Ohayo...O alta esuare de a mea,cred eu...Va rog sa imi spuneti daca merita sa o continu-i...poate nu e asa horror pe cat ar trebui...:)...Kisses....Sayonara.

Este vorba despre o tanara de 18 ani care cu mult timp in urma traia COSMARUL VI ETII SALE. Cea mai buna prietena ii este ucisa cu sange rece de un MONSTRU,care dupa crima o ameninta ca va veni in curand randul ei. Ea nu cere decat razbunare ,care nu o poate avea deoarece acel MONSTRU nu prea pare sa fie decupat din viat a reala, ci cea ireala, a cea lume care parea sa fie o poveste de groaza. La var sta in care implineste 17 ani parintii ei o parasesc fara motiv,dupa care ramane rece si distanta pana la 18 ani,unde il intalneste pe tanarul Yumi Saka,dar se pare ca acesta nu prea vrea sa auda de ea,asta pentru secretul care il ascunde f ata de tanara,dar asta nu pentru mult timp. Va afla oare vreodata secretul lui Y umi? Il va cunoste intradevar pe MONTRUL care ia ucis prietena?... Poate Da,poat e NU... Cap.1.Amagire. Era toamna,ma plimbam pe starazile Kyoto-ului cu pasi marunti,pe stradutele car e candva am copilarit fara griji. O fetita zburda in fata mea cu papusa ei , str angand-o in brate, aratand cat de indragita ii era aceasta prietena. Fetita avea ochii verzi ca si iarba primavara,te puteai rataci in verdeata care colorau ace le mari orbite. Parul ei argintiu flutura in bataia vantului, se invartea si rad ea impreuna cu prietena ei cea mai buna, o alta fetita cu parul ciocolatiu si o chii albastrii ca marea. Se invarteau impreuna si radeau,inocente si sensibile, pana cand distractia le-a fost distrasa de o pasare. Au ramas amandoua uimite pr ivind persoana care le-a deranjat. Era doar un corp, pe langa gigantele aripi ne gre care ieseau din acesta. Exact ca si in povestile spuse de bunica Oma, doar c a aceia erau ingeri si cu aripi total diferite, aripi sclipitoare, albe... In do ar o clipita , ingerul negru, scoase un satir, retezand capul fetitei inocente c are se apropiase de acesta pentru a-i pipai aripile. Firele rebele zburdau in ae r imprastiinduse la impactul cu iarba primaverii. Fetita blonda socata scapase papusica si lacrimile curgeau nevrute,ramase cu ochii pe trupul prietenei ei, as teptand sa isi revina si sa fi crezut ca era doar o gluma. Capul era tot acolo, acum intr-o balta de sange. Corpul s-a trantit usor in urma capului,din el tasne a o adevarata arteziana de sange. Fetita ramase inlemnita langa prietena ei,cu m ana la gura incepand sa planga in hohote vazand toate acestea. O striga intr-una dar nu se misca. Capul o privea ca si cum ar avertiza-o,ochii stateau atintiti asupra ei,privind-o-n gol. Speriata,se retragea incet in spate cu mana la gura a btinandu-se sa nu mai verse nici o lacrima. Corbul pasea si el inspre ea repetan du-i ,,Va veni si randul tau``... ,,Va veni si randul tau``... fetita speriata nu a mai stat pe ganduri si a luat-o inspre directia mea, stropindu-si rochita c are parea noua, calcand puternic prin baltile proaspat adunate din cauza ploii. O priveam direct in ochii,o puteam vedea cat de speriata e... A trecut prin mine . O petala de Sakura imi reaminti ca aceasta este doar o simpla amintire. Nu a r amas decat o amintire! O amintire dura si trista... Care ma lasase fara prietena mea de viata. Mi-o luase acel mosntru,care acum e pe urmele mele. Sfarsitu-l e aproape! Fetita se pierdea in intuneric repetandu-si ca nu e adevarat,e doar un vis, Akima nu e moarta,Akima nu e fara cap... Nu... Nu... pom. Steam inghemuita langa locul in care a murit Akima, in dreptul capului,razamata cu spatele de pom . Ceream razbunare. Corbul sa moara in chinuri,asa cum a patit Akima. Nu vroiam decat razbunare. Dar cum as putea eu sa razbun o fiinta care...nici nu e descope rita de lumea reala. Timp de 10 ani ma macina gandul asta. Ce era EL cu adevarat ? Nu imi amintesc decat silueta aceea neagra,parea a fii...inger? Negru? Nu poat e fii adevarat,dar totusi... Ohh... In toti acesti ani mi-am pierdut timpul cu acest caz, m-am interesat desp re demoni,ingeri negri,tot ce era legat de negru,dar nu m-a ajutat cu nimic. Sau mai intamplat cazuri acum o suta de ani,cu crime ciudate,neafland cine era asas inul,multi spuneau ca sunt ,,ninjalai``,ba chiar o batranica a spus ca era un in

ger negru,asta inseamna foarte mult pentru mine,dar batranica e moarta,a murit s i ea intr-un mod subit,intr-o fractiune de secunda batranica a ramas fara membre ,intre blocuri,noaptea. Nici acum nu sa aflat cine i-a facut asta,si de ce. Se i ntamplase acum o suta de ani... nu ma ajuta cu nimic. Dar nu voi da inapoi,trebu ie sa merg inainte,sa aflu,dar nu stiu de unde sa incep,cu ce sa incep,imi trebu ie un firicel de care sa pot trage. Aprinsei si o ultima lumanare, in memoria ei, langa acel vechi Sakura, inconjura ta de 4 lotusi, o caracterizau pe micuta. Era timpul sa ma duc acasa. Toate gand urile astea m-au obosit, desigur ca, sentimentele mele fata de vechea mea priete na s-au schimbat in timp, dar socul,confuzia si nelamurirea aceea raman. Dupa su tele meditatii la sute de psihologi, am reusit sa imi revin. Doar pofta aceea de a a afla si a vrea sa stiu mai multe despre acel caz, care intr-o zi tot am sa aflu,inainte sa fie prea tarziu... Am luat-o printre blocuri pentru a ajunge m-a i repede,este un oras foarte periculos mai ales noaptea,dar totodata minunat. Cu cele mai multe temple,o istorie minunata... Am facut 15 minute pana acasa,am ur cat scarile si m-am dus la mine in camera, stateam singura. Parintii mei au uita t de mine la varsta de 17 ani,acum am 18. M-au parasit, lucru inexplicabil, neim aginabil. Am apelat la politie, dar biletelul gasit pe masa ma avertiza sa nu ma obosesc... M-am dus la baie,simteam nevoia sa ma racoresc un pic. Sa uit de toa te gandurile car imi bantuiau mintea. Cand am iesit din cada m-am dus la mine in camera,cu prosopul in jurul taliei. Cautam rochia de noapte in dulap,cand din s pate am simtit o briza care-mi racoreau picioarele. Fereastra sa trantit atat de tare incat a facut sticla sa se sparga in mii de bucatele. Am ramas intepenita langa dulap cu rochia in brate. Vantul deja imi invadase camera,am fugit repede in baie si am luat in fuga rochia pe mine. Am lasat-o sa curga pe corpul meu bin e modelat,parul de aur l-am lasat pe spate,imi ajungea pana la ,,fese``. Am sari t repede sa strang cioburile care mi se imprastiasera in camera. L-eam stras si le-am aruncat in cos,m-am dus pe balcon. Aveam nevoie sa ma relaxsez de la sper ietura care am tras-o,asemenea chestii mi se intampla foarte des.Am privit in jo s,si am observat un grup de tineri veniti din vre-un club hartuind doua tipe bin e aranjate. Club! Nu am mai fost in vreunul de foarte mult timp. Eram pe punctul de a striga la ei cand am auzit niste gemete, dar nu dupa mult timp am cascat o chii mai bine si am inteles ce se petrecea. Scarbita, am incercat sa ii ignor, a m intors privirea spre luna,o alta briza rece se izbi de ceafa mea,cineva era la nga mine,puteam simti asta,si ii vedeam umbra care se contopea cu a mea. Intr-o clipita aveam aripi,nu m-am intors,nu ma mai puteam misca de spaima. Dupa ce am vazut aripile,scena cu Akima se repeta din nou si din nou... Nu m-am putut abtin e din lacrimat,totusi,trebuia sa ma intorc,aveam nevoie de un indiciu,dar daca.. .Era vremea mea? Trebuia sa aflu,m-am imbarbatat,m-am intors inca incremenita de spaima...Cand m-am intors,aceea persoana nu mai era in fata mea,era in spatele meu..."A venit randul tau!"...imi sopti la ureche. Ochii imi ieseau din orbita l a auzul acestor cuvinte,nu imi venea sa cred. Era cum am banuit... Mi-am lasat u sor capul in pamant,lacrimile se izbeau de balconul rece ca toamna. Asta era ult ima seara...am inceput sa plang si m-ai tare si am cazut in genunchi ... Astepta m momentul,chinul... "Va fi mai rapid de cat te asteptai" ... Doar asta imi zise si disparuse in noaptea albastra. Ce voia sa insemane asta? Ca ma mai lasa sa m a chinui cateva noptii? Nici macar nu-l vazusem? De ce ma amagea in felul asta? Ce incerca oara sa faca? De ce nu ma omora pe loc? Atatea intrebari fara raspuns ... Alarma de la ceas ma alerta ca trebuie sa ma trezesc... Sa ma trezesc... Sta i putin. Cum am ajuns in pat? Am dat sa ma uit la geam...nu era spart. Am sarit in bucatarie sa ma uit in cos. NIMIC. Ce se intamplase? Visasem? Dar cum era pos ibil? Am observat ca eram in rochia de noapte. Parul inca imi era ud. Am lasat balta toate acestea,probabil visasem,m-am imbracat in uniforma cea ,,ispititoare `` care ne readuce la feminitate,era o fustita semi scurta, neagra in carouri ro sii si o camasuta tot neagra in carouri rosii,dar nu prea decoltata,daca era sa fie asa profesorii ar face ,,spume``la gura,urasc scoala la care ma duc,desii e cea mai scumpa de pe aici. Inainte sa ma parasasca ai mei m-au inscris la o scoa la privata Akatsuki,un nume demn de o scoala privata. Am pornit spre bucatarie,m i-am luat un bol cu cereale si m-am trantit pe canapea aprinzand televizorul.<St ire noua,vesti proaste! Noi crime s-au petrecu in ultima saptamana in Kyoto. O t

