35.0" E). De la Punctul cinci, linia de delimitare continu de-a lungul liniei care marcheaz jumtatea distanei ntre coastele celor 2 ri n direcia sud ncepnd de la azimutul geodezic pn la zona n care drepturile unor ri tere ar putea fi afectate", a apreciat CIJ, n paragraful operativ, cele cinci puncte stabilind, practic, linia de delimitare a platoului continental din Marea Neagr. Coordonatele geografice au fost interpretate de ctre experi, n urma acestei interpretri rezultnd faptul c Romnia a obinut o suprafa de 9.700 kmp de platou continental i zon economic exclusiv, adic 79,3 % din zona de peste 12.000 kmp aflat n disput cu Ucraina Sentina a inclus de asemenea noua schie ale zonei. n ceea ce privete "coastele relevante", Curtea a reinut c, din punct de vedere legal, coastele relevante pot juca dou roluri n ceea ce privete delimitarea platoului continental i a zonei economice exclusive. "n primul rnd, este necesar identificarea coastelor relevante pentru a stabili ce anume constituie ntr-un context specific o suprapunere a preteniilor celor dou pri. n al doilea rnd, coastele relevante trebuie s fie stabilite pentru a verifica, n cel de-al treilea i ultim stadiu al procesului de delimitare, dac exist o disproporionalitate n ceea ce privete lungimea coastelor fiecrui stat i zonele maritime care cad de o parte sau alta a zonei de delimitare", a subliniat Curtea. Curtea a apreciat ca relevant toat lungimea zonei de coast a Romniei, de aproximativ 248 de kilometri. De asemenea, potrivit Curii, zona de coast relevant n cazul Ucrainei a fost de aproximativ 705 kilometri. Curtea a notat de asemenea c "pe baza determinrii fcute referitor la ceea ce constituie coaste relevante, proporia lungimii coastelor ntre Romnia i Ucraina este de aproximativ 1:2,8". n ceea ce privete metodologia de delimitare, Curtea a decis s nceap prin trasarea unei linii de echidistan provizorie ntre coastele adiacente ale Romniei i Ucrainei, care apoi continu sub forma unei linii mediane ntre coastele situate vizavi. "n cea de-a doua etap, Curtea va lua n calcul dac exist factori care impun ajustarea sau schimbarea liniei provizorii de echidistan pentru a ajunge la un rezultat echitabil. n al treilea rnd, Curtea va verifica faptul c linia respectiv nu va conduce la un rezultat inechitabil ca urmare a unei disproporii vdite ntre raportul lungimii coastelor i cel al zonei maritime relevante ntrecele dou state", se arat n comunicatul Curii.

4. Exemplu de motivare juridic

"JUDECATORIA Dosar nr. 8716/299/2009 SECTORUL 1 BUCURESTI

INCHEIERE sedinta din Camera de Consiliu inceputa la data de 02 Aprilie 2009 orele 22,30 si terminata la data de 03.04.2009, orele 06,30 Completul PRESEDINTE: GREFIER: compus CRISTUS VARDARU CRISTIAN din: NICOLETA

Ministerul Public este reprezentat de procuror Marcau Catalin, din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. Pe rol se afla solutionarea propunerii de arestare preventiva, formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, privind pe inculpatii BG, ZCO, DSF, DN, BD si GMP. La apelul nominal facut in Camera de Consiliu au raspuns inculpatii BG personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat D C cu imputernicire avocatiala nr. 110007/02.04.2009, la fila 18 din vol.3 dup, avocat GM care prezinta imputernicire avocatiala nr. 2/9/2009 si avocat LL care prezinta imputernicire avocatiala nr. 1/02.04.2009, ZCO personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat SDV, care prezinta imputernicire avocatiala nr. 203752/2009 si avocat CE, care prezinta imputernicire avocatiala nr. 26/02.04.2009, DSF personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat BA care prezinta imputernicire avocatiala nr. 07/02.04.2009, DN personal adus in stare de

92

arest si asistat de aparator ales avocat DG si DV, care prezinta imputernicire avocatiala nr. 45221/02.04.2009, BD personal, adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat BG C cu imputernicire avocatiala nr. 145219/02.04.2009, la fila 83 din vol 3 dup si GMP, personal, adus in stare de arest si asistat de avocat MM, cu imputernicire avocatiala nr. 408589/02.04.2009 la fila 115 din vol 3 din dup. Procedura S-a facut de referatul citare cauzei este de legal catre grefier, indeplinita. dupa care:

