Curs 1 Sistemul stiintei dreptului Locul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintei dreptului

-stiinta reprezinta un sistem de cunostinte despre natura sociala si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni - stiinta este : Fenomen social Forma specifica de activitate umana Sistem de idei, reprezentari, teorii care se dezvolta 1. 2. 3. structura sistemului stiintei este una trihotomica (formata din 3 elemente) Stiinte ale naturii Stiinte sociale(despre societate) Stiinte despre gandire (cognitive) stiinta dreptului apartine stiintei sociale

Structura stiintei sociale

1. Stiinte de tip nomotetic(au ca obiect activitati umane si isi propun sa stabileasca legile si relatiile functionale corespunzatoare) Ex: economia, demografia, psihologia, sociologia 2. Stiinte istorice (isi propun reconstituirea si interpretarea trecutului) 3. Stiinte care studiaza aspectele normative ale activitatii umane Ex: stiintele juridice, etica 4. Cercetarea epistemologica a stiintei, ca disciplina filizofica, socio-umana, care abordeaza activitatea cognitiva, ca o activitate esentiala umana

Stiinta dreptului in sistemul stiintelor sociale

- dreptul ocupa un loc distinct prin: Specificitatea obiectului sau de cercetare (realitatea juridica, parte componenta a realitatii sociale) Relativa sa autonomie metodologica stiinta dreptului studiaza juridicul, in toate formele sale de manifestare, dar in primul rand ca o dimensiune inalienabila a existentei umane, in conditii social istorice determinate stiinta dreptului (stiintele juridice) studiaza: legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului institutiile politice si juridice formele lor concrete istorice corelatia cu celelalte componente ale sistemului social modul in care institutiile politico-juridice, influenteaza societatea si suporta la randul lor influenta sociala ca fenomen normativ, dreptul reprezinta o tentativa de disciplinare, de coordonare a relatiilor sociale, in vederea promovarii unor valori larg receptate de societate, cum ar fi: proprietatea siguranta juridica si securitatea libertatii individului societatea civila

DREPTUL- reprezinta sistemul normelor de conduita elaborate sau recunoscute de puterea de

stat care orienteaza comportamentul uman, in conformitate cu valorile sociale ale societatii respective, stabilind drepturi si obligatii juridice, a caror respectare este asigurata la nevoie de forta coercitiva a puterii publice. determinarea stiintei dreptului, presupune determinarea sferei fenomenelor cercetate si precizarea unghiului din care sunt cercetate, pentru ca , nu numai o singura stiinta, ci mai multe, pot urmarii studierea aceluiasi fenomen, dar aceasta studiere se poate realize sub diferite aspecte dreptul poate fi privit din 3 puncte de vedere: din perspectiva globala (ca un sistem inchegat de regularitati specifice) din perspectiva istorica (ca un fenomen ce-si conserva anumite permanente de-a lungul dezvoltarii sociale) din perspectiva structurala (ca un fenomen cu multiple determinatii calitative, cu elemente componente, aflate la randul lor intr-o stare de influenta 1. 2. 3. 4.

sistemul stiintelor juridice este alcatuit din:

T.G.D. stiinte juridice istorice stiinte de ramura stiinte ajutatoare(participative/auxiliare)

2. Stiinte juridice istorice

studiaza fenomenul juridic in evolutia sa concreta dintr-o anumita tara I.S.D.R, dintr-o anumita perioada istorica cat si dezvoltarea cercetarii in plan general a fenomenului juridic cerceteaza doctrinele juridice in evolutia lor, subliniind rolul in forma lor si consolidarea unor sisteme de drept precum: scoala dreptului natural scoala istorica a dreptului pozitivismul juridic

este important sa studiem dreptul d.p.d.v. istoric, pentru a evidentia faptul ca dreptul modern actual, isi are radacinile in vechile institutii juridice, ceea ce probeaza idea de continuitate in evolutia dreptului

3. Stiintele de ramura
studiaza fenomene juridice particulare, specifice unei anumite ramuri de drept caracterizarea ramurilor de drept pe baza determinarii structurale, permit dezvaluirea mai complexa a specificitatii lor juridice

4. Stiintele auxiliare
sunt in stransa legatura cu stiintele juridice recurgerea la stiinte auxiliare conditioneaza cunoasterea si analizarea dreptului categoria de stiinte auxiliare, cuprinde:

criminalistica medicina legala statistica juridica dreptul comparat sociologia juridica logica juridica psihologia juridica aceste discipline ofera stiintei juridice, instrumente stiintifice, concepte, mijloace de verificare, spre a stabili adevarul, in diferite cauze

Metodologia fenomenului juridic

cuv. metoda provine din lb. greaca, methodos = cale, drum sau mod de exprimare metodologia reprezinta sistemul principiilor generale de investigatie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective metoda are in vedere: un anumit principiu metodologic un procedeu tehnic oarecare o buna cunoastere,explicarea si interpretarea dreptului, presupune o metodologie corespunzatoare, in baza careia sa se utilizeze si sa se realizeze o anumita intelegere stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functionarii lui, a esentei, a continutului si a formei sale, a legaturilor sale multiple cu societatea

Metoda juridica
reprezinta acel sistem al unor factori de relativa invarianta, intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, legaturile, relatiile care se stabilesc

intre diferite metode, in procesul cunoscut fenomenului juridic Continutul metodei juridice
format din principiile, normele sau criteriile metodologice (acestea sunt considerate factori de relativa invarianta)

Obiectul metodologiei juridice

reprezentat de relatiile care se stabilesc intre diferitele metode, fie inainte fie dupa terminarea actului de cercetare juridica T.G.D. fiind cea mai generala dintre ramurile stiintelor juridice, are si un important rol metodologic, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice, in cadrul acestor discipline In prezent asistam la dezvoltarea a 2 tendinte in stiintele juridice Pe de o parte diversificarea si particularizarea stiintelor juridice, iar pe de alta parte, un proces de integrare si de desfasurare, in special in plan metodologic si care consta in egalizarea nivelului dezvoltarii si exactitatii metodelor folosite in stiintele juridice T.G.D. ofera celorlalte discipline juridice, posibilitati integrative si in acelasi timp, prin acesta creste capacitatea ei de sinteza, in raport cu disciplinele de ramura

Curs2 Metodele de cercetare stiintifica a fenomenului juridic

I. II. III. IV. V. Metoda logica Metoda comparativa Metoda istorica Metoda sociologica Metoda cantitativa

I.

Metoda logica

totalitatea procedeelor si operatiunii metodologice si gnoseologice specifice, prin care se creeaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii raporturilor, necesare intre diferitele raporturi, in sistemul juridic al anumitor societati dreptul este o stiinta deductiva cunoasterea pe cale deductiva, pleaca de la premise ca nu se poate dovedi deductiva, decat pornind de la principii anterioare in sens restrans, logica juridica, priveste logica normelor in sens larg, are in vedere, elementele constructive de argumentare juridica aspectele logice ale stiintei dreptului, sunt strans legate de aspectele ei psihologice si sociologice

Utilizarea instrumentelor logice

a privi nu numai analiza constructiei tehnice a dreptului, dar si finalitatile pe care le urmareste si valorile pe care le ocroteste sistemul politic ideile normative, se exprima in propozitii imperative, ca idei de prescriptie, interdictie, stimulare

II.