anara pe nume Kissa Sawako,a fost gasita moarta si violata intre blocurile din e st-ul orasului.>Gata,nu o mai iau printre blocuri...<Crimele devind din ce in ce mai dese. Avertizarile sunt serioase..>Am si stins televizorul. Mi-a perit toat a pofta de mancare,stirea ma dus i-ar cu gandul la visul de azi noapte... Cum er a posibil,oare chiar visasem? Soneria de la usa mi-a distras atentia. M-am ridic at de pe pat si ma indreptam spre usa. Cap 2. Visul Mana mi se opri langa clanta,un sentiment imi strabatea gandul sa nu deschid usa ,dar ce putea sa mi se intample rau? Nici nu vreau sa ma gandesc. M-am imbarbata t destul incat sa prind tupeu,si am apasat cu greu pe clanta. Usa se deschidea i ncet lasand in urma un sunet scartaitor...In fata mea se ivi o doamna imbracata intr-un kimono de un negru inchis,cu decoratiuni in partea dreapta in forma de p etale de culoare roz. Kimonoul era captusit,normal pentru luniile acestea,cureau a era deasemenea roz,coafura era destul de "extravaganta",iar machiajul era stri dent. -Buna dimineata Kisa...imi zambi doamna de alaturi...imi parea foarte familiara, dar inca nu imi dau seama cine e... -Buna dimineata! Mi-am aplecat usor capul si am incercat sa afisez un zambet for tat,dar iesise doar o grimasa foarte urata. In ultimul timp imi era foarte greu sa mai zambesc,de mult nu o mai faceam... -Sunt Ashima Takuma... vai mie,doar nu mai uitat... Aaahhh,era doar vecina de alaturi,eu cu fost mea familie ne intelegeam de minune cu dumnea ei,ii murise si ei sotul acum 3 ani,da imi amintesc cat de amagita er a... -Takuma-sama... va rog sa ma iertati,nu v-am recunoscut...iar am incercat sa afi sez acel zambet,dar m-ai bine nu o faceam... -Nu e nimic. Te-am deranjat sa te intreb daca te simti bine. Aseara nu am putut sa aud nimic inafara de tipete,si ma tem ca veneau din partea asta... -Da! Probabil un cosmar... Nu am avut sa ii spun nimic despre "individul" care a dat buzna aseara la mine. Probabil chiar visasem,si poate ce sa intamplat acum 10 ani,era doar un criminal nebun... Nu am gandit niciodata o afirmatie ca asta. -Aha...si doamna devenii din ce in ce mai suspicioasa,se uita la mine banuitoare ... Atunci te rog sa ma scuzi. Nu vreau sa ratez ceaiul. Daca cumva nu tie bine, mereu poti sa te bazezi pe mine,sunt la dispozitia ta mereu,doar vino si te voi ajuta... -Arigato Takuma-sama,am facut din nou aceea aplecaciune iarasi cu acel zambet fo rtat si am inchis usa inainte sa imi scap lacrimile,ma razamasem cu fruntea de u sa,si m-am lasat dusa usor in jos. Stateam inghemuita jos la usa,strangandumi ge nunchi la piept punandu-mi iarasi aceleasi intrebari... Ce am facut sa merit ast a? la intrebarea pusa,o lacrima imi incalzi fata rece,amintindumi ca trebuie sa fiu tare,si sa trec peste dificultati,si ce mai dificultate... Sa ma pricopsesc cu niste parinti ca ei...ii iubeam din tot sufletul. M-am ridicat si mi-am sters lacrimile,degeaba,ele tot ieseau in continuu. Mi-am luat ghiozdanul,si am porni t-o repede,desii sigur eram in intarziere,insa ma simteam din ce in ce mai rau,s i nu imi permiteam sa lipsesc si sa imi taie bursa lunara pe care o primesc. Am pasit in incinta scolii incercand sa par EU,nu prea socializam cu nimeni,asta nu insemna ca nu erau baieti care flirtau intr-una cu mine,erau insuportabili,am i ncercand sa nu le dau atentie,dar planurile lor mergeau pana la capat. Aveam dec at o singura prietena,cea mai buna prietena,Ayuma Shizuna,o fata destul de timid a,inalta,bruneta cu ochi albastri,dar seara ei devin gri,parul usor cret,cu bret onul spre dreapta,acoperindu-i in mare partea ochiul. E o fata uimitoare la prim a vedere,si dupa cum am zis timida,dar daca o calci mult pe nervi,in orice momen t poti vedea "ingerasul" din ea,tin foarte mult la ea,imi este ca o sora,nici ei nu i-am zis despre copilaria mea,vreau sa uit tot,sa imi fac o viata noua. Am a juns in fata clasei,nu ma simteam deloc bine, abia acum constatam ca era mai bin e daca ramaneam acasa. Toti si-au mutat privirea spre mine,dupa un moment au ras uflat usurati dandusi seama ca nu eram profesoara. Am ramas in fata usii,mai mul

t moarta decat vie,ma tineam de toc,nu ma simteam deloc bine, parca cineva imi d aruia aceasta stare negativa,am ridicat cu greu capul sa o caut pe Ayumi,dar chi ar in momentul asta nu era acolo,am cercetat inca o data dar cu grija,clasa,am m utat privirea spre geam,si am observat o jumatate de corp care ma privea,defapt nu mi-am dat seama ce privea mai exact,ca am si lesinat,nu inainte sa cad in bra tele cuiva,si de acolo am pierdut firul cu realitatea... A urmat un vis lung,cu ai mei...imi spuneau sa fug,sa fug,sa nu mor... Nu avea nici un sens,chiar nu pr icepeam,de ce sa fug? Si de cine sa fug? De ce sa mor? De ce as muri? Visul mi-a fost intrerupt de o palma rece pe frunte,care imi racorea instantaneu corpul ca re ardea,simteam ca ard,am incercat sa deschid ochii,dar in zadar,nu puteam,nu a veam putere,durerea de cap era insuportabila,si imi era foarte cald. -Mi...mi...e c...cald...am murmurat,dar iesi doar o soapta care abia doar eu o a uzeam...am dat cu mana la camasa sa imi desfac nasturii,dar o mana rece ma opri. -Sa o scoatem la aer...o voce ingrijoratoare imi apasa pe timpane,dar tot odata ma relaxa...era vocea lui Ayuma... M-am simtit ridicata,parca pluteam,cineva ma ducea in brate,era oare Ayuma? Intr-o clipa am simtit cum aerul rece stingea foc ul care ardea in mine,ma simteam mult mai bine,am prins putina putere incat sa d eschid ochii. La prima vedere am vazut un chip de...baiat? Ce caut eu in bratele unui baiat? Am mutat privirea sa o caut pe Ayuma,imaginea nu era asa clara,dar mi-am dat seama ca nu era aici... -Ayuma-chan...am murmurat obosita si panicata. -Shh...Linistestete...vine imediat...m-am multumit si cu asta...Am fortat ochii sa se deschida mai bine,sa vad cine e "eroul" meu... Am ramas socata. Era chiar popularul Yumi Saka,nu imi venea sa cred ca stau in bratele lui renumitul Yumi S aka. Rar se intampla sa il vezi cu o fata,desi e foarte popular,rar il vezi ca t oti afemeiati din scoala. Mereu a fost o fire mai retrasa,dar totodata rebela. -Yumi-kun?... nu puteam scoate nici o vorba,buzele imi erau lipite una de alta,m i-am intors privirea catre a lui,vroiam sa il vad mai bine,dar nu am facut decat sa intalnesc o pereche de ochi care ma faceau sa ard mai tare,ma privi cu delic iul ciocolatiu al ochiilor,de parca ar vrea sa imi zica ceva,mi-am intors privir ea catre buzele lui ametitoare,am vazut ca se miscau incet,parca dansau,sau vroi au sa imi zica ceva,simteam cum inima vibra,si nu stiam cum sa opresc asta,parca timpul se opri in loc,simteam cum flacara se aprindea din nou. Am simtit cum un strop de sudoare se prelingea pe sina spinarii,inca eram agatata de gatul lui,i n bratele lui,cu vantul care-mi zbatea firelele de par in toate directiile,facan dule sa se lipeasca de fata transpirata. Am inchis ochii din nou,o noua ameteala ma invalui,facandu-ma sa cad din nou in acel lesin. -Kisa!Kisa...trezestete....Kisa...persoana devenea din ce in ce mai agitata,si t otodata insuportabila ...am raspuns fortata pentru a opri din agitatia. -G...ata!Am incercat sa deschid ochii...Am reusit mai usor de data asta.In fata mea era Ayuma,care ma scutura agitata... -Am spus gata,am tresarit nervoasa de parca nu ar fi auzit... -Kisa-chan ti-ai revenit,si sari la mine incolacindusi mainile in jurul meu... -Ayma...ma sugrumi...am spus iritata -Scuze!Am fost foarte ingrijorata. Ce naiba a fost in capul tau sa nu mananci si sa ajungi in halul asta? -CE? Auch...m-ai incet... o durere de cap ma luase cu asalt dupa zbucnirea ei... -Scuze! Dar chiar ai exagerat nu crezi? Gata! Trebuie sa fac ceva...am gasit. Te -ai ales cu mine pentru cateva saptamani... Nu te pot lasa singura in starea ast a. -Ceee? Nu nu... Nu iti face griji,sunt bine. -Ba ba...trebuie sa te recuperezi...nu vezi in ce hal ai ajuns? O sa ajungi la a nxietate... M-am ridicat in sezut,si am observat ca eram in camera mea... -Yumi-kun?...intrebai... -Aaaaa...pai el te-a prins dupa ce AI LESINAT. E adevarat Kisa,chiar ai lesinat? Nu ti-a facut el nimic nu? -Ce?De ce mi-ar face ceva? Si da,am lesinat. Tu unde erai mai exact? am intrebat furioasa. -Pai...el te-a adus in brate,rar se intampla sa fii adusa in brate...eu nu venis