Se prezinta pentru inculpatul ZC, aparator din oficiu, avocat TG, care prezinta delegatie 011710/02.04.2009, pentru inculpatul DSF, aparator din oficiu, avocat PDF, care prezinta delegatie nr. 011604/02.04.2009, pentru inculpatul DN, aparator din oficiu, avocat ZC, care prezinta delegatie nr. 0011547/02.04.2009,pentru inculpatul BD avocat SM care prezinta delegatie 011607/2009, acestia solicitand acordarea onorariului, instanta luand act de incetarea contractului de asistenta juridica obligatorie prin prezenta aparatorilor alesi. Instanta, fata de imprejurarea ca pe faxul instantei s-a trimis o cerere din partea aparatorul ales al inculpatului BG, avocat MG insotita de biletul de avion, aceasta cerere urmeaza a fi atasata la dosarul cauzei, intrucat la momentul primirii dosarul nu era inregistrat si nu se stia astfel ce numar are. Aparatorul inculpatului DN, avocat DG, solicita a se dispune suspendarea sedintei de judecata pentru a avea posibilitatea de a studia actele si lucrarile dosarului, aratand ca o astfel de cerere a fost depusa si la Parchet, comunicandu-li-se ca raspunsul la cerere le va fi comunicat prin ordonanta, care nu se regaseste la dosar, cerere pe care urmeaza sa o depuna la dosar. Instanta pune in discutie cererea formulata.

Aparatorii celorlalti avand pe rand cuvantul arata ca sunt de acord cu suspendarea sedintei de judecata. Aparatorul inculpatului BG, avocat MG, solicita conform art. 6 al. 3 C.p.p. a se acorda timpul necesar pentru pregatirea apararii. Aparatotul inculpatului DN, avocat D depune in copie cererea, la care s-a facut referire anterior, formulata de patru dintre aparatorii inculpatilor. Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord.

Instanta apreciaza intemeiata cererea, urmand a da eficienta principiului consacrat de Constitutia Romaniei, respectiv respectarea dreptului la aparare, in cuprinsul caruia intra si studierea dosarului, avand insa in vedere obiectul pricinii, care impune solutionarea acesteia intr-o procedura de urgenta, termenul pe care il acorda este de 2 ore si 20 de minute, urmand a se relua sedinta la ora 01,00. Instanta in aceasi cauza in sedinta din Camera de Consiliu inceputa la data de 02.04.2009 orele 22.30 si continuata la data de 03.04.2009 ora 01.00, constata ca inculpatul BG este asistat si de avocat DC. Aparatorul inculpatului BG, avocat DC, avand cuvantul, arata ca la dosarul de urmarire penala nu se regaseste atasata incheierea de sedinta prin care s-a incuviintat propunerea de efectuare a unei perchezitii domiciliare, incheiere ce ar trebui sa contina argumentele privind utilitatea efectuarii acesteia la toate imobilele, solicitand astfel atasarea acesteia la dosarul cauzei. Instanta, fata de solicitarea aparatorului inculpatului BG, precizeaza ca dosarul avand ca obiect propunerea de efectuare a perchezitiei domicilare are un numar de dosar separat inregistrat la data de 01.04.2009 si se regaseste in prezent depus in arhiva penala a instantei, neputand fi pus la dispozitie in acest moment din motive obiective, insa incepand cu ora deschiderii arhivei dosarul poate fi pus la dispozitia aparatorilor inculpatilor, intrucat o data sesizata instanta cu propunerea de arestare preventiva nu mai exista obligatia de pastrarea confidentialitatii acelui dosar.

