1

ANDREI MIROIU


BALAN I HEGEMONIE. ROMANIA N POLITICA
MONDIAL, 1913-1989



Tritonic
Bucureti, 2005



PARTEA I-A
PUTERILE MINORE N POLITICA INTERNATIONAL




I.1. Scopul yi fundamentele lucrrii

Aceast lucrare reprezint un demers realist de a ntelege comportamentul unei puteri minore,
Romnia, n raport cu propriul subsistem al relatiilor internationale. Voi ncerca, pe de o parte, s critic
teoriile realiste actuale care trateaz problematica puterilor minore si s alctuiesc o viziune contextualizat
pentru principalul obiectiv al cercetrii. Pe de alt parte, voi ncerca s nteleg comportamentul Romniei ca
actor international axndu-m pe cele mai relevante teste din punctul de vedere al perspectivelor realiste:
deciziile privind conIlictul militar si pozitia n sistemele de aliante. Propria viziune asupra modului n care se
structureaz politica puterilor minore pornind de la constngerile sistemului international, anuntat n prima
parte a tezei, va Ii testat n cele dou prti ale lucrrii care vizeaz problematica romneasc. A doua parte a
lucrrii va viza comportamentul Romniei n momentele deciziilor esentiale pentru supravietuirea sau
mrirea unui stat, cele privind acceptarea sau neacceptarea conIlictului militar, din punctul de vedere al
disputei teoretice legate de actiunile de balansare si de aliniere. A treia sectiune va ncerca, bazndu-se pe
principiile analizei strategice si ale analizei diplomatice s nteleag rolul Romniei ntr-un cadru al
hegemoniei de pace, determinat de plasarea n blocul estic ntre 1945 si 1989-1991.
2
Rzboiul interstatal a Iost perceput n literatura clasic a relatiilor internationale drept Ienomenul
central al oricrei investigatii generatoare de teorii n domeniul politicii mondiale
1
. Realismul ader la
convingerea c rzboiul este inerent n structura unui sistem alctuit din state suverane. Statele se identiIic
n mod istoric prin relatiile dintre ele, aIirmndu-si existenta si deIinindu-si granitele prin uzul de Iort sau
imanenta amenintare cu Iorta. Atta vreme ct comunitatea international va Ii constituit din state suverane,
rzboiul dintre ele va rmne o posibilitate
2
si, drept urmare, principalul obiect de studiu al relatiilor
internationale. Chiar si recuperrile ulterioare ale unor clasici ai literaturii politologice pentru a se legitima n
nota oricrei stiinte sociale prin rdcinile culturale europene ale disciplinei au servit pentru a demonstra
acest scop. R:boiul pelopone:iac al lui Tucidide este considerat astzi prima oper teoretic de proportii din
domeniul relatiilor internationale si pentru c s-au gsit n cuprinsul lucrrii pasaje care justiIic teoriile
contemporane ale balantei puterii, ale Iormrii subsistemelor hegemonice sau ale schimbrii politice
internationale
3
. Principele lui Machiavelli este citat att de Irecvent astzi ca alt oper clasic Iondatoare a
domeniului si pentru c reprezint un manual renascentist care leag pentru prima oar aliantele politico-
militare, realitti imuabile n politica grupurilor umane, de ideea modern de natiune, justiIicnd astIel
rzboiul ca modalitate de alctuire a statului national modern, entitatea politic ce a dominat raporturile
politice globale n ultimele sase secole
4
. Leviathan al lui Hobbes este amintit adesea ca principala contributie
clasic la Iormarea unei IilosoIii sceptice a relatiilor internationale si pentru c principalele opere realiste
opereaz cu o deIinitie a strii anarhice a sistemului international sau cu o deIinitie a unei posibile societti
de state Ioarte apropiat de cea Iolosit de gnditorul englez
5
.
Ceea ce reprezint un lucru uimitor pentru cititorul avizat al relatiilor internationale este schizoIrenia
ntre principalele personaje internationale ale operelor lui Tucidide si Machiavelli si constructia ulterioar a
teoriilor realiste privind structura sistemului international si comportamentul statelor n interiorul acestuia.
ntr-adevr, cei doi autori au Iormulat proto-sisteme de reIlectie asupra politicii interstatale pornind de la
comportamentul prezumat al unor puteri minore. Rzboiul pentru suprematie dintre Atena si Sparta pentru
controlul Eladei a Iost perceput de cei mai multi dintre analisti drept un conIlict international ntr-un sistem
interstatal nchis (cel al statelor de pe teritoriul actual al Greciei), unii mergnd pn la a spune c avem aici
un prim exemplu de bipolaritate instabil, care degenereaz n conIlict deschis ntre polii sistemului. Acesti
autori opereaz, ns, doar cu jumtti de msur. Dac ntr-adevr puterea Atenei sau a Spartei nu putea Ii
comparat cu cea a micutei Corcyra, de la care s-a iscat ntregul conIlict, nici cele dou state-cetti nu
nsemnau prea mult din punctul de vedere al Iortei relative Iat de hegemonul veritabil al sistemului
interstatal din acea perioad, Imperiul Persan. Departe de a constitui un sistem nchis, Elada lui Tucidide
reprezint doar un subsistem de relatii interstatale situat la periIeria sistemului interstatal al Mediteranei de
est si Orientului din secolul al V-lea . Hr., n care dou puteri minore intr, urmnd regulile balantei de
putere, ntr-o competitie pentru dominarea regiunii bazndu-se pe neimplicarea puterii majore din zon. De-
abia sapte decenii dup sIrsitul acestui conIlict si dup moartea lui Tucidide o alt putere minor,
Macedonia, ridicndu-se pe slbiciunile Atenei si Spartei, va domina subsistemul grecesc al relatiilor
internationale si va concura, ca putere major de aceast dat, Imperiul Persan n lupta pentru hegemonie n

1
Lucrarea generatoare a cadrului metodologic al relatiilor internationale din perspectiv realist porneste tocmai de la analiza
conIlictelor interstatale, vezi Kenneth N. Waltz Omul, statul i r:boiul. O anali: teoretic, (Iasi: Institutul European, 2001). Vezi
pentru centralitatea rzboiului n ansamblul cercetrii n domeniul relatiilor internationale Jeremy Black 'War and the World,
1450-2000 n The Journal of Military History, Vol. 63 (July 1999), pp. 669-681.
2
Michael Howard The Causes of Wars and Other Essays, (Cambridge: Harvard University Press, 1983), p. 25.
3
Thukydides R:boiul pelopone:iac, (Bucuresti: Ed. Casei scoalelor, 1941).
4
Niccolo Machiavelli Principele, (Bucuresti: Ed. Minerva, 1994).
5
Thomas Hobbes Leviathan, (London and Melbourne: Dent, 1983).
3
Orient. La Iel, personajele principale ale lucrrii lui Machiavelli care au inspirat suma de reIlectii Iondatoare
a disciplinei relatiilor internationale erau un numr de puteri minore. Sttuletele italiene nu mai alctuiau, n
primele dou decenii ale veacului al XVI-lea un sistem nchis al relatiilor internationale, cum unii autori
consider c ar Ii Icut-o n prima jumtate a secolului XV
6
. Ele nu mai erau dect un set de juctori cu puteri
minuscule n lupta pentru dominarea bogatei peninsule, competitie n care erau angrenate, dinspre anii 1494-
95, puterile majore ale sistemului relatiilor interstatale europene, Franta, nou Iormatul regat spaniol si mai
vechiul pretendent la hegemonie n Italia, SIntul Imperiu Roman de natiune german
7
.
Interesul acestui excurs n receptarea contemporan a operelor antice sau renascentiste mi se pare
destul de justiIicat din perspectiva pozitiilor teoretice pe care ncerc s le sustin n prezenta carte.
Teoreticienii realisti contemporani au preluat multe din conceptele pe care gnditorii mai vechi le-au introdus
n reIlectia politologic. Unele din conceptele care structureaz n prezent modul de rationare realist n
problemele internationale, cum ar Ii anarhia, balanta de putere, hegemonia, aliantele politico-militare,
societatea international sunt regsite n contexte Ioarte apropiate de cele Iolosite astzi n lucrrile clasicilor
relatiilor internationale. Dar aici se opreste, n mare msur, interesul pe care curentul principal al cercetrii
domeniului politicii mondiale a nteles s l acorde acestori lucrri Iondatoare. Nivelul de analiz statal
8
,
preluat tot de la Herodot, Tucidide sau Machiavelli, este alterat datorit sustinerii, larg rspndite mai ales n
mijlocul neorealistilor, potrivit creia conceptele si teoriile contemporane din relatiile internationale sunt
valabile doar pentru analiza si prezicerea comportamentului principalilor actori ai realittii internationale,
puterile majore. Desi clasicii domeniului si-au pornit analiza si au Iormat conceptele esentiale ale domeniului
pornind tocmai de la studiul unor puteri minore, scolile contemporane de reIlectie nu au nteles s acorde
important acestui amnunt. N-ar trebui s ne mire totusi aceast indiIerent radical Iat de rolul si
semniIicatia puterilor minore. Teoria relatiilor internationale, asa cum o cunoastem pn n momentul de
Iat, a Iost elaborat n cadrele sale Iundamentale (si realismul, n ciuda lucrrilor lui E.H. Carr, nu Iace
exceptie) n perioada Rzboiului Rece. Este Ioarte usor de argumentat Iaptul c pentru ntelegerea proceselor
Iundamentale si a competitiei generale pentru putere din perioada respectiv ne sunt suIiciente analizele
bazate exclusiv pe cele dou puteri mondiale ale perioadei 1945-1991
9
. E mai greu de sustinut ns c acest
argument este valabil pentru orice mod de polarizare a sistemului international. Mai mult, asa cum voi
ncerca s art pe parcursul prtii a treia, rolul puterilor minore n sistemul bipolar nu trebuie exagerat n nici
unul dintre cele dou sensuri posibile: departe de a Ii Iost decisive pentru purtarea conIlictului rece, puterile
minore se constituiau n variabile esentiale ale calculului de putere n Rzboiul Rece.
I.2. Problema puterilor minore

n cele ce urmeaz voi ncerca s discut necesitatea existentei unui demers teoretic al relatiilor
internationale bazat pe considerarea puterilor minore ca pe un tip special de actor, esential att pentru
ntelegerea unor caracteristici ale sistemului international, ct si pentru orice posibil predictie cu privire la
politica interstatal. Demersul pe care nteleg s-l ntreprind porneste dintr-o proIund insatisIactie legat de

6
Michael Mallett "Condotierul" n Eugenio Garin (ed.) Omul Renaterii, (Iasi: Ed. Polirom, 2000).
7
Toate acestea sunt bine prinse n R.G.D. LaIIan "The Empire under Maximilian I", J.M. Batista i Roca "The Hispanic Kingdoms
and the Catholic Kings" si Cecilia M. Ady "The Invasions oI Italy", toate n G. R. Elton (ed.) The New Cambridge Modern History
vol. I The Renaissance 1493-1520, (Cambridge: Cambridge University Press, 1971).
8
Si acesta este unul din nivelurile prin care putem ntelege cel mai bine Iortele politicii internationale, Waltz op. cit., p. 242.
9
Articolul din 1990 al lui John Mearsheimer 'Back to the Future: Instability in Europe AIter the Cold War n International
Security, Vol. 15, No. 1 (Summer 1990), pp. 5-56 are, n ciuda predictiilor inIirmate de trecerea anilor, marele merit de a deprta
analiza realist de la cuantiIicarea preIerintelor superputerilor spre considerarea puterilor minore si a majorelor nesemniIicative
nuclear.
4
modul n care teoreticienii contemporani ai relatiilor internationale au nteles s se raporteze la puterile
minore, att ca subiecte ale unui demers stiintiIic, ct si ca actori ai relatiilor internationale.
Realistii secolului XX si cei ai nceputului de secol XXI au maniIestat, n cel mai Iericit caz, o
anumit condescendent Iat de rolul puterilor minore n dinamica puterii din sistemul international. Hans
Morgenthau nega puterilor minore pn si un rol elementar n Iixarea propriilor strategii de politic extern:

,soarta neutralittii statelor mici nu va Ii decis de acestea, ci de Marile Puteri, decizii luate pe baza
intereselor lor reale sau prezumate, nu pe baza Iormulelor legale si a principiilor ideologice
10
.

Uimitoare este persistenta multor realisti ntr-o convingere ce-si are originea nu doar n operele
istoricului Treitschke, ci si n ntregul biologism politic al secolului XIX, dup care puterile minore sunt
inevitabil destinate unui traseu scurt si tragic prin politica mondial
11
. Ceea ce Iace rizibil o asemenea
conceptie este tocmai evolutia sistemului international n ultimul secol si jumtate, spre o din ce n ce mai
mare Iragmentare a sistemului de state si spre o continu sporire a numrului puterilor minore. S comparm,
spre exemplu, starea sistemului european de state n iunie 1914 cu cea a aceluiasi sistem n anul 2004. Vom
constata c, dintre cele sase mari puteri existente n 1914 (Imperiul tarist, Imperiul German, Austro-Ungaria,
Imperiul Britanic, Franta si Italia cci Imperiul Otoman iese deIinitiv din rndul marilor puteri europene
dup alungarea sa cvasitotal din Balcani n anii 1912-13) una a Iost stears de pe harta politic a lumii iar
toate celelalte cinci au suIerit sensibile pierderi teritoriale (incluznd aici si imperiile coloniale) si pierderi
relative de putere, cu greu dou dintre ele (Rusia si Marea Britanie) putnd constitui si astzi puteri
mondiale
12
. Dac ne vom uita ns la puterile minore existente pe harta politic a Europei n 1914, vom
constata nu doar Iaptul c nici una dintre ele nu a disprut permanent n aceast perioad (singurul posibil
contraexemplu ar Ii Muntenegrul, dar tendintele sale de independent sunt Ioarte evidente acum), dar c
multe din ele au teritoriul sporit Iat de perioada belle epoque. Mai mult, sIrsitul Iiecreia dintre cele trei
conIruntri majore pentru putere din Europa secolului XX a dus la o sporire a numrului puterilor minore
europene
13
. Mai mult, destui autori tind s Iie inconsistenti cu realitatea atunci cnd neag rolul puterilor
minore n crizele internationale majore. Ambele rzboaie calde hegemonice ale secolului de-abia ncheiat au
nceput ca rzboaie ntre o putere major si una minor, n conditiile n care de Iiecare dat puterea major
agresoare a ncercat din rsputeri s evite escaladarea conIlictului
14
. Crizele Iundamentale ale Rzboiului
Rece nu au vizat niciodat raporturile directe de putere dintre superputeri, ci comportamentul lor din propriul
subsistem hegemonic (cazurile Cehoslovacia 1948, Berlin 1948-1949, Ungaria 1956, Cehoslovacia 1968,
Polonia 1980-81) sau tentativele expansioniste n aIara sIerei hegemonice, ntreprinse tot pe seama unor

10
Hans J. Morgenthau ,International AIIairs: The Ressurection oI Neutrality in Europe n The American Political Science Review,
Vol. 33, No. 3, (June 1939), p. 486.
11
Pentru viziunea lui Treitschke vezi Michael Handel Weak States in the International System, (London: Frank Cass, 1981), p. 6.
12
Exist putine relatri mai reusite ale complexului traseu al puterilor majore europene n secolul XX dect cele dou mari lucrri
realiste speculative ale ultimelor dou decenii, Paul M. Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and
Military Conflict from 1500 to 2000, (London: Fontana Press, 1990) si John J. Mearsheimer Tragedia politicii de fort, (Bucuresti:
Ed. Antet, 2003).
13
Pentru sporirea numrului puterilor minore europene n urma conIlagratiilor secolului XX vezi Birthe Hansen 'Globalization and
European State Formation 1900-2000 n Cooperation and Conflict, Vol. 37, (2002), pp. 303-321.
14
Debutul celor dou conIlagratii de amploare este gritor analizat n Charles S. Maier 'Wargames: 1914-1919 n Journal of
Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988), pp. 819-849 si P.M.H. Bell The Origins of the Second World War in Europe (New
York: Longman, 1997).
5
puteri minore (Coreea 1951-53, Suez 1956, Cuba 1962, Orientul Mijlociu n 1967 si 1973, AIganistan 1979
sunt tot attea exemple gritoare)
15
.
Pentru a intra n substanta argumentului meu va trebui s discut, pentru nceput, att modul n care s-a
maniIestat aversiunea realistilor contemporani Iat de rolul puterilor minore n politica mondial n primele
decenii ale articulrii unui demers teoretic realist, ct si acceptiunile moderne pe care aceste puteri le au n
studiul relatiilor internationale.



I.3. Problema clasificrii puterilor n realism

Realistii contemporani s-au multumit cel mai adesea s studieze politica puterilor majore ca Iapt ce
poate genera o teorie cuprinztoare a relatiilor internationale. Unul din demersurile esentiale ale teoriei
realiste contemporane se bazeaz pe Iaptul c ntelegerea Ienomenelor internationale porneste n mod
Iundamental doar de la distribuirea capacittilor economice si militare ntre juctorii esentiali ai sistemului,
caci nu putem Iormula propozitii cu pretentii de generalizare pornind de la actori internationali cum ar Ii
Costa Rica sau Malaezia
16
. Cine sunt ns acesti juctori principali? Cum sunt ei clasiIicati de demersurile
realiste din relatiiile internationale? Cum s ne descurcm n htisul de denumiri si ntelesuri diIerite, Iiecare
cu propria pretentie de validitate? Pn si unul dintre cele mai bune manuale realiste clasiIic actorii
internationali principali n puteri majore, mondiale, dominante, puteri maritime, continentale sau regionale
17
.
Problema clasiIicrii puterilor mi se pare Iundamental pentru construirea unui demers realist integrator.
Doar ntelegnd n mod adecvat natura juctorilor internationali putem ajunge la construirea unor teorii
consistente ale politicii mondiale, cci, asa cum am artat anterior, perceperi distorsionate sau negri voite
ale statutului veritabil al unor actori au dus la alctuiri teoretice cu origini cel putin dubioase.
Chestiunea major a clasiIicrii actorilor internationali tine n mod Iundamental de criteriile cu care
se opereaz n deIinirea lor. n cele ce urmeaz voi analiza cteva dintre deIinitiile mai des ntlnite privind
natura puterilor majore. Criteriile cu care se opereaz ndeobste n catalogarea unei puteri ca Iiind un actor
esential sunt legate de ntinderea capacittilor materiale si manageriale, ntinderea intereselor sale,
capacitatea de a Iace Iat unui conIlict armat major si importanta diplomatic relativ. DeIinitiile cu care se
opereaz au n calcul Iie prioritar unul dintre aceste criterii, Iie o combinatie ntre acestea. Voi arta pentru
nceput Iaptul c nici unul dintre aceste criterii nu poate Iurniza de sine stttor o deIinitie a puterilor majore,
apoi voi analiza combinatiile acestor criterii pentru a ajunge la o solutie cu un grad de acoperire ct mai larg.
Una dintre principalele probleme metodologice, relevant pentru ansamblul studiului meu, trebuie
discutat aici. Care va Ii trmul de testare al teoriei? Sunt suIiciente discutiile privind consistenta si coerenta
teoriilor n relatiile internationale? Rspunsul la care ader este un nu categoric. Consider c spatiul veritabil
de testare nu poate Ii dect laboratorul stiintelor politice, istoria organizrilor politice umane, n cazul
relatiilor internationale istoria militar si diplomatic a actorilor internationali. Istoria este mult mai mult
dect o disciplin auxiliar studiului relatiilor internationale, cum au ncercat s sustin unii dintre realistii

15
Pentru ntelegerea crizelor Rzboiului Rece sunt esentiale Henry Kissinger iplomatia, (Bucuresti: Ed. All, 1998), Martin
McCauley Rusia, America i R:boiul Rece 1949-1991, (Bucuresti: Ed. All, 1999), Peter Calvocoressi Politica mondial dup
1945, (Bucuresti: Ed. All, 2000), Joseph S. Nye Understanding International Conflict, (NewYork: Longman, 2003).
16
Kenneth N. Waltz Theory of international politics, (New York: Mc Graw-Hill, 1979), p. 72.
17
Martin Wight Politica de putere, (Chisinu: Ed. Arc, 1998).
6
reIormati dup Rzboiul Rece
18
. n acelasi timp, istoria diplomatic si militar nu poate constitui singura
modalitate de abordare a problematicii relatiilor internationale, ntruct caracterul su idiograIic si adeseori
meIienta practicantilor ei Iat de orice Iorm de teorie duc la lipsa de relevant a unui asemenea tip de
cercetare pentru problemele prezente ale politicii mondiale
19
. Mai degrab, nclin spre viziunea
complementarittii celor dou tipuri de abordri. Pe de o parte, istoria este poligonul de testare a teoriilor
Iormulate n stiintele politice. De ele vor Ii inIirmate categoric de acest test, e greu de aIirmat c valoarea lor
e ceva mai mult dect a jocului cu silogismele din mnstirile Vrstei de Mijloc. De ele vor Ii conIirmate, nu
rmne dect s cutm alte metode de a ncerca s le IalsiIiem, pentru ca ele s rmn teorii cu pretentii
stiintiIice
20
. Pe de alt parte, istoria politic nu spune n sine prea multe despre domeniul relatiilor
internationale. Nu se poate substitui unei discipline sociale ntruct nu trateaz problemele prezentului si
viitorului, iar scopul su nu e orientat spre descoperirea tipurilor de regularitti care s duc la generalizri
tari cu privire la problemele politicii mondiale. Mai mult, aversiunea sa Iat de teoriile explicative largi
mpiedic o colaborare eIicient ntre cele dou tabere de cercetare. n vreme ce istoricii sunt nc preocupati
de stabilirea ct mai exact a veridicittii unor anumite tipuri de relatri privind Iaptele trecute, politologii
sunt interesati de crearea unor modele teoretice cu valabilitate pentru prezent si eventual viitor. AstIel,
vine mai degrab dinspre domeniul stiintelor politice necesitatea teoretic a unei Iamiliarizri cu discursul
istoric
21
. n acelasi timp, nu intr n preocuprile directe ale politologului lucrul cu documentele primare.
Trebuie s ne asteptm si s ne asumm Iaptul c multe din erorile teoreticienilor din stiintele sociale vor
veni din literatura secundar, adeseori incomplet sau depsit, pe care acestia o consult. n acelasi timp
tocmai aceast literatur secundar este esential pentru studiul politic al realittii sociale, ntruct ea, si nu
documentele primare, constituie Iundamentul pe care se construieste att educatia popular, ct si
cunoasterea decidentilor politici. Pe un asemenea trm vor Ii testate, n cele ce urmeaz, principalele criterii
si teorii realiste.


I.4. Critica defini(iilor puterilor majore

Cel mai usor criticabil dintre toate criteriile Iolosite, dar si cel mai important este desigur cel viznd
analiza ntinderii capacittilor materiale si manageriale ale unui stat pentru ntelegerea locului unui actor pe
scena politicii mondiale. Prima deIinitie legal a marilor puteri, aprut n tratatul de la Chaumont din martie
1814
22
ncheiat ntre Anglia, Austria, Prusia si Rusia n momentul colapsului imperiului napoleonian nscria
n acest club doar pe acele state care puteau mobiliza mpotriva unei noi tentative revolutionare Iranceze Iorte
armate mai mari de 60000 de oameni, pe care s le mentin prin Iorte proprii n teatrul de operatiuni. De
altIel, chiar pentru perioada n care calculul de politic extern se Iace exclusiv pe baza unor considerente
legate de balanta de putere prezumat (si aceast perioad cuprinde n mod evident linistitul secol al XIX-lea
dac nu si n bun parte anii 1930) criteriul mrimii Iortelor armate si a capacittii de a le mobiliza,

18
Colin Elman, Miriam Fendius Elman 'Diplomatic History and International Relations Theory. Respecting DiIIerence and
Crossing Boundaries n International Security, Vol. 22, (1997), pp. 5-21.
19
Vezi pentru aceasta articolele lui Paul W. Schroeder 'Quantitative Studies in the Balance oI Power. A Historian` s Reaction n
Journal of Conflict Resolution, Vol. 21, No. 1 (March 1977), pp. 3-22 si Paul W. Schroeder 'Historical Reality vs. Neo-Realist
Theory n International Security Vol. 19, (1994).
20
Asupra testrii teoriilor politice si sociale n istorie vezi de exemplu Peter Burke Istorie i teorie social, (Bucuresti: Ed.
Humanitas, 1999).
21
Un punct de vedere asemntor este discutat n Jack S. Levy 'Too Important to Leave to the Other. History and Political Science
in the Study oI International Relations n International Security, Vol. 22, (1997), pp. 22-33.
22
Robert L. Rothstein Alliances and Small Powers, (New York: Columbia University Press, 1968), pp. 11-12.
7
transporta si mentine n teatrul de operatiuni pare s nu Iie adecvat n raport chiar cu conceptiile vremii
respective despre raporturile relative de putere. Numrul de baionete putea s Iie relevant pentru calculul
puterii unui stat doar n perioada 1815-1840, cnd armamentul, organizarea, instruirea precum si conceptele
tactice si operative ale puterilor europene atinseser gradul de coeziune maxim, n urma adoptrii largi a
conceptiilor organizatorice napoleoniene sintetizate n special de Clausewitz si Jomini
23
. Chiar si pentru
aceast perioad calculul bazat exclusiv pe acest criteriu este n Iapt gresit, cci unul din cei doi poli
semniIicativi ai sistemului, Marea Britanie, nu doar c este un pigmeu din punctul de vedere al Iortelor
terestre n raport cu Rusia, Austria sau Prusia, dar n Iapt trece si printr-un proces urias de dezarmare naval,
pstrnd n acelasi timp un control cvasiabsolut al mrilor deschise si al oceanelor lumii
24
. Mai mult, o putere
major din sudul si estul Europei, Imperiul Otoman, nu ar conta din punctul de vedere al acestui criteriu, dar
sunt motive Ioarte serioase, pe care le voi analiza mai trziu, pentru a considera nc Turcia un actor esential
al perioadei respective. Dup 1840, irelevanta acestui criteriu este din ce n ce mai evident. Descoperiri
tehnologice cum ar Ii mitraliera sau ncrcarea tunurilor pe la culat, aplicarea unor inventii civile n Iolosul
Iortelor armate, cum ar Ii motorul cu aburi, telegraIul, cile Ierate, cuirasarea navelor de lupt sau raIinarea
unor structuri anterioare prin rationalizarea si standardizarea conducerii operationale a armatelor prin
intermediul statului major au transIormat radical calculul traditional al puterii. Calculul puterii militare era n
Iapt aIectat nc din momentul 'democratizrii rzboiului prin accesul natiunii la armat si la nimicitoarele
arme de Ioc, petrecut n deceniile rzboaielor revolutionare si napoleoniene
25
. Cei nchistati n conceptiile
traditionale ale puterii, Rusia n 1853-56, Austria n 1866, Franta n 1870, din nou Rusia n 1904-05 sau
Anglia si Germania n cursa narmrilor navale din primul deceniu al secolului trecut au ncercat pe propria
socoteal aceste erori de calcul. nIrngerile lor trimit cu gndul n mod inevitabil la modul n care reIractara
cavalerie Ieudal, dependent de cuiras, de oamenii ce prestau serviciu militar seniorului si de IortiIicatia de
piatr s-a pbusit sub loviturilor armatelor permanente ale regatelor moderne Iranceze sau engleze
26
.
Nici raIinarea acestui criteriu de ctre realistii clasici sau de ctre neorealistii celei de-a doua jumtti
a secolului XX nu este satisIctoare pentru ntelegerea deplin a ceea ce ar putea s nsemne o putere
major. Hans Morgenthau propusese n Politics Among Nations un calcul al elementelor puterii nationale
bazat pe studiul a nou elemente ce Iormeaz puterea unui stat: caracteristicile geograIice, demograIia,
resursele prime agricole si industriale, numrul si calitatea Iortelor armate, capacitatea industrial, calitatea
guvernrii, calitatea diplomatiei si moralul national
27
. S-ar caliIica astIel ca puteri majore acele state care ar
obtine un scor bun la cele mai multe dintre capitolele amintite mai sus. Analiza lui Morgenthau nu se sustine
ns nici mcar n interiorul propriului cadru teoretic. Criticile ce I se pot aduce nu trebuie nici mcar s Iie
concentrate mpotriva ultimelor trei elemente, a cror subiectivitate este recunoscut chiar de pontiIul
realismului. Toate criteriile materiale se aplic extrem de bine Statelor Unite ale Americii aproape pe ntregul
parcurs al secolului XIX. Mai mult, n 1898, data standard dup care SUA sunt considerate de ctre
majoritatea analistilor o putere major, acestea constituiau deja principala Iort economic mondial. n
timpul Rzboiului Civlil ele concentraser deja cele mai numeroase (poate cu exceptia Rusiei) si cele mai