em la scoala..probleme de familie. Si expresia de pe fata ei se intrista,aveam d e gand sa o intreb,dar stiam ca nu imi va raspunde,deobicei nu vrea sa imi vorbe asca. -Apropo,m-ai speriat rau,dormi de ceva timp,parca ai fi fost in coma. -Pai,aseara am adormit cu greu,un cosmar ma bantuia...De cat timp dorm? -Pai....deja ai 3 zile. -Caaaattt? 3 zile? Dumnezeule,asa mult? -Vezi despre ce vorbesc? Trebuie sa iti faci timp si pentru tine,ce ai facut in tot acest timp?...Fie, si odihneste-te,o sa iti pregatesc ceva de mancare. Cap3. Doar un vis... Se indrepta spre bucatarie si ma lasa in tacere,o tacere asurzitoare timp de o o ra. Ma tot foiam pe o parte si pe alta,se pare ca somnul nu vrea sa ma viziteze acum. Nu am mai putut face fata tacerii si plictisiri care domolea in camera si am iesit pe balcon,am observat ca eram schimbata,intr-o rochie alba. Am pasit pe balconul rece care-mi racorea talpa desculta,un val de aer rece imi invada trup ul care-l facea sa tremure,sa se scuture ca si frunzele copaciilor care se despr indeau de viata,amintindu-mi ca toamna sosise. Cerul era rosiatic,amurgul isi fa cea jocul de culori,facand apusul mai complicat decat pare. Seara acoperea Kyoto -ul cu patura ei intunecata,acum doar stelele te pot ghida. Luna era pe jumatate in seara aceasta,luminand pe jumatate. Un miros placut imi invada narile,se poa te sa fie mancarea facuta de Ayuma,nu conteaza,asa ca ma ghidez dupa miros. Intradevar,venea dinspre bucatarie,unde Ayuma pregatea masa. Stiam ca ea se pri cepe la gatit,chiar este mai buna decat mine,recunosc,eu nu ma pricep la gatit.. ..Pe masa era supa Miso,chiar de ce aveam nevoie... -La fix,haide aseazate,iti va face bine...si ma invita la masa schitand un zambe t,am incercat sa ii raspund la fel,dar cu esec... Am terminat de mancat si m-am asezat inapoi in pat. Am incercat sa adorm,dar nici acum nu am reusit,desi ma si mteam foarte obosita. Gandul mi-a zburat la Yumi,iar imi veneau in cap imaginile cu ochii lui caprui,pana acuma nu simpatizam tipii cu ochi caprui,ma atrageau i ntr-un mod ciudat si de aceea prefer sa ii evit,dar aici e cu totul alta poveste ,imi amintesc de parul care ii zbura in bataia vantului,firele rebele care ii ac opereau fruntea,ametidu-ma usor,managaierea lui de gheata,care stingea si cea ma i mica vapaie din mine,ce n-as da sa fiu din nou in bratele lui, cu obrajii fie brinti pe pieptul lui rece...ma gandeam oare cum saruta,apoi am urmat sa rosesc ca fraiera de parca s-ar putea intampla asta vreodata m-am trantit cu capul afun dat in perina si am oftat. Priveam tavanul,care incepea sa dispara dupa fiecare minut care trecea,intr-un final am adormit. Visam ca eram urmarita de acel tip de acum zece ani. Cu aceleasi aripi negre,si cu aceeasi voce ma amentinta,sau ma avertiza? Imi tot repeta sa nu ma ascund...m a bucur ca era doar subconstientul meu,ci nu adevarat. Imaginea disparea,si apar u alta,de data asta am ramas socata,era pentru prima data cand il visez pe Yumi, care era in fata mea imbracat in alb,intr-o camasa care era deschisa lasand la v edere muschii,si imi intindea mana afisand un ranjet in coltul gurii,care ma fac ea sa plutesc. L-am apucat de mana,si m-a tras langa el,la pieptul lui,ii simtea m inima care batea in acelasi ritm cu a mea,parca totul era real,intristata,mi-a m lasat capul jos,mi-am dat seama ca asa ceva nu putea fi real,de la inceput sim team o atractie pentru el,desi ma evita mereu,asa ca m-am dat batuta inca de la inceputul anului. Mi-am mutat privirea spre pieptul lui,dupa care imi ridicase u sor barbia catre fata lui,nu am reusit decat sa ii privesc un pic ochii fermecat ori,caci in acel moment buzele noastre erau la un pas de a se contopi, dand la v iata o noua senzatie, dar am fost trezita de catre Ayuma... -Kisa-chan...Trebuie sa plec,Kisa-chan...ma zgudui si imi sopti... -Bine!Bine!Doar pleaca...i-am spus iritata si somnoroasa,dupa care am auzit rapi d o usa trantindu-se...Nu a trecut mult timp dupa care am intrebat... -Unde pleci?...mam ridicat intr-un cot dupa care am intrebat...dar am observat c a eram decat eu,singura. Mi-am mutat privirea la fereastra,si am vazut ca era zi

ua,m-am dus repede sa ma uit la ceas,era deja 8:25...am sarit in dulap dupa unif orma si am zbughit-o la scoala... Am alergat,nu am mai avut timp de taxi,si nici o speranta dupa autobuz. Intr-un final am ajuns cu sufletul la pamant,am uitat si de mancare,si de bani. Firar,am murmurat,apoi o voce din spate ma lua prin su rprindere. -Nu ar trebui sa fii in pat la ora asta?...m-am intors. Da,era Yumi... am incerc at sa nu ma holbez,nu sunt nici asa joasnica,am incercat sa par atat de serioasa ca el. -Ammm...pai..ma simt mai bine. Si multumesc pentru ier...acum 3 zile...am schita t un zambet sa par politicoasa... -Dah...fie..cu placere...daca tot eu am picat sa...apoi se opri si muta privirea in pamant...stiam ce vrea sa spuna...Regreta,dar de ce? putea sa o spuna,nu ma deraja. Doar ca am ramas putin socata. Nu avea nici un sens,fie,nu are rost sa i mi bat capul cu unu ca asta... -Si fix pe tine te puse soarta...am spus scarbita cercetandul de jos in sus...de ce ii parea rau? nu il muscam,baiatul asta e asa distant si rece,fie,m-am intor s incercand sa il evit si m-am dus in clasa. Fiecare isi vedeau de treaba lor, e ra pauza desigur, si se pare ca nu le-am prea lipsit. M-am dus spre vechea mea b anca,in spate de tot la geam,imi placea la geam,puteam privi cerul in timpul ore lor plictisiroare. Orele trecura fara griji,si rapid,cum imi placea mie,dar Ayum a nu isi facuse aparitia nici la ultima ora. Deja eram ingrijorata,am cautat-o l a alte ore,dar nu era,la ora de biologie nimerise cu mine,deoarece eram in aceea si clasa,dar nu venise nici aici,ora ei preferata. Stiam ca e de rau,niciodata n u o vezi pe ea sa chiuleasca decat daca intervenea ceva grav. Nu am mai stat pe ganduri si m-am dus la ea acasa. Tot drumul ma simteam urmarita,dar nu am prea b agat de seama,ma tot gandeam ce se intampla. Am urcat in bloc la ea acasa,am aju ns in fata usii dupa care am intrat. Am vazut-o in living,mama ei era pe jos,iar ea o tinea de mana. Mama ei nu era intr-o situatie prea buna... avea ambele pic ioare eru direct amputate,si o mana era in coltul camerei, cu stropi de sange ac operind indealung peretii, imediat mi-am amintit de Akima. Imagini parca scoase dintr-un film de groaza derulau in mintea mea. Lacrimile imi invadasera fata,miam pus mana la gura ca sa ma pot abtine din zbierat,sa nu o sperii mai tare pe A yuma,ma dadea usor in spate,picioarele mi s-au inmuiat si am cazut in genunchi a pasandu-mi puternic cu nodul palmelor pe urechi, repetandu-mi tot felul de lucru ri incurajatoare, ca si un copil mic. Nu imi venea a crede ca acesta nu este un vis... -Suna repede la salvare...zbiera spre mine...am apucat telefonul care am format numarul la nimereala,imi tremura mana neconditionat,dar tot nimerise nr. In numa i 10 minute politita si salvarea erau in fata blocului,dar prea tarziu,mama Ayum ei se stinsese dinainte sa ajung eu. Stiam durerea prin care trecea Ayuma,sa pie rzi pe cineva drag nu e usor,dar partea grea abia a inceput,cand trebuie sa uiti aceea persoana. Politia nu a apucat sa o interogheze,deoarece lesinase in timp ce i sa dat vestea,eu eram complet confuza,nu stiam ce se intamplse cu adevarat, inca visam. Dar dupa ce am ajuns la spital cu Ayuma am relizat totul,cred ca era din nou...nu...nu avea cum. Au trecut mai bine de trei ore,si Ayuma nu se trezi se. Dupa ce asistenta imi daudse o doza buna de calmante ma asezasem la capul Ay umei si ii mangaiam parul,imi aminteam de mama,nu mai puteam continua caci iar a junsesem in situatia anterioara... Nu inteleg ce se intampla? Seara se lasa si e u am atipit intr-un somn adanc... Visul meu era acelasi,mereu,se tot repeta scen a cu AKima,iar eu fugeam si fugeam pana cand am fost trezita de niste strigate. Cineva ma striga pe nume,era mama. Da. Ii cunostea foarte bine glasul ei dulce. M-am ridicat spre scaun si ma indreptam spre iesire din spital,parca eram contro lata sau ceva de genul,am mers doua strazi mai incaolo printre blocuri. Am ajuns intr-o infundatura,si de acolo nu ma mai simteam controlata,iar apoi am cazut j os,o durere de cap ma luat cu asalt si ma facu sa imi inrept mana spre cap. Dupa cateva secunde simteam cum cineva era in spatele meu,din reflex m-am intors si am ramas socata. Nu imi venea sa cred,erau aceleasi aripi negre,dar acum pot sa vad chipul. In fata mea se afisa un tanar cu parul negru ca si carbunele,ochii e rau de aceeasi culoare,era doar intr-o pereche de pantaloni negri,si fara bluza lasand sa se observe muschii bine lucrati, cu cicatricea de pe piept din partea

