Ce este omul?

Problema centrala a filosofiei o constituie intelegerea si explicarea fiintei umane. Termenul de natura umana vizeaza ansamblul caracteristicilor care definesc fiinta umana,exprimand,astfel,esenta umana si diferentiind-o de cea a altor fiinte.Cu tot efortul de a-l defini intr-o maniera cat mai clara si completa,nimeni nu a reusit sa-i surprinda omului,cu adevarat,credinta. Filosof francez contemporan, M Bergson, in Evolutia creatoare, argumenteaza ca din punct de vedere al inteligentei, trasatura caracteristica a omului nu este aceea de a fi (Homosapiens), asa cum au semnalat-o filosofii din atichitate, ci homofaber deoarece in fond inteligenta este capacitatea de a fabrica obiecte artificiale, in particular, de facut unelte, si de a varia la infinit fabricarea lor. De altfel, omul si animalul poseda inteligenta si instinct, dar in timp ce animalul actioneaza mai mult din instinct, care tinde la inteligenta, fara sa o atinga vreodata, la om instinctul este un corelat al inteligentei, fara sa se opuna acesteia. Animalul stie sa foloseasca ocazional un instrument fabricat, sau,cel putin, sa-l recunoasca, dar el nu ajunge sa produca obiecte artificiale de care sa se poata servi, iar la om, spune Bergson, inventia mecanica a constituit punctul de plecare al inteligentei. Concluzia lui Bergson este legata de necesitatea regandirii esentei umane inspre dimensiunea ei practica. Considerat cel mai important antropolog crestin al secolului al XVII-lea,Blaise Pascal asociaza sentimentul orgoliului ratiunii cu cel al nimicniciei, provocat de infinitatea universului. Pascal considera omul o mare enigma, pe care gandirea nu o poate descifra. Filosofii care s-au raportat la om l-au privit unilateral, remarcand fie maretia, fie nenorocirea sa. Fiinta mizerabila, incapabila de adevar absolut, omul se superiorizeaza prin raportare constienta la infinitatea oarba a universului. Concluzia lui Pascal este legata de necesitatea recunoasterii maretiei conditiei umane, deoarece partajul mizeriei si grandorii, constitutiv naturii umane, are ca unic remediu credinta. Aristotel pleaca de la faptul ca oamenii nu sunt indivizi izolati ci, dimpotriva, omul este din natura un animal social, iar omul antisocial ar fi, prin urmare,ori supraom,ori fiara.

Omul, au remarcat insa ganditorii antici, poseda un limbaj articulat fata de limbajul nearticulat al animalelor, ca mijloc de exprimare a senzatiilor de placere si de durere. Existenta limbajului articulat face posibila existenta statului, caci el este motor al moralitatii exprimand ce este drept si nedrept, bine si rau. La Aristotel natura nu creaza fara scop, menirea statului este realizarea dreptatii, iar dreptatea este o virtute pe care individul, izolat, nu o poseda, deoarece virtutea presupune raportul dintre cel putin doua persoane. Plecand de aici spunem ca statul are o finalitate morala: realizarea dreptatii in vederea binelui. Filosofia lui Lucian Blaga (1895/1961) este o reflectie originala asupra conditiei umane, Blaga defineste omul ca existenta intru mister si pentru revelare, existenta a carei specificitate o reprezinta creatia culturala ca fenomen specific uman. Conform acestei conceptii, traind intru mister si pentru revelare, omul este cu totul altceva decat animalul, care traieste intru imediat si pentru securitate.Pentru Blaga, omul nu este mai mult decat animalul, ci este altceva. Animalul traieste obligat de instinct la dependenta de nevoile imediate si de gasirea securitatii, fara ca palpairea lui de constiinta sa fie suficienta pentru a descifra misterele lumii. Blaga considera ca omul traieste atat in orizontul lumii concrete, cat si in orizontul misterului, care ii este propriu. Omul are acces la mistere gratie destinului sau creator, fiind singurul in masura sa creeze,de la unelte si constructii pana la institutii si opere de arta, iar ceea ce le uneste este caracterul lor metaforic revelatoriu. De asemenea, filosofi ca Rene Descartes,J.J. Rousseau ori Immanuel Kant s-au preocupat de analiza fiintei umane si a conditiei umane ,fiecare avand o viziune proprie asupra acestei problematici.Cred ca fiecare dintre acestia prezinta idei plauzibile,palpabile,omul fiind o fiinta extreme de complexa,probabil cea mai complexa din Univers,iar din acest motiv nu ne putem limita doar la ideile unui singur filosof,a unei singure persoane.Consider ca omul,cu toata complexitatea si ambiguitatea sa,pana la urma,este doar o creatura,o fiinta limitata insa faptul ca oamenii vor sa depaseasca acest stadiu primar,rudimentar,ii face superiori fata de celelalte fiinte.

In concluzie,putem spune ca omul reprezinta cea mai misterioasa si enigmatica fiinta,doar viziunea proprie putandu-l defini partial,insa niciodata fiinta umana nu va putea fi explicata complet,fapt ce ne plaseaza in centrul crearii Universului.

Nume:Stoica Prenume:Mihai Cosmin Clasa: XII D