93

Aparatorul inculpatului BG, avocat GM, avand cuvantul, ca o chestiune preliminara intelege sa invoce exceptia nulitatii absolute a propunerii de luare a masurii arestarii preventive formulate de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. In sustinerea exceptiei astfel invocata arata ca in situatia in care instanta va pronunta o incheiere de admitere a exceptiei nulitati absolute a referatului de propunere a masurii arestarii preventive, instanta nu mai poate proceda la audierea inculpatilor, nemaifiind necesara si va da o solutie cu privire la propunerea de luarea a masurii arestarii preventive pe chestiuni care privesc nerespectarea dispozitiilor legale imperative cu privire la intocmirea propunerii si sesizarea instantei de judecata. In continuare arata ca propunerea de luare a masurii arestarii preventive este nula absolut din urmatoarele considerente: Contrar prevederilor imperative ale art. 149 ind. 1 al. 1 C.p.p. si 150 al. 1 C.p.p. nu s-a procedat la asculatarea inculpatului BG de catre organele de urmarire penala, desi ascultarea inculpatului de catre procuror este obligatorie inainte de a se formula propunerea de arestare preventiva. Aceasta nu este o ascultare care sa priveasca fondul cauzei ci, asa cum rezulta din aliniatul 1 al art. 149 ind. 1 C.p.p. este o ascultare cu carater procedural, inculpatul trebuind audiat atat cu privire la disp. art. 143 al. 1 C.p.p. cu privire la existenta unor probe si indicii privind savarsirea unei infractiuni, cat si cu privire la cele doua temeiuri juridice de arestare, respectiv art. 148 lit. f si e C.p.p. Precizeaza ca din simpla analiza a actelor procedurale de la fila nr. 7 pana la fila nr. 9 din dosarul de urmarire penala rezulta in mod indubitabil ca inculpatul nu a fost ascultat. Din inscrisul olograf aflat la fila nr. 7 intocmit si semnat de BG la ora 12,00, rezulta ca inculpatul a aratat in mod expres ca doreste sa dea declaratie, dar a invocat faptul ca are aparator ales, insa isi exprima dorinta de a face declaratii doar in prezenta aparatorului ales, nefiiind vorba de exercitarea dreptului la tacere, intr-o astfel de situatie conform prev. art. 70 al. 2 C.p.p. B avand in acel moment calitatea procesuala de invinuit, procurorul avea obligatia sa intocmeasca un proces verbal. Pe de alta parte pozitia procesuala a inculpatului BG este justificata, fiind in consesns cu dispozitiile procedurale ale al. 3 din art. 143 C.p.p. potrivit careia organele de urmarire penala sunt obligate sa aduca la cunostiinta invinuitului ca are dreptul la un aparator ales, cu atat mai mult cu cat din cuprinsul acestui inscris rezulta ca inculpatul a aratat ca avea un aparator ales, imputernicirea avocatiala fiind transmisa organului de urmarire panala, serviciile sale fiind expres solicitate de inculpatul BG si depune un inscris din care rezulta ca fost transmisa procurorului imputernicirea avocatiala. Cu toate acesta procurorul in mod nejustificat, fara nici un temei legal, a respins cererea formulata de inculpatul BDe a fi ascultat conform al. 1 al. art. 149 ind. 1 C.p.p. in prezenta aparatorului ales, procurorul actionand contrar dipozitiilor legale procedand la desemnarea unui aparator din oficiu. La dosar exista doua declaratii, doua formulare tipizate de declaratie de invinuit care sunt obtinute la orele 12,50 pana la ora 13,00 cand se dispune fata de invinuit retinerea, asa cum rezulta din ordonanta de retinere, in care se mentioneaza ora 13,00. Ulterior orei 13,00, procurorul dispune prin ordonanta punerea in miscare a actiunii penale. De la aceasta data lipseste orice declaratie din partea inculpatului. Chiar daca judecatorul ar califica declaratiile, cea olografa si cele doua de pe formular tipizat ca exprimand cerinta ascultarii ca fiind o conditie prealabila a intocmirii referatului cu propunere de arestare preventiva fata de inculpat, dupa punerea in miscare a actiunii penale nu exista la dosar nici o declaratie, ceea ce echivaleaza cu neindeplinirea conditiei prealabile a ascultarii inculpatului. Art. 150 al. 1 C.p.p. prevede in mod explicit, imperativ ca masura arestarii preventive fata de inculpat nu se poate dispune decat dupa ascultarea inculpatului de catre procuror si judecator. Ascultarea inculpatului de catre judecator nu poate suplini neideplinirea conditiei privind ascultarea acestuia de catre procuror, cum ascultarea inculpatului trebuie sa se realizeze in prezenta aparatorului si cum este caz de asistenta juridica obligatorie, sanctiunea este nulitatea absoluta a referatului cu propunere de arestare preventiva conform art. 197 al. 2 C.p.p. In al doilea rand au fost incalcate in mod grosolan prevederile privind asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului, fiind caz de asistenta juridica obligatorie conform art. 171 al. 2 C.p.p. Trecand peste faptul ca procurorul, contrar dispozitiilor art. 143 al. 3 C.p.p. nu a tinut seama de optiunea inculpatului de a-si alege un aparator, principiul fiind al prioritatii aparatorului ales fata de aparatorul din oficiu, se observa ca toate actele procedurale efectuate fata de inculpat, ce au stat la baza intocmirii referatului cu propunere de arestare preventiva, s-au realizat in absenta unui aparator ales sau din oficiu. Se desemneaza un aparator din oficiu contrar dispozitiilor legale, insa astfel cum rezulta din procesul