stanga. Dupa cateva secunde observasem un satir care imi dadea de gandit. Era CO RBUL acela... M-am ridicat in picioare si m-am sprijinit de perete cum mana inca la cap,durerea devenea din ce in ce mai insuportabila. Nu eram constienta inca de ce avea sa se intampla dar asteptam fara sa bag de seama moartea,stiam ce ave a sa se intample. Nu vroiam sa mor acum,am mai spus-o si o mai spun. Corbul se p regatise sa ma atace dar a fost trantit la pamant de CINEVA. -Nu te atinge de ea...nu imi venea sa cred ca aud aceea voce... 4.Neimaginabil -Nu te atinge de ea...nu imi venea sa cred ca aud aceea voce... Oboseala a dat peste mine si simteam cum ametesc. Stiam ca aveam sa adorm,dator ita calmantelor luate inainte. Dar nu inainte sa ridic privirea la aceea persoan a care lupta din greu cu CIUDATUL acela. Era intocmai Ayuma peste chestia aia. I fipse un cutit in bratul ciudatului care incepuse sa sangereze. Am ramas socata cateva clipe,nu imi venea sa cred. Ce cauta ea aici? Cum putea sa lupte corp-lacorp cu ala? Iar o luam razna si in momentul acela am cazut. Am simtit o durere in varful capului,mi-am dat seama ca ma lovisem. Am dat cu mana sa vad daca e gr av,dupa care observasem ca sangerez...Sange...si iar am lesinat. Era normal pent ru mine sa lesin cand vad sange. Devin foarte sensibila chiar si cand il miros. In minte imi treceau o gramada de intrebari pe care mi le puneam de mult timp. O vedeam din nou pe Ayuma care se lupta din greu. Nu mai intelegeam nimic, viata mea avea sa fie un esec de acum inainte. Parca eram sub controlul cuiva, parca c ineva ma vrajea. Ba chiar incepusem sa ma gandesc la o tentativa de omor care ma ducea cu gandul la Ayuma. Poate ca ea puse tot felul de substante in mancaruril e pe care mi le servea, si se juca cu viata mea. Recunosc ca uneori, fara motiv, ma privea cu scarba. Am fost trezita de o raza de soare care imi ardea ochii, a m tresarit iritata. Am observat ca eram in spital,pe acelasi scaun pe care atipi sem,si cu Ayuma care inca dormea. Acuma chiar ca eram buimacita,am dat cu mana la cap sa vad cu imi era rana,dar nu era nimic. Imi amintesc bine ca avea sa ma trezesc cu un cucui pe masura,dar nimic. Poate visasem,daca nu am nimic sigur visasem. Dar stiu bine ca ma trezise m,doar nu... Incepusem sa o privesc ciudat pe Ayuma. Nu, nu are cum. Sigur era u n alt vis ciudat de al meu. O iau razna,o sa trebuiasca sa ma duc la psiholog in curand... Nu-i a buna! -Ce te framanta? era Ayuma care imi apucase umarul si ma intreba-se ingrijoratoa re. -POftim?!Aaa... nimic,nimic care sa te ingrijoreze pe tine mai tare. Ayuma? Ce s a intamplat? am intrebat luandu-i mana intr-a mea. -Ce vrei sa spui? se asezase in sezut si isi elibera mana dintr-a mea privindu-m a insistent. -Cu mama ta! Cum a ajuns in halul ala? Cine i-a facut asta? -Aahh..mama,nu vreau sa vorbesc despre asta...isi schimba expresia fetei in tris tete. -Te rog Ayuma,trebuie sa stiu. -Cred ca stii tu m-ai bine! am ramas uimita la afirmatia care o puse. -Cee? am incercat sa nu par atat de socata. -Gata Kisa-chan,stiu ca stii!Vorbim despre acelasi lucru care a ucis-o pe Akima! Corect? Am ramas si mai socata,punandu-mi din instinct mana la gura. -N...n...u! Iar imi treceau prin cap imaginile cu Akima moarta,urmata de mama Ay umei....Doar nu poate fi acelasi... De unde stia ea de AKima? Nu spusesem niman ui. -Ba da... Acel inger cu aripi negre! M-am oprit din respirat pentru o clipa, con fuzia m-a plesnit din nou. -Kisa-chan respira,ma prinse Ayuma de umeri scuturandu-ma. Mi-am mutat privirea in ochii ei,era inspaimantata,puteam vedea asta. Plamani aveau nevoie de aer,am luat o gura buna. -Ayuma-chan iarta-ma! Nu voiam sa se intample asta. Am sarit la ea in brate. Ama

ndoua ne descarcam plangand. Nici ei nu ii prea convenea de situatie. I-am expli cat tot,de la inceput pana la sfarsit. Asculta fiecare detaliu care il explicam. Nu a spus nimic nici dupa ce am terminat,doar ramasese socata,sau incerca sa pa ra socata? -Vezi? Si tot ma intreb ce legatura are cu mine? Ce e chestia aia cu adevarat? O visez in fiecare noapte,de cand Akima a murit am aceleasi vise,intr-una si intr -una. Avertizari si amenintari... -Eu cred ca e doar un criminal nebun. AM spus scarbita! Trebuie sa mergem la pol itie,nu mai putem sta. Daca suntem urmatoarele? -Nuuu nu trebuie. Imi spuse nervoasa plangand iar. Ai inebunit? Nu ai vazut de c e e in stare? Nu mergem nici unde. -Vrei sa murim? -Ayuma...stiu ce e bine. O sa stam impreuna aparandu-ne. Stiu ce fac,crede-ma,te rog! -Ohhh...fie,bine. Am mers acasa dupa insanatosirea Ayumei. Am hotarat sa se mute la mine. Era mai in siguranta. Eu ma simteam mai bine. I-am povestit despre visul care l-am avut cu ea. Nu a facut de cat sa rada,asta insemna ca isi mai revenise din tristete. Zilele treceau, saptamanile si lunile se tot schimbau insa o intrebare ma tot ma cina ,de unde stie ea de Akima? Nu am ezitat sa nu o intreb. -Ayuma-chan?... -Hmmm? -De unde ai auzit de Akima? -Aa...ii...pai nu e ea aia care o desenai in timpul orei? cu ingerul ala cu arip i negre? Stii? Desenai o fetita fara cap,cu un inger langa ea... -Aaa...da...am intrerupt-o! Nu trebuia sa o vezi defapt. Am zambit punandu-mi ma na la ceafa. -Dar totusi,am vazut-o! Hai te rog sa nu mai deschidem subiectele astea. Hai sa iesim diseara undeva... la club,vrei? -Ahh...da,cred mi-ar prinde bine. -UUUUUuuu? ciudata de Kisa intr-un club? O sa fie un mare soc pentru toti. -Haha!... Seara se lasa si noi eram printre mormanele de haine imprastiate prin camera. Era o dezordine... pana la urma ne-am gasit ceva haine mai sic le-am imb racat si am si plecat. Tot drumul ma simteam urmarite,dar nu am prea bagat in se ama. Sigur era doar mintea mea si acuma. Am ajuns la club. Era destul de zgomoto s,dar nu ne interesa decat sa ne distram la fel ca si ceilalti. Erau o gramada d e tipi si tipe, fumul de tigara care bantuia in toata incaperea ma astupa. Dansa m fata in fata cu Ayuma,cand doua maini imi cuprindeau soldul,m-am intors zambin d,nu pentru mult timp cand am vazut ca in fata mea era tipul acela din vis,care vroia sa ma omoare. Arata si mai frumos in realitate,arata asa bine in negru. St atea in fata mea si dansa cu mainile inca pe soldurile mele. Eu m-am retras lasa nd-o singura pe Ayuma si m-am dus la bar. Imi tot repetam ca nu e posibil. Nu il vazusem in viata mea inainte sa am visul,si il vad acuma. Am dat pe gat bautura care o comandasem,dupa care il vad pe tip langa mine. Statea cu ochii lui negri atintiti pe mine, cu cararea lui neagra intr-o parte. Arata asa rebel... -Spune-mi te rog ca ai venit sa bei ceva.Se apropiase de urechea mea dupa care i mi soptise... -Corpul tau contine 90% apa iar mi-e mie sete,apoi ma musca de ureche. Nu puteam sa nu ma abtin din gemut. Se apropie de buzele mele. Deja ma vrajise cu privire a aia...Oh...am sarit pe el si l-am sarutat. Eram beata,altfel nu faceam asa cev a. Ma prinse de spate si ma trasese mai aproape de el. Dar in momentul acela,ori cat de beata as fi nu m-as saruta mai pasional de atat cu un necunoscut. Asa ca m-am tras din stransoare si am iesit afara. Imi era asa de cald,iar fumul de tig ara combinat cu acela de droguri deja ma ametise incat am uitat si de Ayuma si d e gheaca si ca m-am indreptat spre casa. Afara se facea frig,iar eu in rochita a ia...Ce idioata sunt. Simteam ca cineva ma urmareste. Aceeasi presimtire ca si c and am venit la club,dar nu am bagat de seama,asa am sa fac si acuma. Mai aveam jumatate de drum asa ca am luat-o printre blocuri. Parca mergeam pe trei carari,