23
Vezi pentru acest calcul, aplicat destul de brut si la perioada ulterioar, introducerea la A.J.P Taylor The Struggle for Mastery in
Europe 1848-1918, (OxIord: Clarendon Press, 1969), pp. xix-xxxvi.
24
Paul Kennedy The Rise and Fall of British Naval Mastery, (London: Penguin, 2001), pp. 149-175.
25
Roger Caillois Bellone ou la pente de la guerre, (Cognac: Fata Morgana, 1994).
26
Pentru dimensiunea tehnologic vezi deja clasica lucrare a lui GeoIIrey Parker The Military Revolution. Military Innovation and
the Rise of the West, 1500-1800, (Cambridge: Cambridge Univerity Press, 1990) si Richard Bean 'War and the Birth oI the Nation-
State n Journal of Economic History, Vol. 33, No. 1 (March 1974), n special pp.205-206 iar pentru cea politic Hagen Schulze
Stat i natiune in istoria european, (Iasi: Ed. Polirom, 2003).
27
Hans Morgenthau Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, (New York: AlIred A. KnopI, 1985), pp. 127-
169.
8
bine dotate Iorte armate. Dar nainte de consacrarea printr-o prob conIlictual cu un actor semniIicativ al
relatiilor internationale, nici o putere nu poate Ii dect prezumat ca Iiind major. La Iel, la nceputul
secolului XXI, criteriile materiale ale lui Morgenthau nu sunt suIiciente pentru a spune c un stat care le
ntruneste ntr-o proportie semniIicativ, cum ar Ii Japonia, este o putere major atta vreme ct atitudinile
sale n politica extern dovedesc contrariul.
O problem si mai semniIicativ legat de aceast analiz este legat de caracterul ei post-hoc. Un
ansamblu corect de date privind aceste caracteristici nu este dect extrem de rar disponibil decidentului de
politic extern, conIruntat cel mai adesea la initierea unei politici cu un set de perceptii gresite si de estimri
n cel mai Iericit caz aproximative ale capacittilor prietenilor si adversarilor. Este extrem de putin
semniIicativ pentru studiul relatiilor internationale dac la un moment dat, dup ce toate aceste date sunt
colectate, cel mai probabil la ctiva ani sau la cteva decenii dup ce ele au Iost relevante se poate conchide
n Ielul urmtor: n anul 1972 tara X era o mare putere. Acest exercitiu are o valoare strict istoric sau poate
mai putin chiar dect att. Criteriile dup care operm pentru identiIicarea unei puteri majore trebuie s
dispun pentru prezent si pentru viitor, cci altIel rostul stiintelor sociale s-ar reduce la o istorie
conceptualizat. AstIel, se cunosc astzi analizele care demonstreaz c potrivit capacittilor materiale este
Ioarte greu s includem la momentul 1914 Austro-Ungaria sau Italia n categoria puterilor majore. La Iel,
stim c dup 1943 Marea Britanie devine un partener secundar n coalitia natiunilor unite
28
. Dar n calculele
celorlalte puteri majore sau minore aceste state contau n categoria puterilor majore si aceste calculele sunt
coloana vertebral a actiunilor de politic extern. Politica mondial este n mare msur o combinatie ntre
realitate si prezumtii, datorit pe de o parte anarhiei ca principu de ordonare, iar pe de alt parte vlului
uneori transparent, alteori opac ntins n Iata oamenilor de stat. Este extrem de greu, dac nu absurd, s
considerm c dac noi ne aIlm acum n pozitia de a cunoaste n amnunt capacittile unui stat la un
moment istoric dat, putem s decidem dac acesta era sau nu o putere major, nelund ctusi de putin n
considerare perceptiile si catalogrile perioadei respective. Calculul de politic extern este mereu deIazat,
cci datele disponibile pentru o actiune prezent vorbesc Iie despre trecut, Iie nu iau n calcul capacittile de
mobilizare si de organizare produse de conIlict, Iie esueaz prin logica paradoxal a strategiei
29
.
Urmasii teoretici ai lui Hans Morgenthau nu s-au deprtat semniIicativ de analiza acestuia. Decenii
dup Politics Among Nations realistii au sustinut c diIerentele de putere si inIluent international, cu alte
cuvinte acele atribute care conIer statutul de putere major, sunt Iunctie de diIerentele n anatomia
statalittii deIinit prin populatie, teritoriu, guvernare, economie si cultur uniIicatoare
30
. Desi sesiznd
slbiciunea acestui criteriu, Kenneth Waltz (pentru care, asa cum am vzut, doar puterile majore sunt
relevante pentru construirea teoriei politicii internationale) atribuie ranguri puterilor dup mrimea populatiei
si a teritoriului, dotarea cu resurse, capacitatea economic, puterea militar, stabilitatea politic si competenta
conducerii
31
.
Sunt usor de reluat si n cazul acestor realisti argumentele Iolosite n cazul celei mai cuprinztoare
nsiruiri de atribute, anume cea apartinnd lui Morgenthau. Sunt ns usor de gsit si exemple noi, anume de
state care se caliIic drept puteri majore avnd scoruri destul de slabe la un numr de semniIicativ de
elemente ale puterii. Spre exemplu, Prusia sub Frederic al II-lea este incontestabil unul din juctorii majori ai
Europei centrale si chiar de rsrit, chiar dac mrimea teritoriului, a populatiei sau cantitatea resurselor

28
Paul M. Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military Conflict from 1500 to 2000, ed. cit.,
pp. 431-444.
29
Logica strategiei n acceptiunea lui Edward N. Luttwak din lucrarea sa Strategy. The Logic of War and Peace, (London and
Cambridge, MA: The Belknap Press oI Harvard University Press, 2001).
30
Vezi Harold si Margaret Sprout Foundations of International Politics, (New York: D. Van Nostrand, 1962), pp. 79-86.
31
Theory of International Politics, p. 131.
9
posedate nu o avantajau, iar geograIia nc desenat pe baza unor criterii medievale
32
chiar o dezavantaja. n
cazul ei ns, pur si simplu combinatia dintre o armat extrem de perIormant, o conducere militar excelent
si uneori o diplomatie capabil s procure de peste mri capitalul necesar continurii unor ndelungate
conIruntri militare constituia o capacitate de a cstiga conIlicte cu alti actori majori si Icea mai putin
importante lipsurile din celelalte componente ale puterii. Cu un secol mai devreme Suedia lui Gustav AdolI
jucase acelasi rol, bizuindu-se doar pe o capacitate militar excelent si pe o diplomatie abil viznd att
aliatii protestanti din Germania de nord, ct si statul catolic Irancez.
Un exemplu usor excentric, sIidnd att calculul obisnuit al puterii si chiar anumite criterii dup care
o entitate poate Ii considerat un stat e constituit de cazul Vaticanului. Cu exceptia posibil a resurselor
Iinanciare, a unei conduceri interne eIiciente si a unei diplomatii pe msur, Statul Papal a Iost si a rmas
unul dintre cei mai nensemnati juctori europeni din punctul de vedere al criteriilor capacittilor materiale n
ntreaga perioad post-westIalian. Cu toate acestea, Vaticanul a rmas unul din actorii europeni esentiali
pn n zilele noastre prin elemente care tin mai degrab de importanta diplomatic si de capacitatea sa urias
de persuasiune (cazul recent al recunoasterii independentei Croatiei si Sloveniei, puteri minore catolice,
constituie un exemplu destul de relevant). n acelasi timp, un scor Ioarte bun pe scala capacittilor materiale
l-ar obtine pn trziu n secolul al XVIII-lea Polonia, care si pierduse ns statutul de putere major
european de mai bine de un secol, de cnd se dovedise incapabil s se apere mpotriva unor alti actori
internationali. Cazul Poloniei, care sIrseste prin a Ii mprtit Ir un rzboi decisiv n care s Ii Iost nIrnt
ntre un actor (Prusia) mai slab din punctul de vedere al elementelor materiale ale puterii si alte dou state
(Austria si Rusia) marginal superioare din acelasi punct de vedere ar trebui s Iie ilustrativ pentru cei care
conIer statutul de putere major n baza acestor criterii. La Iel, cderea Spaniei din rndul marilor puteri
cndva spre sIrsitul secolului al XVII-lea este extrem de greu explicabil dac am conceptualiza marile
puteri doar drept niste state cu ntinse capacitti materiale si manageriale. Orice calcul ar arta uriasul
potential material, Iinanciar si uman al Habsburgilor spanioli, sau, dup 1700, al Bourbonilor, combinat cu
elemente tari ale puterii militare, cuprinse ntr-o Ilot oceanic de proportii, o inIanterie nc greu de nIrnt
chiar de perIormantele armate Iranceze conduse de Conde sau Turenne si o retea de baze peste oceane ce
controlau aproape ntregul teritoriu al Indiilor de Vest. Acest potential nu ncepe s se diminueze dect lent
dup pacea de la Utrecht si este nc semniIicativ n primele decenii ale secolului XIX, dar alte criterii ale
politicii mondiale scoseser deja Spania acum Bourbonic din clasa puterilor majore.
Ceea ce am ncercat s argumentez n rndurile de mai sus este Iaptul c o deIinitie a puterilor majore
axat exclusiv pe un scor bun obtinut n domeniile capacittilor materiale si manageriale nu poate Ii
complet. O astIel de deIinitie ar include state care nu sunt mari puteri sau ar exclude state care sunt evident
mari puteri. n plus, o asemenea deIinitie nu are nici un Iel de valoare predictiv cu privire la tranzitia puterii.
Al doilea set de deIinitii adoptat ndeobste de teoreticienii realisti vizeaz ntinderea intereselor unei
puteri. Un stat cu interese la scara sistemului international este o putere major
33
. Sigur, nimeni nu poate opta
ca atare pentru o asemenea deIinitie. Practic, orice stat are interese la nivelul sistemului international ntr-o
lume nuclearizat si n care economiile celor mai multe state depind de circulatia mai mult sau mai putin
liber a mrIurilor, capitalurilor si oamenilor. Cu toate acestea, nu toate statele pretind c sunt puteri majore
si nici nu sunt recunoscute ca atare. Cei care adopt ca esential acest criteriu nteleg s l dubleze cu cel al
capacittii de a-si vedea aceste interese protejate la scara sistemului international. n general, teoreticienii

32
Despre constrngerile nc medievale ale politicii europene n secolul al XVIII-lea vezi Benno Teschke 'Theorizing the
Westphalian System oI States: International Relations Irom Absolutism to Capitalism n European Journal of International
Relations, Vol. 8, No. 1, 2002, pp. 5-48.
33
Aceasta este deIinitia lui Wight a puterilor mondiale, Politica de putere, p. 58.
10
care adopt aceste criterii pentru deIinitia puterilor majore pun un accent deosebit pe ntelegerea sistemului
international n termenii unei alctuiri coerente bazat pe schimbul economic constituit pe baza regulilor de
productie si comert instituite de un numr mic de actori politici semniIicativi
34
. Sistemul international este, n
viziunea acestor autori, creatia ntreprinztorilor portughezi, olandezi, spanioli, britanici si Irancezi care,
beneIiciind de descoperirile geograIice, au uniIicat principalele arii de productie si comert ale lumii n
secolele XVI-XVII. BeneIiciind de politici de stat care puneau accentul pe mbogtirea prin comertul
avantajos cu regiunile asiatice si ntelegeau s-si sustin comerciantii Iinantnd puternice Ilote de rzboi
35
,
acesti ntreprinztori Iie privati, Iie de stat sau corporatisti au construit un sistem complex de relatii de
schimb politic si economic ce nu a ncetat s creasc, ajungnd aproape global n secolul din urm.
Stpnirea cilor de comunicatie, stabilirea regulilor de schimb constituie ingredientele puterii n aceast
viziune a relatiilor internationale. Cred c se poate argumenta cu succes n sensul urmtor: dac deIinim
sistemul mondial ca mai sus, putem s conIerim celor nzestrati cu atributele amintite statutul de puteri
sistemice, ns caliIicativul de puteri majore e departe de a le cuprinde doar pe ele. ntr-adevr, capacittile
tehnologice, umane sau Iorta de a supravietui n sistemul international nu ndrepttesc acordarea acestui
statut Portugaliei, care dispare de pe harta Europei n momentul n care, cel putin potrivit lui Modelski, ar Ii
trebuit s se aIle n culmea puterii sale internationale (1580)
36
.
Vedem n ceea ce constituie n mod obisnuit poligonul de studiu al politicii internationale, n aria
Europei centrale si occidentale, uriase conIruntri pentru putere care se poart ntre actori totalmente diIeriti
de cei care lupt pentru suprematia pe mare si pentru cometul sistemic. Dintre hegemoni, dintre puterile din
centru, Portugalia si Olanda nu conteaz pentru structurarea politcii europene chiar n cele dou secole de
glorie ale lor, dominat de luptele ntre protestanti si catolici n Imperiu, ntre Franta si Spania n vest si ntre
Imperiu si turci n rsritul Europei.
Marea Britanie, desi domin oceanele si ca urmare comertul mondial timp de dou secole, nu a
constituit niciodat un actor cu capacitatea de a actiona de sine stttor atunci cnd erau implicate probleme
continentale. Regatului Unit i-au trebuit, n absolut oricare din tentativele sale de a actiona pe continent, aliati
puteri terestre, Iie pentru capul de pod pe care l constituiau (Portugalia sub Napoleon, spre exemplu), Iie
pentru augmentarea puterii sale terestre. Nu e de mirare Iaptul c, la captul unei perioade n care unii
cercettori sustin c Anglia Iusese prima (n ordine cronologic) superputere a lumii
37
, n 1940, ea se aIl n
imposibilitatea de a actiona pe continent datorit nIrngerii Frantei.
Pentru a-si sustine preeminenta n aIacerile europene, Statele Unite au avut si au nevoie, de mai bine
de sase decenii, de sprijinul unor piloni continentali care s le acorde sprijin politic si logistic, s le
adposteasc si augmenteze Iortele militare
38
. Vedem de-a lungul secolului cu totul si cu totul alti actori

34
Dintre autorii contemporani mai importanti care opereaz cu asemenea deIinitii se detaseaz I. Wallerstein Sistemul mondial
modern, (Bucuresti: Ed. Meridiane 1993), vol. 1-4, George Modelski 'The Long Cycle oI Global Politics and the Nation-State n
Comparative Studies in Society and History, Vol. 20, No. 2, (1978), pp. 214-235. De remarcat ar Ii Iaptul c aceast deIinitie se
inspir din cea cu care opera la nceputul secolului XX Vladimir I. Lenin, vezi Imperialismul, stadiul cel mai inalt al
capitalismului, (Bucuresti: Ed. Politic, 1959).
35
Jacob Viner 'Power Versus Plenty as Objectives oI Foreign Policy in the Seventenneth and Eighteenth Centuries n World
Politics, Vol. 1, No. 1 (October 1948), pp. 1-29.
36
Puterea maritim a Portugaliei n-a constituit o contrapondere pentru principale putere continental a vremii, Spania, vezi J.W.
Wijn 'Spain and Europe 1598-1621 n The New Cambridge Modern History, vol. IV ed. J.P. Cooper The ecline of Spain and the
Thirty Years War 1609-48/59, (Cambridge: Cambridge University Press, 1970), pp. 202-225, de asemenea Pierre Vilar Histoire de
l` Espagne, (Paris: PUF, 1952)
37
Vezi Anthony Clayton The British Empire as a Superpower, 1919-39 (London: Macmillan, 1986).
38
Vezi pentru dependenta Statelor Unite de aliatii europeni Colin L. Powell 'A Strategy oI Partnerships n Foreign Affairs, Vol.
83, No. 1 (January/February 2004), pp. 22-34 si pentru o viziune oarecum diIerit Christopher Layne 'America as European
Hegemon n The National Interest (Summer 2003), pp. 17-29.
11
tulburnd pacea european si constituindu-se n puterile majore care determinau soarta populatiei
continentului. AstIel, interesele la scara sistemului mondial, Iie si cuplate de o capacitate de a le vedea
proiectate la aceast scar sunt absolut insuIiciente pentru a descrie ntreaga clas a puterilor majore, cel
putin dintr-un punt de vedere istoric-comprehensiv.
Prin capacitatea de a Iace Iat unui conIlict major drept criteriu de deIinitie al puterilor majore se
ntelege cel mai adesea accederea la statutul respectiv a unui stat prin nIrngerea unei alte puteri majore.
Cazurile clasice amintite de literatur sunt:
- victoria Prusiei asupra Austriei n rzboiul de succesiune la tronul Habsburgilor (1740-
1747), care i-a adus primeia stpnirea Sileziei si o pozitie de cvasi-paritate militar cu
Franta si Austria n centrul continentului;
- victoria Statelor Unite asupra Spaniei n 1898, pe baza creia a ocupat Cuba, Filipinele si a
reiterat decisiv Doctrina Monroe, mai mult dect n cazul incidentului diplomatic cu Marea
Britanie privind Irontiera Venezuelei, prim eveniment care a stat la recunoasterea de ctre
puterile europene a preeminentei americane n emisIera vestic;
- victoria Japoniei asupra Rusiei n rzboiul din 1904-1905 (obtinut, aproape stupeIiant
att pe mare Tsushima ct si pe uscat - )
39
, prin care cea din urm si-a vzut ambitiile
orientale respinse pentru cteva decenii, iar Marea Britanie si Statele Unite au recunoscut
aparitia n PaciIic a ceea ce astzi am numi un competitor strategic.
Cele trei cazuri amintite mai sus sunt dovezi irelevante privind posibilitatea ca, printr-un conIlict
purtat cu succes mpotriva unei Ioste sau actuale puteri majore si prin lrgirea sIerelor de dominatie n urma
acestui conIlict, o Iost putere minor s poat aspira la statutul de mare putere.
Avem ns cazuri destul de nsemnate din istoria ultimelor secole n care puteri minore nIrng mari
puteri, ocup teritorii nsemnate pe seama acestora, dar acest Iapt nu le ridic totusi la un rang diIerit n
sistemul international. n 1920, cu sprijin logistic si beneIiciind de sIaturile unei misiuni militare Iranceze,
Polonia lui Pilsudski administreaz la portile Varsoviei o nIrngere total Iortelor Armatei Rosii, pe care o
alung n debandad n teritoriile bolsevice, apoi ocup prti deloc polone si deloc nensemnate ale
Bielorusiei si Ucrainei
40
. Cu toate acestea, n ciuda pretentiilor noii republici, niciodat principalii juctori
europeni nu I-au recunoscut statutul de putere major. n 1973, dup un rzboi ce tinea de mai bine de opt
ani, Iortele Vietnamului de Nord obtin retragerea Iortelor Statelor Unite iar peste doi ani ocup teritoriile
detinute anterior de acestea (si n rzboi cel care rmne pe cmpul de lupt de obicei e considerat
nvingtorul). La sIrsitul anilor 70 Vietnamul poart un rzboi de impunere a dominatiei n Cambodgia si
administraz o nIngere unei alte mari puteri, China
41
. Cu toate acestea, la Iel ca dup nIrngerea si
alungarea Irancezilor din Indochina n 1954, Vietnamul nu a Iost si poate c nici nu a aspirat s Iie o mare
putere.
Apoi, avem cazurile extrem de interesante n care o putere major, Austria, pierde toate rzboaiele
purtate mpotiva unor adversari semniIicativi timp de un secol (1815-1914), mentinndu-si indiscutabil, pn
si din punct de vedere economic, statutul de mare putere
42
. ntre 1870 si 1945 Franta pierde dou conIlicte
majore si cstig la limit, cu ajutorul masiv al aliatilor americani si englezi un alt conIlict major. Este de trei

39
Vezi J. Vial Histoire abregee des campagnes modernes, vol.2, (Paris: Librairie militaire et Chapelot, 1910), pp. 497-551.
40
Campania militar e bine prins n Clarence A. Manning 'Battle on the Vistula: The Soviet-Polish Campaign oI 1920 n
Journal of the American Military Institute, Vol. 3, No. 1, (Spring 1939), pp. 14-25.
41
Asupra rzboaielor vietnameze vezi John Stoessinger Why Nations Go To War, (New York: BedIord/St. Martin`s, 2001), pp. 82-
109.
42
O Iresc a acestei epoci e oIerit de A.J.P. Taylor Monarhia habsburgic 1809-1918. O istorie a Imperiului austriac i a Austro-
Ungariei (Bucuresti: Ed. AllIa, 2000).
12
ori ocupat, de dou ori de ctre Germania si o dat de ctre Iortele Natiunilor Unite. Cu toate acestea, desi
dup momentul 1940 ea renunt deIinitiv la statutul de putere mondial, o combinatie de resurse materiale si
umane, prestigiu international, un management politic si diplomatic de bun calitate si prezervarea unor
interese n spatii cheie ale AIricii sau Orientului Mijlociu i conIer pn n zilele noastre statutul de putere
major
43
.
nc si mai interesant este, Ir doar si poate, cazul prezent al unor state cum ar Ii India, China sau
Japonia. Desi nici una din ele nu a purtat un rzboi cstigtor mpotriva unei puteri majore consacrate n
ultimii 55 de ani (cu exceptia Chinei n 1950-1953, rzboi sIrsit, ca s spunem astIel, printr-un 'pat),
combinatia semniIicativ de putere uman, material, economic si militar, ca si vastitatea intereselor lor
combinate uneori cu o diplomatie redutabil (cazul Indiei n cadrul miscrii de nealiniere trebuie amintit
aici), sunt motive suIiciente pentru a Ii considerate, la nceputul secolului XXI, mari puteri
44
.
Vedem astIel c nici acest criteriu, al capacittii de a Iace Iat unui conIlict militar major, nu poate Ii
Iolosit de sine stttor atunci cnd se ncearc o clasiIicare general a puterilor majore.
Importanta diplomatic relativ este n mod clar un criteriu care nu poate constitui de unul singur o
deIinitie a puterilor majore. nteles ca un cuantiIicator al numrului de reprezentante diplomatice, al tipului si
mrimii acestora, al participrilor la conIerinte si organizatii internationale, a contributiei economice la
acestea din urm, criteriul nu a Iost Iolosit n mod independent nici de ctre autorii care i acord o
important special
45
. El este combinat de obicei cu unul dintre criteriile amintite mai sus, as c o discutie
special legat de el nu si are locul.
Am artat n rndurile de mai sus Iaptul c nici unul dintre aceste criterii luat separat nu poate da
seama de totalitatea statelor considerate puteri majore n cursul secolelor ce s-au scurs de la Iormarea
sistemului international. Pentru Iiecare din aceste criterii am identiIicat state care nu se conIormau lor, dar au
Iost considerate puteri majore si state care se conIormau lor dar erau departe de a Ii mai mult dect puteri
minore. Mai mult, am discutat Iaptul c deIinitiile Iormulate pe baza oricruia dintre aceste criterii luat
separat nu produc altceva dect liste de puteri majore adecvate unui scop teoretic particular, nu unei
ntelegeri totale, comprehensiv-istorice, a puterilor majore.
Combinarea acestor criterii poate produce o deIinite destul de puternic a puterilor majore, care ar
nltura multe din piedicile teoretice discutate mai sus. n cele ce urmeaz voi discuta cea mai solid deIinitie
de acest tip, cea Iormulat de Jack S. Levy n War in the Modern Great Power System, 1495-1975
46
, si voi
ncerca, pe baza listei marilor puteri propuse de acest cercettor, s cercetez adecvarea deIinitiei sale pentru
cercetarea mea.
Levy propune o deIinitie complex a termenului de 'mare putere, care ar putea Ii rezumat n Ielul
urmtor:

o mare putere este 'un stat care joac un rol major n politica international din puncul de vedere al
problemelor legate de securitate. Marile puteri pot Ii diIerentiate de alte state prin puterea lor militar,

43
Vezi pentru soarta schimbtoare a pozitiei mondiale a Frantei n intervalul amintit Jean Doise si Maurice Vaisse iplomatie et
outil militaire 1871-1969, (Paris: Imprimerie nationale, 1987).
44
Vezi pentru cazul mentionat Robert Sutter 'Why Does China Matter?, Edward J. Lincoln 'Japan: Using Power Narrowly si
George Perkovich 'Is India a Major Power?, toate n The Washington Quarterly, Vol. 27, No. 1 (Winter 2003-04), pp. 75-89, 111-
127 si 129-144.
45
J. David Singer si Melvin Small 'The Composition and Status Ordering oI the International System: 1815-1940 n World
Politics, Vol. 18, No. 2 (January 1966), pp. 236-282.
46
(Lexington: The University Press oI Kentucky, 1983).
13
interesele lor, comportamentul lor n general si interactiunile cu celelalte puteri, perceptiile celorlalte puteri
asupra lor .
47
.

Cel mai important aspect pentru o putere major este Iaptul c posed un nivel ridicat de capacitti
militare relativ la alte state, Iiind autonom din acest punct de vedere. Ele sunt cvasi-invulnerabile la
amenintrile militare ale puterilor minore si au a se teme doar de celelalte puteri majore. Esentialmente,
capacitatea lor este att deIensiv, ct si Ioarte eIicient n sensul proiectrii Iortei la distant. n al doilea
rnd, interesele si obicetivele puterilor majore sunt diIerite de cele ale celorlalte state, n sensul c primele si
privesc interesele ca Iiind continentale sau globale mai degrab dect locale sau regionale. Un alt Iactor
distinctiv al marilor puteri este comportamentul n privinta Ienomenelor internationale, n care tind s se
comporte mai agresiv dect celelalte puteri, participnd ntr-o msur semniIicativ mai mare dect celelalte
state din sistem la aliantele si conIlictele internationale. Apoi, marile puteri se diIerentiaz de cellalte state
prin imaginile si perceptiilor celorlalti asupra lor nsile. Ele sunt recunoscute ca atare si sunt tratate cu
respectul datorat n cazul protocolului, negocierilor si aliantelor internationale. Exist si un set de criterii
Iormale care pot diIerentia puterile majore de ceilalti mambri ai sistemului international, cum ar Ii
recunoasterea ca putere major de un congers international, o conIerint, o organizatie sau un tratat, sau prin
oIerirea unor privilegii cum ar Ii statutul de membru permanent sau dreptul de veto n cadrul unei organizatii
de state
48
.
DeIinitia lui Levy este ntr-adevr Ioarte puternic, prnd s rezolve problemele discutate mai sus,
ridicate de teorii care Ioloseau un singur criteriu sau o combinatie simpl de criterii pentru a identiIica
puterile majore. Problemele apar n momentul n care analizm tabelul puterilor majore pe care aceste criterii
l-ar Iorma. AstIel, Franta este identiIicat ca membru al sistemului puterilor majore pe ntreaga perioad
studiat de Levy, 1495-1975. ns, asa cum am discutat mai sus, este Ioarte diIicil de Icut aceast aIirmatie
n ceea ce priveste Franta dup 1940. Acesta din urm este, n viziunea mai multor teoreticieni, anul de
cotitur al istoriei europene n secolul XX, ntruct dup umilitoare nIrngere administrat de Germania
nazist, Franta intr pentru cteva decenii ntr-un con de umbr ca putere major, pozitie care era deja
anuntat de un secol de ritmul su demograIic si economic. Dup 1940 a devenit evident Iaptul c nu se mai
poate imagina stabilitatea continental ca Iiind garantat printr-un multipolarism, soarta continentului Iiind
Iie s intre sub o hegemonie sau alta (ruseasc, german sau anglo-saxon), Iie s Iie sIsiat ntre dou
superputeri (Rusia sovietic si Germania n 1940-45, apoi Statele Unite si Uniunea Sovietic, 1945-1991),
nemaiIiind loc de alte puteri pe continent
49
.
Trei alte cazuri ilustreaz slbiciunea listei, mai mult dect a criteriilor lui Levy. Spania Bourbonilor
si-ar nceta, potrivit acesteia, prezenta n rndul marilor puteri o dat cu conIlictul care o va opune lui
Napoleon n 1808. Pe de o parte, asa cum am discutat mai sus, criteriul importantei globale si al rezistentei la
un conIlict major nu I se mai aplicau deja Spaniei de mai multe decenii. n schimb, din punctul de vedere al
unui set de interese si inIluente ntr-un subsistem al relatiilor internationale (America Latin), pozitia de
putere major a Spaniei va Ii prezervat pentru alte cteva decenii. Apoi, unul din aspectele uimitoare pentru
perioada aleas este lipsa Poloniei, indiscutabil o putere major pe ntreaga perioad a secolului al XVI-lea,

47
Ibidem, p. 16.
48
Ibidem, pp. 16-18.
49
Vezi pentru aceasta vizionarul articol din 1941 al lui Eric Voegelin 'Some Problems oI German Hegemony n The
Journal of Politics, Vol. 3, No. 2 (May 1941), pp. 154-168 si, pentru o analiz mai nou David Reynolds '1940: Iulcrum oI the
twentieth century? n International Affairs, Vol. 66, No. 2 (1990), pp. 325-350.
14
intrnd ntr-un declin accentuat, dar nu extrem de rapid, de-abia la jumtatea secolului XVII
50
. Si mai
important este lipsa, dup 1699, a Imperiului Otoman. Timp de aproape dou secole dup 1699 turcii
stpnesc sudul si estul continentului european, au un imperiu care se ntinde din Maroc pn pe Tigru si
EuIrat, poart o lung serie de rzboaie cu puteri majore si minore din care puterea lor iese mai mult sau mai
putin nealterat, dar prejudecti vechi de mai bine de trei secole continu s se strecoare si n cele mai
respectabile dovezi de eruditie si ptrundere din politologia contemporan. Locul Imperiului Otoman ca
putere major n sistemul mondial al relatiilor internationale nu poate Ii contestat pn la alungarea sa din
Europa si prin limitarea drastic a posesiunilor sale aIricane, spre anii 1912-13
51
.
Teoria lui Levy, discutat si amendat mai sus, rmne cea mai promittoare dintre toate demersurile
integratoare privind criteriile dup care identiIicm puterile majore din sistemul international. La Iel ca si
teoriile anterioare, ea nu trece testul unei analize istorice atente, bazate att pe acele puteri majore care
lipsesc de pe list, ct si pe acele puteri minore care si gsesc pe ea un loc nejustiIicat.
Din cele de mai sus s-a putut distinge Iaptul c eu socotesc c discutiile teoretice de pn acum legate
de Iormularea unei deIinitii generale a puterilor majore sunt nesatisIctoare pentru scopul general al
cercetrii mele. Rmne ca n cele ce urmaz s analizez modul n care au Iost deIinite pn n acest moment
puterile minore si cum a Iost nteleas actiunea lor pe scena international. n msura n care discutia
teoretic prezent va Ii gsit satisIctoare, ea ar putea Iace lumin si n cazul deIinirii puterilor majore,
ntelese ca acele obiecte similare (state) care nu Iac parte din multimea puterilor minore.