94

verbal intocmit la data de 02.04.2009, ora 14,35 aflat la fila 16 dosar de urmarire penala, din care rezulta ca aparatorul din oficiu se prezinta la ora 14,35, ori ultimul act procedural respectiv declaratia pe formular tipizat fata de inculpatul B este obtinuta la ora 13,00, rezulta ca toate cele trei declaratii, cea olografa si cele pe formulaz tipizat, in care BG arata ca nu face nici o declaratie in lipsa aparatorului ales, sunt obtinute in lipsa oricarui aparator, aparatorul din oficiu prezentandu-se la ora 14,35. Desi la ora 16,35 se prezinta avocat DC cu imputernicire de aparator ales pentru inculpatul BG nu s-a procedat la ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului desi avocatul D formuleaza o cerere expresa in acest sens, fiind relevant sub acest aspect procesul verbal de la fila nr. 17 DUP, sanctiunea fiind nulitatea absoluta a referatului cu propunere de arestare preventiva. Este relevant ca inceperea urmaririi penale este dispusa la data de 31.03.2009, in aceste conditii toate actele efectuate anterior, incepand cu actele premergatoare si continuand cu cele de urmarire penala in rem, care stau la baza rezolutiei de incepere a urmaririi penale din data de 31.03.2009 sunt lovite de nulitatea absoluta. Procurorul nu a tinut seama de prevederile Legii nr. 57/2008, care a fost introdusa ca urmare a Deciziei nr. 1086/2007 a Curtii Constitutionale, care a modificat in mod expres prevederile art. 172 al. 1 C.p.p. si conditioneaza valabilitatea actelor de urmarire penala deindeplinirea de catre procuror a obligatiei de incunostiintare in prealabil a aparatorului invinuitului sau inculpatului cu privire la data efectuarii oricarui act de urmarire penala pentru a se asigura asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului la efectuarea actelor de urmarire penala. Examinand aceste acte se observa ca procurorul a incalcat flagrant prevederile art. 172 al. 1 C.p.p., in acelasi timp nu au fost parcurse nici procedurile ce insotesc rezolutia inceperii urmaririi penale conform art. 70 al. 2 C.p.p. Potrivit acestui text coroborat cu art. 6 al. 3 C.p.p. procurorul avea obligatia sa incunostiinteze pe inculpat despre existenta rezolutiei de incepere a urmaririi penale. Potrivit textului procurorul avea obligatia ca imediat dupa inceperea urmaririi penale sa aduca la cunostinta invinuitului rezolutia de incepere a urmaririi penale, sa-i aduca la cunostinta fapta si incadrarea juridica. Contrar acestor prevederi legale, cum rezulta din materialul de urmarire penala, anterior emiterii mandatului de aducere inculpatul nu a fost citat de organul de urmarire penala in vederea aducerii la cunostinta a faptei si incadrarii juridice pentru care este cercetat, contrar exigentelor art. 70 al. 2 C.p.p. si art. 6 al. 3 din C.p.p. Dimpotriva mandatul de aducere, care trebuia emis in conformitate cu prevederile art. 183 C.p.p., a fost emis contrar dispozitiilor legale, pe de o parte inculpatul nu a fost anterior citat, conditie prevazuta la aliniatul 1 si pe de alta parte daca procurorul s-ar fi prevalat de derogarea prevazuta de aliniatul 2 al art. 183 C.p.p. era obligat sa constate in prealabil, motivat, ca emiterea unui mandat de aducere este necesara in vederea rezolvarii cauzei. Ori astfel cum rezulta din cuprinsul mandatului de aducere aflat la fila nr. 26 DUP acesta este complet nemotivat, ceea ce viciaza intreaga procedura prevazuta la art. 70 al. 2 C.p.p. Din simpla examinare a materialului care sta la baza referatului cu propunere de arestare preventiva se poate constata cu usurinta ca nu au fost parcurse nici procedurile prevazute de art. 234 si 235 C.p.p. Situatia in aceasta cauza este neobisnuita, pentru ca procurorul cu aceeasi ocazie intocmeste procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii, trece la obtinerea declaratiilor, dispune retinerea fata de invinuit, dispune prin ordonanta punerea in miscare a actiunii penale si intocmeste referatul cu propunere de luarea a masurii arestarii preventive. Contrar art. 235 C.p.p. procurorul omite sa ii aduca la cunostinta inculpatului punerea in miscare a actiunii penale, este o incalcare elementara a regulilor de procedura penala. ::......................................