eram ametita si obosita incat as fi fost in stare sa dorm oriunde. De aceea treb uia sa ajung acasa. Stiam ca nu e cea mai buna cale sa o iau printre blocuri,dar nu vad alta optiune. Era foarte intuneric si nu vedeam nimic. Am simtit ceva ra pid trecand in spatele meu. Nu m-am intors. Maream pasul sa ajung mai repede,imi era si frig si somn. Tot urmarita ma simteam,dar maream pasul incat am ajuns sa fug,pana cand... -Incapatanata mai esti...si atunci m-a apucat de maini si m-a intors fortat. Era tipul de la bar. M-a tras langa el plimbandusi degetul pe bratul meu urcand tot mai sus. -Ai o piele asa catifelata,stii?...imi soptise apropiinduse de gatul meu,care-l saruta de sus in jos... Imi placea asa mult... Dar trebuia sa ma opun. -Oprestete! Ce crezi ca sunt?...m-am smucit din stransoare. -Hmm...Kisa,Kisa,Kisa,esti asa prostuta... Ce? De unde imi stie numele? M-am dat in spate cu un pas mare,el ma urma la fel... Pana cand m-a lipit de perete. Nu imi placea situatia,se apropia de fata mea. Intr-o clipa ii putea simti respirat ia lui rece batand spre fruntea mea. Am ramas cu privirea in gol spre pieptul lu i. Imi dadeu jos breteaua de la rochie sarutandumi usor umarul. -A spus sa o lasi in pace!...o voce din spate suna amentintatoare. -Stiam ca in seara asta e tura ta!...dupa care ma lua de umar si ma tranti intro parte. Nu m-am lovit tare. Am intors privirea catre cei doi. Am ramas cu gura cascata. In fata mea erau doi...ingeri? Da asa,doi ingeri. Tipul de mai devreme si...oh dumnezeule,era Yumi. Tipul de mai devreme avea aripi negre. Nu imi venea sa cred ce se intampla. Iar Yumi avea aripi albe. Yumi statea in fata lui ameni ntandu-l cu o katana mare si stralucitoare. Avea aripile de un alb imaculat,purt and niste pantaloni albi,si o simpla camasa desfacuta la primi trei nasturi. Ara ta la fel ca in visul meu. Tipul acela statea in fata lui Yumi si cu spatele la mine. Indeajuns incat sa vad semnul de pe bratul lui. Avea o cicatrice... In mom entul acela imagini din vis cu Ayuma ininfiingandu-i pumnalul in brat imi trecea u prin cap... Doar nu se poate sa fie adevarat. Sunetul satirului tipului aluia si cu sunetul katanei lui Yuma m-au trezit la realitate. Desi eram beata imi dad usem seama ca era pe cat se poate de real. Doar nu am adormit iar. Nu. NU sunt a sa de ametita. O lupta crancena incepu intre cei doi. Tipul era la pamant iar Yu mi peste el tinand sabia la gatul acestuia. In fata mea aparu Ayuma... -Am eu grija de ea! ii facu semn catre Yumi,dupa care acesta o privi si dadu apr obator din cap. Am simtit o mana pe cap si un somn napusti asupra mea. Visam ca alerg in intuneric,de cineva,ma tot uitam in spate,dar nu era nimeni pana cand m -am trantit de ceva,sau m-ai bine zis cineva. Era ingerul ala negru care-mi inti nse mana. Ce facea? Ma ajuta sa ma ridic? Nu am stat pe ganduri si m-am ridicat singura fugiind in partea opusa lui. Am fugit pana cand m-am impiedicat de o pia tra. Era o piatra cu par,brunet...dumnezeule...am inceput sa plang. Mi-am dat se ama ca era capul Ayumei,albastru si plin de sange. Am mutat capul cu fata spre m ine. Avea ochii deschisi la fel ca ai Akimei... M-am speriat si l-am aruncat jos . Simteam cum ma inec in intuneric si in lacrimi. Strigam "Ayuma" in continuare si ma intrebam de ce... -Ayuma-chan. M-am trezind tipand,gafaind si uda din cap pana-n picioare. Am obse rvat ca eram la mine in camera. -Kisa-chan. Gata linistestete! ma linistea tinandu-ma intr-o imbratisare stransa . -Ayuma-chan! Esi bine...plangeam strangand-o si mai tare. -Da!Da sunt bine! Ai sa imi dai niste explicatii sa stii. Ce explicatii? Despre ce vorbea? -Poftim? -De ce m-ai lasat singura la bar? Ce-ti veni sa pleci singura acasa? Bine ca era Yumi prin preajma altfel inghetai! -Ce? Despre ce vorbesti? Si tu erai acolo. Ce? Ce Yumi? bine. Acum nu mai intele geam nimic. Parca viata mea avea mai multe parti. Totul era pe dos. Nu mai intel egeam nimic. -Tu ai sa imi dai explicatii? Cum mai adormit asa repede? Ce stii despre Yumi s i ingerul ala? am prins-o de brate si am scuturat-o. -Kisa...Kisa, ce ai patit? Despre ce vorbesti? Eu doar am luat-o acasa pentru ca

am crezut ca tu ai plecat inaintea mea,dar se pare ca iti faceai de cap cu Yumi . -Ce? Ce tot vorbesti? Am luat-o acasa pentru ca nu ma simteam bine,si tipul ala de la bar ma urmarit tot drumul,ala e ingerul negru din visele mele. A incercat sa ma hartuiasca,dar nu a reusit pentru ca Yumi a aparut,si,si avea,aripi,apoi s i celalalt avea aripi,apoi ai aparut tu si m-ai adormit...Ohhh nu mai inteleg ni mic. Sunt constienta ca nu visam,desi eram beata... -Kisa! Gata! Trebuie sa te duc la psiholog,nu se mai poate asa. Scoateti-l din m inte pe tipul ala,si dute la Yumi si spunei ce simti. Altfel o sa inebunesti,ast a vrei? -Ohhh... dar eu incerc,crede-ma ca incerc,dar tot ma urmareste... Acum chiar ca o sa ma creada nebuna! -Aha! Bine! Hai pregatestete,mergem la scoala. -Ohhh,ce durere de cap insupor...am pus mana la cap prefacandu-ma ca ma doare. -Da desigur! imi aruncase o perina in fata intrerupanduma. -Fain! am spus sarcastic Cap5.Dezamagire Mi-am facut ritualul monton de dimineata. Spalat,periat,mancat,plecat. De data a sta cu Ayuma. Acum ca sta la mine mergem impreuna la scoala,ma bucur ca nu m-ai stau singura,era foarte plictisitor. Acum,avem inca 15 minute in plus de barfit. Speranta mi-a zburat departe cand am deschis subiectul Otani. Stiti voi... Otan i e prietenul lui Yumi,ce sa zic,cel mai bun prieten,mereu stau impreuna. Si sar aca Ayuma e TOPITA dupa el. Pacat ca nu avem sanse la ei. Ei bine,nu am eu sanse dar ea da. Pentru ca e in clasa cu ei. Ea e in A,e mai despteapta decat mine,eu sunt in B. Dar poate ca acuma daca sta cu mine o sa ma ajute sa trec in A. B-ul ii detinde pe aproape cei mai desptepti din scoala,dar eu vreau sa fiu in clasa celor mai destepti din scoala,in A. Poate de asta nu vrea Yumi sa iasa cu mine, mereu ma-m gandit la asta. Am ajuns in sfarsit la scoala. Eram salvata incercam sa ma prefac ca sunt atenta la ce spunea dar nimic nu ma mai putea abate de la g andul vesnic,iar ea nu vorbea decat ,,Cat de tare e Otani``,,Ce ochii verzi are Otani``...blah blah... si care credeam ca eu sunt aia nebuna. Eu m-am dus la ore le mele,iar Ayuma in clasa "inteligentilor". Prima ora am avut biologie. Nu se p utea sa nu fiu atenta,era ora mea preferata. Imi placea din clasa a V a. Excelen t! Ne-a dat un proiect si ne-a pus pe grupe. L-am nimerit pe Lewis. Un britanic care ma calca pe ultimi nervi care ii mai am. Nu il suport,as fi preferat sa sta u singura. Defapt asta si faceam inainte,dar acum trebuia sa se schimbe si sa ap ara mascariciul asta. E atat de cicalitor cu mine. Cand sa asezat pe scaunul de langa mine,toate fetele si-au intors privirea spre mine. Parca eu as fi aia rea. Le-am aruncat o privire amenintatoare dupa care s-au intors toate la locurile l or. -Periculoas-o! Se intoarse Lewis spre mine ridicand o spranceana si zambind. -Nici nu ai vrea sa stii. Si ca sa te anunt: SA NU MA DERANJEZI IN TIMPUL OREI. Defapt asta e sfatul medicului. Deci daca tii la sanatatea ta,ar fi bine sa tii cont si de SFAT. Am incercat sa par cat mai serioasa. -Am sa o iau ca pe o avertizare. Spuse inca zambind intorcanduse in fata. -Ma bucur ca ne intelegem. I-am spus in timp ce ma pregateam de ora profesoarei care tocmai incepu sa predea. Am aflat ca Lewis poate fi linistit uneori,si se p ricepe la bio. Lucrul asta chiar ma uimit. El si biologia. Poate ca nu am dat pr ea multa atentie colegilor in ultima vreme. ,,Nu stiam ca iti place bilogia``... am rupt un colt de caiet si i-am trimis biletel. ,,Multe lucruri nu stii despre mine`` . Imi scrise pe o alta foaie. Are un scris mult mai frumos ca al meu,ast a e rau. Ora trecu rapid. Lewis a fost m-ai tacut ca niciodata. Imi pare bine ca e ascultator. Sau poate doar ca tine la sanatatea lui. Sa nu credeti ca sunt ch iar asa de violenta. Era doar o avertizare,poate il sperii un pic. Dupa cum am z is,eu sunt mai tacuta si nu prea bag pe nimeni in seama,dar asta nu inseamna ca nu stiu sa socializez. Socializez,dar cu cine trebuie. Era parnzul,trebuia sa o iau pe Ayuma si sa mergem la cantina impreuna. Am dat sa ies pe usa si o mana ma prinse de brat facadu-ma sa ma opresc. M-am intors si era Lewis.