Metoda comparativa

comparatia este definita de logica, drept o operatie care urmareste constatarea unor elemente identice sau divergenta la 2 fenomene compararea sistemului de drept ale diverselor state, a trasaturilor ramurilor ale institutiilor si ale normelor acestora, s-a dovedit foarte importanta in procesul metodologic de studiere a fenomenului ramurii stiintifice, stiinta dreptului comparat

alaturi de metoda comparativa se mai utilizeaza in mod necesar si alte instrumente ale logicii, clasificarii, diviziunii, definitii, analogii

Reguli de utilizare a metodei comparative

1. A compara numai ceea ce este comparabil trebuie sa se constate daca sistemele comparate, apatin aceluiasi tip istoric de drept, s-au apartin unor sisteme istorice de drept diferite 2. Obliga sa se considere termenii supusi comparatiei, in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care au rezultat, adica sa se porneasca de la cunostintele principale de drept si a regularitatilor care comanda sistemele de drept comparate 3. Trebuie cercetat sistemul izvorului dreptului, care ofera imaginea pozitiei diferite, a formelor de exprimare a dreptului (legi si cutume), de la un sistem juridic la altul 4. In aprecierea termenului de comparat, trebuie sa se tine seama, nu numai de sensul initial al normei, ci si de evolutia acetuia in timp, in procesul aplicarii ei

III.

Metoda istorica

strans legata de istoria dezvoltarii sociale, intr-un cat in general, dreptul urmeaza firul evolutiei sociale, in el reflectandu-se nivelul dezvoltatii culturale a unei societati in fiecare lege sunt sintetizate necesitatile reale ale vietii, se exprima o anumita stare a moravurilor din acest motiv, cunoasterea reglementarilor, a formelor de drept, constituie un important document pentru istorie ideile juridice, se pot propaga de la o etapa la alta, de la un popor la altul => Contaminarea juridica se poate vorbi astfel despre arii, zone, provincii, regiuni de cultura si civilizatie juridica si despre epoci, stadii, trepte de cultura si civilizatie juridica

IV.

Metoda sociologica

reprezinta o directie de cercetare, cu reale foloase pentru cunoasterea realitatii juridice existenta dreptului, este strans legata de viata sociala toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale, insa nu toate fenomenele sociale sunt juridice

dreptul este totdeauna fondat pe recunoasterea colectiva, fata de care nu s-ar putea stabili, acea corespondenta intre obligatiile unora si pretentiile altor => dreptul este social prin vocatie si prin continut cercetarile sociologice juridice, da o perspectiva noua studiului realitatii juridice, ca realitate sociala, verificand modul in care societatea influenteaza dreptul si suporta la randul ei influenta din partea acestuia sociologia aduce o viziune noua asupra dreptului, definindu-l ca un fapt social si incearca sa resistematizeze sursele evolutiei sa influenteze dreptul asupra societatii, oferind stiintei juridice o metoda rationala de studiere a fenomenului social prin metodele specifice (observatia, sondajul de opinie, ancheta), sociologia imbratiseaza urmatoarele domenii juridice 1. Domeniul cercetarii dreptului 2. Domeniul cunosterii legilor de catre cetateni si organele de stat 3. Domeniul cercetarii cauzelor complete ale incalcarii dreptului 4. Domeniul limitelor reglementarii juridice

V.

Metoda cantitativa

urmaresc obtinerea unui spor de precizie caracteristic stiintelor exacte, prin folosirea cunostintelor din domeniul matematicii statisticii aceste metode au capatat in ultimul timp o tot mai mare pondere in cercetarea stiintei juridice, cu largi si imediate aplicatii in practica dreptului necesitatea introducerii unor metode cantitative in cercetarea stiintifica juridica si in pratica dreptului a izvorat din nevoia de a conferi noi valente acestei cercetari, in stansa legatura cu utilizarile practice descifrarea, explicarea, propunerea de decizii si prognoza se bazeaza pe aprecieri teoretice argumentate prin experienta dobandita, din stilul cazurilor singulare metoda cantitativa aplicata in drept are meritul de a contribui efectiv la perfectionarea reglementarilor juridice, la sporirea eficientei lor sociale, precum si la imbunatatirea lor in realizarea dreptului cibernetica juridica => se desprinde de informatica juridica, aceasta avand 2 domenii: informatica juridica de documentare informatica juridica de cercetare si scolarizare junimetria => aplicarea logicii simbolice si a metodelor stiintifice de masurare

Curs 3

Conceptul dreptului
cuvantul drept este folosit in mai multe sensuri deriva de la latinescul directus, care provine de la dirigo-dirigere si care inseamna de-a dreptul, direct, directie, linie dreapta intr-un prim sens, cuvantul drept semnifica stiinta dreptului, adica ansamblul de idei, notiuni, concepte si principii care explica dreptul si prin intermediul carora, dreptul poate fi gandit in limba latina, cuvantul care corespunde substantivului drept era jus la italieni = diritto la spanioli = derecho germana = recht engleza = right franceza = droit dreptul nu este numai stiinta, este in egala masura tehnica si arta,ca ansamblu de norme care organizeaza viata in comun dreptul este o tehnica a convietuirii umane destinata sa disciplineze comertul si sa apere societatea de excese regulile juridice impun obligatii, organizarea functiei generala a statului si a organismelor nestatale, ofera posibilitatea valorificarii unor interese recunoscand capacitatea participarii individuale in diferite relatii, atribuie roluri si statute dreptul imbina necesitatea si libertatea necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din scopurile vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv cuvantul drept, mai semnifica si facultatea unui subiect de a-si valorifica sau de a-si apara si valorifica importanta tertilor, un anumit interes protejat legal acesta este dreptul subiectiv si el implica categorii de libertate termenul drept, poate fi inteles in 2 sensuri: 1. Filozofic pornind de la ideile lui Aristotel, dreptul era conceptul ca echitate, justitie justete = a da sau recunoaste ceea ce-i apartine sau i se cuvine celuilalt 2. Juridic se refera la dreptul obiectiv (desemneaza totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor si colectivitatilor in cadrul vietii sociale, care trebuie respectate, lor asiguranduse uneori prin forta coercitiva a statului dreptul subiectiv desemneaza capacitatea subiectilor participanti la un raport juridic caracteristic, de a pretinde ceva fata de ceilalti participanti in virtutea consacrarii lor juridice dreptul subiectiv decurge din cel obiectiv

Originea si aparitia dreptului Dimensiunea istorica a dreptului

ca institutie ce rezulta din societate si isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre oameni, dreptul este indisolubil de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii in diferitele sale trepte de dezvoltare istorica in afara termenului drept, se intrebuinteaza si termenul de juridic juridica este un fenomen complex, care functioneaza obiectiv pe un fundal social, constituind unul din modurile de reflectare pe plan social a existentei umane juridicul defineste o parte componenta a realitatii sociale, alaturi de politic, etic, economic

Curente/ scoli
s-au conturat mai multe teorii / scoli:

1. Scoala originii divine a dreptului

- a fost fondata in evul mediu, avand rasunet indelungat - prin adeptii ei, explica pov. dreptului, din poruncile supranaturale ale lui Dumnezeu, asa cum au fost ele intelese si comunicate laicilor de slujitorii bisericii respective - forta dreptului este explicata prin forta puterii supranaturale - pe aceeasi baza se explica si autoritatea suveranului asupra supusilor

2. Scoala dreptului natural

- Hugo Grotus - Jean Domat - considera dreptul natural ca totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale ale omului spre viata sociala