I.5. Critica defini(iilor puterilor minore

Multi dintre teoreticienii puterilor minore le consider pe acestea ca pe o specie slab de puteri
majore, de unde si denumirea pe care o Iolosesc spre a le clasiIica
52
. Unul dintre termenii Iolositi extrem de
des este cel de state mici, care ns genereaz o serie semniIicativ de probleme de utilizare. De exemplu,
dac vom prelua una din clasiIicri, acestea ar cuprinde doar acele state care au o populatie situat sub pragul
de 5 milioane de locuitori
53
. Este evident Iaptul c o asemenea clasiIicare este att inoperant, ct si inutil
pentru scopul investigatiei mele. Alti autori au ncercat s construiasc veritabile teorii privind
comportamentu statelor mici n arena international. Spre exemplu, Amry Vandenbosch
54
vorbeste despre
'state mici, incapabile s treac acel test al puterii decisiv pentru puterile majore. Tendinta de a exclude
puterile mici din structurarea politicii internationale moderne vine, asa cum am vzut mai devreme, nc de la
Congresul de la Viena, n care nvingtorii semniIicativi ai lui Napoleon (Austria, Prusia, Rusia si Marea
Britanie), inaugurau un sistem de reglementare inter-pares a problemelor europene. De-abia la cele dou

50
H. Jablonowski 'Poland-Lithuania 1609-48 n The New Cambridge Modern History vol. IV J.P. Cooper (ed.) The ecline of
Spain and the Thirty Years War 1609-48/59, (Cambridge: Cambridge University Press, 1970), pp. 585-601.
51
Vezi pentru persistenta Turciei ca putere major n ciuda lungului sir de rzboaie purtat cu Rusia sau Austria GeoIIrey Blainey
The Causes of War, (London: Macmillan, 1988), pp. 177-185, iar pentru decderea ei n urma rzboaielor cu Italia si cu vecinii si
balcanici Paul Dumont si Francois Georgeon 'Moartea unui imperiu (1908-1923) n Robert Mantran (coord.) Istoria imperiului
otoman (Bucuresti: Ed. AllIa, 2001).
52
Am oIerit o redare ceva mai restrns a interpretrilor teoretice legate de natura si politica puterilor minore n Andrei Miroiu
'National and International Security at the Dawn oI the XXIst Century. The Romanian Case, n Romanian Journal of Society and
Politics, Vol.2, No.2, (October 2002), pp. 88-113.
53
Robin Hart 'Small States in the Global System: Prospects Ior the Future n Nicholas Hopkinson si Colin Jennings (eds.)
Current Issues in International iplomacy and Foreign Policy, Vol. III (London: The Stationery OIIice, 2001).
54
Amry Vandenbosch 'The Small States in International Politics and Organisation n The Journal of Politics, vol 26, no 2, (May
1964).
15
conIerinte de la Haga din 1899 si 1907 se va admite, n urma unor presiuni americane, prezenta egal a
statelor mici
55
. Dup Vandenbosch, marile puteri sunt prinse de o dorint natural de a mentine o balant de
putere ca mijloc de a-si asigura securitatea, gsindu-se adesea implicate ntr-un rzboi care amenint balanta
puterii si Iiind nevoite adesea s sacriIice bunstarea si liberttile civile pentru pregtirea militar. Spre
deosebire de acestea, statele mici ar Ii consumatoare, nu productoare de securitate si ca urmare pot s
beneIicieze de prosperitate n msura n care si administreaz corect resursele
56
. Ca urmare a acestor aspecte,
ca si a cresterii importantei institutiilor de securitate colectiv Iormate dup al doilea rzboi mondial, n
special a Organizatiei Natiunilor Unite, puterea politic a statelor mici creste, n ciuda sporirii decalajului
militar dintre acestea si marile puteri
57
.
Exist cteva probleme Ioarte serioase care aIecteaz argumentul lui Vandenbosch. n primul rnd,
trimiterea sa la Congresul de la Viena ca punct de pornire al excluderii puterilor minore din principalele
probleme europene nu este cu totul adecvat. Asa cum am artat mai devreme, excluderea porneste dintr-un
act anterior, mai precis din tratatul semnat la Chaumont n martie 1814. Apoi, descrierea clasic a sistemului
concertului european pe care se bazeaz ntr-adevr Vandenbosch s-ar putea s nu Iie una conIorm cu
realitatea. Sistemul vienez a ncercat ntr-adevr s se constituie, printr-o garantie colectiv a marilor puteri,
ntr-un instrument al Irnrii puterilor revolutionare sau pur si simplu revizioniste si s rezolve orice
problem important pentru Europa prin negocieri ntre marile puteri
58
. n acelasi timp, Congresul poate Ii
tratat si ca prim exemplu elocvent de guvernare a sistemului de ctre dou superputeri, una maritim, Marea
Britanie si alta continental, imperiul tarilor
59
. Dar practica politic ce a urmat ne deprteaz de cele dou
interpretri amintite mai sus. ntr-adevr, asa cum sesiza unul dintre cei mai ptrunztori cercettori ai
relatiilor dintre Iormularea principiilor pcii si Iunctionarea eIectiv a sistemului, Kalevi Holsti, aceasta din
urm tinde s se deprteze de norme si s creeze cadrele unei noi conIruntri genereale
60
. De-a lungul
secolului Iundamentat din punct de vedere diplomatic la Viena, marile puteri au cutat Iie s rezolve prin
conIruntri sau negocieri directe problemele, Iie s si asocieze la decizii sau n coalitii determinante pentru
soarta sistemului international state mici, aparent nesemniIicative. Cazurile aliantelor Iranco-piemonteze la
1859 sau prusaco-piemonteze la 1866, cazul acceptrii mcar Iormale a delegatilor romni (care nici macar
nu reprezentau nc un stat recunoscut ca independent) la Congresul de la Berlin n 1878 sunt ilustrative.
Apoi, sistemul Congresului Icuse o eroare urias excluznd Imperiul Otoman din rndul puterilor majore,
parte a concertului european. AstIel, au perpetuat si ampliIicat zona de instabilitate din rsritul si sudul
continentului, de unde, peste cteva decenii, se vor naste germenii bolii care va ucide concertul
61
.
O alt parte sensibil a argumentului lui Vandenbosch tine de modul n care statele mici nteleg s-si
administreze resursele si s-si construiasc politica cu privire la bunstare si liberttile civile. ntr-adevr, n
cadrul eIorturilor de narmare, prinse n dilema 'tunuri versus unt, puterile majore pot s aib probleme din
punctul de vedere al asigurrii liberttilor civile si n sustinerea unui stat social, axat pe sanse egale si

55
Ibidem, pp. 293-296.
56
Ibidem, pp. 301-303.
57
Ibidem, pp. 308-309.
58
Pentru aceast viziune vezi F.H. Hinsley Power and the Pursuit of Peace. Theory and Practice in the History of Relations
between States, (Cambridge: Cambridge University Press, 1987) (1963) si Richard B. Elrod 'The Concert oI Europe: A Fresh
Look at an International System n World Politics, Vol. 28, (1976), pp. 159-174.
59
Paul W. Schroeder 'Did the Vienna Settlement Rest on a Balance oI Power? n The American Historical Review Vol. 97, No. 3
(June 1992), pp. 683-706.
60
Peace and War. Armed Conflicts and International Order 1648-1989, (Cambridge: Cambridge University Press, 2000).
61
Revelatoare pentru ntelegerea organizrii si Iunctionrii sistemului vienez rmne lucrarea lui Henry Kissinger iplomatia, ed.
cit.
16
urmrirea bunstrii. ns nu exist nimic care s ne conving c pentru statele mici dilema securittii nu este
la Iel de constrngtoare ca pentru oricare alt stat.
Dilema, asa cum a Iost Iormulat de John Herz n 1950, viza ntelegerea realittii internationale n
termenii analizei hobbesiene: indivizi (n cazul nostru state) existnd Ir vreo autoritate, ntr-un mediu
anarhic, cu interese divergente, conIlictuale datorit putinttii resurselor, ncearc s obtin securitate Iat
de posibile atacuri. ncercnd aceasta, ei acumuleaz putere, lucru care e perceput de ceilalti ca o amenintare
direct, ceea ce Iace si pe acestia s ncerce s acumuleze putere, lucru care Iace conIlictele mult mai
probabile dect n starea anterioar
62
. ntr-o Iormulare mai apropiat de zilele noastre dilema ar putea Ii
rezumat astIel: chiar dac nici un stat nu are dorinta s atace pe un altul, nimeni nu poate Ii sigur c
intentiile celuilalt sunt pasnice, sau c vor rmne ca atare, deci Iiecare trebuie s acumuleze putere pentru a-
si asigura aprarea. ns acest lucru poate Ii perceput ca o intentie agresiv, deci Iiecare crestere a puterii
proprii se conIrunt cu o crestere a puterii celuilalt, ceea ce duce la un nivel mai sczut al securittii dect cel
de la care a pornit prima tentativ de maximizare a securittii
63
. n ambele descrieri ale dilemei nu avem nici
cel mai mic indiciu care s exclud puterile minore din context.
Atta vreme ct exist ntr-un mediu anarhic, calculul resurselor si intereselor puterilor minore va
avea exact acea Iorm ca si calculul puterilor majore. Amenintrile de securitate le vizeaz n aceeasi msur
si, atta vreme ct ele sunt 'unitti de acelasi tip
64
vor purta politici asemntoare cu cele ale puterilor
majore. Unde argumentul lui Vandenbosch ar putea s tin, este n cazul n care exist un sistem strict de
aliante n care este implicat un aliat major si o grupare de aliati minori. n acest caz, n msura n care
interesul pentru care este Iormat coalitia este de important egal pentru toti aliatii, va aprea tendinta ca
partenerul major s Iie ncrcat cu o parte din costuri proportional mai mare dect s-ar cuveni. Statele mai
mici vor Ii astIel 'cltori clandestini n respectiva aliant, putnd s-si directioneze resursele spre alte
sectoare economice, n special spre cele sociale
65
.
Un alt punct destul de slab al argumentului autorului mentionat anterior este cel n care asociaz
sistemului Natiunilor Unite o crestere a importantei statelor mici. Putem astzi vorbi despre un sistem al
Natiunilor Unite contemporan Rzboiului Rece, n care puterile minore contau exclusiv n votul Adunrii
Generale, care nu a reprezentat nimic mai mult dect un Iel de puls al opiniei lumii a treia, arareori important
pentru gigantii din Consiliul de Securitate. Apoi, n perioada post-Rzboi Rece, ONU a oscilat ntre o pozitie
preeminent ca institutie de securitate colectiv n cazul primului rzboi din GolI
66
si una de irelevant n
jocul mondial de putere n anii care au urmat lui 11 septembrie 2001. Ca urmare, rolul puterilor minore nu
avea dect cum s oscileze, dup cum puterile majore ntelegeau c ONU este sau nu util strategiilor lor
politice.
nc naintea lui Vandenbosch teoreticienii relatiilor internationale identiIicaser necesitatea de a
studia puterile minore ca pe o clas separat de actori internationali. AstIel, o prim tentativ de acest gen i
apartine Anettei Baker Fox
67
. Din perspectiva ei testul pozitiei de putere a unui stat tine de succesul sau
esecul n asigurarea mplinirii propriilor cereri din relatiile interstatale sau rezistenta la cererile celorlalte
state. Desigur, n privinta statelor mici cel mai important este cel de-al doilea caz. Partea cea mai activ, cea

62
Descrierea esential a dilemei securittii rmne cea din John Herz 'Idealist Internationalism and the Security Dillema n World
Politics, Vol. 2, No 2, (January 1950), pp. 157-158.
63
Glenn H. Snyder 'The Security Dillema in Alliance Politics n World Politics, Vol. 36, No. 4, (July 1984), p. 461.
64
Kenneth Waltz Theory of International Politics, ed. cit., pp. 93-97.
65
Pentru o dezvoltare mai larg vezi Mancur Olson, Richard Zeckhauser 'An Economic Theory oI Alliances n The Review of
Economics and Statistics, Vol. 48, (1966), pp. 266-279.
66
*** R:boiul din Golf, (Bucuresti: Ed. Militar, 1991), pp. 43-44.
67
Anette Baker Fox The Power of Small States. iplomacy in World War II, (Chicago: The University oI Chicago Press, 1959).
17
mai intens a relatiilor dintre statele mici si marile puteri este revelat n timpul crizelor de proportii dintre
puterile majore. AstIel, n cazul acestor crize, ambele categorii pot s Ioloseasc pentru aIirmarea propriilor
interese metode economice, ideologice, diplomatice, mergnd chiar pn la luarea unor msuri militare. Cea
mai bun unealt pentru asigurarea mplinirii cererilor puterilor minore rmne diplomatia, astIel statele mici
pot s cumpere cu bunuri si servicii consimtmntul marilor puteri la cererile lor, pot s cstige prieteni sau
s inIluenteze decidenti politici prin mijloace psihologice, pot negocia pentru schimburi de avantaje si pot
cstiga putere printr-un set de aliante potrivite. Diplomatia va rmne cu att mai mult unealta privilegiat a
statelor mici cu ct acestea se vd pe sine ca pe niste tri virtuoase si iubitoare de pace si identiIic n cele
mari niste Iorte maleIice, cinice manipulatoare ale raporturilor de putere
68
. Baker Fox, pornind de la aceste
prezumtii teoretice, studiaz politica neutrilor europeni n el de-al doilea rzboi mondial (cu accent deosebit
pe Turcia, Spania, Suedia) dar si a unor state implicate n conIlict (Norvegia si Finlanda), perIect constient
de Iaptul c politicile acestora au Iost Iacilitate de pozitia lor geograIic, excentric Iat de principalele teatre
de operatiuni militare.
Limitele analizei lui Baker Fox sunt evidente atunci cnd am ncerca s i extrapolm analiza pentru a
extrage o viziune generalizatoare asupra puterilor minore. Ea nu Iurnizeaz o deIinitie explicit, iar
elementele pe care le descrie ca determinante n analiza politicii unei puteri minore (persuasiunea
diplomatic, inIluenta ideologic, Iolosirea subsidiilor sau plata unor Iorme moderne de tribut) pot la Iel de
bine s Iie parte a caracteristicilor de politic extern ale unei puteri majore. Ct despre Iaptul c puterile
minore se percep drept virtuoase si iubitoare de pace, iar pe celelalte puteri drept rapace si pline de obiective
si planuri ascunse, aceasta este o aIirmatie greu de sustinut din punct de vedere istoric, pe lng Iaptul c
poate s constituie, la Iel ca celelalte elemente ale analizei autoarei amintite mai sus, o viziune proprie n
egal msur si marilor puteri. Cel mai bun argument n acest sens este oIerit de pozitia Statelor Unite ale
Americii a cror credint n propria virtute si n meschinria si agresivitatea celorlalte state cuprinde
perioada care se ntinde de la George Washington si pn n zilele rzboiului antiterorist
69
.
Una din primele ncercri de a sistematiza ntr-o lucrare de proportii mai nsemnate viziunile realiste
legate de puterile minore l are ca autor pe David Vital
70
. Pentru Vital testul Iundamental pentru locul n
sistemul international al unui stat este puterea militar actual sau potential modiIicat Iie de circumstante
istorice, Iie de mprejurri ale politicii contemporane. Sistemul de aprare al unei puteri minore poate Ii cel
mai bine observat atunci cnd aceasta nu este aliat sau protejat de o putere major
71
. Ce este remarcabil n
cazul lui Vital este Iaptul c, pornind de la conceptia realist clasic dup care Iorta militar nu este totul n
relatiile internationale, dar acolo unde exist att capacitatea ct si vointa de a o Iolosi ea umbreste oricare alt
aspect al relatiilor interstatale, el nu si ntemeiaz analiza exclusiv pe acele state care pot s o Ioloseasc la
scar sistemic. Lumea contemporan este, n acceptiunea sa usor marxizant, o societate de clase, n care
caracteristicile principale ale relatiilor internationale sunt aplicabile att puterilor majore ct si celor
minore
72
. Centrul analizei sale rmne ns legat de capacittile militare ale puterilor minore. Ceea ce pentru
puterile minore constituie un instrument eIicient de a-si aIirma pozitia de putere n sistemul international,
pentru puterile minore constituie uneori o slbiciune semniIicativ. n orice situatie n aIar de conIlictul
militar deschis, sistemul modern de aprare national constituie o surs de slbiciune, o accentuare a
vulnerabilittii generale a statului mic la presiunile externe si o agravare a problemelor economice structurale

68
Ibidem, pp. 2-4.
69
Vezi pentru aceasta inIluentul eseu al lui Robert Kagan 'Power and Weakness n Policy Review no. 113, (June 2002).
70
David Vital The Inequality of States. A Study of Small Power in International Relations, (OxIord: Clarendon Press, 1967).
71
Ibidem, pp. 5-7.
72
David Vital The Survival of Small States. Studies in Small Power/Great Power Conflict, (London: OxIord University Press,
1971), pp. 1-2.
18
derivate din limitrile absolute ale statului mic. Spre exemplu, n calculul balantei puterii militare, datorit
limitrilor economice inerente statutului de putere minor, potentialul militar al acesteia este mai putin
semniIicativ dect puterea militar detinut deja n momentul nceperii unui conIlict militar
73
. n esent, Vital
este interesat de studiul disparittii de putere eIectiv ntre puterile majore si statele mici. Pe de o parte,
subliniaz decalajul militar existent prin atribute clasice, ce tin de dimensiune si mrimea populatiei, iar pe
de alt parte ncearc s aduc problema n interiorul transIormrilor aduse de tehnologia modern precum si
n chestiunile legate de incapacitatea puterilor minore de a asimila noile tipuri de armamente. n cazul n care
acest lucru este posibil, ele nu sunt capabile s le produc n numr suIicient datorit incapacittii de a
sustine economii de scal. InIluenta puterilor minore asupra sistemului se poate realiza prioritar atunci cnd
competitia ntre marile puteri se acutizeaz, iar statele mici devin Iie premii ale acestui concurs, Iie pioni
esentiali n jocul general de putere.
Anumite aspecte amintite n cazul discutiei despre viziunea Anettei Baker Fox ar putea Ii readuse si
n cazul lui David Vital. Acesta nu Iormuleaz o deIinitie a puterilor minore, ci ncearc s le studieze
actiunea si importanta n sistemul international pornind de la studiul elementelor clasice ale puterii care le
diIerentiaz de statele mari. Dac analiza sa este extrem de eIicient pentru perioada pe care dorea s se
centreze, anume cea a economiilor industriale ale secolelor XIX si XX, ea ar putea s nu Iunctioneze att de
bine si n cadrul altor mprejurri istorice. Spre exemplu, incapacitatea economic, putintatea resurselor
materiale si umane, o pozitie marginal si o diplomatie pe potriv nu mpiedicau ctusi de putin cantoanele
elvetiene s intervin cu succes n punctul nodal al competitiei europene pentru putere la nceputul secolului
al XVI-lea, nordul Italiei. Ceea ce resursele brute nu le oIereau, calitatea uman, a armamentului si a
conducerii militare le ddeau n schimb, respectiv un loc egal cu puterile majore ale vremii
74
. ns, aceste
obiectii sunt mai degrab de amnunt. Pentru realittile vremii industriale si n msura n care vom concepe
relatiile internationale n manier Ioarte traditional, ca pe un spatiu al conIlictelor militare, politice si
economice ntre entitti asemntoare si ca pe un teritoriu al strategiilor de aliant ntre acestea, analiza lui
Vital rmne extrem de util ca unealt metodologic n studiul puterilor minore.
O tentativ solid de a alctui un sistem teoretic axat pe puterile minore ca o clas separat de actori
internationali i apartine lui Robert Rothstein, care Iurnizeaz pentru acestea urmtoarea deIinitie: o putere
minor este un stat care recunoaste c nu poate obtine securitate n principal prin Iolosirea propriilor
capacitti si c trebuie s se bazeze n mod Iundamental pe ajutorul altor state, institutii, procese sau
evenimente pentru a-si asigura securitatea. n acelasi timp (si aceasta este, n opinia mea, o contributie
esential la discutia n cauz) credinta puterii minore n incapacitatea de a se baza pe propriile mijloace
trebuie de asemenea s Iie recunoscut de celelalte state implicate n politica international
75
. Este extrem de
interesant de dezvoltat ntregul argument al lui Rothstein pentru c, asa cum voi arta n cele ce urmeaz, el
va crea cadrul teoretic n care s-a purtat pn acum discutia din relatiile internationale centrat pe aceast
categorie de state. AstIel, observm c deIinitia porneste de la o anumit interpretare si aplicare a dilemei
securittii. Statele mici pot avea o securitate 'negativ bazat pe propriile lor slbiciuni. De vreme ce le
lipseste o baz industrial si au cel mai adesea doar un cadru guvernamental rudimentar, nu au posibilitatea
de a-si construi o structur proprie de putere
76
. n acelasi timp, statutul special pe care aceste tipuri de
organizare politic l au este si o chestiune de autoperceptie. Orice stat care si asum statutul de putere

73
The Inequality of States, pp. 61-68.
74
F. C. Spooner 'The Habsburg-Valois Struggle n G.R. Elton (ed.) The New Cambridge Modern History vol II The Reformation,
(Cambridge: Cambridge University Press, 1958).
75
Robert L. Rothstein Alliances and Small Powers, ed.cit., p. 29.
76
Ibidem, p. 19.
19
minor accept implicit si Iaptul c nu-si poate schimba acest statut prin simpla virtute a propriilor actiuni,
drept urmare este, pentru toate scopurile imediate, 'permanent inIerior. Prin urmare, orice solutie a dilemei
securittii va veni pentru aceste state din aIara lor, scopul lor esential supravietuirea putnd Ii obtinut
doar cu sprijin extern
77
.
Este destul de evident Iaptul c Rothstein identiIic puterile minore drept o clas separat, care diIer
att ca actiune ct si ca tipologie a politicii interne si externe de ceilalti actori internationali. Slbiciunile
puterilor minore sunt Ioarte evidente atunci cnd vom avea n vedere si Iaptul c pentru acestea marja de
manevr n politica international este mult mai redus. Aceast situatie este extrem de bine surprins prin
tipul calculului pe care multe state mici le Iac atunci cnd consider c situatia international a devenit
ameninttoare: exist Ioarte putin timp pentru a modiIica deIicientele anterioare n materie de organizare si
dotare pentru aprare, exist presiunea detinerii unui instrument militar construit ntr-un anume Iel, ca si a
iminentei pericolului, astIel c uneori este imperios necesar atacul prin surprindere pentru a i se lua
inamicului initiativa
78
. Politicile minorelor sunt prinse ns ntr-un set special de constrngeri, crora statele
mari si puternice din sistem arareori trebuie s le Iac Iat. AstIel, exist putine sanse ca un stat mic
revizionist s poat altera o ordine international stabil, bazat pe o hegemonie puternic sau o balant de
putere conturat. Ea va putea Iace acest lucru exclusiv ca un client al unui actor revizionist mult mai
puternic
79
. n acelasi timp, nici un gen de politici neutraliste nu este accesibil unui stat mic care nu este n
acelasi timp irelevant strategic si neprovocator din punct de vedere politic. n msura n care aceste dou
conditii nu sunt mplinite si dat Iiind c exist putine ci viabile sau ntelepte de a-l slbi sau uza pe cel
puternic, n cazul unei crize cele mai periculoase politici sunt neutralitatea sau orice Iorm de nealiniere,
ntruct pot duce la ocuparea si, eventual, disparitia permanent a statului
80
.
Contributia esential a lui Rothstein la ntreaga dezbatere privind puterile minore este asezarea
discutiei ntr-un cadru legat de problema asigurrii securittii acestor state ca un tip special de actori
internationali si insistenta deosebit pe care o pune pe raporturile de aliant ntre acestea si puterile majore
ale sistemului. Cu toate aspectele noi si valoroase aduse n planul cercetrii, la o analiz mai atent vom
observa c nici perspectiva aceasta nu poate constitui un cadru general-cuprinztor pentru abordarea acestor
state. n primul rnd, se pot identiIica nenumrate exemple istorice n care puteri minore nu au tinut seama de
ce le-ar Ii recomandat preceptele dilemei prizonierului si au acceptat (cazul initierilor este si mai des, dar este
acceptat si de Rothstein) conIlicte cu adversari mai puternici n ciuda propriei slbiciuni si a lipsei oricror
aliati. Spre exemplu, n secolul XX putem identiIica trei cazuri clare de acest tip, tinnd Iiecare de moduri de
structurare a ordinii mondiale cu totul aparte. AstIel, avem cazul din al doilea rzboi al Finlandei, ce alege s
se apere Ir nici un Iel de aliat si posednd o baz uman si industrial precar din punct de vedere cantitativ
mpotriva colosalei Uniuni Sovietice
81
. Apoi, avem pe parcursul Rzboiului Rece cazul complex al
rezistentei aIgane mpotriva aceleiasi Uniuni Sovietice, rezistent anterioar ajutorului american, al crui rol
n sustinerea ei rmne nc de dezbtut. Apoi, la sIrsitul secolului XX si la nceputul secolului XXI, ntr-o
ntreprindere de succes sensibil redus Iat de cele dou amintite mai sus, avem rezistenta Ir aliati a Irakului
mpotriva unor coalitii zdrobitoare din punctul de vedere al resurselor militare, economice si mediatice. Si

77
Ibidem, pp. 23-24.
78
Ibidem, pp. 3-5.
79
Ibidem, p. 6.
80
Ibidem, pp. 32-37.
81
Una din cele mai bune analize ale reIlectiei politice si tacticii militare Iinlandeze i apartine lui Edward N. Luttwak 'The
Operational Level oI War n International Security, Vol. 5, No. 3 (Winter 1980-1981), pp. 61-79. O alt valoroas lucrare, pe care
o voi aminti n mai multe rnduri pentru politicile de securitate Iinlandeze, maghiare si romnesti, oIer o viziune concentrat, vezi
Larry L. Watts Incompatible Allies. Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime, (Umea University, 1998), pp. 85-
86.
20
acestea sunt doar exemple extrem de clare dintr-o epoc n care ne-am Ii asteptat ca disparittile economice si
de dezvoltare s Iac cu att mai probabil o politic de aliniere din partea puterilor minore.
Unul din cele mai puternice cazuri n care argumentul lui Rothstein privind incapacitatea puterilor
minore de a duce politici revizioniste n absenta unui aliat major nu se sustine e Iurnizat tocmai de exemplul
su viznd primul rzboi balcanic, n care un grup de puteri minore au urmrit mpotriva unei puteri majore
decadente nu doar scopuri revizioniste nelimitate, dar au Icut aceasta n absenta ba chiar mpotriva marilor
puteri ale zilei. Am ncercat s art n alt parte Iaptul c nici nealinierea, nici neutralitatea nu au constituit,
n cazul Romniei la nceputul primului rzboi mondial, probleme att de serioase pentru supravietuirea
statului precum le-ar considera Rothstein
82
. Cu toate aceste critici, Rothstein are meritul de a Ii introdus o
conceptie sistematic asupra naturii puterilor minore si de a Ii construit niste argumente convingtoare si
adeseori utilizabile pentru studierea aliantelor acestora, Iolosindu-se de reIlectia realist privind problematica
dilemei securittii.
ntr-o recenzie centrat pe lucrrile lui David Vital si Robert Rothstein, Robert Keohane propune o
deIinitie asumat ca 'psihologizant pentru a ntelege exact raporturile ntre diIeritele categorii de puteri:

'o mare putere este un stat ai crui lideri consider c pot, de unii singuri, s exercite un impact mare,
probabil decisiv, asupra sistemului international; o putere secundar este un stat ai crui lideri consider c
pot exercita de unii singuri o Iorm de impact, chiar dac niciodat decisiv, asupra sistemului; o putere
mijlocie este un stat ai crui lideri consider c pot actiona eIicient pe cont propriu, dar pot avea un impact
sistemic doar ntr-un mic grup (de state, n.m.) sau printr-o institutie international; o putere minor este un
stat ai crui lideri consider c nu pot niciodat, Iie singuri Iie ntr-un mic grup s aib un impact
semniIicativ asupra sistemului
83
.