-Ce-i? I-am spus tragandu-mi bratul. -Cum ,,Ce-i?``,cum ramane cu proiectul? Cand il facem?....Ce grijuliu e! -Aaa...proiectul. Pai,daca vrei putem incepe de azi. Ne intalnim la Lolipop....L olipop e un mic bar de la coltul strazii unde stau. -O.K! Vin sa te iau la 5. Nici nu ma lasase sa termin ca si plecase. Am plecat dupa Ayuma in A,dar nu era. POate ca deja era la cantina si ma steap ta. M-am dus la cantina dar nu era nici acolo. Ce face fata asta oare? Am cautat -o si in curtea scolii si nu era nici acolo. Am lasat-o balta pana la urma si a m avut nevoie de liniste. Acoperisul. Ala era locul cel mai primitor loc al gene ratiilor actuale. Doar eu aveam acces. M-am targuit cu Omul De Servici sa ma las e. Le e interzis altor elevi sa se duca pe acoperis,dar se pare ca a intervenit o mica exceptie,eu. Ma bucur ca doar eu aveam acces. M-am dus in spatele scolii sa nu ma vada nimeni,si trebuia sa o i-au pe scara. Am dat coltul scolii. Nu imi venea sa cred pe cine vedeam impreuna un pic mai inspate de mine. Erau Ayuma si Yumi Singuri... In spatele scolii....Ooo nu. Sa nu ii treaca lui Ayuma prin gan d sa ma tradeze. Dar pareau doar a discuta,sper. Ca sa fiu sigura,ma apropiam de ei. Yumi statea razamat de perete. Parea destul de ingandurat. Ayuma statea la o distanta de un metru fata de el. Nici ea nu era prea bucuroasa. Am cautat repe de un loc sa ma ascund,sa nu ma vada,asa ca m-am pitit langa un container. Yuck! Ce miros oribil. Cine a murit aici? Am incercat sa trec peste chin si am ciulit urechile sa aud ce vorbesc. -Kisa incepe sa aibe banuieli Yumi-chan. Nu e proasta. Degeaba il indrug pe Otan i. Trebuie sa facem ceva... Spuse Ayuma cu o ingrijorare in glas. Ce? De ce sa i mi dau seama? Despre ce vorbeste fata asta? Pe Otani? Ce treaba are el? Am incet at cu intrebarile si am continuat sa ascult. -Nu sunt sigur,nu m-am gandit inca la nimic. Ar trebui sa ne intalnim azi undeva si sa discutam. Nu e cea mai buna idee sa discutam aici despre asta. -Bine! Dar nu departe,sa nu isi de-a Kisa seama. La Lolipop. La 6 ne vedem acolo . CE? Am strigat destul de tare incat sa ii intrerup. M-am dat mai in spate calca nd pe o doza de suc. M-am oprit brusc cu mana la gura inchizandu-mi ochii. -Cine-i acolo? Intreba Ayuma speriata... -Probabil vre-un sobolan. O linisti Yumi indiferent... Ce bine! Plecau. Era si timpul. Cum i-am vazut ca au dat coltul(la propriu) am si iesit din duhoare. Sunt foarte dezamagita de ea. Cum putea sa imi faca asta? Sa iasa pe ascuns cu Yumi? Fara sa imi spuna. E prietena mea cea mai buna. Nu in teleg. M-ai am 15 minute si nu am de gand sa mai stau langa imputitanie. Asa ca mi-am continuat drumul,chiar aveam nevoie de putina liniste si aer CURAT. Am aju ns pe acoperis. Iubesc locul asta. E cel mai linistit loc. Aici ma adun deobicei si ma plang de viata care`o duc. Toata roz. Cu multe picatele...negre. Cum m-am gandit la negru,Ayuma imi si aparea in minte. Ce-o fii intre ei? Poate nu e nim ic. Daca nu s-au sarutat,si nici nu s-au apropiat unul de altul,poate nu e nimic . Dar si-au dat intalnire. Nu. Nici nu vreau sa ma gandesc la asta. E prietena m ea,nu ar fi in stare sa imi faca asta... Ohh Dumnezeule,dar de ce si-au dat inta lnire? Bine acum chiar sunt furioasa... Trrr,trrr,trr... Imi suna mobilul. E Ayu ma. Sa-i spun sau nu? Capitolul 6. Sa-i spun sau nu? Telefonul suna intr-una. Eu stateam si ma uitam la el. Sa raspund sau nu. Trebu ie sa raspund,daca nu ma ia iar la intrebari. Apas pe raspunde. -Ayuma Shizuna,sunt foarte dezamagita de tine. Sa iti fie rusine. Am spus pe un ton suparat. -Ce? Ce-am facut iar? Parea destul de ingrijorata. -Cum ai putut sa imi faci asta? -Scuza-ma dar despre ce tot vorbesti? -Stiu ca stii despre ce vorbesc. Cum ai putut sa dispari asa? Trebuia sa mancam. Bine ca am mancat de dimineata ... -Aaaa...asta era... Spuse ea usurata.

-Da! Asta era. Ce altceva sa fie? -Pai...credeam ca esti suparata de altceva... Da! Ca te intalnesti cu baiatul viselor mele pe ascuns... Ai noroc ca te iubesc asa mult,altfel... Imi spusei pentru mine... -Cum ar fi?... Incercam sa o trag de limba. -Nimic important. Hai sa mancam. M-ai avem 5 minute. 5 minute? Asa repede a trecut timpul. -Nu prea am chef. I-am intors-o...dupa ce mi-a facut...Huh! -Ba da...vii. Dupaia iar sa imi lesini. O facea pe sefa? Dintr-un timp era foarte stresata cu lesinul de acum doua luni. -Nu te mai ingrijora atata. Sunt mare. Trebuie sa inchid. Pa! -Ayum...Stai! Si i-am inchis. Eram foarte dezamagita. O sa incerc sa trec peste asta... Ohh... Perfect! S-a sunat. Avem engelza. Hai ca e bine. Cel putin cand f acem cu D-lul Beaumont. Am luat o inghititura de aer si m-am in clasa. Singura i n banca. Ce bine e. Ultima banca de la geam. Asta e locul meu favorit. Mai un pi c si termin a XII. Nici nu vreau sa ma gandesc. Proful a intrat pe usa si a ince put sa predea,sau sa bombaneasca in engleza. Ora trecu greu. Eram pe punctul dea exploda,daca nu venea pauza. Nu aveam de gand sa ies afara. Am stat in clasa s i am mazgalit pe foaie de mate fara sa vreau ingerul ala negru. Ce ciudat ca l-a m visat,si a doua oara l-am vazut la bar,dupa care m-a atacat,invelit in aripi,n egre. Poate pana la urma chiar trebuie sa ma duc la psihiatru. Nu-mi vine sa cre d,asa tare ma afectat scena mortii Akimei,incat si acuma il visez,il simt... Ce e cu mine? Am luat foaia,am mototolit-o si am aruncat-o. Orele trecura cum trecu ra ele si in sfarsit eram pe drumul spre casa. Tocmai ratasem autobuzul si am lu at-o pe jos. Era chiar racoare. Incercam sa ma grabesc sa nu intarzii la intalni rea mea cu Lewis. Stai! Eu trebuie sa ma intalnesc la Lolipop,si Ayuma tot a Lol ipop. Ha! Perfect! M-ai asta imi trebuia,sa ii vad pe aia doi impreuna. Am ajun s acasa, m-am dus la Ayuma in camera sa vad ce face. Dormea. Bun! Am sarit in mi jlocul patului si mi-am mutat privirea spre tavan. Eram cu gandul in alta parte cand am atipit. Atipit? Nu trebuia sa atipesc. Doamne e 4:50. Ahh...4:50? Nu mai am timp. Pana atunci am sarit in dulap si scormoneam dupa niste haine mai de Doamne`ajuta`. M i-am luat o fusta pana la genunchi si o camasa. M-am dus pana la baie si se facu se 5:15. Doamne,am intarziat. Nu i-am mai zis Ayumei nimic si am zburat pe usa(l a figurat). Am facut 5 minute pana la internet-coffe ala. L-am zarit pe Lewis in spate,ultima masa. Ahh ce bine ma cunoaste. -Buna! Scuze de intarziere,am incercat sa schitez un zambet. -Pai ar trebui. Imi spuse in timp ce imi trase scaunul sa ma asez. Suna a intal nire,defapt asta si e. Bine! Nu e chiar o intalnire intalnire,e doar o mica inta lnire. Ok! Gata cu prostiile Kisa! -Deci! Cu ce incepem? Intrebai ca proasta. -Cu inceputul!...Si incetul cu incetul am deviat de la subiectu nostru. Dintroda ta incaperea se lumina cand intra Yumi... Cu Ayuma si Otani? Otani? In dreptul A yumei... Ciudat. Au intrat si si-au ales un loc mai luminos decat al nostru. S-a u asezat la intrare langa un geam. Lumina ii scotea in evidenta suvitele negre c are-i acoperea un ochi caprui ciocolatiu... El statea in fata lui Ayuma si Otani . Otani si Ayuma unul langa altul? -Hey! Ma asculti? Ma intrerupa Lewis -Aaaa? Da! Am incercat sa par ca sunt atenta. Deja e ora 20. Eram cam obosita as a ca m-am pornit spre casa. Am incarcat sa nu mai dau vazuta asa ca am iesit rap id cu gluga-n cap. Yumi P.O.V -Ar trebui sa ii spunem. Sa incerce sa se apere singura,noi nu mai putem continu a asa. Spune Ayuma ingrijorata. -Hahahaa...Ai inebunit? Cum sa se apere singura? E un om. Cel putin eu si Otani suntem... ce suntem. Si tu! De mica esti antrenata sa lupti impotriva...lor. Plu s si puterea care o detii... -Huh! Putere mea...putere mea slabeste cu fiecare incercare de a o face pe Kisa