Principiile scolii dreptului natural

1. Respectarea a tot ce-i al altuia 2. Respectare angajamentelor 3. Repararea pagubelor pricinuite altora 4. Pedeapsa echitabila vechile norme ale comunitatii gentilice se bazau pe obieciuri si traditii erau nemijlocite, integrate in viata gintii, au cunoscut uneori un proces de deformare imbracand forme mistice se impune prin faptul ca reprezinta interesul general al comunitatii impartirea societatii in categorii cu pozitii diferite in viata productiva, a dus la aparitia unor situatii noi cerintele care exprimau interesele gruparilor conducatoare nu mai erau considerate de societate ca interese proprii, trebuia ca ele sa fie impuse la nevoie prin forta de constrangere a statului

Primele legiuiri
dreptul a aparut in orientul antic, intre primele legiuiri, considerate adevarate monumente juridice, pot si mentionate: codul lui Hamurabi in Babilon legile lui Mu in China legile lui Manu in India in Europa,primele legiuiri consemnate sunt: legile lui Lycurg in Sparta legile lui Dracon si Solon in Atena Legea celor XII table la romani Legea salica la franci

Dimensiunea sociala a dreptului

dreptul este un produs complex al societatii normele sale intervin in procesul productiv, stabilind reguli generale pentru activitatea zilnica libertatea omului este deplina numai in masura in care nu stinjeneste libertatea celorlalti realitatea juridica (juridicul), este o dimensiune inalienabila a realitatii sociale in conditii istorice determinate componentele juridicului sunt: Constiinta juridica (specializata) a legiuitorului sau comuna poporului, joaca rolul unui receptor, dar si a unui mediator Dreptul partea institutionala a realitatii juridice. Reprezinta un sistem de reglementari si institutii. Alcatuieste miezul juridicului, continutul sau cadrul de referinta Relatiile juridice (ordinea de drept) alcatuita din elemente rationale sociologice. Sunt cuprinse aici raporturi juridice si sisteme juridice, cele care probeaza eficienta dreptului. Desfasurarea lor in conformitate cu dispozitiile legale, duce la crearea ordinii de drept dreptul, ca sistem de norme si institutii are o sfera mai restransa decat juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale la randul sau, dreptul apartine si el acestei realitati, are anumite trasaturi ce tin de esenta socialului el suporta influente din partea componenetelor cadrului fizic inconjurator, dar si din partea sistemului social(economie, politica, morala) aceste elemente de influenta se numesc factori de configurare ai dreptului

Factorii de configurare ai dreptului

cercetarea acestor factori tin cont de toate caracteristicile participarii omului la viata sociala de corelatia cu mediul natural si social in functie de rolul lor, ei se impart in 3 categorii:

cadrul natural cadrul socio-politic factorul uman

Sistemul dreptului
dreptul nu exista prin simpla alaturare a unui numar mai mare sau mai mic de norme juridice, ci exista ca un sistem in teoria dreptului este intrebuintata analiza de sistem atat in ce priveste juridicul, ca parte componenta a realitatii sociale, in ce priveste legislatia, dar si in privinta organizarii dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si institutii(sistemul de drept) sistemul de drept este rezultatul unit. ramurilor si al institutie dreptului, el apare ca unitate obiectiva determinata, pe cand sistemul legislativ reprezinta o organizare a legislativului pe baza unor criterii alese de legiuitori sistemul de drept constituie generalul in raport cu norma de drept care reprezinta individualul

Criterii de stucturare a sistemului de drept

sistemul dreptului evoca unitatea dreptului insitutiilor, adica impartirea sa pe ramuri juridice cea mai larga grupare de norme juridice aceasta reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale dintre un anumit domeniu al vietii sociale in baza unei nevoi manifestate de reglementare si a unor principii comune criteriile in teritoriul carora se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt: obiectul reglementarilor juridice(adica relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor juridice) metoda reglementarii (modalitatea practica de influenta a conduitei in cadrul respectiv) principii comune ramurii de drept respective

NU oricaror relatii sociale le corespunde o ramura de drept

In cadrul fiecarei ramuri de drept, normele juridice se grupeaza in ansambluri normative mai reduse, formand institutii juridice Ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale apropiate alcatuieste o institutie juridica (institutia mostenirii in dreptul civil) Institutia juridica se defineste ca o totalitate de norme juridice, organic legate, care apartin unei ramuri de drept, norme ce reglementeaza un grup de relatii sociale ingaduite dupa metoda de reglementare specifica ramurii respective

Impartirea dreptului pozitiv in drept public si drept privat

aceasta diviziunea isi gaseste originea inca din dreptul roman, cand organizarea statului apartinea dreptului public, iar interesul fiecaruia tinea de dreptul privat in componenta dreptului public interior, intra dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul procesural in dreptul privat intern -> dreptul civil, comercial distinctia dintre dreptul public si privat este data de influenta criteriului utilitatii sociale

DREPTUL ansamblul ref. asigurate si garantate catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman , in principal relatiile dintre societate intr-un climat specific manifesta existentei, a apararii drepturilor esentiale ale omului si a statornicirii spiritului de drept - dreptul reprezinta forma in care statul isi organizeaza prin constrangere asigurarea conditiilor de viata ale societatii

Curs 4 Dreptul si statul

1. Notiunea statului
statul este principala institutie politica a societatii a aparut cu aproape 6 milenii in urma in Orientul Antic este si astazi instrumentul conducerii sociale analiza locului si a rolului in organizarea si conducerea societatii a evidentiat istoria statului, dependenta formelor sale de transformare social-istorica ca si in cazul dreptului, aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunei primitive, schimbari care au facut ca vechile forme de organizare si conducere sa nu mai fie suficiente, impunandu-se o forma noua, cea politicostatala

2. Statul si societatea civila

societatea civila este alcatuita din ansamblul organismelor, structurilor si mecanismelor aflate in afara statului si uneori in opozitie cu statul statul este scopul imanent al societatii civile, indivizii avand datorii si drepturi in raport cu statul societatea civila sau societatea cetatenilor, cuprinde memebrii si mecanisme de actiune extrinseci statului, care se invecineaza cu acestea, dar se delimiteaza de stat prin obiective si metode de actiune statul joaca un rol important in dezvoltarea societatii civile in ultimii ani, s-a produs un fenomen nou, tendinta globalizarii societatii civile si aparitia unor ONG-uri supranationale

3. Continutul si scopul statului

aparitia statului este rezultatul unor prefaceri social-istorice spre deosebire de organizarea sociala prestatala, in care domina criteriul legaturii de sange, statul adopta un alt criteriu, cel teritorial elementele statului sunt: teritoriul populatia se raporteaza la stat prin legaturile de cetatenie, care reprezinta legaturi juridice ce fixeaza drepturile si obligatiile reciproce puterea de stat mai este intalnita sub denumirea de putere de constrangere (forta coercitiva) scopul statului ca instrument de organizare si conducere sociala: a. fericirea cetatenilor: b. de a face legi bune si de a respecta principiul noninvestitiei in treburile private c. trebuie sa se plaseze deasupra grupurilor sociale, cu scopul de a plana conflicetele dintre ele

4. Puterea de stat
reprezinta o forma istoriceste si variabila de autoritate

termenul de autoritate, provine din latinescu auctoritas, ce deriva din verbul augere= a spori, a consolida in orice societate exista forme multiple de autoritate, de fixare si consolidare a unui sistem de valori puterea ca atribut al statului este identificata cu forta (forta publica) fata de toate celelalte forme de autoritate sociala, puterea de stat se caracterizeaza prin anumite trasaturi care o definesc si ii delimiteaza atributele in raport cu autoritate morala , religioasa