As putea spune c, n linii mari, contributia lui Keohane la dezvoltarea conceptiilor viznd puterile
minore este marginal. Singurul aspect novator este introducerea autoperceptiei statusului de putere pentru
catalogarea unui stat ntr-o anumit categorie. ns ntreaga deIinitie este tarat de introducerea unor categorii
intermediare de puteri, care nu Iac altceva dect s complice n mod inutil discutia. Nu trebuie uitat Iaptul
amintit n primele rnduri ale acestei sectiuni ale lucrrii, anume c aceste teorii sunt produsul mediului
intelectual al Rzboiului Rece, iar modelarea conceptelor este n asa Iel nct s se plieze dup logica
bipolar, pe care multi autori ai perioadei o vedeau ca imuabil. Desigur, Iuseser si tentative interbelice,
unele chiar n sIera Ligii Natiunilor, de a conIeri legitimitate juridic termenului de 'puteri mijlocii. Pentru
orice scop al analizei realiste, introducerea unei categorii intermediare ntre puterile majore si cele minore
este inutil, cci asa-numitele puteri mijlocii diIer doar marginal din punctul de vedere al capacittilor
militare si economice de cele mai multe minore, importanta lor strategic superioar le Iace doar ceva mai
importante n jocul marilor puteri iar sIera intereselor lor si a capacittii de a le apra se ntinde doar n
propriul subsistem de relatii internationale. n plus, capacitatea de a Iace Iat unui conIlict militar cu o putere
major nu este cu nimic diIerit de cea a celorlalte puteri minore. Introducerea unei categorii suplimentare de
puteri nu Iace altceva dect s sporeasc conIuzia conceptual, cci, asa cum am artat mai sus, este
inoperant s distingi ntre puteri pornind de la cuantiIicri ale capacittilor materiale si militare brute. Aceste

82
'Balancing versus Bandwagoning in the Romanian Decisions Concerning the Initiation oI Military ConIlict n Strategic Issues
Review, Nr. 5, (Bucharest: NATO Studies Center, January 2004).
83
Robert O. Keohane 'Lilliputian` s Dillemas: Small States in International Politics n International Organi:ation, Vol. 23, No. 2
(Spring 1969), p. 296.
21
distinctii creeaz continuuri statistice ntre diIeritele state, dar nu spun nimic despre pozitia de putere real si
perceput a acestor state n snul si n aIara propriilor subsisteme ale relatiilor internationale.
Problema structurii bipolare a asistemului international este ns ceva mai complicat. ntr-adevr, n
sistemul bipolar, dac am respecta Ioarte rigid conceptia realist clasic, am ajunge la concluzia c doar cele
dou superputeri sunt puteri majore veritabile. ns o analiz atent relev Iaptul c suntem mult prea
acaparati de o singur caracteristic a Rzboiului Rece, anume competitia strategic, achizitia si dezvoltarea
sistemelor de purtare la tint a ncrcturilor nucleare precum si a strategiilor axate pe acestea. ntr-adevr, n
acest domeniu suprematia celor dou puteri majore a Iost incontestabil (dar poate si datorit Iaptului c nici
nu s-a ncercat contestarea ei de ctre vreun pol semniIicativ de putere)
84
. Dar ar Ii o exagerare total s
atribuim unei reIlectii bazate pe sIera nuclear capacitatea de a decide cu privire la statutul unei puteri n
sistemul international. SIera nuclear circumscrie doar acele state cu capacitti atomice devastatoare si
ndeobste nzestrate cu o capacitate, chiar limitat, a celei de-a doua lovituri. Nu spune absolut nimic despre
capacittile economice militare si conventionale ale statelor, despre sIera intereselor lor si despre importanta
lor diplomatic. Nu spune de asemenea nimic despre capacitatea lor de a sustine un conIlict conventional
major sau despre cea de a proiecta Iort la distant. n toate aceste aspecte, pe ntreaga perioad a structurii
bipolare, au existat state capabile s Iigureze ntr-o clas special de puteri si state care erau relativ lipsite de
semniIicatie din acest punct de vedere. ntre puterile majore din perioada bipolar, superputerile erau ns
ceva mai mult dect primus inter pares, purtnd negocieri n domenii inaccesibile celorlalte mari puteri si
exercitnd asupra unor supraIete ntinse ale planetei hegemonii indiscutabile.
Am artat mai sus Iaptul c deIinitii ntemeiate pe introducerea unor categorii suplimentare de puteri
ntre cele majore si cele minore nu se sustin n un tip de conIigurare a sistemului international. Ce este de
retinut din conceptia lui Keohane este Iaptul c statutul de putere trebuie perceput ntr-un anume Iel de
decidentii politici pentru a genera un anume tip de politic extern.
Michael Handel a oIerit o alt conceptie sistematic asupra puterilor minore si a rolului lor n politica
international
85
. Asumptiile sale metodologice declarate au n vedere o analiz ntemeiat pe imaginea a treia
a relatiilor internationale n acceptiunea lui Kenneth Waltz, cea sistemic si pe caracterul rational al Iormrii
deciziilor, primul model birocratic n viziunea lui Graham Allison
86
. Handel, desi cade la rndul su n
capcana de a identiIica un numr de cinci categorii de puteri (superputeri, mari puteri, puteri mijlocii, state
mici si mini-state), oIer o conceptie integrat asupra rolului 'statelor slabe bazat pe vechea prezumtie
realist dup care comportamentul statelor n sistemul international este puternic determinat de relatiile si de
diIerentele de putere dinte ele. Ceea ce este esential pentru orice tip de putere, minor sau major este
populatia eIectiv, sau mai bine zis rata de participare militar, deIinit ca partea din populatie care poate Ii
narmat si educat pentru a apra statul cu arme moderne
87
. Una din caracteristicile importante a statelor
slabe este inabilitatea de a-si asigura propria existent, n special contra unei mari puteri sau chiar a unui alt
stat slab sprijinit de o mare putere
88
. Este interesant ns de observat Iaptul c nu exist o corelatie direct
ntre mrime, putere relativ si agresiune, puterile minore Iiind nclinate n aceeasi msur ca cele majore s
Iie implicate n conIlicte militare, nu doar acceptndu-le dar si declansndu-le. La modul absolut (si aceasta
imi pare o observatie esential), puterea unui stat e cel mai bine msurat nu prin raportare la cea a tuturor

84
Vezi pentru aceasta, ntre altele, Bernard Brodie 'The Development oI Nuclear Strategy n International Security, Vol. 2, No. 4
(Spring 1978), David Alan Rosenberg 'The Origins oI Overkill: Nuclear Weapons and American Strategy n International
Security, Vol. 7, No. 4 (Spring 1983).
85
n Michael Handel Weak States in the International System, ed. cit.
86
Waltz Omul, statul i r:boiul, ed. cit. si Graham T. Allison The Essence of ecision, (Boston: Little, Brown, 1971).
87
Michael Handel Weak States in the International System, pp. 10-13.
88
Ibidem, p. 20.
22
celorlalte tri, ci n relatie cu vecinii si precum si prin gradul n care puterea la dispozitia sa este coerent cu
scopurile si ambitiile nationale.
n cazul puterilor minore, dezavantaje cum ar Ii incapacitatea de a Iolosi o aprare n adncime, ceea
ce nseamn c prima btlie poate Ii cea decisiv, pot Ii contrabalansate de alte avantaje, cum ar Ii o
diplomatie mult mai eIicient dect a statelor mari ntruct aria problemelor puterilor minore este mai
redus si este mai mereu legat de propria lor supravietuire. Aceast situatie se poate converti ntr-o
rationalizare a diplomatiei, ntr-o cunoastere Ioarte bun a problemelor internationale si n abilitatea de a
manevra n sens propriu birocratiile celorlalte puteri, mai putin Iamiliare cu caracteristicile unei anumite
crize.
Apoi, un alt avantaj n epoca nuclearizat, n care putem presupune c incidenta rzboiului interstatal
va Ii redus este dat de Iaptul c puterea real sau potential a unui stat, care poate la crize s o reIlecte pe
cea militar, va Ii pe perioadele de pace cea economic, lucru decisiv pentru c un numr de puteri minore
pot s Iie state Ioarte dezvoltate din punct de vedere industrial si comercial
89
. Problema esential a puterilor
minore este mentinerea si dezvoltarea propriilor Iorte armate n conditii care s permit purtarea mcar a
anumitor tipuri de conIlicte interstatale. Puterea militar a oricrui stat Iiind eIectiv Iie atunci cnd trece
testul btliei, demonstrnd eIicienta Iortelor armate, Iie dac proiecteaz o imagine care descurajeaz
adversarul, n cazul puterilor minore apar cteva probleme aparte. Pe de o parte, este obligatoriu ca ele s
mentin, chiar si ntr-un numr limitat, Iorte armate, ntruct altminteri ar putea Ii percepute ca genernd
vacuumuri de putere n sistemul international si practic ar invita marile puteri la o 'ocupatie stabilizatoare
90
.
Pe de alt parte, chiar dac puterile minore pot avea o rat de participare militar ridicat, uneori depsind-o
pe cea a marilor puteri, armatele lor mobilizate (cuprinznd Iortele regulate si rezervele) nu mai pot Ii mult
extinse, ceea ce duce la un slab potential de rzboi. n plus, problema potentialului de rzboi e agravat de
Iaptul c nu pot produce ndeobste cele mai soIisticate tipuri de armament (sau dac le produc nu o pot Iace
n cantitti suIiciente), ceea ce Iace ca asemenea state s se aIle ntr-un pericol deosebit atunci cnd se aIl
angrenate ntr-un conIlict militar prelungit mpotriva unui adversar mai puternic
91
. AstIel se ajunge la o
concluzie previzibil, mprtsit de majoritatea teoreticienilor puterilor minore, dup care supravietuirea
acestora n sistemul international e legat de abilitatea lor de a apela la alte state si de a extrage de la acestea
anumite resurse necesare aprrii lor
92
.
Criticile care i se pot aduce lui Handel tin pe de o parte de greselile de clasiIicare, de nebulozitatea
unora dintre conceptele sale, precum si de cantonarea excesiv a problemei pe chestiunile care tin de puterea
militar a statelor. Asa cum am ncercat s argumentez mai sus, nu este deloc beneIic pentru construirea
unui corp teoretic coerent n interiorul viziunii realiste asupra relatiilor internationale introducerea unor
categorii suplimentare de state ntre marile puteri si puterile minore. AstIel, argumentul lui Handel legat de
puterile mijlocii, care ar Ii statele cu populatii mici dar puternic dezvoltate si cu economii eIiciente sau statele
puternic populate dar slab dezvoltate din punct de vedere economic nu se sustine. Statele cu populatii mici
dar puternic dezvoltate comercial si industrial pot Ii mari puteri uneori, asa cum au Iost n ciclurile lor
hegemonice Portugalia si Olanda
93
sau pur si simplu puteri minore, cantonate ntr-un tip de subsistem
international care le permite aceast Iorm de dezvoltare. Acestea nu sunt au Iost puteri mijlocii, ci globale,
att prin capacitatea de export a propriei productii economice, ct si prin cea de proiectare a Iortei la distant.

89
Ibidem, pp. 42-52.
90
Ibidem, p. 90.
91
Ibidem, pp. 79-81.
92
Ibidem, p. 171.
93
Vezi spre exemplu George Modelski, Patrick M. Morgan 'Understanding Global War n The Journal of Conflict Resolution,
Vol. 29, No. 3 (September 1985), pp. 391-417.
23
Avem aici cunoscuta problem ntre cei care considre mari puteri doar acele state capabile s domine direct,
eventual prin cucerire, mari ntinderi de pmnt
94
si cei care sunt nclinati s priveasc aceast clas de puteri
ca nglobnd doar statele cu vaste capacitti economice si militare navale
95
. Statele cu populatii mari dar cu
economii slabe sunt, la Iel, puteri majore cazul Rusiei tariste este cunosut, sau pur si simplu alte puteri
minore (vezi Bangladeshul de astzi).
Apoi, Handel nu oIer niciunde o deIinitie exact cu privire la ce ntelege prin state slabe, care nclud
pentru el att statele mici si mini-statele, ct si unele dintre puterile mijlocii. n plus, atentia excesiv pe care
o acord Iormelor brute ale potentialului militar, n deIavoarea strategiilor de aliant si a analizrii istorice a
strategiilor de status-quo si revizioniste srceste argumentul su. Una din cele mai bune replici mpotriva
celor care leag politica puterilor minore de potentialul lor economic si militar la pace a Iost oIerit de ctre
T.V. Paul
96
. Pentru acesta, decidentii politici ai oricrui tip de puteri si bazeaz actiunile pe un calcul
rational cost-beneIiciu nainte de initierea unei actiuni internationale, calcule n care motivele interne sau
externe sunt extrem de importante. Doar conectnd procesele politice interne si rivalitatea international a
puterii se poate ntelege problema initierii conIlictului de ctre un adversar mai slab
97
. Uneori un stat mai
slab, perIect constient de situatia sa economic, se poate angaja ntr-un conIlict cu un adversar mai puternic
Ir aliati si chiar Ir mcar s se astepte la o victorie decisiv, ci doar spernd ntr-un avantaj dat de
surpriza atacului, care s descurajeze inamicul si eventual s l oblige s cear pace. Exist un numr
semniIicativ de exemple n care aceast aIirmatie se veriIic, chiar dac nu este o predictie general cu
privire la comportamentul puterilor minore
98
. n acelasi timp, aceste greseli sunt extrem de greu scuzabile,
atta vreme ct scopul declarat al lui Handel a Iost o Iormulare general a unei viziuni asupra puterilor
minore. n esent, desi adaug aspecte semniIicative dezbaterii realiste, contributia sa nu oIer o clariIicare a
conceptelor si un set teoretic cuprinztor.
Pornind de la problema asigurrii securittii puterilor minore, Olav F. Knudsen a Iormulat o conceptie
'exterioar asupra puterilor minore, Iundamental ntelese prin relatiile pe care acestea le au cu celelalte state
si n special cu actorii internationali majori
99
. AstIel, pentru Knudsen problema puterilor minore se
circumscrie logicii generale a realismului, esentialmente datorit Iaptului c liderii politici ai acestora
rationeaz asupra politicii internationale la Iel ca cei ai marilor puteri, avnd aceeasi viziune asupra a ceea ce
constituie interesul national. Problemele care apas cu deosebire asupra statelor mici sunt cele legate de
disparittile puterii si de experienta istoric de stat mic, care adeseori a nsemnat nglobarea Iortat ntr-un
vecin mai puternic
100
. AstIel, chestiunea esential este pentru un asemenea actor international cea a
supravietuirii, complicat de Iaptul c actiunile singulare ale acestui stat nu au un impact semniIicativ, de
durat, asupra securittii si deci a supravietuirii sale. Securitatea statelor mici e determinat de Iactori externi,
Iie c acestia sunt procesele ce structureaz sistemul international, Iie c sunt politicile sectoriale ale statelor

94
H.J. Mackinder ,The Geographical Pivot oI History n The Geographical Journal, Vol. 23, No. 4, (April 1904), pp. 421-437.
95
Dintre acestia n ultimele decenii se disting George Modelski si Imannuel Wallerstein.
96
n T.V. Paul Asymmetric Conflicts. War Initiation by Weaker Powers, (Cambridge: Cambridge University Press, 1994).
97
Ibidem, pp. 12-16.
98
Ibidem, p. 9. Unul din cele mai cunoscute cazuri de acest tip este atacul Japoniei mpotriva bazelor americane din Hawaii, vezi
Scott D. Sagan 'The Origins oI the PaciIic War n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, No. 4 (Spring 1988), pp. 893-
922. Japonia nu este, desigur, o putere minor n decembrie 1941, dar inIerioritatea ei Iat de Statele Unite era evident chiar
pentru proprii decidenti si de aceea cazul este relevant.
99
n Olav F. Knudsen'Analysing Small-State Security; the Role oI External Factors n Werner Bauwens, Armand Clesse, Olav F.
Knudsen (ed.) Small States and the Security Challenge in the New Europe, (London: Brassey`s, 1996).
100
Ibidem, pp. 3-5.
24
mai puternice. n esent, politica marilor puteri este aceea care determin soarta statelor mici
101
. Atunci cnd
vom analiza securitatea unei puteri minore, aIirm Knudsen, va trebui s avem n vedere urmtoarele
variabile determinante: semniIicatia strategic a pozitiei sale geograIice din punctul de vedere al unei mari
puteri; gradul de tensiune existent la un moment dat ntre marile puteri; Iaza ciclului de putere n care se
gseste n acel moment cea mai apropiat mare putere: istoria relatiilor cu cea mai apropiat mare putere;
politica Iat de puterea minor a altor mari puteri rivale; existenta de cadre multilaterale de cooperare pentru
securitate care ar putea s stabilizeze disparittile de putere
102
. Cu exceptia ultimului punct al argumentatiei
sale, n care Knudsen trece Ir o argumentatie adecvat de la o analiz de tipul balantei puterii la una
ntemeiat pe securitatea colectiv, celelate puncte pot Ii socotite un Iel de summum bonum al ntregii
reIlectii realiste clasice cu privire la puterile minore. n aceleasi timp, n acest caz particular putem s
observm schizoIrenia ntre argumentul dup care din punctul de vedere al deciziilor puterile minore nu se
diIerentiaz de cele majore, n schimb pentru scopul general al cercetrii aceste decizii sunt absolut
nesemniIicative. O asemenea abordare pune sub semnul ntrebrii orice Iel de cercetare a puterilor minore ca
o clas separat de actori internationali, cu important si impact asupra sistemului.
Din neIericire pentru marile puteri, predictiile mentionate la nceputul acestei lucrri ale lui
Treitschke legate de supravietuirea puterilor minore au Iost departe de a se mplini. Una dintre cele mai
puternice tendinte ale sistemului international n ultimele dou secole a Iost cea de Iragmentare, de
multiplicare a numrului actorilor internationali, de obicei prin aparitia unor noi puteri minore. Surprinztor a
Iost Iaptul c aceast tendint a atins cel mai ridicat ritm tocmai n perioada Rzboiului Rece, n care
concentrarea de putere din sistem devenise maxim, existnd doar doi poli esentiali
103
. Departe de a disprea,
departe de a Ii niste simpli pioni pe o urias tabl de sah la care joac marile puteri, puterile minore s-au
multiplicat, iar politicile lor externe, adeseori revizioniste si agresive, adeseori Ir nici un Iel de aliati din
rndul puterilor majore, au Iost la originea multor crize si evenimente internationale esentiale pentru
conIigurarea unui echilibru sau dezechilibru general al puterii.
Unul din aspectele cele mai surprinztoare ale demersurilor inspirate de neorealism este inabilitatea
de a discuta ntr-adevr la nivel sistemic sau subsistemic problema minorelor. Lucrri cum ar Ii cele ale lui
Handel sau Knudsen esueaz dinspre sistemic spre al doilea nivel de analiz al relatiilor internationale,
dovedind o lips de consecvent suprtoare. Lucrurile sunt cu att mai surprinztoare cu ct un crmpei de
analiz neorealist Iusese deja ncercat nainte de aparitia articolului lui Knudsen de ctre Raimo Vayrynen.
Sugestia esential a acestuia privind organizarea existentei puterilor minore tine de Iaptul c balanta puterii
poate gira securitatea statelor mici, la Iel ca preponderenta (hegemonia) unei mari puteri sau lipsa de
atractivitate a acestora n cazul unor ambitii imperiale
104
. O conceptie precum cea a lui Knudsen are meritul
de a arta doar o jumtate a paharului, respectiv modalitatea n care nteleg puterile majore securitatea si
politica puterilor minore. Rspunsurile privind modul n care liderii politici ai acestora actioneaz, care este
pozitia puterilor minore n sistemul international si ca urmare care sunt politicile militare si de securitate ale
acestora nu le putem gsi ns aici.

101
Ibidem, p. 8. Acest Iragment trimite la distinctia Isut de Barry Buzan n Popoarele, statele i teama. O agend pentru studii
de securitate national in epoca de dup r:boiul rece, (Chisinu: Ed. Cartier, 2000) ntre politici de securitate national si politici
de securitate international. Primele, destinate s elimine sau s micsoreze vulnerabilittile interne ale statelor, sunt singurele
accesibile puterilor minore. Politicile de securitate international, destinate s atace amenintrile de securitate la sursa lor, pot Ii
purtate exclusiv de ctre marile puteri.
102
Olav F. Knudsen 'Analysing Small-State Security; the Role oI External Factors, p. 9.
103
Vezi pentru crearea accelerat de noi state n timpul Rzboiului Rece Peter Calvocoressi Politica mondial dup 1945, ed. cit.
104
Raimo Vayrynen 'Small States in DiIIerent Theoretical Traditions oI International Relations Research n Otmar Holl Small
States in Europe and ependence, (Viena: Austrian Institute Ior International AIIairs, 1983), pp. 87-88.
25
Analiza teoriilor realiste Iormulate pn n prezent asupra naturii puterilor majore minore si a tipului
de politic extern pe care acestea l poart a artat Iaptul c aceste constructe sunt Iie incomplete, Iie n
Ilagrant contradictie cu ceea ce cunoastem cu privire la comportamentul acestor state pe trmul politicii
internationale. n acelasi timp, nici analiza deIinitiilor puterilor majore nu pare s aduc mai mult lumin n
acest sens. Mai mult, analiza ntreprins mai sus pare s sugereze si Iaptul c va Ii extrem de greu, dac nu
imposibil, s Iie Iormulate deIinitii suIiciente de scurte si n acelasi timp generalizante din punct de vedere
istoric pentru puterile minore. Acesta este momentul n care analiza realist clasic ne-ar spune ca ar Ii bine
s ncetm orice investigatie cu privire la aceast problem, ntruct rezultatele probabile ale cercetrii nu vor
justiIica timpul si banii Iolositi pentru a o ntreprinde. ns, la captul unui excurs att de lung prin strdaniile
repetate ale cercettorilor relatiilor internationale n-as putea s cred c problema ar trebui pur si simplu
abandonat.


I.6. Pentru o teorie a puterilor minore

Chestiunea care se ridic n acest moment ar Ii a Iormulrii unei conceptii sistemic-realiste asupra
puterilor minore, lipsit ns de pretentiile generalizrii ntruct este contextualizat istoric si testat pe un
singur actor international care exist ntr-un singur subsistem de relatii internationale, pe parcursul unei
singure perioade a istoriei contemporane a relatiilor dintre state. Cu toate acestea, este necesar Iormularea
unui demers teoretic, care s mbine cele discutate mai sus cu o perspectiv structural-realist consecvent.
Dac actorul testat, Romnia, va urma preceptele modelului teoretic, aceasta nseamn c respectiva
conceptie si va cuta testul IalsiIiabilittii n alt parte. Dar dac o conceptie teoretic va sluji mai bine la
ntelegerea unor probleme de relatii internationale, ea merit cercetat si dezvoltat n sine, n ciuda
esecurilor sale atunci cnd I se vor insuIla pretentii de generalizare istoric.
Pentru Iluiditatea argumentrii voi indica ntr-o not bibliograIic mai consistent, demersurile
teoretice pe care le-am Iolosit n elaborarea conceptiei care va Ii expus n rndurile urmtoare
105
.

105
Operelor realismului clasic si structural, cele ale lui Morgenthau, Hinsley, Wight, Waltz si Mearsheimer mentionate deja li se
adaug E.H. Carr The Twenty Years Crises 1919-1939. An introduction to the Study of International Relations, (London:
Macmillan, 1984 (1939)); Robert Gilpin R:boi i schimbare in politica mondial, (Craiova: Scrisul Romnesc, 2000) (pentru
problema hegemoniei); Hedley Bull 'International Theory. The Case Ior a Classical Approach n World Politics, Vol. 18, No. 3
(April 1966) si Societatea anarhic. Un studiu asupra ordinii in politica mondial, (Chisinu: Ed. Stiinta, 1998); Jack Donnelly
Realism and International Relations, (Cambridge: Cambridge University Press, 2000); Daniel S. Geller, J. David Singer Nations at
War. A Scientific Study of International Conflict, (Cambridge: Cambridge University Press, 1998); Michael Haas 'International
Subsystems: Stability and Polarity n The American Political Science Review, Vol. 64, No. 1 (March 1970), pp. 98-123; Stanley
HoIIman Ianus i Minerva. Esuri asupra teoriei i practicii politicii internationale, (Chisinu: Ed. Stiinta, 1999); Robert Jervis 'A
Political Science Perspective on the Balance oI Power and the Concert n The American Historical Review, Vol. 97, No. 3 (June
1992), pp. 716-724; John Keegan War and our World (London: Pimlico, 1999); articolele lui Jack S. Levy 'The Contagion oI
Great Power War Behavior, 1495-1975 n American Journal of Political Science, Vol. 26, No. 3 (August 1982), 'Theories oI
General War n World Politics, Vol. 37, No. 3 (April 1985), 'Contending Theories oI International ConIlict: A Level-oI- Analysis
Approach n Chester A. Crocker, Fen Hampson, Pamela Aall (eds.) Managing Global Chaos. Sources of and Responses to
International Conflict (Washington: Institute oI Peace Press, 1999), 'The Study oI War and Peace n Walter Carlsaes, Thomas
Risse, Beth A. Simmons (eds.) Handbook of International Relations, (London: Sage, 2002); Reinhold Niebuhr 'A Protest Against
a Dilemma` s Two Horns n World Politics, Vol. 2, No. 3 (April 1950), pp. 338-344; Joseph S. Nye, Jr. 'Old Wars and Future
Wars: Causation and Prevention n Journal of Interdisciplinary History, (1988) 18: 581-590; Richard N. Rosecrance 'War and
Peace n World Politics, Vol. 55, No. 1 (2002), pp. 137-166; Paul W. Schroeder 'Quantitative Studies in the Balance oI Power. A
Historian` s Reaction n Journal of Conflict Resolution, Vol. 21, No. 1 (March 1977), pp. 3-22; Randall L. Schweller eadly
Imbalances. Tripolarity and Hitler` s Strategy of World Conquest, (New York: Columbia University Press, 1998); P. de Senarclens
La politique internationale (Paris: Armand Colin, 1992); J. David Singer 'The Level oI Analysis Problem in International
Relations n World Politics, Vol. 14, No. 1 (October 1961) si J. David Singer 'System Structure, Decision Processes and the
Incidence oI International War n Manus I. Midlarsky Handbook of War Studies (Boston: The University oI Michigan Press,
26
Realismul structural, Iie el oIensiv sau deIensiv, ne spune c sistemul international este deIinit n
primul rnd de structura sa. Structura sistemului cuprinde tipul unittilor (actorilor internationali), principiul
de ordonare al unittilor si distribuirea capacittilor n sistem (esentiale sunt capacittile militare si cele
economice care pot Ii rapid convertite n resurse militare). n cazul pe care doresc s l discut, problema
tipului unittilor este relativ lipsit de semniIicatie. Exist un consens semniIicativ n rndul comunittii
cercettorilor relatiilor internationale c pn n prezent principalul, dac nu singurul actor international, este
statul national modern. Ca urmare, singurele unitti care vor Ii avute n vedere pe parcursul acestei
argumentri vor Ii statele, pe care le voi denumi uneori, n virtutea unui bun dar aproape prsit obicei din
veacurile XVIII si XIX, puteri.
Problemele devin importante si cu adevrat relevante pentru studiul meu de caz atunci cnd se aduce
n discutie problema principiului de ordonare al unittilor. Dou asemenea principii au Iost analizate de ctre
realistii antichittii, renasterii si de ctre cei ai secolului XX. Anume, statele pot exista Iie ntr-un mediu
anarhic, n care deasupra unittii statale nu exist nici o autoritate superioar (statal sau nu) care s
reglementeze relatiile politice, ordinea sistemului, Iie ntr-un mediu ierarhic, n care o asemenea autoritate
exist si este eIectiv. n mediul anarhic, neexistnd nici o autoritate de control, actiunea statului este cea
care Iormeaz baza interactiunilor dintre unitti pe scena international. Resursele naturale, umane,
economice sau militare Iiind limitate, statele vor intra n mod natural, Iie din dorinta de a-si prezerva
existenta, Iie mnati de dorinta de a acumula putere, de animus dominandi, n conIlict cu privire la
distribuirea acestora.
Nici un actor international nu poate sta n aIara conIlictelor, ntruct poate Ii pus ntr-o situatie de
inIerioritate si va trebui oricum s lupte, n cel mai scurt timp, pentru propria supravietuire. Nu exist, spun
unii realisti, un nivel la care principalii juctori s se opreasc din tendinta lor de a acumula resursele
sistemului, ntruct ntotdeauna rmn bunuri la care se poate rvni si care ar putea Ii Iolosite mpotriva lor.
Existenta celor slabi, celor incapabili s se adapteze la aceast zon de conIlict permanent, este usor
descriptibil n termenii n care clasicii nItisau viata oamenilor n starea natural: urt, brutal si scurt.
Explicatia Iaptului c, n ciuda mprejurrii c principiul obisnuit de ordonare este cel anarhic, nu ne aIlm
permanent angajati ntr-un gigantic conIlict interstatal st n teoria echilibrului si a aliantelor. ntruct statele
nu pot admite s nu ia parte la conIlict, si ntruct orice victorie asupra unui actor le slbeste pozitia relativ
de putere (cci puterea victorioas si augmenteaz Iortele cu resursele nvinsului), o tert parte tinde s se
alieze cu cel mai slab dintr-un conIlict, pentru a nu permite dezechilibrul puterii n sistem. Uneori, eIectul
descurajator al acestor aliante previne initierea unui conIlict. Alteori, atunci cnd calculul rational Icut de
decidentii politici ai unui stat arat c beneIiciile rezultate n urma initierii unui conIlict sunt mai mari dect
costurile pe care acesta le incumb, rzboiul va ncepe. Echilibrul se creaz Iie atunci cnd exist prea putine
motive rationale pentru a-l altera ntruct coalitiile de balansare ar duce la un conIlict nerentabil pentru cel
care l-ar declansa, Iie atunci cnd un conIlict purtat si cstigat duce la instaurarea unei hegemonii pe care este
mult prea costisitor si periculos, cel putin deocamdat, s o conteste vreo alt putere. Acestei logici generale,