sa uite acele incidente. Daca...daca o sa o atace iar...nu mai pot face nimic de cat sa o lasam sa afle adevarul... Spuse Ayuma. -Ohhh...O.k. Uite cum facem. Nu ii spunem nimic deocamdata. Tu Ayuma,odihnestete pe cat mai mult posibil,si...daca aduce iar vorba de EL sau de mine,incerca s a schimbi subiectul cum ai facut pana acuma. Il poti folosi in continuare pe Otani ... -Ayum...draga! Sa facem cum spune Yumi...e mai bine asa. Icerca sa o convinga Ot ani tinand-o de mana. -Numi spune...te-i trezit si tu. Si ia mana de pe mine. Sa iti fie clar. NU IMI PLACE DE TINE. Te FOLOSESC doar...Clar? Woow. E iritata rau fata. -Asa sa fie? Spuse Otani apropiinduse de urchea ei... Astia doi sunt imposibil. -Aaa...frate?! Din gresela sunt in fata voastra...? Ma faceti de ras... -Hah! Baka! Eu plec...spuse Ayuma ridicanduse de pe scaun destul de nervoasa. Se pregatea sa iasa pe usa,dar nu inainte ca Otani sa o prinda de mana. -Nu pleci niciunde singura! E tarziu si e periculos. Te conducem noi. Spuse Otan i care pare destul de serios. Mi-am prins tigara si am zis... -Are dreptate! Mai ales ca nu suntem noi de garda in seara asta. E periculos pen tru tine. Am pornit s-o conducem pe Ayum acasa...Mai exact l-am lasat pe Otani sa fca asta . Eu nu sunt intr-o situatie prea buna,de la ultima lupta cu demonul care facea ravagii pe aici. Vedeti voi...eu sunt un inger-gardian. Nu numai eu bineinteles, si Otani si multi alti. Deobicei ne prefacem ascunsi lumii,si incercam sa ascund em si lucrurile oribile facute de demoni sau ingeri negrii. Cu greu,dar reusim. De mic mie mi-a fost scris sa fiu gardian al noptii. Asta se cam schimba de cand a aprut Kisa. Un inger negru o VANEAZA...deocamdata nu stiu ce are cu ea. Dar t rebuie sa o apar. Pentru ca asta mie scris sa fac,sa apar oameni. Nu ca i-as da tratament special... Totusi,simt ca trebuie sa o am langa mine. Sa o apar doar eu...Ce...? Ce se aud e? Kisa P.O.V De ce plang? Nu eu trebuie sa sufar...ei! Dar totusi de ce? De ce au plecat asa? Nici nu stiu cata nevoie am de ei...Haa? Ce se aude? -Cine-i acolo? Am sarit de pe banca... Ohh..ce proasta sunt. Sper doar sa nu fie vreun violator sau vreun hot. -Kisa? Ce faci aici?...Ohh...cred ca visez. E tocmai Yumi...Chiar visez... -Aaa..Aici? Aa...Uitasem ca o luasem spre parc. Aveam nevoie de liniste. -Intoarcete acasa. E tarziu. Spuse Yumi oprinduse la trei pasi de mine,arucndu-s i tigara. Era ora 10. Woow. -Ahhh...scuze. E chiar tarziu. Mersi. Trebuie sa plec,pa! Deveneam agitata... -Stai! Ma prinse Yumi de brat. Sa stau? De ce? Ma intrbam in gand. -Haaa? Intrebam mirata uitanduma la fata lui care statea cu ochii in pamant. -Te duc eu! E periculos sa umbli noaptea singura. Inca imi evita privirea. -Nuu..a..nu trebuie,ma descurc. -Am zis ca te duc eu. Spuse ridicand tonul. L-am enervat. -Bine! Scuze!... am spus putin timida si slabita. Capitolul 7. Ne indreptam cu pasii marunti spre casa. Asa aproape de mine,incat ii pot simti parfumul. Asa dulce,incat imi face corpul sa danseze. Trebuie sa ma abtin. Oh,d e ce el? Singura. Noaptea. Cu baiatul fostelor vise ale mele. Ce n-as da sa fi f ost alt baiat... Tha...Ce-i cu mirosul asta?... Fum...de tigara? Fumeza? Din nou ? Nu a stins una mai devreme? Am inceput sa tusesc greu. -Ce-i? Intreba uitandu-se uimit la mine... -Ar trebui sa o iei mai usor cu tigarile... -Nu! Am zis ce ai de tusesti! Ai racit? CE AI DE TUSESTI....? Ce greu ii sa iti dai seama... -Nu! Nu suport fumul de tigara...m-am intins pna la el...inalt mai e...si i-am l

uat tigara aruncand-o si stingand-o cu varful piciorului. -Hey! Ce crezi ca faci?... Se rasti nervos la mine. -? Nu e clar? Nu suport fumul de tigara! ? Asa ca am stins-o. Oricum tu nu aveai sa faci asta. Incercam sa par putin ca doar ma joc cu el. -Ahhh! Hai sa te duc odata. Deja incepi sa-mi creezi probleme. Ce nesimtit. Cuvintele acelea mau pus pe jar si eram gata gata sa explodez daca nu ma ignora si pleca inainte. Acum se presupune ca trebuie sa il urmez sau ce? Fie! M-am luat dupa el. Doar el a insistat sa ma duca. Iti dai seama ce problem e,abia astept sa ajung casa. Nu am mai zis nimic si am continuat sa mergem inain te fiecare la o distanta convenabila unul de altul. Stand in spatele lui,pierduta in gandurile mele nu mi-am da sema ca Yumi s-a opr it si m-am izbit de spatele lui. Ahh...ce tare e. Hei...unde sunt muschii din to ti acesti ani? Slabeste baiatu`... Dar tot are niste pachetele ici`colo`. Asta-i bine. -Am ajuns! spuse intorcandu-se cu fata la mine! Eram foarte aprope de el. Simtea m cum inima avea sa imi iasa din piept. Incercam sa ma abtin din tremurat. De pa rca puteam...Da! Mai si roseam. Perfect. Mai bine nu se poate. -O..k! Aa.... Tremuram din ce in ce mai tare. Sunt sensibila. Iar cand un baiat e aproape de mine si se holbeaza la mine,rose sc fara sa vreau si simt cum temperatura corpului deviaza de la normal . Bine! N u orice baiat. -Ti-e frig?...Soptise ca abea auzeam ce spunea. Sau era din cauza ca eram prea c oncentrata pentru a incerca sa ma linistesc. -AAA... Da..e..cam frig! Incercam sa o fac pe friguroasa. Era doar simplul fioar al dragostei, cand stomacul incepe sa te gadile si sa dev ii tot mai bucuroasa dar abtindandu-te sa arati si lasindu-ti corpul sa vibreze in felul asta. Ohhh! Nu faceam decat sa par copilaroasa. Nu vreau sa esuez in fata lui. Nu ca m i-ar pasa. -Ok! Hai! Dute in casa. Sa nu racesti... Spuse schitand un zambet care ma topea. Nu am mai stat pe ganduri si am si luat-o pe langa el grabinduma sa ajung in ca lduroasa mea camera. Ahhh...da...sa-i multumesc! -Ahh...Yumi-kun?... -Da! Spuse intorcandu-se cu fata la mine. -Arigatou! Pentru ca m-ai condus... -Aaa...da! Doar ma gandeam ca e periculos sa vii singura acasa. Daca asta iti er a intentia. Noaptea,sunt tot felul de...criminali...violatori... -Inteleg ce vrei sa spui...incercam sa il intrerup din discutia asta care mi se parea jenanta. -Ma bucur! Imi zambise cu coltul gurii si se intoarse indepartandu-se de mine! -Noapte bunnaa! Strigasem dupa el... -Hah! Si tie! Imi facuse cu mana in timp ce mergea inainte...Nici macar nu s-a i ntors spre mine. Cat sarm! Abia auzisem ce spunea...Hah...si tie! Ahhh...va fi...crede-ma...va fi... Stai! Ce fac? Suspin? Iar ma amagesc ca si acum doi ani. OK! Acum trebuie sa ma intorc. Stiam ca o serie de intrebari aveau sa ma obosea sca. Am luat o gura de aer,mi-am facut tupeu si ma intrat. Am intrat in holul ap artamentului si ma indreptam spre apartamentul nostru. Am deschis usor usa care scotea un sunet ascutit dandu-mi dureri de cap. Am intrat in living. Ce intuner ic... Am dat sa aprind becul iar in fata mea aparu Ayuma. Era normal sa tip...Se potrivea cu atmosfera. -Ai incurcat-o rau!...imi spuse serioasa incrucisandu-si mainile la piept. -Ohayo! Si tie!... Ma indreptam spre bucatarie cu Ayuma in urma. -Sa nu crezi ca scapi asa usor...de ce mi-ai inchis in nas? Ce-i cu tine? Ma asc ulti? De ce ma eviti?... Adevarul e ca nu o prea bagam in seama. Nu stiu ce era cu mine in momentul acela . -Dar tu de ce iti dai intalnire pe ascuns cu Yumi? Din reflex mi-am indreptat ma

na la gura... Drace! Nu trebuia sa spun asta...Ayuma facu ochii cat cepele... -Ce? Cine ti-a mai zis si asta?...Incerca sa o faca pe surprinsa. -Hai Ayum... Nu mi-a spus nimeni asta. Te-am vazut azi cu Yumi dupa scoala... Da! Daca tot am inceput sa termin... -Bine! Daca e vorba de asta...Stai! Nu esti cumva... -Nu! Nu sunt! am spus intrerupand-o. Am spus-o doar ca sa ii astup gura. -Da,sigur!... Si atunci de ce esti asa mirata ca am vorbit cu el? -Pai..te credeam prietena...Stii?... -Ohh! Scuze! Poate ca ar fi trebuit sa iti spun... Ma lua prin surprindere print r-o imbratisare... O imbratisare asa stransa incat ma lasa fara suflare. Daca in cerca sa o faca pe nevinovata,reusea. -Ayuma-chan...nu vreau sa mor de tanara. Te rog! Spusei aproape in soapta. Acea imbratisare imi lua toate sansele de viata. E asa de puternica. Nu o credeam in stare... -Ohhh! Scuze! Imi dase drumul. -Da! Spusei in timp ce imi aranjam hainele sifonate. Ne-am indreptat fiecare spre camera noastra cand ne-am dat seama ca se facuse or a 22. Maine aveam scoala. Marti. Mai e pana vineri. Dupa ritualul monoton de igi ena m-am indreptat spre pat. Eram asa fericita,i totodata asa obosita,parca incepusem sa imi revin usor-usor. M-am trantit in pat cu mainile stranse la piept si muscandu-mi puternic buzele def ericire. Intr-un final am adormit cu gandul la cele intamplate astazi. A fos t o zii lunga, am aflat atatea lucruri astazi. Primul lucreu este ca sunt sigura ca Ayuma nu se intalneste cu Yumi. Desi ciudata intalnirea lor...asa...dintr-o data. Poate s-au gandit sa imbunatateasca relatie dintre ei...Ah...cate de naiva pot fi. Am uitat ca Otani e la mijloc! Da! Dragostea il face pe om sa faca lucr uri nebune... Sau asa ceva,ma rog. Al doilea lucru este ca fac echipa cu Lewis,c are pare un tip enervant la inceput. Dar pe parcurs afli adevarata identitate. D upa cum se zice ,,Nu judeca o carte dupa coperta``... Doar sper sa iau o nota bu na la biologie. Iar al treilea lucru... de maine incepe sa incerc sa sa-l uit in cetul cu incetul pe Yumi. De acum v-a trebui sa actionez ca o femeie matura. Doa r peste cateva zile voi face in sfarsit 19... Dar ma simt ca la 16. Acele vise c utremuratoare ma atacau din nou. De data asta pre ciudat si rapid. Se facea ca e rau Ayuma si Yumi stateau la departare de mine strigandu-mi sa fug. N-am mai sta t pe ganduri si am luat-o inainte. Ma indepartam de ei incetul cu incetul. Imi c oncentram puterea pe alergat. Fugeam devenind din ce in ce mai obosita. Doar str igatele lor ma mai energizau. Fugeam dar nu imi dadeam seama de ce sau de cine. Doar stiam ca e bine ce fac. Parca fugeam de o eternitate. Oboseam din ce in ce mai tare micsorand pasul si viteza. Fundalul se intuneca din ce in ce mai tare. Incepeam sa alerg in intuneric cand o lovitura puternica ma tranti la pamant. Am inchis ochii de frica a cee urma sa vad. Simteam cum ma zdrobesc de intunericul ametitor. Durerea imi ataca toate partile coprului. Am deschis cu greu ochii. A cum eram in camera mea. Pe jos,cu patura incolacita in jurul meu. Simteam cum ma sufoc. In fata mea era Ayuma cu o perna in mana privindu-ma putin socata, casca nd acei ochi si sufland greu pe nari. -Ayuma-chan! Ajutama! Nu...pot... Incercam sa ies din impleticire,dar nu reuseam . Simteam cum corpul imi ardea datorita caldurii. Eram traspirata si slabita de puterii. Simteam cum corpul incepea sa tremure. M-am linistit si am zarito pe Ay uma cum ma descoperea de patura. -Esti bine? Cred ca ai avut un cosmar. Se uita Ayuma la mine, linistita dar cu o fata sa ciudata, serioasa, privindu-ma direct in ochi. -Ce te face sa crezi? m-am uitat la ea putin speriata datorita comportamentului cu care imi vorbea. Am spus punandu-mi mana direct la cap. O durere insuportabil a dadu peste mine. Auch... -Strigai intruna ca trebuie sa fugi. De cine fugeai? -Ahhh... Doar un cosmar. Numai fa asta niciodata. -Trebuia sa te trezesc cumva. Erai destul de tensionata. Esti bine?