Trasaturile puterii de stat

1. Are un caracter politic 2. O sfera generala de aplicabilitate 3. Are agenti specializati care o realizeaza 4. Este suverana

5. Suveranitatea
dreptul statului de a conduce societatea, de a stabili raporturile cu alte state are 2 laturi: A. interna- priveste puterea si decomanda in interio si se concretizeaza in elaborarea unor norme cu caracter general obligatoriu si in urmarirea aplicarii lor in practica sociala - este denumita si suprematia puterii de stat B.externa priveste comportamentul statului in societate,a notiunilor, rapoarturilor sale cu celelalte state - aceasta latura se mai numeste si independenta puterii in baza suveranitatii sale, statul isi organizeaza relatiile internationale, fara nici un amestec din exterior, cu respectare drepturilor suverane ale celorlalte state in considerarea principiilor si a normelor unanim admise ale dreptului international

6. Exercitarea puterii de stat. Separatie. Echilibrul de cooperarea a puterilor

intr-un stat democratic, puterea emana de la popor si apartine acesteia exercitarea puterii, organizarea mijloacelor prin care circula puterea sunt incredintate statului separatia puterilor se realizeaza in scopul echilibrurilor pentru a se impiedica abuzul de putere separatia puterilor a patruns in practica statala prin imbratisarea sa, ca o teza constitutionala laturile continutului statului sunt puterile diferite, functiile si activitatea lor separarea puterilor nu inseamna lipsa de corespondenta intre ele puterile statului, trebuie sa fie dinstincte, dar fiecare alcatuieste in sine un intreg

dreptul vine sa confere stabilitatea si siguranta legaturilor care se stabilesc intre puteri, incadrandu-le in limite de ordine

7. Institutiile(organele) statului
pentru realizarea functiei sale, statul organizeaza un sistem de institutii, de organe, care dau expresie concreta puterilor publice modul lor de functionare, repartizarea competentelor, atribuirea unor prerogative specifice sunt continute in legile organice statul nu ar putea exista fara aparatul sau elemen de baza al mecanismului statului il consitituie organul de stat

Organ de stat reprezinta acea parte componenta a aparatului de stat, investita cu

cei ce o competenta si putere si care se caracterizeaza prin faptul ca compun au o calitate specifica

Potrivit criteriilor care stau la baza separatiei puterii, se poate vorbi despre organe ale puterii legislative, executive si judecatoresti Fiecare categorie de organe, duce la indeplinire o anumita forma de activitate in temeiul competentei, ce-i este rezervata prin lege Actele acestor organe, pot fi realizate in caz de nevoie prin constrangere

8. Institutiile statale juridice

in ansamblul componentelor institutionale ale statului, institutiile judiciare, alcatuiesc un sistem aparte care-si gaseste consacrarea contitutionala in capitolul 6Autoritatea judecatoreasca(Art. 124-134 Constitutia Romaniei) partile componente ale autoritatilor judecatoresti sunt potrivit Constitutiei institutiile judecatoresti Ministerul Public Consiliul Superior al Magistraturii C.S.M. justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege: curti de apel tribunale tribunale specializate instante militare judecatorii

Jurisdictii internationale
-

curtea internationala de justitie de la Haga curtea de justitie a comunitatii europene de la Luxemburg curtea europeana a drepturilor omului de la Strasbourg C.E.D.O.

9. Forma statului
exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut laturile componente ale formei de stat, sunt: forme de guvernamant reprezinta modul de constituire a organelor centrale ale statului, exercitarea puterii prin intermediul acestor organe si impartirea competentei intre ele Clasificarea formelor de guvernamant: o republica o monarhie structura de stat reprezinta impartirea interna a statului in unitati administrative teritoriale sau in parti politice autonome precum si raportul dintre stat, considerat ca intreg si partile sale componente Clasificarea statelor: o o simple (unitare) compuse (federale)

regimul politic reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii, cu referire la raportul dintre stat si individ, modul concret la care un stat asigura si garanteaza drepturile subiective Clasificarea regimurilor politice: o o democratice autocratice

Curs 5 Principiile dreptului

1. Notiune, delimitare, origine si importanta

termenul principiu vine de la principium, care poate insemna inceput, obarsie, avand consideratia de element fundamental in sens juridic, cuvantul principiu se traduce prin idee de baza principiile fundamentale ale dreptului au fost definite in literatura de specialitate ca fiind: 1. Ideile conducatoare ale continutului tuturor normelor juridice care se constituie in spiritul ideii de justitie si exprima elementele de continut, cele mai importante ale dreptului 2. Acele idei intemeietoare ale continutului tuturor normelor juridice, calauzitoare sau directoare, care jusitifica intregul sistem de drept dintr-o tara, orientand reglementarile juridice si aplicarea dreptului etatic(statal)

Caracteristicile principiilor fundamentale ale dreptului:

1. Ca regula generala, aceasta rezulta din legea fundamentala, iar in mod exceptional ele pot fi formulate si in alte izvoare de drept 2. Se infatiseaza ca idei diriguitoare intr-un anumit domeniu 3. Se regasesc in intreaga legislatie, pe care o caracterizeaza 4. Au atat un caracter constructiv cat si un rol valorizator pentru sistemul de drept, in sensul ca ele aprind cerintele obiective ale societatii 5. Stau la baza principiilor de ramura, intre ele existand o relatie de corespondenta si de amplificare 6. Rezuma aprecierile individuale ale relatiilor juridice pe de o parte si elementele de drept ale lor pe de alta parte 7. Se pot infatisa fie sub forma unor axiome, fie sub forma unor deductii, dar mai ales sub forma unor generalizari de fapte experimentale 8. Ca si dreptul insusi se caracterizeaza prin mobilitate 9. Intre ele exista o pronuntata afinitate logica 10. Formularea lor se realizeaza in planu T.G.D.

Delimitarea principiilor generale ale dreptului de alte categorii si concepte juridice

principiile generale ale dreptului, se afla in stransa legatura cu celelalte concepte si categorii juridice, in sensul ca respectivele concepte si categorii juridice, servesc ca elemente de mijlocire pentru principiile generale ale dreptului, iar aceasta dau continutul caracteristic categoriilor juridice principiile trebuie intemeiate pe concepte in raport cu principiile, normele juridice au o valoare explicative mult mai mica, isi propun sa conserve valori, nu sa explice ratiunea existentei acesteia

spre deosebire de norme, principiile au o valoare explicative, ele continand temeiurile existentei, ale evolutiei si ale transferului dreptului principiile generale se deosebesc de axiome, maxime si aforisme juridice axiomele, maximele si aforisrmele juridice, reprezinta sinteze cu un grad de cuprindere, mult mai mic decat principiile generale si cu un rol limitat in interpretarea fenomenului juridic ele rezulta din experienta si din traditie sediul lor de afla in dreptul roman

Originea principiilor dreptului

justificarea fundamentului dreptului, a principiilor sale calauzitoare s-a facut, plecandu-se de la considerarea dreptului, ca instrument al asigurarii liberatii si al egalitatii oamenilor in raportul dintre ei sau in raportul lor cu statul independent de variatiile istorice, in care s-au configurat instrumente juridice de garantare si realizare practica a libertatii si egalitatii baza dreptului pozitiv si a principiilor sale isi gaseste realitatea in constiinta generala a poporului el nu este un produs arbitrar, pe care il creaza intelepciunea omeneasca