1989); Glenn H. Snyder 'Alliances, balance and stability n International Organi:ation, (1991) 45: 121-142; Nicholas J. Spykman
'Geography and Foreign Policy I n The American Political Science Review, Vol. 32, No. 1 (February 1938), pp. 28-50; Terry
TerriII, Stuart CroIt, Lucy James, Patrick M. Morgan Security Studies Today, (Cambridge: Polity Press, 1999); Stephen Van Evera
Causes of War. Power and the Roots of Conflict, (Ithaca and London: Cornell University Press, 1999); Stephen M. Walt 'The
Progressive Power oI Realism n The American Political Science Review, vol 91, no 4, December 1997; Kenneth N. Waltz 'The
Origins oI War in Neorealist Theory n Rotberg, Robert I si Rabb, Theodore K. (eds.) The Origin and Prevention of Mafor Wars
(New York: Cambridge University Press, 1989) si 'Structural Realism AIter the Cold War n International Security, Vol. 25, No.
1 (Summer 2000), pp. 5-41.
27
pe care unii au botezat-o 'logica anarhiei, i se supun toti actorii internationali, mari sau mici, ntruct este
un comportament indus de sistem si de dorinta supravietuirii.
ntr-un sistem ierarhic s-ar presupune (ntruct el nu a existat niciodat, cel putin nu din nomentul n
care se consider Iormal c avem de-a Iace cu relatii politice ntre entitti nationale si suverane) c o
autoritate central, suveran, controleaz toti actorii sistemului. Lucrurile se petrec n mare msur
asemntor cu Iunctionarea politic intern a unui stat. Exist un set de reguli si norme (institutii n termenii
lui Douglass North) care reglementeaz existenta actorilor. Aceste norme sunt emise de o autoritate
superioar cu atributii n acelati timp legislative, dar si executive (aceasta este diIerenta ntre o Iorm de
organizare ierarhic si una bazat pe principiul securittii colective). La aceste norme ceilalti actori nu ader
n virtutea unor pacte bilaterale, asupra crora ar Ii suverani, deci cu dreptul de a le denunta oricnd, ci n
virtutea puterii superioare pe care autoritatea central (de obicei numit imperiu) o exercit asupra lor.
ConIlictele dintre actori, n special cele privind distribuirea resurselor, nu sunt lsate s degenereze n lupte
deschise, ci sunt aplanate si reglementate de ctre imperiu, care hotrste cum sunt distribuite n Iapt aceste
resurse. AstIel, ntr-un sistem de organizare bazat pe principiul ierarhic nu avem conIlicte internationale, ci
doar conIlicte interne. Imperiul universal reprezint veritabilul sIrsit al istoriei, terminarea tuturor
rzboaielor internationale.
Pn n acest moment, analiza structural-realist nu las nici un loc de actiune vreunei diIerentieri
ntre tipurile de puteri. Constrngerile sistemului (distribuirea capacittilor si principiul de ordonare) se
aplic la Iel tuturor actorilor internationali, indiIerent de tipul lor. n msura n care nu ne intereseaz politica
extern a statelor, am putea s ne oprim aici cu orice Iel de ntelegere a Iunctionrii sistemului international.
ns tocmai presupozitiile care au dus la considerarea balansrii ca tendint indus de sistem ne Iac s nu ne
oprim din elaborarea unei ncercri teoretice. Dac este adevrat c tentativa de balansare este indus de
sistem si deci teoretic obligatorie pentru toti actorii, ea nu este eIectiv mpotriva unui actor puternic dect
dac este exercitat de o alt putere major. Talgerele echilibrului general de putere cuprind Iundamental
statele puternice, cele mici putnd arareori, prin simpla lor actiune s tulbure balanta.
Dar politica mondial nu se reduce niciodat doar la principala Iorm a echilibrului puterii. n variate
regiuni, subsisteme de relatii internationale, diIerite organizri ale pcii se bazeaz pe echilibre de putere sau
hegemonii locale. Teoria realist este construit pornind doar de la considerarea ntregii scene mondiale, ns
acest trm este doar ceva mai mult dect suma diadelor statale si a subsistemelor de relatii politice,
economice si militare pe care geograIia, migratiile, schimbul economic, contaminarea ideologic sau
religioas si conIlictele militare le creeaz pe ntreaga supraIat a planetei. Iar dac realismul clasic si
structural are nevoie doar de echilibrul general de putere pentru a ntelege si explica procesele politice ale
sistemului international, pentru a cunoaste politica extern a statelor si Iactorii care le modeleaz actiunile,
trebuie s coborm la nivelul diadic sau subsistemic.
Problema esential a puterilor minore, care le diIerentiaz n mod radical de puterile majore, este
Iaptul c ele nu triesc la scar mondial sau regional-continental. Interesele, puterea de a le apra,
majoritatea schimburilor politice, economice si ideologice, cvasitotalitatea conIlictelor lor militare au loc
exclusiv la nivel diadic, cu proprii vecini, sau la nivelul propriului subsistem de relatii internationale.
Subsistemele relatiilor internationale reprezint ncrengturi coerente de legturi politice, economice
si ideologice, Iormate ndeobste n spatii geograIice compacte, bine delimitate de obstacole naturale (n
special mri si oceane) sau climatice. Subsistemele sunt create de Iormarea unor modele, unor ci speciIice
dup care sunt conduse timp de decenii sau de secole schimburile politice, militare si economice dintre
entittile politice care Iac parte din ele. Aceste sectiuni ale sistemului international constituie n Iapt cele n
care se desIsoar procesele curente, politica international obisnuit. Legate de ele apar problemele si
28
crizele internationale. Relatiile ntre organismele politice tind s Iie perpetuu legate de proximitate, ntruct
aceste legturi au n primul rnd n vedere competitia pentru resursele umane, materiale, manageriale sau
simbolice existente pe teritoriile respectivelor alctuiri politice. Cea mai ieItin, deci cea mai rational cale
de a-ti procura resursele de orice Iorm tine de exploatarea propriului teritoriu si a teritoriilor vecine.
Subsistemele se nasc pe de o parte din conIlictele violente rezultate din competitia pentru resurse, rzboaie
care pun baza anumitor reguli si pozitii de putere n respectiva regiune planetar. Pe de alt parte ele apar
prin institutionalizarea, Iie si inIormal, a cooperrii dintre entittile politice care vietuiesc pe un anumit
spatiu. Subsistemele sunt o sum de interese si de actiuni dependente de un cadru geograIic coerent.
Ar Ii ns proIund nseltor s considerm Iaptul c aceste realitti internationale apar prin
demersurile oricror actori internationali. ndeobste, capacitatea de a impune reguli internationale prin
cstigarea unor conIlicte decisive pentru controlul unui teritoriu, ca si cea de a sustine un comert puternic n
respectiva zon de actiune nu tine de statele mici. Un subsistem este creat mai ales de actiunea politic
modelatoare a unei mari puteri sau a unui grup de mari puteri. O mare putere, Iie printr-o utilizare a Iortei
militare neurmate de anexare, Iie prin impunerea prin amenintarea cu Iorta a regulilor politice si economice
dorite, d coerent relatiilor pn atunci instabile dintre puterile minore din respectiva zon geograIic. Orice
tip de sum coerent de relatii are nevoie de o organizare a puterii n jurul unui centru sau a mai multor centri
de putere, organizati Iunctie de capacittile si interesele lor. Unei actiuni organizatoare cum este cea descris
mai sus i se adaug n timp tendinta contrabalansatoare a celorlalte mari puteri din sistem, care pot vedea n
respectiva dominatie o ntindere nepermis a unei puteri majore. Interventia celorlalte puteri majore n
respectivul subsistem (n special a celorlalte puteri majore nvcinate cu acesta) restructureaz ordinea
sistemic.
AstIel, modul n care pot Ii ordonate relatiile dintr-o asemenea sectiune a politicii internationale tine
ndeobste de polarizarea subsistemic, adic de numrul puterilor majore implicate n asigurarea de reguli n
zona respectiv. Deosebim astIel trei tipuri generale de organizare a subsistemelor.
Primul tip este cel n care o asemenea alctuire nu contine puteri majore cu interese semniIicative.
Acest mod de organizare depinde de balanta de putere dintre actorii minori din sistem, este Ioarte vulnerabil
la interventiile externe ale majorelor si poate subzista exclusiv atta vreme ct o nici putere major nu
consider c statele care Iac parte din acea sum de relatii au o important strategic pentru planurile sale.
n al doilea mod de organizare, o singur putere major este nsrcinat cu stabilirea si respectarea
regulilor pe baza crora se desIsoar existenta politic si economic a minorelor din zon. n acest caz ne
conIruntm cu o realitate adeseori studiat, dar de obicei gresit nteleas atunci cnd e extins la scar
mondial, cea a hegemoniei subsistemice. Fie la pace, Iie la rzboi, acest tip de ordonare a relatiilor dintr-un
sistem nseamn, n esent, Iaptul c politica extern si politica militar a puterilor minore este trecut prin
Iiltrul, dac nu se aIl integral sub controlul, hegemonului local. Nu exist un singur tip de dominatie
hegemonic. Uneori, n cazuri clare de subsisteme bine delimitate geograIic, hegemonul poate s nici nu Iie
prezent cu Iorte semniIicative n regiune. Izolarea de celelalte mari puteri si ntietatea indiscutabil a
singurei puteri majore Iac ca dominatia acesteia s Iie puternic, dar n acelasi timp putin costisitoare. n alte
cazuri, n special atunci cnd subsistemul are o important strategic att pentru hegemon datorit
proximittii cu alte majore, ar putea Ii necesar prezenta masiv, militar, politic si economic pe teritoriul
minorelor. Apoi, dac puterea hegemonic este n plus si un stat revolutionar, purttor al unei teorii asupra
organizrii drepte a statului, dominatia sa s-ar putea extinde si n sIera altor domenii ale activittii minorelor.
Hegemonul revolutionar ar putea ncerca s-si transIorme satelitii dup chipul si asemnarea sa, aIectndu-le
structura social si politic intern, baza de drept sau organizarea economic.
29
Al treilea tip de organizare a unui subsistem tine de existenta n zon a unei balante de putere
sustinut de mai multe puteri majore, care se aIl n competitie sau nteleg s coopereze temporar n
respectiva zon geograIic. Puterile minore din zon, desi nu au libertatea pe care le-o conIer primul tip de
organizare, inIluenteaz ntr-o msur destul de semniIicativ att politica local obisnuit, ct si echilibrul
general de putere n subsistem. Strategiile de aliant ale statelor mai mici vor Ii extrem de relevante pentru
ntreaga dinamic regional, ntruct un anume tip de aliniere poate altera, uneori radica, ntregul echilibru
subsistemic. Modul n care o diplomatie eIicient, inteligent si cu viziune a unei puteri minore actioneaz
asupra modelrii politicii unei majore sau a unui grup de majore poate altera radical, dac nu schimba,
ordinea subsistemic. ntr-un asemenea mod de organizare a relatiilor interstatale, puterile minore vietuiesc
n trei sIere separate de echilibru al puterii. n prima sIer, ele si aIirm si si apr pozitia si interesele n
raporturile de putere cu celelalte puteri minore. n a doua, ele particip semniIicativ la balanta de putere
zonal, din care pot (n msura n care sunt suIicient de abile) s extrag resurse importante pentru reasezarea
pozitiilor n prima sIer. n cea de-a treia, cea a balantei mondiale de putere, puterile minore exist exclusiv
prin taberele majore la care sunt aliniate si nu pot, prin sine sau chiar ntr-un grup de puteri minore, s
exercite un impact semniIicativ asupra sistemului. Nu trebuie s ne imaginm Iaptul c ordinea subsistemic
ntemeiat pe o balant de putere poate s ia o singur Iorm. n esent, ea va depinde de relatiile dintre
puterile majore din sistem, de gradul lor de angajare sau de dezangajare n raport cu regiunea, de tipul,
ntinderea si accentul intereselor lor n raport cu minorele din zon. La Iel, este extrem de important de
cunoscut relatia lor cu ordinea general din sistemul international, respectiv dac sunt puteri de status-quo
sau revizioniste, dac sunt puteri clasice sau revolutionare.
Care este rolul puterilor minore n toate aceste tipuri de ordonare a subsistemelor din care pot Iace
parte? Statele mai putin importante se vd limitate de cteva date mai semniIicative n ncercarea lor de a
constitui si urma consecvent anumite politici internationale. n primul rnd capacittile proprii, n special cele
economice si militare, o tin prizonier n relatiile subsistemice. Chiar dac un asemenea stat poate purta un
comert la scar mondial si uneori proiecteaz chiar Iort militar la o distant considerabil de propriul
teritoriu, poate s Iac toate acestea exclusiv pentru c puterile care domin rutele comerciale terestre, navale
si aeriene i permit acest lucru. Propria ei bogtie, orict de semniIicativ ar Ii, este la mila celor care
Iormeaz si impun regulile de schimb politic si economic din ntregul sistem. O putere minor si poate
depsi statutul doar urmnd o politic centralizat de transIormare a statului ntr-o masin de rzboi care s
protejeze si s Iie hrnit de o economie din ce n ce mai puternic. Mai mult, acest lucru este posibil
exclusiv dac hiatusurile de putere ntre statele majore sunt accentuate, adic exclusiv prin niste Ierestre de
oportunitate care s-ar putea oricnd nchide. Pn n acele momente, cele mai multe puteri minore vor Ii
mereu prizonierele propriilor capacitti si propriei geograIii. Ele vor exista, dat Iiind Iaptul c primul mod de
polarizare sistemic este extrem de rar ntlnit (si este si cel mai instabil dintre toate), n subsisteme
balansate, n care vor trebui s si modeleze politicile pornind de la existenta unor mari puteri cu anume
seturi de interese n respectiva regiune sau n subsisteme dominate de un hegemon, n care vor trebui s Iac
Iat unei dominatii creia rareori sau deloc vor putea s-I scape prin propriile Iorte.
Cu toate acestea, puterea minor nu constituie un actor international diIerit prin esent de puterea
major, ci prin pozitie. Altminteri, ca unitate asemntoare, va avea aceeasi ntelegere si abordare general a
realittii internationale. Va tinde s triasc apsat de aceeasi dilem a securittii, chiar dac n cazul ei
strategiile de aliant vor Ii mult mai importante dect strategiile narmrii. Va Ii un stat interesat substantial
de mentinerea si ntrirea propriei securitti, Iie c va ntelege prin aceasta prezervarea statului, a granitelor
sau a institutiilor sale, Iie c va preIera acestora siguranta vietii si propriettii propriilor cetteni. Politicile
30
care nu stau n putinta unei minore sunt cele bazate pe maximizarea absolut a puterii si pe urmrirea unor
interese revizioniste absolute
106
.
n urmtoarele dou prti ale lucrrii care voi ncerca s analizez, pornind de la cele discutate mai sus,
existenta Romniei, o putere minor, n propriul subsistem al relatiilor internationale pe o perioad care
corespunde, la modul general, cu ceea ce am ntelege prin secolul XX scurt. Prima parte, dedicat analizei
deciziilor de rzboi dintre 1913 si 1944 ale liderilor romni, va aborda Iormarea acestora n raport cu starea
subsistemului international la momentul lurii lor. Avantajul cercetrii va Ii Iaptul c decidentii romni au
luat aceste decizii att n cadrul unor stri subsistemice balansate n care interesul marilor puteri n regiune
este mai putin evident, ct si n cadrul unor balante puternice n zon sau a hegemoniilor de pace sau de
rzboi. A doua parte va analiza pozitia Romniei n cadrul sistemului de securitate dirijat de Uniunea
Sovietic n Europa central si de est n anii rzboiului rece, ncercnd s analizeze astIel implicatiile unei
hegemonii de pace cu putere dominant de tip revolutionar asupra politicii si pozitiei unei puteri minore.
Studiul urmtor nu va avea o pretentie generalizatoare-istoric n privinta altor puteri minore existente n
moduri de organizare similar a propriilor subsisteme internationale, ci doar veriIic modelul expus mai sus
n cteva situatii concrete, individualizate si contextualizate istoric, deci irepetabile.






PARTEA A II-A

BALANT, HEGEMONIE $I DECIZIILE DE RZBOI ROMANE$TI, 1913-1944



II.1. Semnifica(ia deciziilor de rzboi

Analiza
107
politicii externe si militare a unui stat devine realmente interesant si relevant pentru
domeniul teoriei mari atunci cnd se ndreapt cu precdere asupra momentelor de criz din relatiile

106
Unii cititori ar putea remarca asemnarea ntre cadrul teoretic schitat mai sus si cel elaborat de Barry Buzan si Ole Waever n
Regions and Powers. The Structure of International Security, (Cambridge: Cambridge University Press, 2003). Asemnarea este
ns superIicial, ns cteva chestiuni trebuie aici lmurite. nti, Buzan si Weaver construiesc o teorie a complexelor regionale de
securitate (CRS) pornind de la presupozitii realiste yi constructiviste, ori telul lucrrii mele este de a construi o perspectiv
exclusiv realist viznd puterile minore. n al doilea rnd, CRS sunt mai degrab unitti teritoriale imaginate (,construite) si
tranzitorii n timp. Subsistemele internationale sunt, n acceptiunea mea, realitti istorico-geograIice cu o durat istoric categoric
mai mare dect cea a CRS-urilor. n al treilea rnd, CRS sunt entitti cercetabile ca atare doar pentru c sunt deIinite ca zone
speciIice de securizare, cvasi-impenetrabile la inIluente din aIar. Subsistemele sunt realitti pe de o parte mai laxe (permit
interpenetratea), iar pe de alt parte mult mai largi (nu sunt deIinite exclusiv n Iunctie de securitate, ci ca regiuni de schimb politic,
economic, militar si religios relativ continuu si integrat). n al patrulea rnd, orice asemnare dispare n privinta clasiIicrii, ntruct
Buzan si Weaver Iolosesc distinctii ntre puteri globale, regionale, minore si superputeri, relativ neclare, asa cum am ncercat s
art n sectiunea destinat discutrii deIinitiilor puterilor majore si minore. Exist ntr-adevr asemnri n unele predictii
reIeritoare la subsistemele balansate sau unipolare, datorate mai degrab Iolosirii aceluiasi cmp de testare a teoriilor istoria
ultimelor dou secole. Buzan si Weaver nu admit ns participarea puterilor minore la balanta general de putere ntr-un CRS
multipolar, spre deosebire de interpretarea mea privind subsistemele balansate.
31
interstatale. Dac alte Iorte structurale modiIic realmente cursul existentei umane, Iie ele legate de
schimbri economice, tehnologice, ideologice sau n sIera snttii, Iormele violente ale schimbrii politice,
Iie ele interne (revolutiile), Iie externe (conIlictele militare dintre state) sunt cele mai spectaculoase si cele
mai evidente pentru schimbarea existentei oamenilor. Nu este de mirare Iaptul c att analizele istorice, ct si
cele politologice s-au centrat cu prioritate asupra ntelegerii Iormelor violente de maniIestare a relatiilor ntre
grupurile politice organizate. S-ar putea spune, Ir a crede c m-as nsela prea mult, c nu exist obiecte de
studiu mai importante n relatiile internationale dect rzboaiele, desIsurarea si eIectul lor sistemic si
subsistemic. Iar pentru puterile minore, care controleaz ntr-o msur destul de lipsit de semniIicatie
conIlictele majore din propriul subsistem international (anume cele implicnd puterile majore), esential este
studiul deciziilor de rzboi. Deciziile privind conIlictul militar sunt cele mai importante hotrri care
modiIic destinul unei natiuni mici, cci ele pot duce Iie la mrirea, Iie la micsorarea sau chiar pieirea
statului. Ele pot s satisIac ambitii revizioniste, pot s mreasc securitatea unei puteri minore, dar pot si s
o duc pe un drum al unei hegemonii apstoare si nedorite sau chiar spre desIiintarea ca unitate politic
suveran. Asa cum am artat n capitolul anterior, rzboiul a Iost singura cale cunoscut prin care un stat si-a
modiIicat radical statutul de putere (real sau prezumat) n sistemul international. Tot rzboiul ampliIic urias
procesele de transIormare a statului si de securizare a sa. Uneori politici ale grandorii sau ale unei supusenii
nelimitate au dus la pieirea armatelor trilor mici, cu tot capitalul lor uman si material, n primele btlii ale
unui conIlict important sau n lupte purtate la sute, dac nu la mii de kilometri de zonele unde interesul si
putinta acestor state sIrsea.
Aceste decizii sunt astIel decisive pentru soarta acestor state. Cu toate acestea, ele au captivat destul
de putin atentia cercettorilor relatiilor internationale, cel putin n ceea ce priveste puterile minore. Esential
pentru studiul subsistemelor internationale (si, extrapolnd, pentru ntregul sistem mondial de state) este
studiul echilibrului si al dezechilibrului de putere. De aceea deciziile privind declansarea conIlictului militar
sunt analizate dup aceeasi gril teoretic dup care sunt avute n vedere si Iormrile aliantelor politico
militare. O decizie privind conIlictul militar are relevant subsistemic atunci cnd aIecteaz echilibrul de
putere zonal. Echilibrul poate Ii schimbat Iie prin asezarea puterii pe unul din cele dou talgere ale balantei
unui conIlict, Iie prin neimplicare, prin pasarea responsabilittii unor alte state. Cu toate acestea, exist doar
dou tipuri Iundamentale de actiune care pot Ii ntreprinse din acest punct de vedre, si care vor primi o
analiz separat n cursul acestei sectiuni, anume cele de balansare si de aliniere. Pe baza lor voi ntreprinde
analiza deciziilor de rzboi ale Romniei din perioada 1913-1944 punnd un accent deosebit, din motive pe
care le voi explica mai jos, pe hotrrea de initiere a unui rzboi mpotriva Austro-Ungariei luat de
decidentii politici romni n vara anului 1916.
Adeseori interpretrile istorice rezumate n tratate academice sau manuale de uz scolar diIer Ioarte
semniIicativ. O centrare prea exclusivist a domeniului cercetrii pe Iolosirea documentelor de prim mn si
lipsa unei grile interpretative coerente si cuprinztoare aIecteaz att ntelegerea, ct si explicarea
Ienomenelor istorice. Un astIel de caz este si cel al deciziei romnesti din august 1916 de a intra n primul
rzboi mondial de partea Antantei. Literatura teoretic occidental sustine, pripit din punctul meu de vedere,
Iaptul c aceast decizie ar Ii Iost una de aliniere la tabra mai puternic din respectivul moment al
desIsurrii primului rzboi mondial. AstIel de nentelegeri, bazate att pe o lips de inIormatie, ct si pe
deIiciente teoretice interpretative, aIecteaz nu doar inIormarea celor preocupati de studiul problemelor
internationale, dar si capacitatea lor teoretic, interpretativ. Dac 'istoria este studiul evenimentelor

107
Aceast parte a lucrrii dezvolt articolul meu 'Balancing versus Bandwagoning in the Romanian Decisions Concerning the
Initiation oI Military ConIlict publicat n Strategic Issues Review, Nr. 5, (Bucharest: NATO Studies Center, January 2004), pp. 1-
46.
32
petrecute o singur dat; stiinta politic reprezint eIortul de a generaliza asupra lor
108
, va Ii necesar s
ngemnm teoria cu evenimentul istoric pentru a ntelege Ienomenul si a putea prezenta o gril de
interpretatare valabil mcar pentru o serie de unitti de studiu asemntoare, cum ar Ii deciziile romnesti
privind declansarea conIlitului militar. n cele ce urmeaz voi ncerca s analizez aceast tip de decizii din
perspectiva teoretic a relatiilor internationale legat de raportul dintre balansare si aliniere, dintre o tentativ
constient de a altera un echilibru sau un dezechilibru de putere si cea de a te alia cu cstigtorul prezumtiv al
unei competitii pentru putere. Aici o precizare teoretic este absolut necesar. Cele mai multe analize
ntreprinse pn n acest moment pornind de la aceast gril interpretativ au avut ndeobste n vedere balanta
mondial a puterii. AstIel, au Iost destul de usor de catalogat unele decizii de rzboi ale puterilor minore ca
absolut nesemniIicative sau de aliniere ntruct ele nu aIectau echilibrul mondial de putere. Un aspect care nu
trebuie pierdut din vedere este Iaptul c studiul pe care l ntreprind se axeaz cu prioritate pe
comportamentul unei puteri minore n interiorul propriului subsistem al relatiilor internationale. Ca atare,
interesul meu primar este analiza acestor actiuni din perspectiva echilibrului susbsistemic, nu din punctul de
vedere al ntregului sistem international.
Demersul pe care l ntreprind mi se pare cu att mai semniIicativ, cu ct un veritabil curent de opinie
s-a Iormat n mediile academice internationale, n special cele americane, extrem de inIluente teoretic, dup
care decizia romneasc din 1916 ar Ii Iost una de aliniere, punct de vedere pe care l socotesc gresit.
Metodologic, prezentul reIerat se va sprijini att pe o analiz a teoriilor raporturilor dintre balansare si
aliniere, ct si pe o cercetare a surselor romnesti (documente politice si militare, memorii, lucrri
interpretative) pentru a studia modul n care deciziile romnesti privind declansarea conIlictului militar se
regsesc pe grila balansrii sau alinierii. Unul din scopurile intime ale cercetrii va viza modul si momentul
n care puterile minore sunt capabile s balanseze din motive care nu privesc doar propria supravietuire, dar
si satisIacerea propriilor interese viznd status-quo-ul international existent la momentul deciziei. O atentie
deosebit va Ii acordat si tipului de conIlict n care se produce respectiva decizie precum si strii
subsistemului international n care exist n momentul respectiv puterea minor n cauz (Romnia),
respectiv o situatie hegemonic sau una a balantei de putere. Argumentul general al acestei sectiuni este acela
c deciziile de rzboi ale unei puteri minore sunt n mare msur, dac nu totalmente determinate de
polarizarea subsistemului propriu al relatiilor internationale n momentul lurii deciziilor. Hotrrile privind
conIlictul militar se ntemeiaz pe un calcul rational care priveste att propriile capacitti, intentii si interese,
ct si pozitiile relative de putere ale marilor puteri cu interese n respectivul subsistem.


II.2. Balansare versus aliniere n teoria politic a rela(iilor interna(ionale

Problema modului n care puterile minore nteleg s se raporteze la declansarea conIlictului militar nu
a ocupat o sectiune semniIicativ din studiile legate de politica international. Puterile minore au Iost vzute
Iie ca urmnd o putere major n ambitiile acesteia legate de alterarea sistemului international n propriul
beneIiciu, actiunea minorelor contribuind att la propria supravietuire, ct si la o eventual participare la
mprtirea przii, Iie ca luptnd pentru propria supravietuire. Acest comportament era determinat, n primul
rnd, de capacitatea lor de a urmri si apra doar interese limitate
109
. Pentru o putere minor, pariul pe
Iolosirea Iortei militare n relatiile cu celelalte state poate nsemna disparitia ca actor international sau

108
Joseph S. Nye, Jr. 'Old Wars and Future Wars: Causation and Prevention n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18,
(1988), p. 581.
109
Martin Wight Politica de putere, (Chisinu: Ed. Arc, 1998), p. 73.
33
alterarea dramatic a propriei pozitii de putere, ntruct n mod obisnuit pierderea unei mari btlii reprezint
pentru un stat mic si pierderea rzboiului
110
. Deciziile de rzboi ale tuturor statelor tin n mare msur de
perceptiile pe care acestea le au n raport cu Ienomenele prezente pe scena international. Un calcul bazat pe
inIormatii eronate, pe perceptii gresite, pe necunoasterea intentiilor celorlalti juctori internationali, poate s
aib pentru un actor mai putin important consecintele decisive pe care un asemenea calcul gresit le-ar
provoca ntr-un conIlict ntre dou superputeri nucleare: anihilarea complet
111
. Unul dintre cele mai
relevante exemple ale acestui tip de eroare este Iurnizat de comportamentul Poloniei pe parcursul crizei care
a dus la nceputul celui de-al doilea rzboi mondial. Pe de o parte, decidentii polonezi nu au nteles pn n
ultimele momente Iaptul c planul Fuhrerului nu mai era o pace negociat (ca n 1938 n cazul
Cehoslovaciei), ci un rzboi limitat care s testeze capacittile militare germane si reactia diplomatic a
puterilor de status-quo. Apoi, aparatul diplomatic condus de colonelul Beck nu a perceput corect Iaptul c
Tratatul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939 implica interventia militar combinat a celor
dou mari puteri mpotriva Poloniei, Iiind ntocmit pe Iondul ntreruperii negocierilor de la Moscova ntre
Anglia, Franta si URSS. Decidentii polonezi nu au apreciat corect nici pregtirea militar a propriei tri,
legnati de estimrile dup care armata poate s reziste mpotriva unui atac german cel putin o jumtate de
an, perioad n care potentialul de rzboi occidental ar Ii suIicient pentru a prinde Germania ntre dou Iocuri
si pentru ca armata Irancez s treac la oIensiv. Toate aceste greseli de estimare s-au alturat incapacittii
si lipsei de dorint a puterilor vestice de a interveni eIectiv n sprijinul statului polonez, ducnd la a patra
mprtire a acestei tri
112
.
ntr-una din lucrrile clasice destinate studiului conIlictelor initiate de puterile minore mpotriva unor
adversari mai puternici, T.V. Paul identiIica patru situatii n care un stat mai slab consider c initierea
conIlictului este beneIic: situatia n care exist un serios conIlict de interese ntre prti; situatia n care partea
mai slab valorizeaz mai mult dect partea puternic problema disputat; situatia n care puterea minor nu
este satisIcut de status-quo si, n Iine, situatia n care o parte mai slab se teme Iie de o deteriorare, Iie de o
permanent a status-quo-ului n viitor
113
. Calculul decidentului politic va Ii inIluentat de variabile cum ar Ii
strategiile politice si militare existente la un moment dat, posesiunea de sisteme oIensive de armament,
suportul deIensiv al unei alte mari puteri si de structura intern a puterii politice. Dac decidentii cred n
strategia Iaptului mplinit, bazat pe o strategie a scopurilor limitate ce ar putea limita extinderea conIlictului,
probabilitatea initierii rzboiului asimetric de ctre o putere minor creste. (Pentru acuratetea redrii, nu
trebuie pierdut din vedere Iaptul c T.V. Paul se reIer doar la initierile de conIlict Ir un aliat putere
major, deci exclusiv la situatiile n care o putere slab atac de una singur un adversar mai puternic). O
strategie a scopurilor limitate este de dorit n cazul unei puteri mai slabe, ntruct ar putea evita att o masiv
mobilizare militar cu toate costurile presupuse de aceasta, ct si un rspuns de mare magnitudine din partea

110
David Vital The Inequality of States. A Study of Small Power in International Relations, (OxIord: Clarendon Press, 1967), p.
60.
111
Vezi pentru studiul problemelor pe care perceptia gresit le induce la nivelul jocului strategic-nuclear Robert Jervis 'War and
Misperception n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988), pp. 675-700.
112
Vezi pentru aspectele diplomatice ale acestei crize ocumentele referitoare la relatiile germano-polone i la i:bucnirea
ostilittilor intre Marea Britanie i Germania la 3 septembrie 1939. Pre:entat Parlamentului de ctre Secretarul de Stat al
Afacerilor Strine la Comanda Mafesttii Sale, (Bucuresti: Ed. Bucovina I. E. Toroutiu, 1939), I.M. Maiski Cine l-a afutat pe
Hitler. in amintirile unui ambasador sovietic, (Bucuresti: Ed. StiintiIic, 1963), Martin Gilbert si Richard Gott Conciliatorii,
(Bucuresti: Ed. Politic, 1966).
113
T.V. Paul Asymmetric Conflicts. War Initiation by Weaker Powers, (Cambridge: Cambridge University Press, 1994), pp. 15-
16. Paul numeste conIlicte asimetrice, oarecum mpotriva curentului dominant n relatiile internationale, acele conIlicte care opun
dou state cu resurse de putere militar sau economic inegal (rata discrepantei ntre puteri s Iie mai mare de 50).
34
adversarului
114
. Aceast constructie teoretic prevede n esent Iaptul c decidentii politici ai unei puteri
minore, atunci cnd vor initia conIlictul militar cu un adversar mai puternic, o vor Iace urmrind scopuri
limitate capabile a Ii atinse printr-o campanie scurt si decisiv. Un rzboi de durat d posibilitatea
mobilizrii ntregului potential industrial al puterii majore, ducnd la o sporire semniIicativ a capacittii sale
militare. Or, asa cum am vzut n prima parte a tezei mele, o caracteristic a puterilor minore este Iaptul c
ele nu pot tine pasul cu mobilizarea ntregii capacitti industriale si umane a unui stat mare. n plus, n acest
caz particular, ele nu pot conta nici pe sprijinul militar (dar pot conta uneori pe cel economic) al unei alte
mari puteri. Ca urmare, decidentii politici ai puterilor minore au n vedere campanii scurte mpotriva
puterilor majore, care s duc rapid la atingerea obiectivelor urmrite. Cazuri Ioarte semniIicative din acest
punct de vedere sunt atacul Japoniei mpotriva Rusiei n 1904 sau cel al Pakistanului mpotriva Indiei n
1965. La un alt nivel, cel al diIerentelor de putere ntre puterile majore, poate Ii interpretat n acelasi sens si
atacul Japoniei mpotriva Statelor Unite n decembrie 1941. Desi n perioada pe care o studiez nu vom avea
asemenea cazuri cu limitrile impuse de T.V. Paul, voi arta pe parcursul acestei sectiuni Iaptul c n cele
dou campanii initiate de conductorii de la Bucuresti mpotriva unor puteri majore (n aliant cu alte mari
puteri) estimrile initiale vizau operatiuni militare rapide si decisive pentru atingerea obiectivelor nationale.
Dar conditiile n care o putere minor accept sau reIuz declansarea conIlictului militar nu tin n Iapt
doar de propriile considerente si de agregarea propriilor interese. Constrngerile structurale ale sistemului,
modul n care este repartizat la un moment dat echilibrul de Iorte n subsistemul de relatii internationale au o
mare nsemntate asupra pozitionrii Iat de conIlict. Dac admitem c securitatea si maximizarea puterii
sunt principalele mobiluri ale actiunii statale, puterile minore trebuie s acorde o atentie aparte
considerentelor legate de sistemul international n deciziile privind conIlictul
115
. Dup cum am argumentat n
prima parte a tezei, puterile minore nu pot duce o politic de maximizare absolut a puterii, asa cum unii
realisti consider c st n putinta si dorinta statelor majore. ntr-o gril a realismului oIensiv, puterile majore
(n special cele continentale, cel mai adesea revizioniste) se aIl ntr-o permanent competitie pentru
maximizarea puterii si realizarea unor hegemonii zonale sau subsistemice. n conIlictele majore provocate de
aceast lupt pentru putere, tulburtorii continentali sunt ndeobste balansati de puterile maritime, cele care
controleaz sistemul schimburilor economice mondiale
116
.
n aceste mprejurri ale competitiei mondiale pentru putere, trile mai slabe vor trebui s-si
cumpneasc extrem de atent interesele. Calculul de politic extern va trebui s se axeze pe o examinare
extrem de atent a intereselor puterilor majore att n propriul subsistem, ct si la scar mondial. Apoi,
esential este cunoasterea si cntrirea exact a propriilor capacitti economice si militare. n mod special
pozitia relativ de putere pe care o putere minor o are Iat de o putere major sau Iat de mai multe puteri
majore este determinant. Aceast pozitie relativ de putere nu cuprinde doar o comparatie ntre capacittile
militare si economice ale statelor si o analiz a relatiilor istorice dintre ele, ci si analiza legturilor de
dependent deja instituite. Dac statul mai slab se va aIla ntr-un subsistem hegemonic, n care majoritatea
relatiilor sale internationale sunt mediate de o alt putere, revizionismul su sau caracterul su de status-quo