In ceea ce priveste inregistrarea depusa in sedinta de judecata, in data de 03.04.2009 de catre apararea inculpatilor, instanta retine ca este vorba despre o inregistrare de 18 secunde, data 25.01.2009, ori faptele retinute in prezenta cauza au avut loc in noaptea de 26/27.01.2009; chiar daca acceptam faptul ca ar fi gresita aceasta data si imaginile prezenta momentul prezentei partilor vatamate in barul din, oras Voluntari, judetul Ilfov, pe de o parte, momentul de timp este prea scurt pentru a aprecia ca acolo nu a avut loc decat o intalnire amicala, fiind greu de presupus ca asa s-ar fi desfasurat evenimentele fata de modalitatea in care partile vatamate au ajuns la acea locatie, imprejurare retinuta mai sus, prin analizarea in detaliu a probelor administrate; pe de alta parte, se observa la un moment dat cum partea vatamata NT intoarce privirea la persoana care filmeaza, probabil cu un telefon mobil, iar daca privim spre piciorul drept observam ca are pantalonul taiat, de undeva de deasupra genunchiului cazand un servetel sau un tampon, nu se distinge bine, probabil aplicat pe rana suferita ca urmare a impuscaturii. In urma analizarii si coroborarii tuturor acestor probe administrate instanta retine ca situatia de 95

fapt se presupune a fi urmatoarea: partile vatamate SCD, MS si NT sunt probabil persoanele care au sustras autoturismul marca Mercedes apartinand inculpatului GB in data de 26.01.2009. Cele trei parti vatamate sunt apropiate numitului IA, persoana care exercita o anumita autoritate asupra acestora. In loc sa instiinteze organele de politie cu privire la sustragerea autoturismului, inculpatul BG a apelat la inculpatul DA pentru ca acesta sa faca propriile "investigatii" pentru a afla cine sunt autorii asa cum el insusi recunoaste intr-o emisiune televizata a carei transcriere se afla la filele 111-114, vol. I, dosar de urmarire penala. Urmare a catorva telefoane date, inculpatul DN afla de la numitul ID care sunt presupusi autori, in persoana partilor vatamate si a numitului SA. Instiintat despre aceasta imprejurare in seara zilei de 26.01.2009, inculpatul BG, ii trimite pe inculpati ZC, DS si DN, cu doua autoturisme, respectiv cel marca Toyota Land Cruiser si cel marca BMW X5 sa se intalneasca cu intermediarul ID, pentru ca acesta sa-i conduca ulterior la presupusi faptasi. In continuare evenimentele au avut loc in maniera aratata mai sus, cele trei parti vatamate fiind supuse la violente fizice (partea vatamata NT fiind si impuscata in piciorul drept de catre inculpatul DS), imobilizate si transportate impotriva vointei lor la oras Voluntari. in barul aflat in incinta acestei locatii partile vatamate au fost in continuare lipsite de libertatea de deplasare fiind obligate sa dea declaratii olografe la solicitarea inculpatului BG in care recunosteau fortul autoturismului acestuia si faceau afirmatia , nereala, ca s-ar fi deplasat acolo de buna voie. Dupa darea acestor declaratii, odata cu recuperarea autoturismului sustras cele trei parti vatamate au fost lasate sa plece. Instanta retine ca inculpatul BG a solicitat celor trei parti vatamate acele declaratii olografe pentru a se asigura ca acestia nu vor reclama ceea ce s-a intamplat asa cum el insusi recunoaste in declaratia data in fata judecatorului: "Precizez ca pentru a ma asigura ca nu se apuca cei trei sa reclame ceva impotriva mea i-am pus sa dea cate o declaratie in care au recunoscut ca sunt autori furtului masinii". Instanta a mai retinut si ca partile vatamate nu au reclamant organelor de politie cele intamplate o buna perioada de timp, respectiv pana la data de 20.02.2009, deoarece le-a fost solicitat astfel de catre numitul IA, asa cum rezulta din referirile constante facute de acesta cu privire la acest aspect in convorbirile telefonice a caror transcriere se afla la dosarul cauzei, atitudine manifestata si la solicitarea interlocutorului IP cu care poarta majoritatea acestor discutii, aparand unele presupuneri ca acesta din urma ar fi intentionat sa solicite anumite avantaje materiale de la inculpatul BG, in schimbul tacerii celor trei, fara sa existe date concludente in acest sens. In aceeasi ordine de idei, instanta retine din analizarea probelor ca nu exista indicii cu privire la existenta unei intelegeri frauduloase intre inculpat si partile vatamate asa cum s-a retinut in referatul cu propunerea de arestare preventiva. In consecinta, instanta constata ca exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii BG, BD, DSF, DN si ZCO, in noaptea de 26/27.01.2009, au lipsit de libertate, in mod nelegal, pe partile vatamate SC D, MS si NT, in circumstantele si imprejurarile descrise respectiv activitatea infractionala a inceput pe raza sectorului 1 Bucuresti, in debutul acesteia fiind implicati inculpatii DSF, DN si ZCO, la instigarea inculpatului BG, cu precizarea ca pe langa savarsirea faptei de catre mai multe persoane s-a retinut si imprejurarea ca inculpatul DS a folosit o arma impotriva partii vatamate NT; activitatea infractionala a continuat si la imobilul din, jud. Ilfov, oras Voluntari, partile vatamate fiind lipsite de libertate de catre toti cei cinci inculpati, instanta constatand o contributie a acestora in calitate de coautori, cu mentiunea, ca cei trei au fost obligati ca in schimbul eliberarii sa dea acele declaratii olografe, aspect ce se poate circumscrie notiunii de "orice alt avantaj" la care face referire art. 189 alin. 1 si 2 Cp. Concluzionand, instanta arata ca exista indicii temeinice in acceptiunea dispozitiilor art. 143 96