Prezentarea analitica a principiilor dreptului

1. 2. 3. 4. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului Principiile libertatii si egalitatii Principiile responsabilitatii Principiile echitatii si a justitiei principiile de drept sunt extrase din dispozitiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare in general prezentarea principiilor, enumerarea lor, constituie rolul unor activitati de cercetare stiintifica, care raspunde unor necesitati ca se impun in mod essential legiuitorului

1. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului actiunea acestui principiu constituie premise existentei statului de drept

caracteristica fundamentala a statului de drept o constituie obtinerea pe cale legala a puterii si exercitarea sa in conformitate cu cerintele legalitatii, ceea ce implica si simtul compromisului, adica recunoasterea legitimitatii partiale a argumentelor celorlalti dreptul indeplineste misiunea sa de intermediar intre idealurile morale, filosofice, forte reale, sociologice intre ordine si viata 2. Principiile libertatii si egalitatii garanteaza juridic si efectiv egalitatea indivizilor, adica procedeaza la propria sa limitare astazi este cunoscut faptul ca o societate civila are 3 drepturi absolute necesare: securitatea persoanei, libertatea individului si proprietatea 3. Principiile responsabilitatii responsabilitatea insoteste libertatea, trebuie realizata o delimitare precisa intre libertate si liberal arbitru responsabilitatea este un fenomen social, ea exprima un act de angajare a individului in procesul integrarii sociale libertatea omului se infatiseaza dintr-un intreit punct de vedere: libertatea in raport cu natura libertatea in raport cu societatea libertatea omului cu sine insusi 4. Principiile echitatii si a justitiei

acest principiu readuce in prim plan problema existentei unor prescriptii sau prevederi fundamentale preexistente, desprinse din ratiune sau dintr-o ordine supraindividuala si al caror

scop este acela de a da siguranta vietii sociale

intre acestea se numara echitatea si justitia cuvantul echitate provine din latinescul equitas= potrivire, dreptate, cumpatare actiunea principiului echitatii, priveste atat actiunea legiuitorului cat si activitatea de aplicare si interpretare a dreptului

Curs 6

Functiile dreptului
termenul functie vine de la latinescul function functionis = munca, indeplinire functiile dreptului reprezinta categoria ce serveste la determinarea olului active si multilateral al dreptului in viata si in activitatea societatii d.p.d.v. al destinatiei dreptului dreptul are ca scop regularizarea raporturilor sociale, canalizarea activitatii oamenilor in cadrul unor relatii de interes major, in confomitate cu o vointa generala acest scop este slujit de o serie de functii

Definitie:

Funtiile dreptului sunt acele directii fundamentale ale actiunii mecanismului juridic la indeplinirea caror participa intregul sistem al dreptului, precum si instantele special abilitate, cu atributii in domeniul realizarii dreptului

1. 2. 3. 4.

aceste functii sunt: Functia de institutionalizare a organizarii institutiilor politice Functia de conservare a valorilor fundamentale ale societatii Functia de conducere a societatii Functia normativa pentru a evidentia complexitatea sistemului juridic, mai trebuie adaugate functia educative si functia informative

1.

Functie de institutionalizare a organizarii institutiilor politice

se manisfesta ca drept prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiilor, modalitatea de exercitare a celor 3 puteri de stat organizarea si functionarea puterilor publice si a institutiilor politice fundamentale sunt concepute in maniera juridical, iar mecanismul raporturilor ce se nasc in procesul conditiilor politice este reglat prin intermediul dreptului 2. Functia de conservare a valorilor fundamentale ale societatii

ocrotind si garantand ordinea constitutionala, proprietatea, statul si rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat in procesul dezvoltarii sociale fiind un instrument al controlului social, dreptul: previne dezorganizarea asigura coeziunea interioara a colectivitatilor prin programarea si tipizarea unor conduite utile d.p.d.v. social sanctioneaza conduitele divizate dreptul ca sistem de normal, institutii si sactiuni formalizate, stabileste principiile de baza ale convietuirii sociale ca sistem formalizat, dreptul se caracterizeaza printr-o relative rigiditate a structurii sale

3.

Functia de conducere a societatii

fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea scopurilor social- politice, dreptul exercita un rol important in conducerea societatii actul juridic normative, este un act de conducere sociala in forma ei cea mai generala, legea este forma universala de exprimare a deziderentelor sociale majore imbratisand domeniul organizarii sociale, dreptul se circumscribe conceptului de proetica sociala din 2 considerente: 1. Mobilurile care pun in miscare activitatea legiuitorului, sunt esentialmente legate de nevoile reale ale societatii, de practica raporturilor interumane 2. Ca efect al aplicarii normei de drept, se produce o modificare a realitatii sociale prin faptul ca dreptul ofera o forma specifica de manifestare a raspunsurilor sociale si anume forma raporturilor juridice 4. Functia normativa

este o functie de sinteza, in sensul ca priveste si aspecte importante a celorlalte functii, aceasta devenind din nevoia subordonarii actiunii individuale, fata de conduita tip, prescrisa de normele juridice normativitatea juridica este o parte componenta a normative sociala si in consecinsta, atat individual cat si statul, organele sale, persoanele juridice isi desfasoara activitatea conform prescriptiilor normative ale dreptului

Curs 7

Dreptul in sistemul normativ social

1) Consideratii generale privind interactiunea sociala, conduita umana si reglarea normativa a acestuia
individual isi duce existenta in societate intr-un sistem corelat de relatii care il pun in contact nemijlocit si diversificat cu semenii sai

interactiunea reciproca a indivizilor si a colectivitatilor, formeaza viata sociala

o actiune umana, paote fi definite ca o transformare indusa deliberat de un agent in cursul firesc al evolutiei prin care se obtine o stare finala sau un produs ce satisface anumite trebuinte sau nevoi umane istoriceste determinate

actiunea indivizilor inzestrati cu constiinta si vointa realizeaza dinamica sociala in general, actiunile omului sunt determinate de interesele sale care sunt de moment sau de perspective; in acest fel actiunile si relatiile omului genereaza soc. iar relatiile sociale institutionalizate devin forte modelatoare ale indivizilor evolutia istorica actuala se caracterizaza prin cresterea gradului de complexitate a relatiilor dintre individ si societate, printr-o acuta diversificare si multiplicare a schimburilor economico-sociale activitatea umana se desfasoara intr-un cadru complex, social uman si fizic natural, fiinta umana implicate intr-o actiune putand exercita o actiune asupra mediului, dar sis a prevada si sa anticipeze cursul evolutiei la care participa
totodata fiinta umana poate sa selecteze din mai multe alternative vatianta optima de comportamnet

din multitudinea de dimensiuni ale unei activitati umane, un rol important il are dimensiunea normative, cea care impune agentului un model additional, o varianta la comportament, determinandu-i sau programandu-i anumite praguri normele sociale privesc comportamentele sociale trecerea din domeniul lui sein = ceea ce este in domeniul lui sollen= ceea ce trebuie sa fie rezultatele actiunii omului sunt evaluate in functie de rezonanta lor sociala sin u doar in functie de rezonanta personala
superioritatea omului asupra comportamentului animalului, consta tocmai in faptul existentei unui program in care omul isi prefigureaza rezultatul final al actiunii sale

pe langa scopul direct nemijlocit, actiunea umana realizeaza si o serie de scopuri indirecte, indepartate care depasesc uneori scopul initial al actiunii

2)

Sistemul normelor sociale

diversitatea relatiilor sociale determina existenta unei multitudini de norme sociale si in consecinta o varietate de forme printer care se influenteaza conduita oamenilor in cadrul acestor relatii multitudinea de norme sociale nu se echivaleaza niciun moment cu existenta anarhica a acestora existenta formelor variate de reglementare a activitatii oamenilor impune necesitatea delimitarii sistemelor normative, precum si analiza trasaturilor lor fundamentale sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme: A. etice B. abisnuelnice C. tehnice D. politice E. religioase F. juridice

A.

