Sunteți pe pagina 1din 2

Evolutia spre Uniunea Monetara a cerut eforturi deosebite din partea tarilor membre.

A fost o problema dificila, care a necesitat si impune n continuare intense negocieri legate de armonizarea politicilor economice, unificarea reglementarilor fiscale, schimbarea legislatiilor n domeniu, crearea Sistemului Monetar European si a unitatii de cont europene ntr-o prima etapa si, n final, a unei monede unice. Aceasta a impus anumite faze intermediare n procesul de integrare economica si monetara si, legat de aceasta, un transfer de competente de la institutiile nationale catre cele comunitare. Tratatul de la Roma, care a nfiintat CEE, stabilise ca obiectiv construirea unei Piete Interne Unice, nsotita de politici comune sau, cel putin, armonizate. La finele anilor 60, Comunitatea realizase n linii generale uniunea vamala si lansase, cu bune rezultate, Politica Agricola Comunitara, crend fundamente temeinice pentru adncirea procesului de integrare. Totusi, evenimentele de natura politica si economica de la sfrsitul acelui deceniu au aratat ca economiile statelor membre ale Comunitatilor europene sunt semnificativ divergente. Pe acest fond, Consiliul European din 1969 de la Haga a afirmat dorinta de a se avansa n directia realizarii Uniunii Economice si Monetare (UEM). Prima tentativa de realizare a unei UEM este planul Werner. Astfel, n octombrie 1970, grupul de reflectie prezidat de Pierre Werner, a realizat un raport detaliat cu privire la modul n care va functiona UEM care trebuia finalizata pna n 1980. Planul Wemer a fost deosebit de concret cu privire la obiectivele finale ale UEM care urmau a fi realizate n doua etape. Uniunea monetara urma sa genereze convertibilitatea deplina si ireversibila a monedelor tarilor membre, eliminarea fluctuatiilor cursului de schimb, fixitatea irevocabila a paritatilor si cursurilor valutare si completa liberalizare a fluxurilor de capital. Acest proces trebuia nsotit de mentinerea monedelor nationale la nceput, si pregatirea lansarii unei monede unice comunitare. n legatura cu cadrul institutional necesar pentru a gestiona procesul, Raportul contine doar succinte referiri. n centrul acestui sistem institutional era plasat un sistem comunitar al bancilor centrale europene, conceput prin analogie cu Sistemul Federal de Rezerve al SUA, care urma a fi conturat n scopul de a elabora si monitoriza elementele de fond ale politicii monetare comune si ale politicii cursurilor de schimb n raport cu monedele terte. Planul de mai sus nu a fost niciodata implementat. La nceputul anilor `70 apare asa-numitul sarpe monetar european, care va fi urmat de crearea unui Sistem Monetar European si crearea ECU la sfrsitul deceniului. La nceputul anilor `90 doua evenimente majore au influentat evolutiile europene: venirea lui Jacques Delors la presedintia Comisiei Europene si caderea zidului Berlinului n 1989 urmata de prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est. De la mijlocul anilor `80, Europa de Vest parcurgea cea mai lunga perioada de expansiune economica dupa 1945. Miscarile la vrful politic european au avut un impact important asupra marilor initiative europene ce au urmat. n 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet nsarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare. Acesta a inclus guvernatorii bancilor centrale din tarile membre si numerosi experti. Delors a devenit primul presedinte la Comitetului respectiv. Raportul Delors, denumit oficial Raportul asupra Uniunii Monetare n Comunitatea Europeana, a fost publicat pe 17 aprilie 1989. Raportul Delors schita trei etape spre Uniunea Economica si Monetara:

a) prima etapa: ncepnd cu 1 iulie 1990, nlaturarea controalelor de schimburi pentru a asigura libera circulatie a capitalurilor n Comunitatea Europeana; b) a doua etapa: o mai buna coordonarea a politicilor economice si nceputul crearii Sistemului European al Bancilor Centrale care nlocuieste Comitetul Guvernatorilor Bancilor Centrale; c) a treia etapa: SEBC nlocuieste bancile centrale nationale. Aceasta etapa implica si stabilirea irevocabila a paritatilor si introducerea monedei unice. La reuniunea de la Madrid din 1989, liderii europeni au decis lansarea primei etape: liberalizarea miscarilor de capital. n mai putin de doi ani dupa aceea, la Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat, care a constituit baza trecerii la UEM, si au fixat termenul de lansare a monedei unice n 1999. Tratatul de la Maastricht nu a specificat cum si cnd sa fie introdusa noua moneda, si era destul de vag n privinta disciplinei bugetare.