Cpp ca activitatea ilicita a inculpatilor poate fi circumscrisa dispozitiilor art. 189 alin. 1 si 2 Cp, instanta statuand astfel asupra legalitatii si temeiniciei incadrarii juridice facuta de procuror in raport de probele administrate pana in prezent. Instanta nu va analiza propunerea de arestare preventiva prin prisma infractiuni de uz de arma letala fara drept prevazuta de art. 136 ind. 2 din Legea nr. 295/2004 ce s-ar putea retine in sarcina inculpatului DS deoarece pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune nu este inchisoarea mai mare de 4 ani, nefiind indeplinita conditia premisa impusa de art. 148 alin. 2 Cp. Cu privire la cazul de arestare prevazut de art. 148 lit. e Cpp indicat in referatul cu propunerea de arestare preventiva, instanta, nu il va retine, deoarece din materialul probator administrat in cauza nu reies indicii cu privire la faptul ca inculpatii ar fi incercat o intelegere frauduloasa cu partile vatamate. Instanta, va retine insa, ca este incident cazul de arestare prevazut de art. 148 lit. f C.p.p, pentru urmatoarele argumente: In primul rand, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor este inchisoarea mai mare de 4 ani, iar lasarea acestora in libertate prezinta pericol social concret pentru ordinea publica. La aprecierea acestei din urma conditii avem in vedere urmatoarele: Este adevarat ca masura arestarii preventive este cea mai severa masura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat si pentru motive temeinice, insa imprejurarile prezentei cauze pot constitui unul din aceste cazuri temeinic justificate. Astfel, chiar daca s-ar proba in mod cert ca partile vatamate sunt autorii furtului autoturismului inculpatului BG nu este de conceput, intr-o societate democratica cu reguli de conduita si convietuire clara, sa se recurga la "proceduri judiciare" paralele care nu au nici o legatura cu ordinea si statul de drept, ci intra in sfera ilicitului penal. Inculpatii din prezenta cauza, apropiati sau subordonati inculpatului BG, au actionat la indemnul si sub comanda acestuia , intr-o maniera care sfideaza regulile de drept (urmariri cu masinile, noaptea in oras, uzul de arma in loc public, existand posibilitatea ranirii si altor persoane nevinovate) pentru gasirea si pedepsirea autorilor furtului autoturismului neputanduse fi acordate circumstante in sensul ca s-ar fi substituit organelor judiciare deoarece numai acestea sunt abilitate sa efectueze cercetari pentru aflarea adevarului, gasirea persoanelor vinovate si tragerea la raspundere penala a acestora, in situatia in care se reclama o fapta penala. Daca nu acceptam un astfel de principiu ca fiind singurul ce trebuie sa guverneze intr-o societate democratica ar insemna ca pentru toti cetateni sa existe posibilitatea de a-si face singuri dreptate, inclusiv prin conduite ce intra in sfera ilicitului penal. Asa cum s-a statuat in doctrina juridica, pericolul pentru ordinea publica presupune temerea ca odata pus in libertate un inculpat ar comite fapte penale ori ar declansa reactii in randul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat, analizarea acestei conditii reprezentand un pronostic facut de judecator asupra comportamentului viitor al inculpatului. In prezenta cauza, gravitatea deosebita a faptelor retinute in sarcina inculpatilor poate fi suficienta pentru a contura aprecierea ca acestia prezinta pericol pentru ordinea publica, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinicie retinute si analizate mai sus, iar existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie conform jurisprudentei Conventiei Europene a Drepturilor Omului factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie masura arestarii preventive fiind astfel conforma cu scopul instituit de art. 5 din Conventie. Pe de alta parte, instanta are in vedere circumstantele personale ale inculpatilor, respectiv atitudinea acestora fata de faptele comise si urmarile lor, in sensul ca din conduita acestora nu rezulta faptul ca ar manifesta o atitudine de regret si de acceptare a faptului ca s-au incalcat prevederile legale. 97