Corelatia normelor juridice cu normele etice

dreptul s-a desprins treptat din normele morale si din obieciuri in general in aprecierea raportului dintre drept si morala, teoria juridical a evoluat in 2 mari directii a) cea care a conceput dreptul ca un minim de morala (Justitia prin drept si norma) b) cea corespunzatoare pozitivismului juridic: statul este singurul temei al dreptului (Ordinea de drept fara morala) in cadrul primei orientari, morala constituie etica subiectiva, iar dreptul etica obiectiva morala apare si ca un criteriu de verificare a corespondentei dreptului pozitiv cu dreptatea, dreptul pozitiv trebuind sa se construiasca in temeiul unor scopuri morale normele juridice care contrazic principiile morale sunt injuste legea juridical reprezinta un mijloc important de educare morala legile influenteaza mentalitatile si morala fiecaruia statul este singurul temei al dreptului, in lipsa statului idea de drept este de neconceput influenta moralei asupra dreptului priveste atat procesul crearii dreptului cat si procesul de aplicare a sa

B.

Normele obiceiului

normele obieciului reprezinta o categorie importanta a sistemului normelor sociale in plan istoric, dreptul nu s-a desprins doar din morala si moravuri ci si din obiceiuri dreptul s-a dezvoltat in stransa legatura cu obiceiul, acesta devenind o forma de exprimare a dreptului

DEF: Obiceiul este o regula de conduita statornicita in cadrul convietuirii umane printr-un uz indelungat
ca norma sociala, obiceiurile sunt modele de conduita, ele exprima necesitati ale grupurilor sociale, sunt legate de valorile specifice grupului

DEF: Obisnuintele sunt modalitati de conduita statornicite pentru sistemul determinat, care nu trezesc obiectii si nu intalnesc reactii negative din partea mediului inconjurator
obisnuitele apar ca o deprindere individuala spre deosebire de aceasta, obiceiurile sunt modele de conduita ele presupun o anumita constrangere in recunoasterea valorilor de grup si in respectarea lor obiceiul apare ca un comportament pe care grupul social il impune membrilor sai alaturi de obiceiuri exista si uzurile, care au un caracter conventional, social uzurile, datorita caracteristicilor lor conventionale trebuie dovedite in fata instantelor

C.

Normele tehnice

sunt regulile care conduc procesul productiv ele statornicesc intre oameni in cadrul participarii lor la viata economica si social-culturala nerespectarea normelor tehnice, determina in numeroase cazuri si consecinte juridice societatea nu poate ramane descoperita in fata unor erori de utilizare a proceselor tehnologice pentru acest motiv, consecintele juridice ale nerespectarii normelor tehnice intervin mai frecvent in procesul de organizare sociala exista si norme tehnico-juridice cu pronuntat caracter metodologic EX: normele metodologice care conduc procesul elaborarii legilor -> norme tehnico- legislative-> presupune initierea proiectului, avizarea acestuia, depunerea sa, dezbaterea, adoptarea, promulgarea, publicare

Curs 8 Norma juridica

1. Notiunea si trasaturile normei juridice
norma juridical este celula de baza a dreptului, este sistemul juridic elementar dreptul nu poate exista si nici nu poate fi explicat in afara realitatii sale normative norma juridica este un etalon, un model de comportament, ea contine pretentiile si exigentele societatii fata de conduita membrilor sai in anumite categorii de relatii in general, cuvantul norma este echivalent cu cel de regula pentru a intelege trasaturile normei juridice este necesar sa se porneasca de la premise ca norma juridica de drept contine: ceea ce trebuie sa indeplineasca un subiect ceea ce el este indreptatit sa faca ceea ce i se recomanda sau este stimulat sa indeplineasca Trasaturile normei juridice: norma juridica are un caracter general si impersonal. Pentru a putea fi un etalon de conduita si a fi opozabila in mod egal si continuu fiecarui individ, norma juridica trebuie sa se adreseze impersonal destinatarilor sai norma juridica are cu caracter tipic. Acesta trasatura rezulta din generalitatea normei de drept. Ca model de conduita, norma de drept urmareste o reducere si o egalizare a insusirilor semnificative ale relatiilor sociale si neconsiderarea diferentelor individuale nesemnificative. Pentru a putea formula identical, repetabilul intr-o norma juridica, legiuitorul cauta generalul, ceea ce este universal intr-un ansamblu de relatii sociale si in raport de aceasta formuleaza tipul conduitei norma juridica implica un raport intersubiectiv. Norma juridica nu este doar o prescriptie general abstracta si tipica, ea imagineaza omul in raport cu semenii sai, are in vedere schimbul just intre persoanele aflate permanent in relatie. Se poate vorbi astfel despre caracterul bilateral al normei de drept norma juridica este obligatorie. Norma juridical are un character obligatoriu intervenind in domenii esentiale ale societatii. Ea contine prevederi care nu sunt lasate la liberal arbitru al subiectului. Ele sunt impuse acestuia intr-o varietate de modalitati. Obligativitatea normelor juridice este dictate de scopul acesteia si anume, necesitatea asigurarii ordinii sociale. Pentru a-si indeplini acest scop, norma juridical trebuie sa indeplineasca anumite conditii o sa corespunda structurii si necesitatilor superioare ale societatii o sa fie recunoscua ca efectiv obligatorie de catre majoritata destinatarilorei. obligativitatea normei juridice este asigurata prin constrangere exterioara, prin sanctionarea juridica

caracterul obligatoriu al normei juridice impune anumite precizari: o obligativitatea normei juridice este o trasatura a tuturor normelor indiferent de domeniul in care intervin, de forta actului normative in care este cuprinsa norma, de campul aplicabilitatii sale o obligativitatea normei juridice nu rezulta din frecventa aplicarii in viata a normei juridice. Exista norme care se aplica des sau foarte des, asa cum exista norme care se aplica rar sau foarte rar. Toate normele juridice, indiferent de frecventa aplicarii lor prezinta caracter obligatoriu

2. Definitia normei juridice

norma juridica reprezinta o regula de conduita generala si obligatotie al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinirea pe cale statala, iar in caz de nevoie prin constrangere

3.

Structura normei juridice

intrucat norma juridica alcatuieste elementul primar al sistemului de drept, ea reprezinta totodata si vectorul prin care mesajul legiuitorului ajunge la subiect legiuitorul descrie in norma juridica o anumite conduita, apoi conduita ceruta subiectului in circumstante date si in legatura cu care este fixate si o anumita forma de reactie conduita si sanctiunea alcatuiesc elementele normei juridice denumite si structura normei juridice analiza structurii normei juridice este realizata dintr-o dubla perspectiva: o perspective data de logica normei (structura logico-juridica) o perspective oferita de contrsangerea tehnico legislativa a normei juridice (structura tehnico-legislativa) a. Structura logico-juridica

d.p.d.v. al structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din urmatoarele elemente: ipoteza descrie imprejurarile in care intra in actiunedispozitia sau sanctiunea normei. In ipoteza, poate fi definite calitatea subiectului sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic dispozitia in dispozitie sunt cuprinse drepturile si obligatiile subiectelor participante la raportul social, conduita acestora. Dispozitia normei formeaza continutul acesteia sanctiunea - contine urmarile nefavorabile care survin in conditiile nerespectarii dispozitiei sau a ipostazei sau masurile de stimulare, de cointeresare a subiectului in vederea promovarii conduitei dorite

b.