-Da! Mersi! Defapt ma doar un pic capul. Cat e ceasul? -E 12. Hai sa te ajut. Ma ajutase sa ma pun pe pat duap care imi aduse u pahar d e apa. L-am baut pe tot din doar 3 inghitituri. Era asa de bine acum. Ayuma plec ase nu inainte sa imi dea o imbratisare si un sarut pe frunte. Ce bine! Era 12. Mai aveam timp sa dorm. Cum am pus capul pe perna,am si adormit. Parca nu au trecut nici doua minute si cesul imi si suna. E timpul scolii. Ohh! Macar nu mai durerea. M-am ridicat din pat putin ametita si m-am indreptat spre baie. Cosmarul acela ma tot macina. Go d! Sunt asa paranoica. Mi-am luat pasta de dinti si am inceput sa o intind pe pe riuta. -Era doar o avertizare. Huh! Am ramas inghetata la auzirea acestei propozitii care le-am spus fara sa gandes c. Am scapat periuta din mana. La contactul cu podeaua pasta se impastie pe jos manjind suprafata. Nu imi venea sa cred ce imi spunea mintea. Nici macar nu gan disem asa ceva. Am indreptat incet privirea spre oglinda. Incepeam sa tremur nec onditionat. M-am sprijinit incet de chiveta privindu-mi cearcane-le de sub ochi. Era doar o avertizare. Era doar o avertizare. Numai asta imi trecea prin minte acum. -Nu,nu! Nu! Scuturam dezaprobator din cap. Incercam sa ies din soc. Am luat un p umn de apa indreptandul spre fata mea. Am lasat apa rece sa imi racoreasca fata care ardea. O iau razna de tot. O iau razna de tot. Nu trebuie sa mai fac asta. Incercam sa uit tot ce am auzit sau am zis. M-am indreptat spre dulap. M-am imbr acat si m-am indreptat spre bucatarie. De cand Ayuma s amutat cu mine,nu imi mai e ca o sora,ci mai bine zis ca o mama. Nu strica! Aveam nevoie de un sprijin ca al ei. Imi pregatea mic-dejunul in fiecare dimineata. O iubeam pentru asta. -Buna dimineata! Hey! Ayuma-chan...Nu-i aici! Am spus serioasa .Am cautat-o prin toata casa. Nu era. M-am dus din nou in bucatarie. Am deschis frigiderul. -Hey! Ce faci? -Ahhh...Ayuma-chan. M-ai speriat. Am spus indreptandu-mi mana spre inima. -Esti bine? Pare...agitata! Si esti...rosie. Spuse Ayuma punandu-si mana pe frun tea mea. -Da... -Arzi ca naiba! ...Spuse luandu-si mana de pe fruntea mea. -Doar...ahh...e o poveste lunga. Spusei oftand. -Lasa povestile. Dute si fati un dus. Nu te duci azi la scoala. -Nuuu...nu voi mai putea trece in A. -Maine sunt examenele si tu esti mai pregatita ca niciodata. O sa treci. Crede-m a! Am zis ca am nevoie de o pauza. N i-am zis nimic Ayumei. Ma facea din nou nebun a si chiar nu am chef de criticile ei. M-am relaxat cu un dus si apoi m-am bagat inapoi in pat. Am adormit cat ai zice COSMAR. Da! Cred ca v-ati prins. Salvarea mea a fost AYuma care tracea de mine ca nebuna. -Kisa-chan! Kisa-chan... Trezeste-te! Ai un musafir... -Musafir? Am revenit la pozitia de sezut. Ce musafir? -Nu stiu! Mi-a zis ca il stii. Il cheama Leni,parca...? -Ce Leni? Nu stiu nici un Leni. -Nu m-ai stiu! Nue japonez oricum...Hai repede. Nu imi place sa am straini in ca sa. -AAAA...Lewis ... -Asa! Lewis. M-am ridicat din pat si am aruncat repede niste haine pe mine. M-am indreptat s pre living. Lewis statea pe canapea asteptandu-ma cred. Capitolul 8 Ma indreptam spre living. Il puteam vedea pe Lewis cum invartea o lingurita in ceasca de cafea. M-am trantit langa el privindul, incrucisandu-mi mainile la pie pt. -Tu ai indraznit sa-mi furi somnul? -OOOOO Imi pare bine atunci! Spuse punandu-si ceasca pe masuta din fata noastra.

- Zii! Ce-i. -Trebuie sa predam proiectul vineri. -Da. Si? -Cum ,,Da. Si``? E miercuri,mai avem doua zile. -Doar nu vrei sa-l facem acum. -Ghici! -Ohh... Am pregatit niste foi si am scos cartile din ghiozdan rasfoiind fiecare pgina. Ne-a luat cinci ore. Deja se intuneca-se. L-am condus pana un pic mai departe d e casa mea. In timp ce ne-am luat la revedere trei siluete se indreptau spre noi de dupa colt. Intr-un timp am ramas amandoi inghetati. Siluetele ieseu din intu neric permitand sa li se accentueze conturile. Doar fetele ramanea anonime. - Pe cine avem noi aici. Spuse una dintre persoane. O voce destul de familiara. - Nu stiti ca e periculos sa umblati noaptea? O voce feminina de data asta. - Sa le dam o lectie? Spuse persoana de prima data care facu-se un pas inainte p ermitand sa ii se vada fata. Mi-am dat seama ca e Otani. Ce fac el aici? - Ce faceti voi doi aici? Singuri? Spuse Otani destul de iritat uitandu-se cand la mine, cand la Lewis. - Si noi avem aceeasi intrebare. M-am gasit eu sa raspund inapoi. . - Lasa-i! Nu are rost. Doi ochii ciocoatii ieseau din umbra prinzandu-l de umar pe Otani. Erau acei ochi dupa care ma topeam. Era Yumi. Un fior imi cutremura so ldurile. Trebuia sa ma concentrez pe situatie. Nu am sa las splendoarea trasatur ilor, sau corpul lui perfect sa inebuneasca din nou. Sau parfumul caracteristic doar lui sa ma imbete. Nu! Nu am sa mai las asta. Yumi parea destul de trist. - Se pare ca tu esti aceea Kisa. De data aceasta o silueta mai feminina, foarte bine dezvoltata in toate punctele de vedere. Era o fata in jur de 21-25 de ani. Parul ii era rosu ca amurgul toamna, cu capruiul ochiilor si o voce foarte linis titoare mi se adresa. Se apropie de mine si ma analiza complet. Imi apucase o su vita de par care o rotea si o intorcea in toate partile. Era o tipa foarte inalt a. Am inceput sa rosesc. Ceva imi zicea ca e de rau. Am continuat sa tac pana ga nd gestul femeii se transformase intr-una mai nervoasa. Incepu-se sa traga de su fita care inca o mai tinea in mana obligandu-ma sa raspund fie ca stie sau fie c a nu stie cine sunt. - Hasima-sama! Las-o! O apuca Yumi de umar intorcand-o spre el. - Kisa-chan! La revedere si mersi inca o data. Ma saruta-se usor Lewis pe obraz dupa care puteam sa vad privirea care io arunca-se Lewis lui Yumi. Dar se parea ca e reciproc. - Cu placere. Noapte b.... - Lewis! Sa te conduc. Am auzit ca in seara asta umba ,,oamenii rai`` Spuse Yumi care Accesntuase pe ,,oameni rai`` mult, dupa care facuse ochii cat cepele priv indu-l insistent. - Nu mi-e frica de tine. Ii raspunse Lewis. - Draga! Nici sa nu iti fie. Vin si eu sa ma asigur. Spuse tipa roscata care-l a pucase pe Yumi destul de dragastos de brat. Am ramas pur si simplu inghetata in timp ce incepeam sa respir foarte des si greu. I-am aruncat o privire care daca ar fi putut omori , ea cu siguranta nu mai traia acum. - Eu o conduc pe Kisa. Asa-i? Forta-se Otani un zambet dupa care ma apuca-se de brat. Capitolul 9-