114
Ibidem, pp. 20-27.
115
Vezi pentru aceasta Patrick James 'Structural Realism and the Causes oI War n Mershon International Studies Review,
(1995) 39: 181-208. James identiIic patru elemente structurale de care trebuie s tin seama calculul de conIlict: mumrul marilor
puteri (polaritatea sistemului), concentrarea capacittilor din sistem, tria aliantelor si gradul de polarizare ntre blocurile aIlate n
competitie, p. 183.
116
John J. Mearsheimer Tragedia politicii de fort, (Bucuresti: Ed. Antet, 2003), n special capitolul 6 'Marile puteri n actiune,
pp. 122-167. Pentru o interpretare extins a realismului oIensiv dup elaborarea teoriei lui Mearsheimer, vezi Richard N.
Rosecrance 'War and Peace n World Politics, Vol. 55, No. 1 (2002), pp. 137-166. Pentru o succint redare a tezelor realismului
oIensiv vezi Andrei Miroiu 'The Tragedy oI Great Power Politics n Romanian Journal of Society and Politics, Vol. 3, No. 2,
(November 2003), pp. 232-235.
35
este direct determinat de interesele si intentiile hegemonului sistemic
117
. ntr-un asemenea subsistem, regulile
dup care puterea minor trebuie s si conduc actiunea de politic extern, care i modeleaz majoritatea
actiunilor politice si militare, sunt stabilite de ctre hegemonul zonal
118
si exercitate cu o intensitate variabil
Iunctie de interesul strategic al puterii majore Iat de zona geograIic respectiv. O precizare, care si va vdi
rostul pe parcursul paginilor urmtoare, este necesar acum Nu trebuie s ntelegem ntr-un sens extrem de
strict determinarea politicilor minorelor de ctre hegemonul zonal. Cel mai adesea, n special n zonele sau n
perioadele n care susbsistemul nu prezint relevant pentru echilibrul general de putere, hegemonul se va
multumi cu o supraveghere de la distant a respectrii regulior generale de schimb politic si economic. Mai
mult, o inIluent decisiv, determinant a hegemonului care nu se transIorm n dominatie imperial a Iost
probat doar n cazul puterilor majore revolutionare, situatie pe care o voi analiza n partea a treia a tezei
mele. Pentru scopurile analizei de Iat dominatia hegemonic este nteleas mai degrab n sensul modelrii
politicilor militare ale puterilor minore de ctre statul care controleaz respectivul subsistem.
Dac dimpotriv, subsistemul propriu de relatii este unul marcat de o balant de putere ntre juctorii
majori, marja de actiune a puterilor minore mai e determinat doar de ct de puternice sunt motivele pentru
care marile puteri ar apra sau ar actiona pentru alterarea balantei de putere. Aceast marj trebuie nteleas
ca Iiind intim legat de gradul de implicare a marilor puteri ntr-un moment dat n subsistemul respectiv. Spre
exemplu, studii recente au probat Iaptul c puterile minore din subsistemul Balcanilor au Iost extrem de
active diplomatic si militar n perioade n care marile puteri treceau printr-o Iaz de dezinteres sau
dezangajare Iat de respectiva zon (vezi sIrsitul secolului al XIX-lea si primii 15 ani interbelici). n
asemenea perioade, puterile minore ale subsistemului au intrat n competitie direct, politic, militar si
economic pentru maximizarea puterii n sistem si au alctuit sisteme de aliante care s tin n Iru pe
tulburtorii minori ai echilibrului de putere. n perioadele n care puterile majore si recptau un interes
deosebit n zon si ntelegeau s se implice puternic, diplomatic si economic, politicile minorelor erau mai
degrab orientate spre obtinerea de beneIicii prin aliantele ncheiate cu statele puternice cu interese n
subsistem
119
.
n cele ce urmeaz voi expune cteva chestiuni legate de teoria comportamentelor de balansare si de
aliniere pentru a crea tabloul complet al discutiei reIeritoare la declansarea conIlictelor militare n raport cu
puterile minore.
Dezbaterea legat despre raporturile dintre balansare si aliniere intervine n relatiile internationale n
momentul introducerii celui de-al doilea termen (bandwagoning, engl.) n literatura de specialitate n opera
Iundamental a lui Kenneth N. Waltz, Theory of International Politics
120
. n acceptiunea lui Waltz, care si
centreaz ntregul demers teoretic pe o aprare lrgit a vechiului cadru teoretic al balantei de putere, ntr-un
sistem anarhic statele sunt mai interesate de propria supravietuire dect de orice altceva. Caracteristica
esential a sistemului anarhic este lipsa unei autoritti superioare nivelului statal, care s gireze ordinea
international. n sistemele anarhice, regulile internationale sunt doar conventii momentane girate de
echilibrul de putere momentan. Atta vreme ct suveranitatea puterilor majore va Ii n centrul organizrii
politicii mondiale, ridicarea unei ordini bazate pe o autoritate superioar statului este o imposibilitate
practic. ntr-un asemenea sistem competitia pentru resursele limitate este inevitabil, cel care nu particip

117
Vezi pentru aceast perspectiv, ntre altele, Robert Bocock Hegemony, (London: Tavistock, 1986).
118
Raymond Cohen International politics. The rules of the game, (London: Longman, 1981), p. 6.
119
Pentru aceast sectiune relevant este articolul semnat de Benjamin Miller, Korina Kagan 'The Great Powers and Regional
ConIlicts: Eastern Europe and the Balkans Irom the Post-Napoleonic Era to the Post-Cold War Era n International Studies
Quarterly, (1997) 41: 51-85.
120
(New York: McGraw Hill, 1979), p. 126. Waltz atribuie termenul lui Stephen Van Evera, desi cercetri mai noi ale lui Randall
L. Schweller au dovedit c el este Iolosit nc n 1942 de Quincy Wright n lucrarea A Study of War.
36
pierznd din puterea relativ si putnd Ii anihilat de ctre ceilalti
121
. Scopul principal al Iiecrui stat este
astIel asigurarea propriei securitti, maximizarea puterii Iiind doar un mijloc pentru atingerea celui mai nalt
grad de securitate. Pentru a-si maximiza securitatea, statul va trebui s se bazeze n principal pe propriile
Iorte, aliantele Iiind cel mai adesea temporare sau nseltoare. Ridicarea unui stat prea puternic, nclinat Iie
spre o hegemonie subsistemic
122
, Iie spre un imperiu universal, este o amenintare direct la adresa statelor.
Un asemenea stat tulbur echilibrul sistemic, Icnd ca pozitia relativ de putere a celorlalte state s se
reduc n raport cu a sa. n cazul n care contestatarul ordinii va ncerca s-si maximizeze puterea atacnd un
stat, o tert putere trebuie s intervin de partea celei mai slabe prti din conIlict, pentru a se asigura c
nvingtorul nu si mreste nemsurat pozitia de putere, devenind astIel si mai ameninttor la adresa sa.
AstIel, acestea vor avea o tendinta natural, indus de structura anarhic a sistemului, s se alieze mpotriva
hegemonului n potent, s echilibreze balanta de putere, prezervndu-si printr-o aliant de balansare vechiul
statut. Alinierea este interpretat de Waltz drept opusul tentativei de balansare. Printr-o analogie cu alegerile
intra-partid americane n sistemul caucusului, alinierea nseamn trecerea de partea celui mai puternic pentru
a nu Ii exclus de la mprtirea beneIiciilor rezultate dintr-o victorie n competitia pentru putere. Statele mai
slabe, puterile minore, n msura n care sunt libere s aleag, vor trece ns de partea mai slab dintr-un
conIlict, ntruct statul mai puternic este cel care le amenint existenta
123
. Desi aceast aIirmatie pare
contraintuitiv, n msura n care nu exist diIerentieri Iunctionale ntre actorii din sistem
124
, puterile minore
si vor prezerva securitatea la Iel ca puterile majore, opunndu-se celui mai puternic prin interventia de partea
celui mai slab. n viziunea printelui neorealismului structural, tendinta natural este balansarea, alinierea
Iiind mai degrab un comportament neIiresc, care d seama de integrarea statului care adopt o asemenea
politic ntr-un sistem ierarhizat al relatiilor internationale. Tria balantei ca modalitate de explicare a
comportamentului international vine si din Iaptul c ea pune problema la nivelul sistemului international, pe
cnd alinierea este mai degrab un tip de politic extern, altIel spus, un comportament ce este analizabil
doar prin imaginea a doua a studiului relatiilor internationale (nivelul de analiz centrat pe stat), perspectiv
reductionist n acceptiunea lui Waltz.
Exist dou discutii teoretice majore care au ncercat s schimbe, din interiorul neorealismului
structural, discutiile viznd balansarea sau alinierea. Un aspect Ioarte important trebuie mentionat pentru o
mai bun clariIicare a chestiunilor ce urmeaz a Ii expuse: aceste viziuni au Iost interesate cu precdere de
Iormarea aliantelor si de strategiile de politic extern, nu de initierile sau respingerile conIlictului militar.
Cu toate acestea, ca descrieri neorealiste ale comportamentului puterilor n propriile subsisteme
internationale, ele sunt perspectivele care domin discutia contemporan. Principala modiIicare a interpretrii
waltziene vine din partea lui Stephen M. Walt. Dup acesta, analiza comportamentului statelor trebuie de
asemenea s plece de la premisa securittii drept scop al existentei actorilor internationali principali. Ceea ce
le modeleaz acestora comportamenul nu mai sunt consideratiile legate de mentinera sub o Iorm sau alta a
balantei de putere, ci analizarea atent a propriei pozitii deIinit printr-o gril a 'balantei amenintrilor.
AstIel, pot exista situatii n care o tentativ de balansare s Iie suIicient de periculoas, din cauza
amenintrilor directe ale unui adversar potential, nct strategia de maximizare a securittii s cear mai
degrab o politic de aliniere.

121
Thomas Hobbes Leviathan, (London and Melbourne: Dent, 1983), p. 63.
122
Lucrarea esential pentru analiza hegemoniei subsistemice prin grila realismului structural este Robert Gilpin R:boi i
schimbare in politica mondial, (Craiova: Scrisul Romnesc, 2000).
123
Waltz, op.cit., p. 127.
124
Si aceasta e o parte esential a argumentului lui Waltz cu privire la structura sistemului international, vezi op. cit., pp. 93-97.
37
Desi studiile de caz ale lui Walt, cu reIerire aparte la Orientul Mijlociu si la Asia de sud-est dovedesc
predominanta balansrii ca strategie politic, lucrrile sale legitimeaz alierea ca politic pe care sistemul o
poate induce la Iel de natural ca si balansarea
125
. Strategiile de aliant se Iormuleaz, din punctul de vedere al
lui Walt, atunci cnd statele sunt conIruntate cu un pericol extern. Dou posibilitti de actiune se ivesc astIel
pentru decidentii politici. Prima, balansarea, este deIinit ca reprezentnd o aliant mpreun cu alte state
mpotriva celei mai mari amenintri. Alinierea reprezint alturarea Iortelor respectivului stat la cel care
reprezint cea mai mare amenintare. Dac balansarea ar Ii comportamentul obisnuit si cel de aliniere mai
degrab unul excentric, toate statele ar avea un nivel sporit de securitate, ntruct potentialii agresori ar avea
de ntmpinat opozitia combinat a celorlalte state. Dimpotriv, dac alinierea este strategia obisnuit,
securitatea va Ii rar, ntruct agresorii de succes vor atrage alti aliati, mrindu-si puterea si reducnd-o pe
cea a oponentilor lor
126
. Potrivit sustinerii c balansarea este comportamentul natural n sistem, statele se
altur aliantelor pentru a se proteja de alte state sau coalitii ale cror resurse mai numeroase ar putea s
Iormeze la un moment dat o amenintare. Exist dou motive pentru care statele opteaz pentru balansare: n
primul rnd, dac ele nu reusesc s opreasc un hegemon potential la timp, si risc propria supravietuire; cea
mai sigur strategie este alianta cu cei care nu si pot domina partenerii, pentru a evita s Iii dominat de ctre
cei care pot s o Iac. n al doilea rnd, alturarea la tabra mai slab mreste inIluenta noului membru al
aliantei, pentru c partea mai slab are mai mare nevoie de ajutorul balansatorului
127
.
Pentru Walt, cei care consider c actiunea de aliniere este cea mai comun strategie international se
bazeaz pe postulatul dup care statele sunt Iundamental atrase de putere. Cu ct mai puternic este un stat, cu
ct mai clar si aIirm el aceast putere, cu att mai probabil este alinierea altor state la politica sa. Pe de o
parte, alinierea poate reprezenta o Iorm de conciliere, n sensul n care prin alianta cu un stat sau cu o
coalitie mai puternic, un actor international evit atacul asupra sa, directionndu-l n alt zon. Pe de alt
parte, un stat se poate alia pe timp de rzboi cu tabra mai puternic pentru a participa la mprtirea przii. n
primul caz, avem de-a Iace cu o aliniere deIensiv, n timp ce n al doilea caz vorbim despre o aliniere
oIensiv
128
. Sursele posibile ale unei amenintri, asa cum sunt percepute de ctre decidentii politici ai unui
stat, tin de puterea agregat a unui al doilea actor (incluznd populatia, capacitatea industrial si militar,
dezvoltarea tehnologic), de proximitatea geograIic a unui posibil agresor, de puterea oIensiv a acestuia
din urm ca si de intentiile sale agresive.
Care sunt impicatiile grilei lui Walt pentru politica puterilor minore? n general, aIirm acesta, cu ct
un stat este mai slab, cu att creste probabilitatea ca el s se alinieze mai degrab dect s balanseze. Aceasta
se ntmpl ntruct statul slab ar aduga prea putin Iort unei coalitii deIensive, n schimb prin aceasta ar
strni mnia statelor ameninttoare. Doar atunci cnd decizia lor ar putea aIecta Iinalul conIlictului este
rational ca ele s balanseze (vom vedea ct de important este aceast aIirmatie pentru cazul Romniei n
1916, n. m.).
Statele slabe sunt sensibile la presiunile unei puteri majore apropiate. n vreme ce puterile majore au
att interese ct si capacitti globale, puterile minore sunt mai interesate de cele ce se petrec n propria lor
vecintate. Ele sunt de asteptat s balanseze atunci cnd sunt amenintate de state cu capacitti aproximativ
egale cu ale lor, dar vor Ii tentate s se alinieze atunci cnd sunt amenintate de o mare putere
129
.

125
Stephen M. Walt The Origins of Alliances, (Ithaca: Cornell University Press, 1987). O pozitie romneasc pe aceeasi linie, a
preponderentei comportamentului de balansare Iat de cel de aliniere poate Ii gsit la Mihail E. Ionescu up hegemonie. Patru
scenarii de securitate pentru Europa de Est in anii `90, (Bucuresti: Ed. Scripta, 1993), p. 28.
126
Walt op. cit., p. 17.
127
Ibidem, pp. 18-19.
128
Ibidem, pp. 20-21.
129
Ibidem, pp. 29-30.
38
O interpretare mai larg a raporturilor ntre balansare si aliniere este oIerit de Randall L.
Schweller
130
. Dac Waltz si Walt trataser problema doar din perspectiva strategiilor deIensive de mentinere
a securittii, Schweller pune problema acestui raport prin prisma strategiilor generale ale statelor n sistemul
international. n acest punct autorul se deprteaz de neorealism static waltzian, prnd a Ii unul dintre
adeptii realismului oIensiv. Critica sa esential la literatura privind aliantele vine din Iaptul c aceasta s-a
bazat aproape exclusiv pe presupunerea c statele alctuiesc coalitii doar pentru a-si mri securitatea. Aceast
presupunere ignor Iaptul istoric legat de alegerile de aliant motivate de oportunittile de cstig, insuIlate de
poIt si nu de Iric
131
.
Ceea ce domin deciziile statelor este rezultatul unei balante a intereselor Iat de o problem
international. Balanta de interese poate Ii nteleas la dou dintre nivelurile politicii internationale, la nivelul
statal si la nivelul sitemic. La nivelul statal, ea se reIer la costurile pe care un stat trebuie s le plteasc
pentru a apra status-quo-ul Iat de costurile pe care ar trebui s le plteasc pentru a-l modiIica. ntr-o
clasiIicare inspirat din piesa shakesperian 'Timon din Atena, statele s-ar mprti n lei, buInite/soimi,
struti, porumbei, miei, vulpi, sacali si lupi. Leii sunt statele care vor plti costuri mari pentru a-si prezerva
posesiunile dar doar un pret mic ca s-si maximizaze valorile; buInitele/soimii sunt mari puteri care sunt
sustintoare puternice ale status-quo-ului dar nu posed suIicient putere militar pentru a-l apra singure
mpotriva coalitiilor sau statelor revizioniste si puternice; strutii ar Ii puterile mari care se comport n
sistemul international ca puterile mai putin semniIicative, n sensul n care au capacitatea de a-si impune
vointa altora, dar nu nteleg s o Ioloseasc, Iiind preocupate exclusiv de propria supravietuire si autonomie;
porumbeii reprezint actori de status-quo care sunt dispuse prin politici de conciliere si negociere s accepte
mici modiIicri ale status-quo-ului mai degrab dect s Iormeze aliante Ioarte stnse mpotriva statelor
revizioniste; miei sunt puterile slabe dispuse s plteasc costuri Ioarte mici pentru a-si pstra sau extinde
posesiunile, constituind ndeobste prada agresorilor; vulpile reprezin puteri revizioniste cu interese limitate,
care se Iolosesc de diplomatie si de nseltorie pentru a-si atinge scopurile; sacalii sunt puteri revizioniste cu
interese limitate care preIer s evite riscul, participnd la conIlicte odat ce acestea sunt decise, pentru a
participa la mprtirea przii; n cele din urm, lupii sunt state revizioniste cu interese nelimitate, consider
ordinea international prezent n acelasi timp opresiv si intolerabil si sunt dispusi s plteasc costuri
mari pentru schimbarea raportului sistemic de Iorte
132
. La nivelul sistemic, teoria balantei intereselor ar
aIirma Iaptul c, prin sine, distribuirea capacittilor nu determin stabilitatea sistemului. Mult mai
semniIicative sunt scopurile si mijloacele celor ale cror capacitti si inIluente sunt Iolosite, Iie pentru a
distruge, Iie pentru a administra sistemul. Stabilitatea sistemului este o Iunctie a balantei ntre Iortele
revizioniste si cele conservatoare
133
.
Modul n care aceast balant a intereselor se nclin prezice comportamentul unui anumit stat. n
raport cu interesele sale principale, statele pot Ii puteri de status-quo si puteri revizioniste. Strategia lor poate
Ii Iie una de balansare, Iie una de aliniere, Iunctie de modul n care respectiva strategie se pliaz mai bine pe
Ielul n care este echilibrat balanta intereselor respectivului stat. Balansarea semniIic, pentru Schweller,
opunerea la partea cea mai puternic sau cea mai ameninttoare ntr-un anumit conIlict. Dou Iorme de

130
Articolele la care m reIer sunt 'Tripolarity and the Second World War n International Studies Quarterly, Vol. 37, (1993), pp.
73-103, 'Bandwagoning Ior ProIit: Bringing the Revisionist State Back In n International Security, Vol. 19, (1994), pp. 72-107 si
'New Realist Research on Alliances: ReIining, Not ReIuting, Waltz`s Balancing Proposition n American Political Science
Review, Vol. 91, (1997), pp. 927-930.
131
Randall L. Schweller eadly Imbalances. Tripolarity and Hitler` s Strategy of World Conquest, (New York: Columbia
University Press, 1998), p. 59.
132
Ibidem, pp. 83-89.
133
Ibidem, p. 89.
39
balansare pot Ii concepute, cea intern bazat pe mobilizarea propriilor resurse pentru a ajunge comparabile
cu cele ale competitorului pentru putere sistemic si cea extern semniIicnd alctuirea unor aliante
Iormale si inIormale ndreptate mpotriva puterilor care tulbur ordinea international. Strategia de aliniere
vizeaz, n descendenta lui Walt, Iie dorinta de a evita un atac iminent al unui adversar puternic, Iie dorinta
de a mprtsi rezultatele przii rezultate dintr-un rzboi victorios purtat de puterea revizionist
134
. Statele
revizioniste pot Iie s aib scopuri nelimitate legate de restabilirea balantei mondiale de putere n beneIiciul
lor, Iie scopuri limitate la care pot aspira datorit slabelor lor puteri. O putere minor revizionist este mai
nclinat spre o tentativ de raliere cu un revizionist nelimitat pentru a culege resturile de la masa
nvingtorilor, pe cnd o putere minor de status-quo este mai degrab liber n a alege care dintre cele dou
strategii i este mai proIitabil
135
. O scurt precizare este absolut necesar n cele ce urmeaz. Actiunile de
balansare si de aliniere nu sunt singurele aplicabile la politicile de Iormare ale aliantelor. Spre exemplu,
Schweller identiIic alte patru tipuri de actiuni: nctusarea (alierea cu adversarul pentru a-l controla prin
intermediul unui pact Iormal), distantarea (reIuzul de a rspunde unei crize prin opozitia la Iormarea unor
strategii diplomatice si militare ndreptate mpotriva agresiunii), pasarea responsabilittii (un stat adopt
comportamentul pasagerului clandestin, ncercnd s si ating scopurile prin eIorturile altor state) si o
politic de angajare a crizelor printr-o revizuire pasnic Icut de ctre puterile majore pentru a veni n
ntmpinarea intereselor considerate legitime ale unei puteri revizioniste n ascensiune
136
. Analiznd
Iormarea aliantelor n perioada anterioar primului rzboi mondial, Thomas J. Christensen si Jack Snyder
Iolosiser ntr-o lucrare anterioar termenii de pasare a responsabilittii si de nlntuire (legarea prea strns
prin aliant de o alt putere, Iapt ce reduce marja de decizie atunci cnd rzboiul e declansat de ctre acesta
sau mpotriva lui) pentru a descrie comportamentul marilor puteri
137
. Dup Schweller, John Mearsheimer a
Iost preocupat de analiza comportamentului marilor puteri privind crizele internationale, punnd un accent
deosebit pe pasarea responsabilittii si pe cedarea puterii ca Iorme de politic extern.
138
. Cu toate acestea,
pentru scopul analizei mele aceste chestiuni sunt mai putin relevante. ConIruntati cu problema iminent a
unui conIlict, decidentii politici vor trebui s aleag Iie initierea, Iie acceptarea, Iie reIuzul conIlictului. Iar
balanta subsistemic de putere este unic. Statele vor trebui s se aseze Iie n talgerul care urc, Iie n cel care
coboar, Iie s ncerce s Iie n rolul punctului de echilibru. Prima si a treia strategie constituie actiuni de
balansare, iar ultima este o actiune de aliniere.
n cele ce urmeaz, voi ncerca s discut, pe baza aspectelor teoretice amintite mai sus, pozitiile
romnesti legate de declansarea conIlictului militar. Problema central pe care doresc s o analizez e legat
de o tendint a autorilor occidentali de a considera decizia romneasc de rzboi din august 1916 o decizie de
aliniere. Un asemenea punct de vedere este sustinut att de Stephen Walt, ct si de Randall Schweller
139
.
Rezumnd, cei doi autori sustin c Romnia, o putere revizionist interesat de achizitia de teritorii pe seama
monarhiei dualiste a Iost supus unor presiuni diplomatice deosebit de puternice din partea puterilor Antantei

134
Ibidem, pp. 66-70.
135
Schweller nu exclude posibilitatea ca puterile minore s balanseze, n msura n care raportul dintre balanta intereselor lor si
gradul de libertate din sistem le-o permite. Corespondent privat a autorului cu proIesorul Schweller, 5 martie 2003.
136
Randall L. Schweller eadly Imbalances, ed. cit., pp. 70-75.
137
Thomas J. Christensen si Jack Snyder 'Chain gangs and passed bucks: predicting alliance patterns in multipolarity n
International Organi:ation, Vol. 44, No. 2 (Spring 1990), p. 140.
138
John J. Mearsheimer Tragedia politicii de fort, ed. cit., pp. 114-121.
139
Stephen M. Walt 'Alliance Formation and the Balance oI World Power n International Security, Vol. 9, (1985), pp. 7-8; Walt
reia aIirmatia, Ir s-si modiIice argumentul, n The Origins of Alliances, ed. cit., p. 21; Randall L. Schweller 'Bandwagoning Ior
ProIit, p. 95, reluat n eadly Imbalances, ed. cit., p. 79. Al doilea autor si-a bazat demersul pe o interpretare oIerit de istoricul
Paul W. Schroeder n 'Historical Reality vs. Neo-Realist Theory n International Security, Vol. 19, (1994), p. 122. Schroeder Iace
doar o enumerare vast, nu discut cazul particular al Romniei.
40
de a intra n rzboi. Convins prin succesul aparent al oIensivei Brusilov n Galitia, prin prezenta armatei
Sarrail la Salonic, prin cursul evenimentelor de pe Irontul Irancez c sortii rzboiului sunt aruncati iar
Antanta este indiscutabil cea mai puternic, Romnia a nteles s se alinieze cu aceasta pentru a-si satisIace
ambitiile revizioniste. Voi ncerca s art c un asemenea punct de vedere nu se sustine; decizia din august
1916 a constituit o parte a politicii de balansare initiat de Romnia la nceputul participrii sale la primul
rzboi mondial. Ca urmare, spatiul destinat deciziei din 1916, cea mai controversat din punctul de vedere al
actiunilor de balansare sau de aliniere, va Ii mai larg dect destinat celorlalte hotrri privind declansarea
conIlictului militar.