Structura tehnico- legislative

constrangerea tehnico-legislativa a normei nu se suprapune totdeauna structurii logice a acesteia daca impartirea trihotomica alcatuieste structura interna si stabile a normei juridice, constrangerea sa tehnico-legislativa formeaza structura exterioara si dinamica acesteia

4.
-

Clasificarea normei juridice

A. Criteriul ramurii de drept se distinge norma juridica de drept civil, penal, adminsitrativ, constitutional, comercial

B. Criteriul fortei juridice a actului normativ o normele juridice cuprinse in legi (actul normative elaborate de Parlament si care are forta juridical suprema) o normele juridice cuprinse in decrete o normele juridice cuprinse in hotararile guvernamentale si ordonantele de govern o normele juridice cuprinse in acte normative elaborate de organele administrative publice locale decizii C. Criteriul structurii logico- juridice o norme juridice complete au structura trihotomica (ipoteza, sanctiune, dispozitie) o norme juridice incomplete majoritatea normelor juridice sunt complete in procesul elaborarii normelor, legiuitorul ia in calcul ansamblul corelatiilor, actelor normative pentru acest motiv, unele reglementari fac referire si se completeaza cu reglementarile prezente fie in acelasi act normative fie in alte acte normative aceste norme sunt considerate incomplete( ex: norme care nu contin sanctiuni) ->norme de trimitere si norme in alb pe cand normele de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act normative sau din alte acte normative prezente, normele in si vor completa cu dispozitii din acte normative ce urmeaza sa apara o o o D. Criteriul sferei de aplicare norme generale norme speciale norme de execptie

E. Criteriul gradului si intensitatii incidentei norme-principii= norme cardinale aceste norme sunt cuprinse si in Constitutie, in declaratii sau sunt deduse pe cale de interpretare ca principii generale de drept

F. Criteriul modelului de reglementare a conduitei o norme onerative = sunt acele norme care oblige subiectul sa savarseasca o anumita actiune o norme prohibitive = oblige subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni = norme imperative o norme permisive = sunt acele norme care nici nu oblige, nici nu interzic o anumita conduita, lanad la aprecierea subiectului alegerea unei conduite = norme supletive o o o o G. Dupa sociologia juridica norme punitive norme stimulative norme imperative norme supletive

Curs 9 Actiunea normei juridice

coordonatele fundamentale ale actiunii normelor de drept sunt spatial, timpul si persoana in principiu, norma juridical actioneaza pet imp nedeterminat intr-u spatiu dominat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecte care participa la circuitul juridic in cadrul acestui spatiu

I.

Actiunea in timp a normei juridice

timpul normei juridice, defineste durata acesteia, rezistenta sa cu o durata mai indelungata sau mai restransa de timp, normele juridice exercita un rol modelator si conservator uzura, deformarea sau moartea normelor juridice se prezinta ca un proces firesc care tine de natura lor si care pune problema creatiei unor norme noi a. Intrarea in vigoare a normei juridice

in privinta actiunii in timp a normei juridice, intrarea in vigoare a normei de drept este nemijlocit legata de imprejurarea ca orice noua reglementare adresandu-se oamenilor, trebuie sa fie cunoscuta de catre acestia in drept exista principiul nimeni nu si poate , scuza invocand necunoasterea legii de principiul norma juridical intra in vigoare de la data ducerii lor la cunostinta publica face exceptie de la acest principiu stiuatiile in care in continutul actului normative in care apare norma juridica se prevede intrarea in vigoare la o alta data decat publicarea normei din momentul intrarii sale in vigoare, norma juridica guverneaza deplin relatiile sociale din acest moment nimeni nu se poate sustrage comandamentului normei juridice pe motiv ca nu o cunoaste b. Principiile actiunii in timp a normei juridice

Caracterul activ al normei juridice: c. din momentul intrarii sale in vigoare, norma juridica este activa, ea actioneaza pentu viitor norma juridica nici nu retroactiveaza, nici nu ultractiveaza Iesirea din vigoare a normei juridice

acest moment aduce in prim plan idea limitelor in timp, pentru actiune desi legiuitorul elaboreaza de obicei normele pentru un termen nedeterminandu-l rezultatele actiunii de creatie juridica se afla sub semnul perisabilitatii

incetarea normei juridice are loc prin 3modalitati:

ajungerea la termen = atunci cand exista norme juridice cu termen sau norme juridice elaborate pentru o cauza exceptionala. Ajungerea la termen determina si incetarea actiunii normei juridice respective desuctitudinea = o norma juridica se considera cazuta In desuctitudine atunci cand formal ea este in vigoare, data fiind schimbarea conditiilor sociale-economice care au stat la aparitia sa, norma respective nu se mai aplica perimare sau invechire a normei juridice abrogarea = este cea mai importanta modalitate de scoatere din vigoare a normei juridice. Reprezinta cauza de incetare a actiunii normei de drept datorita intrarii in vigoare a unei noi norme nu trebuie confundata abrograrea normei juridice cu republicarea unei norme juridice in care nu se intalnesc decat cu titlu de exceptie reglementarii noi

II.

Actiunea normei juridice in spatiu si asupra persoanelor

norma juridical este teritoriala si personala in sensul ca actiunea in teritoriu statului si asupra cetatenilor sai in aceasta privinta unele legi, stabilesc principiul teritorialitatii: Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei norma juridica se aplica asupra cetatenilor sai -> principiul cetateniei active ea are incidenta si asupra cetatenilor straini aflati pe teritoriul Romaniei sau asupra apatrizilor teritorialitatea normei juridice nu este absoluta exceptia extrateritorialitatii priveste sediul misiunii diplomatice si imparte persoanele acestuia personalul unei misiuni diplomatice se compune din: personalul administrative si ethnic personalul diplomatic personalul de serviciu personalul diplomatic se bucura de imunitatea diplomatica (un sistem de drepturi si privilegii; ex: inviolabilitatea personalului diplomatic, scutirea de taxe si impozite)

Interpretarea normelor juridice. Forme si metode de interpretare

in procesul realizarii dreptului, interpretarea normei ce urmeaza a se aplica in vederea solutionarii unei cause printr-un act de aplicare reprezinta un moment foarte important necesitatea interpretarii este justificata de faptul ca in procesul aplicarii dreptului organul de aplicare trebuie sa clarifice cu toata precizia textul normei juridice, sa stabileasca compatibilitatea acesteia in raport de o anumita situatie de fapt

Tipurile interpretarii normei juridice

in T.G.D., interpretarea normei juridice se clasifica in: interpretarea oficiala = este obligatorie si mai poarta denumirea de interpretare cu forta juridica interpretarea neoficiala = interpretare doctrinara, este facultative fara forta juridica interpretarea oficiala este realizata de catre organe de stat care au atributii fie in procesul elaborarii normei juridice, fie in procesul aplicarii normei juridice interpretarea neoficiala este cuprinsa de obicei in operele stiintifice