In plus, inculpatul BG este o persoana publica recunoscuta in unele medii ca formator de opinie, multe din conduitele acestuia fiind exemplu de urmat pentru alti cetateni (cum ar fi apropierea sa de biserica si de credinta in Dumnezeu, aspect pus in evidenta in multe ocazii in sens pozitiv), acesta, poate mai mult ca ceilalti coinculpati, aflati in sfera sa de influenta, fiind dator sa se manifeste intr-o conduita care sa se incadreze in limitele legalitatii. Instanta mai justifica caracterul exceptional al masurii arestarii preventive ce se impune a fi luata impotriva inculpatilor si prin aceea ca, in situatia retinerii unor infractiuni de violenta de o asemenea gravitate reactia autoritatilor judiciare trebuie sa fie prompta, ferma, exigenta, pentru a da un semnal in acest sens societatii civile in sensul ca astfel de manifestari nu pot fi lasate nesanctionate, iar Romania este un stat de drept in care organele judiciare isi fac datoria atunci cand sunt investite cu restabilirea ordinii si legalitatii. Instanta mai arata ca rezulta din actele dosarului necesitatea ca inculpatii sa fie scosi din mediu in care acestia traiesc si muncesc si sa fie plasati intr-un regim de privare de libertate pentru ca sa nu fie impietata astfel buna desfasurare a procesului penal, existand pericolul ca partile vatamate si martorii sa fie supusi la presiuni, sens in care face trimitere la dispozitiile art. 136 alin. 1 Cpp. Mediatizarea excesiva a prezentei cauze nu face decat sa intareasca cele aratate mai sus cu amendamentul ca judecata se desfasoara conform procedurilor legale, pe baza probelor administrate si nu in baza unor luarii de pozitii , pro sau contra, in favoarea sau defavoarea unora dintre parti, deoarece se creeaza o presiune la adresa organelor judiciare care trebuie sasi indeplineasca obligatiile legale cu deplina profesionalitate si impartialitate. Fata de cele mai sus expuse, in baza art. 1491 alin. 9 C.p.p. va admite in parte propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, privind arestarea preventiva a inculpatilor BG, Z C O, DSF, DN si BD si va dispune arestarea preventiva a acestora pentru 29 de zile, de la 03.04.2009 la 01.05.2009. III. in ceea ce il priveste pe inculpatul GMP, instanta constata urmatoarele: Potrivit art. 1491 C.p.p., pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului GMP trebuie sa fie intrunite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p. si sa existe in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute de art. 148 C.p.p., iar arestarea inculpatului sa fie in interesul urmaririi penale. Referitor la existenta in cauza a probelor si indiciilor temeinice ca inculpatul a savarsit infractiunile de care este invinuit, se retine ca, in cauza exista declaratiile tuturor celor trei parti vatamate din care rezulta ca inculpatul s-a aflat in barul din B-dul Pipera nr. 55, judetul Ilfov, in noaptea de 26/27.01.2009, aflate la filele 97-98, 104-105, respectiv 111-113, dosar de urmarire penala , vol. II. In aceste completari la declaratiile initiale, partile vatamate arata , pe langa faptul ca inculpatul ar fi fost si el la barul unde au fost sechestrati, participand la lipsirea lor de libertate, faptul ca la jumatatea lunii februarie 2009 s-au intalnit cu acesta la un cazinou si le-ar fi spus ca urmeaza sa primeasca niste sume de bani pentru ca au fost batuti. Aceste declaratii nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba din care instanta sa retina cu certitudine ca inculpatul a savarsit faptele ce i-au fost retinute in sarcina, astfel incat sa se justifice admiterea propunerii de arestare preventiva. Faptul ca inculpatul a fost prezent la aceea locatie in data de 26/27.01.2009, in lipsa altor probe ca cele indicate cu privire la celorlalti cinci coinculpati nu poate duce decat la retinerea unor indicii minime, dar nu temeinice, referitoare la posibilitatea ca inculpatul sa fi savarsit o fapta penala. Instanta mai retine ca regula este ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana in stare de libertate, iar exceptia este privarea de libertate. Libertatea individuala si libertatea persoanei 98

sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege. Pornind de la aceste reglementari care garanteaza libertatea persoanei, instanta apreciaza ca nu poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului GMP nefiind indeplinita conditia prevazuta de art. 143 C.p.p., astfel incat in temeiul art. 1491 al. 9 Cpp va respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti referitoare la acesta. Constatand insa ca exista acele indicii minime referitoare la existenta unei fapte penale ce ar putea fi retinuta in sarcina inculpatului, exclusiv, pentru mai buna desfasurare a cercetarilor ce urmeaza a fi efectuate in viitor in baza art. 1491 alin.1 si alin. 2 Cpp rap. la art. 146 alin.111 Cpp si art. 145 ind. 1 Cpp, va dispune fata de inculpatul GMP, luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 03.04.2009 pana la 01.05.2009, inclusiv. Va desemna ca organ de supraveghere a respectarii masurii DGPMB- Serviciul Investigatii Criminale. In baza art. 145 alin. 2 C.p.p. va impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii: a. sa se prezinte la organul judiciar sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat b. sa se prezinte la DGPMB - Serviciul Investigatii Criminale desemnata cu supravegherea, ori de cate ori este chemat, c. sa nu schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar d. sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu coinculpati, cu partile vatamate si cu rudele de grad unu ale acestora e. sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme. In baza art. 145 alin. 2 ind. 2 Cpp va atrage atentia inculpatului ca in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin se va lua fata de acesta masura arestarii preventive. Va respinge cererile aparatorilor din oficiu in ceea ce priveste acordarea onorariului, avand in vedere imprejurarea ca inculpatii au fost asistati de avocati alesi. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII DISPUNE Respinge ca neintemeiata exceptia nulitatii referatului cu propunere de arestare preventiva formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. In baza art. 1491 alin. 9 C.p.p. admite in parte propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, privind arestarea preventiva a inculpatilor BG, ZCO, DSF, DN, BD si GMP. In baza art. 1491 alin. 10-12 C.p.p. raportat la art. 148 lit. f C.p.p., dispune arestarea preventiva a inculpatilor In baza art. 1491 alin. 10-12 C.p.p. raportat la art. 148 lit. f C.p.p., dispune arestarea preventiva a inc. BG, ZCO, DS, DN, BD, pe o durata de 29 de zile, de la data de 03.04.2009 pana la data de 01.05.2009, inclusiv, si emiterea mandatelor de arestare preventiva in acest sens. In baza art. 1491 alin. 9 C.p.p. respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti de arestare preventiva a inculpatului GMP, In baza art. 145 alin. 1 C.p.p. ia fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara fara incuviintarea organelor judiciare pe o perioada de 29 de zile incepand cu data de 03.04.2009 pana la data 01.05.2009, inclusiv. Desemneaza ca organ de supraveghere a respectarii masurii DGPMB -Serviciul Investigatii Criminale. In baza art. 145 alin. 2 C.p.p. impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii: a. sa se prezinte la organul judiciar sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat; b. sa se prezinte la DGPMB - Serviciul Investigatii Criminale institutie desemnata cu 99

supravegherea sa, ori de cate ori este chemat; c. sa nu schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar; d. sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu coinculpatii, cu partile vatamate sau cu rudele de gradul I ale acestora; e. sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme. In baza art.145 alin. 22 C.p.p. atrage atentia inculpatului GMP ca in caz de incalcare cu reacredinta a masurii aplicate sau a obligatiilor impuse de organul judiciar, se poate lua fata de acesta masura arestarii preventive. Respinge cererile aparatorilor din oficiu in ceea ce priveste acordarea onorariului, avand in vedere imprejurarea ca inculpatii sunt asistati de avocati alesi.Cu recurs in 24 de ore de la pronuntare. Pronuntata in sedinta publica azi, 03.04.2009, ora 06,30. Presedinte, REFERAT Prezenti la pronuntarea asupra cauzei de fata, inculpatii BG, ZC, DSF, DN, BD arata ca inteleg sa formuleze recurs impotriva prezentei incheieri de sedinta avand nr. 8716/299/2009/ din data de 03.04.2009 GREFIER

100