II.3. Deciziile romneyti privind declanyarea conflictului militar, 1913-1944

Voi ncerca n cele ce urmeaz, s oIer un tablou ct mai exact al deciziilor romnesti privind
initierea, acceptarea sau neacceptarea conIlictului militar pentru a oIeri mai mult Iort empiric discutiilor
teoretice legate de balansare sau aliniere. Nu mi propun o analiz amnuntit a Iiecrei decizii viznd
declansarea conIlictului, ci centrarea pe acele decizii care comport cele mai semniIicative controverse din
perspectivele balansrii si alinierii. Nu vor Ii analizate n amnunt nici acele decizii n care Romnia se aIla
sub hegemonie german, ntruct ele sunt deja acoperite politologic ntr-o lucrare de reIerint a lui Larry L.
Watts
140
.
Cteva precizri metodologice se impun a Ii Icute aici. Am considerat Romnia actor international
cu drepturi depline de-abia dup recunoasterea independentei de stat n anii 1878-1879, ca urmare decizia
conIlictual privind rzboiul de independent nu va Ii analizat. Procesul de decizie al implicrii Romniei n
rzboiul ruso-turc poate desigur s Iie analizat cu instrumentele cercetrii de Iat. Pe de o parte, el constituie
un proces colectiv de decizie, unul dintre cele mai democratice dintre cele ntreprinse vreodat de
conductorii acestui stat, cuprinznd consultri de amploare ntre domnitor, Iactorii politici care girau
guvernarea si responsabilii militari. O analiz rapid ar arta Iaptul c initierea conIlictului mpotriva
Imperiului Otoman a constituit o actiune de balansare, ntr-un moment n care nIrngerile armatelor ruse n
primele btlii ale Plevnei amenintau s schimbe balanta strategic n subsistemul balcanic al relatiilor
internationale si s duc teatrul de rzboi pe teritoriul Romniei
141
. Romnia neIiind ns un actor
international recunoscut de ctre puterile sistemice, hotrrea de la 1877 nu intr n preocuprile mele de
analiz. Am tratat si decizii care nu au Iost urmate de conIlict militar (iulie 1914 si iunie si august 1940) ca
decizii de acelasi tip, ntruct Ienomenul asupra cruia elitele politice romnesti au trebuit s convin este de
acelasi tip: initierea sau acceptarea conIlictului militar pentru aprarea sau aIirmarea oIensiv a intereselor
nationale
142
. Datele crizelor internationale sunt pe stil vechi pn n 1920
143
. Am optat pentru a considera
data studiului principal de caz ca Iiind 4 august 1916 ntruct dup semnarea tratatului cu puterile Antantei
decizia de initiere a conIlictului este practic luat. Consider perioada verii anului 1940 nc una a balantei de
putere din punctul de vedere romnesc ntruct nu sunt nc Iormate legturi de dependent politic,

140
Larry L. Watts Incompatible Allies. Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime, (Umea University, 1998).
141
Pentru o redare a procesului decizional vezi *** Romania in r:boiul de independent 1877-1878, (Bucuresti: Ed. Militar,
1977).
142
Este interesant de notat Iaptul c studiul clasic privind decizia de conIlict vizeaz tocmai o criz care nu a devenit niciodat
'cald. Vezi Graham T. Allison The Essence of ecision, (Boston: Little, Brown, 1971).
143
Datele sunt preluate din Ion CalaIeteanu, Cristian Popisteanu (coord.) Politica extern a Romaniei. ictionar cronologic,
(Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1986).
41
economic si militar prin care relatiile internationale s Iie supuse vreunui hegemon (Germania devine
hegemon de-abia dup acordurile Hitler-Antonescu din noiembrie 1940
144
).
AstIel, chestiunea discutat ar putea Ii schematizat astIel:

Dat
a
Criz
a
Ini(iatorul
crizei
Starea
subsistemul
ui
Rezultatul
deciziei
Tipul
deciziei
27 iunie
1913
Al doilea
rzboi
balcanic
Bulgaria Balant de
putere
Initierea
conIlictului
Balansare
21 iulie
1914
Primul
rzboi
mondial
Austro-
Ungaria
Balant de
putere
ReIuzul
conIlictului
Balansare
4 august
1916
Interventia
n primul
rzboi
mondial
Romnia Balant de
putere
Initierea
conIlictului
Balansare
20 iulie
1919
Atacul
Republicii
Ungare a
SIaturilor
Ungaria Balant de
putere
Acceptarea
conIlictului
Balansare
27-28 iunie
1940
Ultimatumu
l U.R.S.S.
U.R.S.S: Balant de
putere
ReIuzul
conIlictului
Aliniere
30 august
1940
Pretentiile
ungare
privind
Transilvania
Ungaria Balant de
putere
ReIuzul
conIlictului
Aliniere
22 iunie
1941
Rzboiul
germano-
sovietic
Germania Hegemonie Initierea
conIlictului
Aliniere
23 august
1944
Rzboiul
romno-
germano-
maghiar
Romnia Hegemonie Initierea
conIlictului
Aliniere

Vom observa imediat din acest tabel faptul c Romnia, ca putere minor, constituie un subiect
de studiu destul de bun prin multitudinea tipurilor de decizii conflictuale luate n cele ma diverse
situa(ii interna(ionale. Romnia ini(iaz sau accept conflictul n patru rnduri yi tot de attea ori l yi
refuz. Deciziile de conflict sunt att de de balansare, ct yi de aliniere. n fine, ini(ierile de conflict se
fac att sub sistemul balan(ei de putere ct yi sub cel hegemonic. Un aspect foarte interesant, care nu

144
Aceasta apare Ioarte evident din documentul din 26 noiembrie 1940 'Declaratia generalului Ion Antonescu, conductorul
statului romn n sedinta Consisliului de Ministri n legtur cu vizita sa la Berlin, cu aderarea Romniei la Pactul Tripartit si cu
politica Romniei n cadrul Axei Berlin-Roma-Tokio n Antonescu-Hitler. Corespondent i intalniri inedite (1940-1944),
(Bucuresti: Ed. Cozia, 1991), vol. I, pp. 53-62.
42
face ns n mod special obiectul demersului de fa(, (ine de compozi(ia grupurilor de deciden(i care au
fost puyi n fa(a problemei declanyrii conflictului militar. Trei dintre situa(ii (1914 yi cele dou alinieri
din 1940) reprezint veritabile exerci(ii democratice: problema ini(ierii sau acceptrii conflictului este
analizat de ansamblul for(elor politice relevante ale (rii, decizia fiind una colectiv. n 1913 guvernul
decide n mod colectiv interven(ia n Bulgaria, avnd acceptul yi spijinul familiei regale yi a
principalului partid de opozi(ie. La fel, n 1919 decizia de interven(ie este una guvernamental,
sprijinit n mare msur de celelalte for(e politice romneyti. Spre deosebire de acestea, n 1916 un
grup extrem de restrns, cu un sistem de putere centralizat, atrnnd la limit pe umerii unei singure
persoane, stabileyte intrarea n conflict. Cazul lui 23 august 1944 este foarte asemntor, cu toate c
grupul decizional a fost ntructva mai larg iar decizia a apar(inut unui numr mai mare de persoane,
n schimb acestea au nfptuit o lovitur de stat pentru a-yi impune propria viziune asupra rela(iilor
interna(ionale. n cazul lui iunie 1941 ne aflm n cel mai clar caz de dictatur decizional: un singur
om, generalul Ion Antonescu, neconsultndu-se cu nimeni, hotryte intrarea (rii sale n rzboi.
Comportamentul care nu poate fi gsit prin analiza ac(iunilor romneyti ar fi cel de balansare ntr-un
regim hegemonic, iar pentru analiza sa n cadrul categoriei puterilor minore ar fi necesare alte studii
de caz. n cele ce urmeaz voi analiza, pe scurt, acele decizii de balansare sau de aliniere care nu fac
obiectul principalului studiu de caz.
II.4. Deciziile de balansare

Cteva constatri preliminare sunt necesare n privinta deciziilor de balansare. Vom observa Iaptul c
ele sunt speciIice unui regim al balantei de putere, nici un comportament de balansare romnesc neaprnd
ntr-un regim hegemonic. O precizare este, ns, strict necesar aici: deciziile discutate n aceast lucrare sunt
toate hotrri privind declansarea conIlictului militar n conditiile unui conIlict militar preexistent. n toate
cele 8 cazuri analizate, decidentii romni actioneaz sub presiunea unor conIlicte deja n desIsurare, Iie n
cadrul propriului subsistem al relatiilor internationale, Iie n cadrul sistemului mondial de state. Nu
cunoastem cum ar arta o decizie de conIlict ntr-o situatie hegemonic de pace care s Iie similar cu o
actiune de balansare. Eventuala decizie de a se opune armat unei agresiuni sovietice n august 1968 ar Ii putut
s Iie o decizie de acest tip, dar ea a Iost mai degrab o tactic de descurajare dect o hotrre viznd
conIlictul militar
145
. De cele mai multe ori n cazul Romniei o decizie de balansare este urmat de initierea
sau acceptarea conIlictului militar, o singur astIel de hotrre nu este urmat de rzboi. Lucru Iiresc potrivit
teoriei realiste, pentru care comportamentul de balansare este adeseori o reactie la o alterare a balantei (sau la
o iminent a alterrii balantei) n cazul unei lipse de reactie armat
146
.
Decizia de interventie n cel de-al doilea rzboi balcanic
147
este considerat actiunea tipic de
balansare: disparitia unei mari puteri din regiunea balcanic (Turcia, ca urmare a nIrngerii sale n rzboiul
cu Italia din 1911-12, a pierderii cvasitotale a Rumeliei si a tulburrilor interne cu care era conIruntat nc
din 1908 nceteaz s mai Iie o mare putere) era urmat de o competitie pentru putere n care Romnia, statul

145
Am discutat contextul general al tentativelor romnesti de evadare din hegemonia sovietic n anii 1960-70 si limitrile inerente
lor n 'Controverse privind rolul Romniei n Pactul de la Varsovia. Perspective militare si diplomatice n Revista de istorie
militar, (2002) 19: 48-55.
146
Vezi pentru astIel de perspective aplicate sistemului concertului european Paul W. Schroeder 'The 19
th
Century International
System. Changes in the Structure n World Politics, Vol. 39, (1986), pp. 1-26, Richard B. Elrod 'The Concert oI Europe: A Fresh
Look at an International System n World Politics, Vol. 28, (1976), pp. 159-174.
147
Pentru o viziune de ansamblu asupra evenimentelor politice interne din timpul celui de-al doilea rzboi balcanic vezi Anastasie
Iordache Cri:a politic din Romania i r:boaiele balcanice 1911-1913, (Bucuresti: Ed. Paideia, 1998), pp. 238-242.
43
cel mai semniIicativ dinainte de 1912, era lsat la o parte si astIel dezavantajat. Ambitiile revizioniste
din Balcani nu puteau Ii pe placul unei puteri cu interese de status-quo la sud de Dunre, mai ales Iiind
conIruntat cu ambitiile teritoriale Ioarte mari ale Bulgariei, care ameninta s ia locul Romniei de partener
privilegiat al Puterilor Centrale n respectivul subsistem international. Mai mult, dup atacul surprinztor al
Bulgariei mpotriva Serbiei si Greciei la nceputul lui iunie 1913, decidentii romni simteau c echilibrul de
putere la sud de Dunre s-ar putea altera dramatic prin aparitia unei puteri semniIicative, care ar putea s-si
asume rolul de arbitru al regiunii
148
, ntruct controlul bulgar asupra Macedoniei si accesul SoIiei la Egee ar
Ii nsemnat n esent c rolul Romniei de cel mai puternic si mai important stat al regiunii din punct de
vedere strategic a Iost preluat de ctre Bulgaria. Pe de o parte, se cere subliniat Iaptul urmtor: conIlictul
balcanic, ca rzboi al puterilor minore, a comportat o marj decizional mai lejer dect cele n care juctorii
rzboinici ar Ii Iost puteri majore. n absenta unor politici clare ale marilor puteri n regiune, liderii balcanici
(si implicit cei romni) au putut s actioneze mult mai usor n raport cu perceptia intereselor lor nationale
149
.
Prin atacul mpotriva Bulgariei, decidentii romni sperau, dac nu o revenire la status-quo-ul (nteles ca
raportul de putere) ante 1912, mcar o impunere a unui echilibru de putere n care Balcanii s nu Iie dominati
de o singur putere. Romnia se percepe, ncepnd cu sIrsitul secolului al XIX-lea, ca o putere de status-
quo, opus oricrui revizionism teritorial si implicit oricror tranzitii de putere
150
. Decidentii politici romni
erau dealtIel Iormati ntr-o scoal de politic international care recunostea principiul balantei de putere att
drept obiectivul natural al unei politici externe, ct si drept garantul ordinii internationale. Romnia, stat
Iormat pe baza unor ntelegeri legate de balanta de putere
151
, nu putea dect s-I urmeze preceptele pentru a
supravietui pe scena entittilor suverane. Primul ministru romn, conservatorul de Iiliatie junimist Titu
Maiorescu, n deplin ntelegere cu ceilalti actori implicati n procesul de alctuire a politicii externe (regele
Carol I, ministrul de interne si seIul partidului aIlat n coalitie cu conservatorii Take Ionescu si nu n ultimul
rnd liderul opozitiei, Ion I.C. Brtianu) a adoptat rational, ntr-un calcul bazat pe balanta intereselor
romnesti, decizia de a balansa puterea la sud de Dunre printr-o interventie armat
152
. Guvernul de coalitie
Maiorescu-Take Ionescu, Iormat la 14 octombrie 1912 cu misiunea intern de a ncerca o reunire a
conservatorilor separati sub seIia lui P.P. Carp n 1908
153
si cu cea extern de a pozitiona ct mai avantajos
Romnia n criza balcanic s-a dovedit unul dintre cabinetele cu cele mai Ierme, dar n acelasi timp si cele
mai consensuale politici externe dintre cele care au guvernat Vechiul Regat. Mrturie st n acest sens vizita
primului-ministru la seIul opozitiei liberale, Ion I. C. Brtianu din ziua de 9 mai 1913 n care s-au stabilit de
comun acord strategiile de initiere a conIlictului militar destinat repozitionrii Romniei ca cel mai inIluent
actor international din spatiul Balcanilor
154
.

148
nc literatura politologic a vremii a surprins resorturile de balansare ale politicii romnesti, vezi Stephen P. Duggan 'The
Balkan Adjustment n Political Science Quarterly, Vol. 28, (1913), pp. 627-645.
149
Vezi pentru nesiguranta marilor puteri de a urma politici Ierme n privinta Balcanilor n perioada rzboaielor balcanice Serban-
Rdulescu Zoner 'Bernhard von Bulow n iplomati ilutri, (Bucuresti: Ed. Politic, 1973), vol. III.
150
Costic Prodan 'Romania and the Balkan States at the Brink Between the 19
th
and the 20
th
Century n Geopolitics and History
at the Crossroad Between Millenia, (Bucharest: Military Publishing House, 1999).
151
T.W. Riker 'The Pact oI Osborne: A Controversial Episode in the Making oI Rumania n The American Historical Review,
Vol. 34, (1929), pp. 237-249.
152
Un portret clasic al activittii diplomatice a primului ministru n perioada celui de-al doilea rzboi balcanic se gseste la Eugen
Lovinescu T. Maiorescu, (Bucuresti: Fundatia pentru literatur si art Regele Carol II) vol. II (1876-1917), pp. 347-363. Pentru
decizia de balansare vezi si Mihai Macuc 'Caracterul interventiei Romniei la sud de Dunre la sIrsitul celui de-al doilea rzboi
balcanic (1913) n Institutul pentru Studii Politice de Aprare si Istorie Militar Anuar 1998, (Bucuresti: Ed. Militar, 1998), pp.
197-205.
153
Pentru compozitia guvernului din 14 octombrie 1912 vezi Stelian Neagoe Istoria guvernelor Romaniei de la inceputuri 1859
pan in :ilele noastre 1995, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1995), p. 75.
154
Titu Maiorescu Romania, r:boaiele balcanice i Cadrilaterul, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1995), p. 109.
44
n privinta Consiliului de Coroan din 21 iulie 1914 lucrurile sunt oarecum mai complicate. Pe de o
parte, decizia se ia sub presiunea timpului si a evenimentelor succedate extrem de rapid n zilele precedente
(rzboiul Austro-Ungariei mpotriva Serbiei urmat de mobilizrile si declaratiile de rzboi ntre marile puteri
din vestul, centrul si estul Europei). E cunoscut Iaptul c deciziile de conIlict luate sub presiunea timpului
tind s Iie oarecum rupte de o cunoastere eIectiv a intentiilor si strategiilor celorlalti actori internationali
155
.
Rzboiul mondial Iusese declansat prin surprindere si nici una dintre marile puteri nu si deIinise nici
strategia general de conIlict, nici obiectivele care ar Ii trebuit s Iie atinse. Nimeni nu ar Ii putut preciza cu
exactitate care sunt scopurile conIlictului general (este stiut Iaptul c planurile revizioniste privind teritoriile
europene au Iost elaborate de ctre diplomatia numai n toamna anului 1914). Mai mult, nu se putea estima n
mod ct de ct acceptabil, balanta Iortelor militare pe continent si nici inIluenta exact pe care urma s o aib
presupusa blocad maritim britanic mpotriva Puterilor Centrale. Colapsul sistemului congreselor, asteptat
deja de cnd revizionismul german renuntase la prudenta aliantelor din anii 1870 ale lui Otto von Bismarck,
lsa n incertitudine orice decident politic cu privire la Iormele organizrii pcii
156
.
Rzboiul general al marilor puteri ncepuse mai degrab prin escaladarea unui conIlict armat ntre o
major si o minor (Austro-Ungaria contra Serbiei) si prin onorarea angajamentelor de politic extern
anterioare (al Germaniei Iat de Habsburgi, a Rusiei Iat de Serbia si al Frantei Iat de Rusia). Dac puterile
Antantei au escaladat conIlictul transIormndu-l ntr-un rzboi major, Germania a continuat escaladarea,
provocnd prin atacarea Belgiei interventia Marii Britanii si atingerea stadiului de rzboi sistemic
157
.
Decidentii romni au Iost oarecum pripiti n adoptarea unui curs al actiunii politice . Nici o agresiune nu
ameninta n mod direct Romnia si nici un interes national imediat nu era nc aIectat. Mai mult,
angajamentele de aliant cu Puterile Centrale nu prevedeau obligativitatea de a actiona de partea acestora
dect n cazul n care o tert parte ar Ii initiat un conIlict mpotriva Austro-Ungariei
158
. Hotrrea ar Ii putut
s Iie amnat, dar convingerea general c problema asupra creia trebuia s se conIere cerea o solutie
iminent a Iost cea care a precumpnit. n acelasi timp, decizia din iulie 1914 nu trebuie nteleas exclusiv pe
temeiul unei preocupri exclusive a Iactorilor de decizie Iat de declansarea conIlictului militar. ntr-adevr,
n momentul respectiv nici situatia militar, nici cea diplomatic nu erau ntr-att de presante pentru ca o
decizie s Iie bruscat. Privind retrospectiv (dar privirile retrospective nseal adeseori), Consiliul de
Coroan de la Sinaia exprim mai degrab cucerirea puterii interne totale de seIul partidului liberal, Ionel
Brtianu, care reuseste s-si elimine competitorii (att pe regele Carol I, ct si pe liderii celorlalte Iormatiuni
politice) si din elaborarea strategiilor de politic extern
159
.
Factorii care au contribuit la o conturare rapid a unei decizii au Iost att pozitia intransigent
rzboinic a taberei minoritare germanoIile din cadrul Consiliului (regele Carol si Iostul prim-ministru
conservator P.P. Carp) ct si decizia de neutralitate italian
160
. Considerarea intereselor nationale momentane
au silit tabra neutralist la o decizie rapid, de neangajare n conIlict si de pstrare a expectativei atta vreme
ct scopurile si capacittile marilor puteri implicate deja n rzboi nu se vor Ii aIirmat clar
161
. Romnia

155
T.V. Paul Asymmetric Conflicts. War Initiation by Weaker Powers, ed. cit., p. 20.
156
Revizionismul cancelarilor de dup Bismarck e bine prins n Peter Calvocoressi Europa de la Bismarck la Gorbaciov, (Iasi: Ed.
Polirom, 2003).
157
Samuel R. Williamson, Jr. 'The Origins oI World War I n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988), pp. 795-818.
158
Acesta a Iost pretextul oIicial al neintrrii n rzboi, vezi Gheorghe Nicolae Czan, Serban Rdulescu-Zoner Romania i Tripla
Aliant, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1979), pp. 416-418.
159
Ion Mamina Consilii de coroan, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997).
160
Unul din ministrii cabinetului Brtianu, doctorul Constantin Angelescu, aIirma chiar c sosirea telegramei privind neutralitatea
italian exact n timpul sedintei Consiliului de Coroan nu a Iost o ntmplare, ci o manevr a primului ministru, vezi Serban
Rdulescu-Zoner Romania i Tripla Aliant la inceputul secolului al XX-lea 1900-1914, (Bucuresti: Ed. Litera, 1977), p. 180.
161
Miron Constantinescu et.al. Istoria Romaniei. Compendiu, (Bucuresti: Ed. Didactic si Pedagogic, 1969), p. 410.
45
opteaz pentru o politic ce i permite s se erijeze n pstrtorul balantei, gata s ia parte la conIlict Iie de
partea celor mai slabi, pentru a-si pstra independenta n cazul unei amenintri externe, Iie de partea celor
puternici, pentru a-si rezerva un loc la mprtirea przii. Desi stat revizionist la nord de Carpati si la est de
Prut, Romnia adopt o politic de neutralitate ce i convine cu att mai mult, cu ct nici un Iel de preparative
politice sau militare nu garantau, la momentul Consiliului de Coroan, un succes militar. Mai mult, nici un
Iel de ntelegeri cu vreo putere major implicat n conIlictul mondial nu garantau recunoasterea din partea
acesteia a pretentiilor teritoriale romnesti
162
.
Interventia mpotriva republicii conduse de Bela Kun a nceput ca un act pur deIensiv n primvara
anului 1919. Fortele armate romne din Transilvania au rspuns atacului trupelor bolsevice din luna aprilie
(desi cercetri recente ale lui Lucian Leustean au chestionat Ioarte serios problema existentei si amplorii
acestui atac), ocupnd la ordinul decidentilor politici restul teritoriului convenit prin conventiile din august
1916 ca urmnd s Iie ncorporat de Romnia de la Austro-Ungaria, precum si a unui perimetru deIensiv
extins pe rul Tisa. Decizia din iulie 1919, de a interveni cu Iort armat pentru a nIrnge si desIiinta
Republica SIaturilor avea cteva elemente clare de balansare. n primul rnd, indiIerent de coloratura
regimului su, Ungaria trebuia redus la rolul de putere minor impus de reasezarea de putere ce a urmat
sIrsitului primului rzboi mondial. nc din acel moment se proIila cadrul general al politicii externe
romnesti din perioada interbelic: opunerea la tendintele revansarde ale puterilor nvinse n 1918
163
. AltIel
spus, dup mplinirea obiectivelor teritoriale, Romnia devenise un stat de status-quo 'spre toate
azimuturile. Al doilea argument prin care sustin Iaptul c decizia de a nIrnge Ungaria comunist a Iost una
de balansare tine de regimul politic adoptat la Budapesta. ntinderea revolutiei bolsevice n Europa, o
eventual legtur terestr ntre Ungaria si Rusia sovietelor erau percepute ca amenintri grave de securitate
la adresa statelor rezultate sau mplinite national prin distrugerea imperiilor german, habsburgic si rus. O
revolutie proletar ncununat de succes n centrul Europei ar Ii nsemnat tulburarea echilibrului de putere
nou Iormat dup noiembrie 1918
164
. Un al treilea argument tine de natura actiunii politice romnesti dup
ocuparea Budapestei si nIrngerea regimului bolsevic. Urmnd cele mai tari percepte ale adeptilor balantei
de putere, conductorii romni restaureaz statalitatea maghiar ca actor international cu drepturi depline
165
,
neimpunndu-i dect acele cedri pe care realizarea unittii nationale romnesti le presupunea. Apoi, trebuie
s ntelegem Iaptul c n contextul postbelic n Europa central existau relativ putine Iorte capabile s se
opun unui revizionism maniIest si armat. Armata Irancez din Iugoslavia juca mai degrab un rol
conciliator, diplomatic, dect unul militar, de ocupatie. Cu Iortele n stare de constituire, Cehoslovacia (pe
unde s-ar Ii putut crea un culoar scurt ntre Ungaria si Rusia) nu ar Ii putut s exercite un rol de balansare de
una singur. Angajat pe dou Ironturi, unul pe Nistru mpotriva Iortelor bolsevice nc dezorganizate si
cellalt n vestul trii, Romnia avea capacittile, interesele si vointa de a se impune ca echilibratoare a
puterii n subsistemul de relatii internationale al Europei centrale si de est. Dac adugm la aceasta Iaptul c

162
Vezi pentru aceasta Nicolae Ciachir, Gheorghe Bercan iplomatia european in epoca modern, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si
Enciclopedic, 1984), pp. 465-466.
163
Gheorghe Zaharia 'Consideratii asupra politicii externe a Romniei (1919-1929) n Viorica Moisuc (coord.) Probleme de
politic extern a Romaniei 1919-1939, (Bucuresti: Ed. Militar, 1971), p. 22.
164
Cea mai bun relatare, n contextul schimbrilor rapide survenite n interiorul subsistemului de relatii internationale din Europa
Central, a conIlictului romno-maghiar i apartine lui Lucian Leustean Romania, Ungaria i Tratatul de la Trianon 1918-1920,
(Iasi: Ed. Polirom, 2002).
165
Comportament tipic de balansare, vezi Morton A. Kaplan 'Balance oI Power, Bipolarity and other Models oI International
Systems n The American Political Science Review, Vol. 51, (1957), pp. 684-695.
46
decidentii romni au primit mn liber de la cea mai semniIicativ putere major continental a
momentului, Franta, lucrurile sunt nc si mai clare
166
.

II.5. Deciziile de aliniere

Cadrul n care puterile minore iau decizii de aliniere poate Ii mult mai usor argumentat n cadrul
literaturii de specialitate. De altIel, majoritatea cercettorilor relatiilor internationale care s-au preocupat de
aceste probleme prezic, deprtndu-se semniIicativ de logica realist sau nerealist, precumpnirea
comportamentului de aliniere Iat de cel de balansare n politica extern a minorelor. Puterile minore sunt, n
acceptiunea lui Robert Rothstein, asa cum ne amintim, chiar prin deIinitie state care recunosc c nu pot
obtine securitate prin propriile capacitti si care trebuie s se bazeze Iundamental pe ajutorul altor state,
institutii sau procese internationale pentru a si-o asigura
167
. Abilitatea lor de a extrage resurse ce apartin altor
state (protectorilor mai puternici) se modiIic Iunctie de conditiile sistemului international, rezultatele cele
mai des ntlnite Iiind capacitatea lor clar, atta vreme ct triesc sub hegemonia unei majore, de a cheltui
mai putin pentru propria securitate, de a-si plasa cele mai semniIicative prti ale cheltuielilor de aprare pe
seama puterii majore de care depind
168
. Dac testul prin care un juctor major l trece pentru a intra n cercul
celor puternici sau pentru a se mentine acolo este cstigarea unui conIlict militar cu un alt juctor major,
pentru o putere minor acest test este constituit de capacitatea de a rezista sau nu cererilor si pretentiilor
celorlalte state
169
. n cazul n care o politic bazat pe balanta de putere nu va mai putea asigura aceast
capacitate de rezistent n Iata statelor interesate de revizuirea ordinii existente la un moment dat n sistemul
international, o putere minor poate ntelege s si supun politica extern unor alte state, intrnd astIel ntr-o
relatie de subordonare Iat de un hegemon subsistemic
170
. n cadrul acestui tip de relatii, asa cum am discutat
mai sus, cel mai probabil tip de reactie n cadrul unei conIruntri militare este cel al alinierii la pozitia
hegemonului.
Vom observa Iaptul c cele patru cazuri n care am considerat c Romnia a ntreprins actiuni de
aliniere, dou reprezint astIel de comportamente sub un regim al balantei de putere. ns acest regim este
complet diIerit ca mod de distributie al resurselor de putere ntre polii sistemului international. Deciziile
analizate anterior aveau loc ntr-un mediu n care polarizarea sistemului international era accentuat, pe cnd
n vara anului 1940 avem de-a Iace cu o situatie bipolar
171
. n aceast structur, cei doi principali
competitori pentru resursele estului Europei aveau nc o ntelegere Iormal legat de retrasarea granitelor,
ntelegere revizionist pentru care nu erau dispuse s precupeteasc Iolosirea nici unei resurse militare.

166
Expunerea standard a conIlictului politic si militar cu Republica SIaturilor este Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costic
Prodan n aprarea Romaniei Mari. Campania armatei romane din 1918-1919, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1994).
167
Alliances and Small Powers, (New York: Columbia University Press, 1968), p. 29.
168
Michael Handel Weak States in the International System, (London: Frank Cass, 1981), p. 171. Articolul clasic privind
contributia mai mic a partenerilor minori la cheltuielile comune de securitate este Mancur Olson, Richard Zeckhauser 'An
Economic Theory oI Alliances n The Review of Economics and Statistics, Vol. 48, (1966), pp. 266-279.
169
Anette Baker Fox The Power of Small States. iplomacy in World War II, (Chicago: The University oI Chicago Press, 1959), p.
3.
170
Raimo Vayrynen 'Small States in DiIIerent Theoretical Traditions oI International Relations Research n Otmar Holl Small
States in Europe and ependence, (Viena: Austrian Institute Ior International AIIairs, 1983), pp. 87-88.
171
Vezi, pentru chestiunea bipolarizrii sistemului n urma negocierilor de la Moscova si a primei Iaze a rzboiului mondial I.M.
Maiski Cine l-a afutat pe Hitler. in amintirile unui ambasador sovietic, ed.cit., pp. 182-188, Lord Strang 'The Moscow
Negotiations, 1939 n David Dilks (ed.) Retreat from Power. Studies in Britain`s Foreign Policy of the Twentieth Century Vol. I
1906-1939, (London: Macmillan, 1981), pp. 170-186, Leonida Loghin Mari conferinte internationale (1939-1945), (Bucuresti: Ed.
Politic, 1989), pp. 101-119, Henri Michel La seconde guerre mondiale, (Paris: Presses Universitaires de France, 1968), 2 vol.
47
Romnia, lipsit de aliati care s conteze n spatiul est-european nc din 1939
172
, avea teoretic s se
multumeasc ndat dup colapsul militar al Frantei, n mai-iunie 1940 doar cu garantiile oIerite de Marea
Britanie nc din aprilie 1939. Politica de status-quo, dus de Romnia pe ntreaga periodad a anilor 1919-
1939, colapsa n lipsa unor giranti occidentali ai ordinii mondiale. Fr o putere major capabil si interesat
n pstrarea balantei de putere n rsritul continentului, Romnia a trebuit s se orienteze, ca si alte state de
status-quo din estul si sudul Europei, Iie spre o politic de conIruntare cu puterile revizioniste extrem de
riscant (cum aveau s constate, dup un an, Iugoslavia si Grecia si cum constatase deja Polonia), Iie spre o
politic de aliniere la politicile puterilor majore zonale (Germania Iascist si Rusia sovietic)
173
.
Politica extern romneasc se bazase, pe ntreaga perioad a anilor ce precedaser izbucnirea celui
de-al doilea rzboi mondial, pe un set de aliante si de institutii ce si dovediser lipsa de viabilitate. Liga
Natiunilor ncetase s mai Iie un organism relevant dup ineIicacitatea actiunilor sale n conIlictul italo-
etiopian, Mica ntelegere si dovedise lipsa de semniIicatie n Iata deciziilor marilor puteri de la Munchen,
orice ntelegere anterioar cu Franta era inutil n urma uluitoarei victorii germane. Aliatii din Antanta
Balcanic sItuiau, la modul cel mai serios, cedarea n Iata pretentiilor U.R.S.S. O dat n plus se poate
argumenta Iaptul c alianta cu parteneri minori are o relevant doar n contextul existentei unei balante de
putere tari dar sensibil polarizate. Dac sistemul se schimb, n sensul scderii numrului puterilor majore,
eventual n urma unui rzboi general al marilor puteri, sansa puterilor minore este doar apropierea ct mai
grbit de o putere major, integrarea ntr-un subsistem hegemonic cu consecintele sale directe constrngeri
ale politicii externe ce vor Iavoriza prioritar actiuni de aliniere
174
. Personalitti puternice, care pot s creasc
rolul puterilor minore pe plan international ntr-o disproportie accentuat cu capacittile acestora, si pot
desIsura diplomatia exclusiv n conditiile unui acord general privind status-quo-ul, cazul lui Nicolae
Titulescu Iiind cunoscut si apreciat de coriIeii curentului realist
175
. Prbusirea rapid, n urma crizelor din
anii 1938-1940 a Micii ntelegeri si a Antantei Balcanice au dovedit c aliantele de balansare ale puterilor
minore de status-quo sunt complet nerelevante n conditiile n cre polarizarea subsistemului trece spre o
bipolaritate cu poli revizionisti cu interese strategice n zon
176
. n aceste conditii, conductorilor de la
Bucuresti, att nainte ct si dup momentul instaurrii dictaturii regale n Iebruarie 1938 au trebuit s opteze
pentru o reasezare diplomatic de proportii, provocat de reintrarea unui pol revizionist, Germania nazist, n
jocul de putere din subsistemul relatiilor internationale din care Romnia Icea parte. Tentativele de
apropiere de viitorul bloc germano-italian, desi uneori au Iost extrem de consistente, nu au reusit s-si
gseasc ecou la Berlin pn n momentul verii anului 1940, cnd situatia strategic era radical schimbat,
continenul european Iiind aproape de instaurarea unei hegemonii germane iar sistemul mondial Ioarte
aproape de crearea (n conditiile situatiei precare a Marii Britanii si a neimplicrii Statelor Unite) unui