Metodele interpretarii normei juridice

1) Gramaticala

are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins in norma juridica prin analiza gramaticala interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire al acestora in text, daca legiuitorul le foloseste in acceptiunea lor comuna sau intr-o acceptiune specific juridica 2) Istorica

urmareste sa explice intelesul normei juridice prin luarea in considerare a imprejurarilor sociale juridice care au stat la baza elaborarii si adoptarii legii este necesar ca interpretul sa recurga la traditia istorica 3) Sistematica

priveste modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin incadrarea sa in economia actului normative din care face parte sau prin raportarea sa la economia altor acte normative 4) Logica

implica aprecieri nationale realizate prin operatiuni de generalizare, de analiza logica a textului, o norma juridical, de analogie si prin aplicarea legilor logicii formale in realizarea metodologiei logicii, interpretul utilizeaza o serie de argumente ale logicii formale: ad absurdum (reducerea la absurd) per a contrario a majori ad minus ( cine poate mai mult poate si mai putin) a fortiori (mai mult decat ceea ce am facut) a pari organul de aplicare trebuie sa observe in activitatea sa textul legii, litera sa, dar si spiritul sau

ANALOGIA rezolvarea unei cause pe baza de analogie are loc, atunci cand organul de aplicare fiind sesizat cu solutionarea unei cause nu gaseste o norma corespunzatoare si el face apel fie la o norma asemanatoare Exista insa si situatia cand el nu gaseste o asemenea reglementare in nici o norma

Curs 10 Izvoarele dreptului

1)
1. 2.

Notiunea de izvor de drept

analiza izvorului dreptului a pus in lumina doua acceptiuni ale acestei notiuni: izvor de drept in sens material izvor de drept in sens formal

1. Izvoarele materiale ale dreptului sunt denumite si izvoare reale, sunt considerate adevarate dat-uri ale dreptului sau realitatii exterioare ale dreptului care determina actiunea legiuitorului sau dau nastere unor reguli izvorate din necesitatile practice 2. Izvoarele formale reprezinta forme de exprimare a normei de drept sensul juridic al notiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte, de modalitati prin care continutul normei de drept devine regula de conduita, se impune ca model de urmat in relatiile dintre oameni

EFICACITATEA NORMEI JURIDICE ESTE DATA DE FAPTUL CA EA ESTE PURTATOARE DE RATIONALITATE

Teoria juridica clasica a izvorului dreptului deosebeste: Izvoarele scrise, nescrise Izvoarele oficiale, neoficiale Izvoarele directe, indirecte

de exemplu, obiceiul este un izvor nescris, actul normative se prezinta intotdeauna sub forma scrisa, obiceiul si doctrina: izvoarele neoficiale, legea si jurisprudenta, izvoarele oficiale actul normative-> izvor direct obiceiul sau normele elaborate de O.N.G.-uri-> izvoare directe sau mediate

Clasificarea izvoarelor formale ale dreptului:

studiul izvoarelor dreptului, conduce la concluzia existentei unei diversitati de izvoare necesitatea unei multitudini de forme de exprimare pe care dreptul si le constituie, este determinat de multitudinea relatiilor sociale care reclama reglementarea juridica Izvoarele formale ale dreptului sunt: obiceiul juridic practica judecatoreasca si precedentul judiciar doctrina contractul normativ actul normativ 1. Obiceiul juridic (cutuma)

obiceiul este cel mai vechi izvor de drept ca regula sociala, obiceiul precede dreptului a aparut in treapta primitiva de dezvoltare sociala, fiind expresia unor necesitati pe care orice societate le resimte, necesitati legate de conservarea valorilor comunitatii obiceiul este rodul unei experiente de viata a unei comunitati, al repetarii unei practici

NU TOATE OBICEIURILE IZVOARE ALE DREPTULUI

CREATE

DE

SOCIETATE

DEVIN

Mecanismul trecerii unui obicei din sistemul general al normelor sociale in sistemul izvorului dreptului este marcat de 2 momente importante: a) Statul prin organele sale legislative sanctioneaza un obicei si il incorporeaza intr-o norma oficiala b) Obiceiul este invocat de parti ca norma de comportament in fata unei instante de judecata si aceasta il valideaza ca regula juridica in plan istoric, obiceiul juridic sau dreptul consuetudinar a alcatuit prima forma a dreptului pozitiv, un fel de drept rudimentar cutumele reprezinta o practica atat de inradacinata incat oamneii socotesc ca prin ele isi exercita un drept pozitiv cutuma implica o indelungata practica sociala, se intemeiaza pe cazuri concrete la care se face apoi referire fiind evocate ca precedente de principiu nu se recunoaste calitatea de izvor de drept obiceiului care ar contine o regula contrara ordinii publice si moravurilor si nici cutumei care ar abrogao lege in vigoare in present, obiceiurile opereaza mai mult in privinta interpretarii vointei partilor si chiar a legilor in Dreptul International Public (DIP), cutuma este un izvor principal de drept alaturi de tratat in dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici functionand principiul legalitatii pedepsei si al incriminarii -> izvorul dreptului penal este lege scrisa 2. Doctrina

cuprinde analize, investigatii, interpretari pe care specialistii le dau fenomenului juridic practica legislativa si cea a dreptului nu ar putea exista si nu ar putea fi eficiente fara teoria juridica solutiile si interpretarile doctrinei sunt totdeauna fondate pe cazuri practice, pornesc de la fapte reale, iar apoi pe cale de generalizare sunt interpretate theoretic si explicate sistemul actual al izvorului dreptului nu mai retine doctina ca sursa creatoare nemijlocita de drept, vorbindu-se astfel despre rolul indirect al doctrinei in conditiile formarii de noi tipologii juridice si reproduce intregul sistem al izvoarelor dreptului fiind recunoscuta si doctrina ca izvor de drept

3.

Practica judecatoareasca si precedentul judiciar

practica judecatoreasca denumita si jurisprudenta este alcatuita din totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de toate instantele de toate gradele instantele de judecata solutioneaza anumite cause ce se deduc in fata lor si pronunta hotarari pe baza legii precedentul este autoritatea pe care o poate avea o decizie judecatoreasca fata de cauzele analoage in plan istoric, jurisprudenta a jucat un rol important ca izvor de drept min dreptul roman in sistemele juridice ale civilizatiei anglo-saxone, jurisprudentei i se recunoaste rolul de izvor de drept, adica dreptul comun (comme allow) este alcatuit din hotararile judecatoresti si obiceiuri juridice 4. Contractul normativ

in dreptul constitutional reprezinta izvor de drept in material org. si a functionarii structurii federative a statelor in ramura dreptului muncii si a securitatii sociale, contractul normativ este izvor de drept sub forma contractelor colective de munca in D.I.P., contractul normativ sub forma tratatului reprezinta izvorul principal de drept contractiile normative sunt contractiile care nu privesc nemijlocit drepturile si obligatiile unor subiecte determinate, ci are in vedere reglementari cu caracter generic 5. Actul normativ

are cea mai mare importanta in sitemul izvoarelor dreptului, fapt determinat de locul proeminent pe care il detine actul normativ in sistemul izvoarelor de drept cat si de notiuni care tine de trasaturile, de continutul si de forma ale acestui izvor juridic in sens larg si comun al termenului, legea inseamna orice regula de drept obligatorie totalitatea actelor normative alcatuiesc dreptul scris actul normativ este izvor de drept creat de organe ale autoritatile publice investite cu componente normative sistemul actelor normative juridice este compus din: legi, decrete, hotarari si ordonante ale guvernului, reglementari ale ministerelor si ordine ale ministrilor, decizii ale organelor adminsitratiei publice locale