172
Livia Dandara Romania in valtoarea anului 1939, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si enciclopedic, 1985).
173
Aceste tendinte de realiniere erau evidente nc din ultimii ani ai politicii bazate pe Liga Natiunilor si pe Mica ntelegere, vezi
Genevieve Tabouis ou:eci de ani de tensiune diplomatic, (Bucuresti: Ed. Politic, 1965), p. 325. Pentru eIicienta diplomatiei
romnesti n cadrul Ligii Natiunilor vezi si Hans J. Morgenthau Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, (New
York: AlIred A. KnopI, 1985), p. 162.
174
Jack S. Levy 'Theories oI General War n World Politics, Vol. 37, (1985), pp. 344-374.
175
Hans Morgenthau estimeaz n Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, ed. cit., p. 160 c personalitatea si
inIluenta n snul Ligii Natiunilor a lui Titulescu au permis Romniei s joace n perioada interbelic un rol european mai
important dect ar Ii permis situatia ei de putere minor.
176
Vezi pentru politica romneasc n interiorul Micii ntelegeri lucrarea Elizei Campus Mica ntelegere, (Bucuresti: Ed.
StiintiIic, 1968), pentru cea n interiorul Antantei Balcanice Cristian Popisteanu Romania i Antanta Balcanic. Momente i
semnificatii de istorie diplomatic, (Bucuresti: Ed. Politic, 1968). Pentru relatiile militare si n special pentru planurile de rzboi
din cadrul aliantei antisovietice romno-polone un bun ghid este Marin Chiriac Popescu Relatiile militare romano-polone in
perioada interbelic (1918-1939), (Bucuresti: Ed. Sigma, 2001).
48
bipolarism germano-sovietic
177
. Exact acestea sunt coordonatele pe care evolueaz sistemul decizional
romnesc n lunile iunie si august 1940. Actiunile de aliniere erau inevitabile nu doar din cauza incapacittii
politicii externe de a oIeri un cadru mai larg de mobilitate prin alctuirea unei aliante cu parteneri majori.
Decenii de politic dezastruoas n domeniul dotrii cu armament si n nepregtirea Iortelor armate pentru un
rzboi 'tous azimuts Ir aliati si spuneau cuvntul n discursurile SeIului Marelui Stat Major, generalul
Florea Tenescu, din sedintele Consiliului de Coroan din 27 iunie 1940 privind incapacitatea armatei de a
Iace Iat eventualului conIlict
178
. Liderii politici cunosteau de altIel, prin prisma unor lucrri militare de
prim mn, uriasele decalaje care i separau, din perspectiva capacittilor militare dar si, n general, din
perspectiva potentialului de rzboi, de marile puteri europene
179
. n august 1940, o politic a cedrilor, a
alinierii la vointele juctorilor majori ai sistemului, era dus la bun sIrsit. Situatia este nruttit Iat de
iunie, cci aceleiasi izolri diplomatice i se adaug acum lipsa unei baze teritoriale si de recrutare extinse
(Basarabia si Bucovina de Nord) si psihologia perdantului, Ioarte similar cu strile ncercate de o sectiune a
populatiei Iranceze n momentele premergtoare lui mai 1940. O elit demoralizat, lipsit din ce n ce mai
mult de atributiile unei reprezentativitti nationale, ia decizii mnate mai degrab de dorinta de a-si asigura
propria supravietuire n sistemul politic, social si economic romnesc. O politic de acceptare a conIlictului
ar Ii transIormat Ardealul ntr-un 'Triunghi al mortii nu doar pentru armata romn, ci si pentru elita
politic interbelic. Singura decizie politic viabil a putut Ii alinierea pozitiei romnesti la pretentiile Iortelor
Iaciste din centrul Europei
180
.
Ultimele decizii privind declansarea conIlictului militar luate de Romnia s-au situat sub un regim
hegemonic. Ele sunt, de altIel, recunoscute n literatura de relatii internationale ca decizii de aliniere pe care
Romnia a Iost obligat s le ia, initial sub impactul hegemoniei germane si ulterior sub presiunea sporit a
Uniunii Sovietice
181
. ncepnd din lunile noiembrie-decembrie 1940 politicile economice si militare
romnesti trec printr-un Iiltru german
182
, n vreme ce singura sectiune a diplomatiei care nu va depinde de
aderarea la Ax va Ii cea subteran. Puterea politic se concentreaz n minile unui dictator militar care
devine singur responsabil pe actiunile politice romnesti. Decizia de a se altura Germaniei n rzboiul
mpotriva Uniunii Sovietice la 22 iunie 1941 apartine cu totul generalului Antonescu, care se multumea s
trateze n prima sedint de dup nceperea rzboiului a Consiliului de Ministri condus de el prin
intermediarul Mihai Antonescu doar probleme de politic intern, proprii colaboratori nemeritnd explicatii
pentru 'politica nalt Icut de viitorul maresal
183
. Alinierea a Iost ns mai mult dect politica unui singur
om. Trecerea de partea celui mai puternic a Iost pe de o parte consecinta sistemului unei hegemonii
puternice, pe de alt parte dorinta de a lua parte la Iestinul nvingtorilor prin preluarea teritoriilor ocupate de
sovietici cu un an n urm. Interesul national cerea n mare msur n momentul iunie 1941 o politic de
aliniere la rzboiul antisovietic, pentru ntregirea unei prti a teritoriului national si pentru obtinerea

177
Pentru tentativele de apropiere romnesti de Germania vezi Rebecca Haynes Politica Romaniei fat de Germania intre 1936 i
1940, (Iasi: Ed. Polirom, 2003).
178
TeoIil Oroian, Gheorghe Nicolescu (coord.) Sefii Statului Mafor General roman (1859-2000), (Bucuresti: Ed. Europa nova,
2002), p. 211.
179
Un bun exemplu n acest sens este Ioan Vitzu Potentialul de r:boiu al marilor puteri, (Bucuresti, 1940).
180
Constantin I. Kiritescu Romania in al doilea r:boi mondial, (Bucuresti: Ed. Univers enciclopedic, 1995), vol. I, pp. 143- 152.
181
Vezi John J. Mearsheimer Tragedia politicii de fort, ed. cit., p. 118.
182
Romnia a nteles s se alinieze cu Germania nazist datorit nevoiei de protectie Iat de iredentismul sovietic, maghiar si
bulgar, vezi Randall L. Schweller eadly Imbalances. Tripolarity and Hitler` s Strategy of World Conquest, ed. cit., capitolul 3
nota 92, p. 230.
183
Stenogramele edintelor Consiliului de Minitri. Guvernarea Ion Antonescu, Vol. III (aprilie-iunie 1940), (Bucuresti, 1999), pp.
601-617. Sedinta a avut loc la 23 iunie 1941.
49
bunvointei germane pentru eventuale corectri n privinta dictatului de la Viena
184
. Un punct ceva mai
dubios, adeseori Iolosit de ctre sovietici mpotriva partenerilor romni chiar dup Iormarea blocului politic
si militar comunist a Iost dorinta de expansiune teritorial. Documente recent publicate par s dovedesc
Iaptul c aceasta nu era o acuzatie Ir sens, ci mai degrab c generalul Antonescu a urmrit o politic de
acaparare de teritorii la vest de Nistru
185
. Politica ulterioar a maresalului, de trimitere a grosului Iortelor
armate romne n zone care nu aveau legtur cu interesele romnesti, s-a dovedit n acelasi timp inutil si
perdant
186
, dar decizia de aliniere din iunie 1941 a Iost conIorm cu cerintele subsistemului de relatii
internationale.
Decizia de trecere de partea Uniunii Sovietice la 23 august 1944 este, sub Ioarte multe aspecte, o
hotrre controversat. Ceea ce ar Ii Ioarte greu de sustinut ar Ii c ea nu ar constitui o actiune de aliniere.
Decidentii politici romni constituiti n grupul celor care declanseaz si conduc lovitura de stat admit c dup
oIensiva sovietic din zona Iasi-Chisinu orice sperante ale unui armistitiu negociat au disprut, c o politic
de continuare a rzboiului ar nsemna probabil sIrsitul statului romn si c doar alinierea la rzboiul
antigerman ar putea, prin bunvointa marilor puteri, asigura redobndirea teritoriilor pierdute prin Dictatul de
la Viena
187
. Nenumrate mrturii contemporane si multe studii ulterioare concur n deIinirea scopurilor
loviturii de stat ca Iiind legate de asigurarea supravietuirii nationale si de posibila dobndire prin lupt a
teritoriilor dobndite de Ungaria horthyst n septembrie 1940
188
.
AstIel, deciziile de aliniere romnesti care presupun si declansarea unui conIlict militar si care sunt
luate sub un regim hegemonic sunt determinate att de considerentele supravietuirii statului, ct si de dorinte
de schimbare a unui anumit status-quo teritorial. n cele ce urmeaz voi ncerca s explorez cea mai
controversat decizie romneasc de initiere a conIlictului militar, cea din august 1916.


II.6. Decizia din august 1916

II.6.1. Caracterul conflictului yi balan(a de putere

Primul rzboi mondial a Iost indubitabil o gigantic competitie pentru putere rezultat din dorintele
unor puteri revizoniste (Germania wilhemian si Austro-Ungaria dominat de vederile pro-rzboinice ale

184
O larg literatur este destinat acestei problematici. Voi mentiona aici doar prima editie a memoriilor colonelului Magherescu
n IosiI Constantin Drgan (coord.) Antonescu. Marealul Romaniei i rsboaiele de reintregire, (Fundatia european Drgan,
1991), vol. I.
185
La 11 iunie 1941 (asadar, cu 11 zile nainte de nceperea rzboiului) conductorul statului romn i declar la Munchen lui
Raoul Bossy, ambasadorul Romniei n Germania, c 'Bugul trebuie s ne Iie Irontier cum a Iost n sec. XVII pe vremea lui
Duca-Vod pentru a recupera masa romneasc din Iosta Republic Sovietic Moldoveneasc si pentru a dobndi marelele port
al Odessei, vezi Raoul Bossy Jurnal (2 noiembrie 1940-9 iulie 1969), (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 2001), p. 52.
186
Vezi pentru aceasta Mihai Vasile-Ozunu, Petre Otu nfranti i uitati. Romanii in btlia de la Stalingrad, (Bucuresti: Ed. Ion
Cristoiu, 1999).
187
Vezi pentru aceasta, ntre altele Romania in anii celui de-al doilea r:boi mondial Vol. II Revolutia de eliberare social i
national, antifascist i antiimperialist din august 1944, (Bucuresti: Ed. Militar, 1989), n special capitolul 'Revolutia de
eliberare social si national, antiIascist si antiimperialist act istoric de legitim si deplin suveranitate national. Un bun ghid
n problemele desIsurrii eIective a loviturii de stat sunt si memoriile generalului Constantin Sntescu Jurnal, (Bucuresti: Ed.
Humanitas, 1993).
188
Dintre memorii si culegerile de documente, ar Ii de semnalat cele ale ministrului de externe romn din acea perioad, Constantin
Visoianu Misiunile mele, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997), sau ale principalului executant al actiunii de arestare a lui Ion
Antonescu, colonelul Emilian Ionescu Contemporan cu veacul dou:eci, (Bucuresti: Ed. Militar, 1983), iar dintre cele care
vizeaz problematica militar propriu-zis Romania in r:boiul antihitlerist. 23 august 1944-9 mai 1945, (Bucuresti: Ed. Militar,
1966) si Ion Cupsa Armata roman pe frontul antihitlerist. Studiu operativ-tactic, (Bucuresti: Ed. Militar, 1973).
50
statului major imperial) de a altera Iundamental balanta puterii n beneIiciul lor printr-o redistribuire
teritorial n Europa de sud si de est, pe malurile Rinului si n Belgia si printr-un nou regim colonial pentru
AIrica si Asia
189
. Rzboiul a semniIicat si distrugerea deIinitiv a sistemului international bazat pe competitia
pentru putere a unor puteri europene, semnalnd tranzitia spre un sistem n care principalii poli de putere se
aIl n aIara Europei
190
. Marile puteri au ncercat pe ntreg parcursul conIlictului, s repozitioneze puterile
Iie ele majore Iie minore - rmase n aIara rzboiului de una din cele dou prti. Aceasta era o tentativ
deliberat att din partea unora ct si din partea celorlalte de a decide soarta conIlictului printr-o reasezare a
raporturilor de Iorte ntre pricipalii poli ai sistemului
191
.
Balanta de putere, Iie ca o constructie teoretic ce inIluenteaz deciziile principalilor responsabili
politici, Iie ca o realitate imuabil, de nenlturat a unui sistem international anarhic
192
, are anumite
caracteristici pe care uneori logica neorealist le trece sub tcere.
Actiunea de balansare nu constituie ctusi de putin doar interventia de partea celui mai slab ntr-un
conIlict cu scopul de a restaura status-quo-ul existent la nceputul conIlictului. Ea poate la Iel de bine s
nsemne o actiune n scopul rsturnrii balantei momentane existente ntr-un conIlict prin nclinarea unuia
din talerele sale spre una din cele dou prti, Iie n momentul n care acea parte este mai slab, Iie pentru c
puterea interventionist crede c raporturile generale de putere se pot pstra doar intervenind de partea unei
anumite tabere. O actiune de balansare poate pur si simplu s nsemne asezarea de partea uneia dintre
taberele aIlate n conIlict cu convingerea Ierm Iie c respectiva decizie va echilibra cele dou tabere, Iie c
aportul de putere va decide soarta conIlictului.
Balansarea nu este doar o actiune de prezervare, ci o politic de inIluentare activ a modului cum sunt
asezate la un moment dat, n mod concret, raporturile de putere
193
. A crede c balansarea nseamn exclusiv o
actiune n beneIiciul puterii mai slabe dintr-un conIlict presupune o viziune oarecum Iosilizat asupra
schimbrii internationale. Ar presupune c statele tnjesc permanent la status-quo-ul anterior, chiar dup
nceperea unui conIlict. Dac o asemenea imagine putea s Iie corect atunci cnd msurtorile puterii
internationale aveau n calcul doar mrimea si calitatea teritoriului si a populatiei (compensrile Iiind asIel
Ioarte usor de Icut), n epoca industrial si a luptei de idei ce a urmat Revolutiei Iranceze ea este
distorsionat. Decidentii, dup initierea conIlictului, au o viziune dinamic asupra echilibrului international,
mult mai nclinat spre o restructurare a pozitiilor de putere dect spre imposibila ntoarcere la situatia de
dinainte de rzboi.
AstIel, dup initierea conIlictului putem s introducem o perspectiv diIerit cu privire la raportul
balansare-aliniere. O actiune de aliniere ar presupune Iormarea unei aliante cu puterea major din sistem
interesat mai degrab de instaurarea unui regim hegemonic, n vreme ce actiunile de balansare subsumeaz

189
Literatura care acoper aceste probleme este extrem de vast. Un asemenea punct de vedere se regseste cu prioritate la Henri
Hauser (ed.) Histoire diplomatique de l`Europe (1871-1914), tome 2, (Paris: Presses Universitaires de France, 1929), Jacques Droz
Les causes de la Premiere Guerre Mondiale. Essai d`historiographie (Paris: du Seuil, 1988(1973)), Paul M. Kennedy 'The First
World War and the International System n International Security, Vol. 9, (1984), pp. 7-40, Dominique Lejeune Les causes de la
Premiere Guerre mondiale, (Paris: Armand Colin, 1992), Henry Kissinger iplomatia, (Bucuresti: Ed. All, 1998).
190
Hajo Holborn The Collapse oI the European Political System, 1914-45 n World Politics, Vol. 1, (1949), p. 443.
191
Charles S. Maier 'Wargames: 1914-1919 n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988), pp. 819-849.
192
Pentru perspectiva constructivist vezi Alexander Wendt 'Anarchy is What States Make oI It: the Social Construction oI Power
Politics, International Organi:ation, Vol. 46, (1992), pp. 391-425, pentru cea realist clasic vezi Hans J. Morgenthau Politics
Among Nations, pp. 198-217, Martin Wight Politica de putere, pp. 176-193.
193
Literatura dedicat acestui subiect este imens. As aminti aici doar lucrrile lui A.F. Pollard 'The Balance oI Power n Journal
of the British Institute of International Affairs, Vol. 2, (1923), pp. 51-64, AlIred Vagts 'The Balance oI Power: Growth oI an Idea
n World Politics, Vol. 1, (1948), Ernst B. Haas 'The Balance oI Power: Prescription, Concept or Propaganda n World Politics,
Vol. 5, (1953), 442-477, Morton A. Kaplan 'Balance oI Power, Bipolarity and other Models oI International Systems, David
Ziegler War, Peace and International Politics (Boston: Little, Brown, 1990).
51
toate ncercrile de a crea un echilibru nou de putere, ntemeiat pe realittile privind puterea brut a statelor
relieIat n cadrul respectivului conIlict. Voi ncerca n cele din urm s analizez decizia Romniei prin
prisma cadrului conceptual amintit mai sus.

II.6.2. Starea sistemului interna(ional n august 1916

Este Ioarte greu de aIirmat Iaptul c n august 1916 vreuna dintre taberele angrenate n conIlictul
mondial se contura drept nvingtoare clar. Desi numeric si oarecum si din perspectiva capacittilor
economice si militare Puterile Centrale preau dominate chiar si n lipsa Statelor Unite ale Americii din
tabra Antantei
194
, pe Ironturile rzboiului acest aspect era nc departe de a se reIlecta cu claritate. Pe Irontul
din Galitia, departe de a administra o nIrngere decisiv Austriei, oIensiva generalului Brusilov se oprise pe
la sIrsitul lui iulie, att datorit uriaselor pierderi suIerite, ct si datorit ntririi dispozitivului armatei
Habsburgilor cu rezerve germane. n aIar de o usoar ajustare a Irontului, atacurile ruse din iunie si iulie
1916 nu au avut alt inIluent asupra rzboiului dect subordonarea strategic a armatelor austriece Iat de
hotrrile de la Berlin
195
. Btlia de pe Somme era departe de a aduce ceva mai mult dect niste succese
tactice (200kmp cuceriti cu pretul a sute de mii de pierderi) iar armata de la Salonic btea pasul pe loc. Mai
mult, atunci cnd s-a pus n miscare, dup intrarea n rzboi a Romniei, n-a reusit la rndul ei dect cteva
victorii tactice
196
. Dup btlia din largul Jutlandei blocada naval a Germaniei continua, desi responsabilii
politici englezi stiau c doar o implicare continental hotrt poate schimba ceva din cursul rzboiului, care
nu putea Ii decis pe mare
197
. Puterile Centrale se aIlau, la rndul lor, constrnse s se rezume la operatii
deIensive pe toate Ironturile, dup ce oIensivele de la Verdun si de pe Irontul italian Iuseser respinse.
Probleme nc si mai serioase erau date de inexistenta unei coordonri a eIorturilor de rzboi ntre principalii
aliati prin comandamente unice, problem cu att mai mare cu ct resursele de care dispuneau Germania si
Austro-Ungaria erau sensibil mai limitate dect ale puterilor Antantei
198
.
Mi se pare extrem de greu de sustinut n aceste conditii proIilarea clar n cstigtor a uneia dintre
cele dou tabere aIlate n conIlict. Aceasta este dovedit si prin Iaptul c statul major imperial rus era ct se
poate de constient la sIrsitul lunii iulie 1916 c o reluare a oIensivei ar Ii extrem de diIicil si c o eventual
intrare a Romniei n rzboi (pe care diplomatia tarist, n schimb, o sustinea cu toat tria) nu ar Iace dect
s lungeasc linia de operatii si s aduc un nou adversar n lupt (Bulgaria). AstIel situatia strategic ar Ii
devenit nc si mai complicat, iar armata rus nu avea resursele umane si logistice s si asume si aprarea
Irontului romnesc n cazul unei esec al oIensivei n Transilvania
199
. AstIel, unul dintre principalele puncte
pentru a considera actiunea Romniei din august 1916 una de aliniere mi se pare neIondat
200
.

194
Paul M. Kennedy The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military Conflict from 1500 to 2000, (London:
Fontana Press, 1990), pp. 330-354.
195
John Schindler 'Steamrollered in Galicia: The Austro-Hungarian Army and the Brusilov OIIensive, 1916 n War in History,
Vol. 10, (2003), pp. 27-59.
196
H. Corda La Guerre Mondiale (1914-1918). Les grandes operations sur terre et sur mer, (Paris: Chapelot, 1922), pp. 174-182 si
188-190.
197
Keith Wilson 'British Power in the European Balance n David Dilks (ed.) Retreat from Power. Studies in Britain`s Foreign
Policy of the Twentieth Century Vol. I 1906-1939, (London: Macmillan, 1981), pp. 21-41.
198
Despre deIectele coalitiei puterilor centrale vezi R.L. Di Nardo, Daniel J. Hughes 'Germany and Coalition WarIare n the
World Wars: A Comparative Study n War in History, Vol. 8, (2002), pp. 166-190.
199
V.P. Potemkin (ed.) Istoria diplomatiei Vol. III, (Bucuresti: Ed. Cartea rus, 1948), p. 334.
200
Spre o asemenea perspectiv pare a nclina si A.J.P. Taylor n The Struggle for Mastery in Europe 1848-1918, (OxIord:
Clarendon Press, 1969), pp. 550-551, care sustine, spre deosebire de punctul de vedere schitat mai sus, c intrarea Romniei n
rzboi a Iost ultima tentativ a Marilor Puteri de a crede c o putere minor poate inIluenta cursul rzboiului, ceea ce nu mai era
52

II.6.3. Modelul deciziei:

a). Actorii
Importanta cunoasterii componentei grupului decizional este Iundamental n orice model al deciziei.
n relatiile internationale acest lucru se cere aIirmat cu si mai mult trie, cu ct de obicei decidentii unui
conIlict militar sunt extrem de restnsi, chiar n conditiile existentei unui mecanism democratic de control
limitat al politicii externe si de securitate. AstIel, vom aIla nu doar cine poart rspunderea decizei, ci vom
putea si analiza motivele care au Icut ca respectiva politic de conIlict s Iie adoptat
201
. Sistemul de
guvernare romnesc antebelic pstra regulile jocului democratic parlamentar doar n aparent n chestiunile
majore de politc extern. Stim Ioarte bine astzi c principalul act de aliant al Romniei din perioada
scurs de la Tratatul de la Berlin din 1878 si pn la nceputul conIlictelor balcanice, Tratatul de aliant cu
Puterile Centrale din 1883 nu Iusese cunoscut direct dect de o mn de oameni politici (nici mcar de ctre
toti prim-ministrii sau ministrii de externe). Chestiunile spinoase de politic extern (problema Comisiei
Dunrii, aliantele militare, conIlictele balcanice, negocierile cu marile puteri) s-au discutat pe plan intern
doar ntre rege si liderii principalelor partide politice, liberal si conservator (dup 1908 si cu Partidul
Conservator-Democrat al lui Take Ionescu)
202
. Sigur, negocierile vizau ntr-un cerc intim si pe reprezentantii
puterilor implicate n rzboi acreditati la Bucuresti. DiIeritii ministri plenipotentiari erau n mod curent
consultati n cadrul unor ntlniri inIormale cu principalii lideri politici romni. Se cunoaste astIel Iaptul c
ministrii Puterilor Centrale, Czernin vi Von Bussche, erau adeseori luati drept consilieri de ctre liderii
conservatori Alexandru Marghiloman si Titu Maiorescu, iar ambasadorul Frantei, Saint-Aulaire se angajase
n relatii personale cu liderii liberali
203
. Decizia de angajare ntr-un conIlict militar urma s Iie nc si mai
centralizat n cazul lunii august 1916, desi negocierile cu puterile aliate au Iost purtate la mai multe niveluri,
incluznd pe ambasadorii romni n capitalele aliate si personalul guvernamental din tar, si au durat timp de
mai bine de un an
204
. EIorturile acestora viznd angajarea Iortelor armate romne de partea Antantei sau a
Puterilor Centrale veneau n ntmpinarea liderilor politici de la Bucuresti, care spre nceputul verii anului
1916 ajunseser deja la concluzia c o optiune pentru una din cele dou tabere angajate n conIlict devenise
inevitabil si iminent
205
. Nemijlocit, decizia a Iost luat deIinitiv n ziua de 4/17 august 1916, data semnrii
tratatului secret de aliant si a conventiei militare ntre Romnia (pentru care semna primul ministru Ion I.C.
Brtianu) si puterile Antantei (pentru care semnau ambasadorii lor acreditati la Bucuresti). Sedinta
Consiliului de Coroan din 14/27 august, spre deosebire de cea din 1914, nu a constituit dect o inIormare
Icut liderilor opozitiei parlamentare. Cercul deciziei a Iost extrem de restns: el s-a limitat la primul
ministru romn, la subseIul (dar n Iapt conductorul real) al Marelui Stat Major romn, generalul Dumitru
Iliescu, la regele Ferdinand si n sensibil mai mic msur la Vintil Brtianu, Constantin Diamandy

oricum cazul, conIlictul devenind ntre timp sistemic si deci putnd Ii decis doar de polul cu cea mai bun si mai eIicient
concentrare a resurselor.
201
Vezi pentru acest punct de vedere John Stoessinger Why Nations Go To War, (New York: BedIord/St. Martin`s, 2001), Antonio
de Jesus Bispo 'The Decision Making Process Ior Military Intervention From a Historical Perspective n The Total War The Total
efence, 1789-2000, (Stockholm: Swedish Comission on Military History, 2001), pp. 363-371.
202
Despre aceastea ne ncredinteaz C. Gane P.P. Carp i rolul su in istoria politc a trii, 2 Vol., (Bucuresti: Ed. ziarului
'Universul, 1936-1937), Anastasie Iordache Reorientarea politic a Romaniei i neutralitatea armat. 1914-1916, (Bucuresti:
Paideia, 1998), Keith Hitchins Romania 1866-1947, (Bucuresti: Humanitas, 1998).
203
O utilitate deosebit pentru studiul perioadei respective o au memoriile contelui de Saint-Aulaire Confesiunile unui btran
diplomat, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 2002).
204
Eliza Campus in politica extern a Romaniei 1913-1947, (Bucuresti: Ed. Politic, 1980), pp. 96-123.
205
Glenn E. Torrey 'Rumania and the Belligerents 1914-1916 n Journal of Contemporary History, (1966), 1: 171-191.
53
(ambasadorul Romniei la Petersburg) si I.G. Duca (ministru al instructiunii n guvernul Brtianu)
206
.
Negocierile au Iost purtate direct mai ales de primul ministru romn si reprezentantul rus Poklevsky si ntre
generalul Iliescu si generalul Alexeev, seIul de stat major rus. Iar rspunderea decizei, n ntregime, i revine
semnatarului celor dou acte de la 4/17 august, Ion I.C. Brtianu. n contrast accentuat cu deciziile anterioare
de rzboi ale guvernantilor Romniei (inclusiv cea din 1877), avem de-a Iace n cazul celei din 1916 cu una
mai putin democratic, luat n ciuda absentei amenintrii iminente a conIlcictului ntr-un cerc extrem de
restrns, dominat de I.I.C. Brtianu
207
. Aceasta dovedeste pe de o parte uriasa ascendent pe care acesta
ncepuse deja s o posede asupra Iamiliei regale si a ntregului spectru politic romnesc (inIluent niciodat
atins, nici mcar n perioada 'viziratului su din anii 1880 de ctre printele su), iar pe de alt parte
slbiciunea politic a celorlalti 'Iactori constitutionali
208
. Actiunea lui Brtianu creeaz un model al
deciziilor personale de rzboi pe care generalul Antonescu l va ntelege att de bine n 1941. Excluderea de
la decizia privind conIlictul a principalilor lideri neutralisti sau Iilo-germani, desi nerespectnd cursul
democratic al deciziilor, a conIerit coerent si rationalitate demersurilor legate de negocieri si - n ultim
instant deciziei de rzboi n sine
209
. Ceea ce ar Ii extrem de interesant de notat n cazul neutralistilor si
Iilogermanilor (cu exceptia lui Petre P. Carp) ar Ii c acestia sustineau n Consiliul de Coroan o politic de
tipul alinierii: neutralitate pn n momentul cnd una dintre tabere ar Ii prut n mod evident nvins si apoi
interventia n conIlict de partea unui cstigtor prezumtiv
210
.


b). Scopurile actorilor
Este, n abordarea mea, ct se poate de evident Iaptul c Romnia poate Ii considerat, n perspectiva
tipologiei lui Randall Schweller un stat revizionist la nord si vest de Carpati si un stat interesat Iundamental
de status-quo la sud de Dunre. Rezultatul rzboaielor balcanice a nsemnat pentru Romnia obtinerea unui
statut de arbitru al problemelor de la sud de Dunre, la care nu era interesat s renunte, dup cum nu era
interesat nici de o alterare a echilibrului teritorial rezultat prin pacea de la Bucuresti, schimbare posibil Iie
printr-o revenire a Turciei n Europa, Iie printr-o sporire a teritoriului bulgar. Menajarea susceptibilittilor
bulgare a Iost una din priorittile guvernului de la Bucuresti, deloc doritor s poarte un rzboi pe dou
Ironturi. Chiar n aceste conditii, singura prezent direct a trupelor ruse pe teritoriul romnesc a Iost cerut
doar pentru acoperirea Irontierei de sud, unde se spera c vechile amicitii slave ar putea atenua revizionismul

206
Vezi pentru aceasta I.G. Duca Memorii Vol. II Neutralitatea 1915-1916, (Timisoara: Ed. Helicon, 1993), pp. 131-146. Desigur,
datorit indiscretiilor obisnuite o parte din liderii de opozitie proantantisti aIlaser amnunte despre decizie, dar nu avuseser nici
un cuvnt de spus n privinta ei, vezi Constantin Argetoianu Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri, Vol. II, Partea
a IV-a. 1913-1916, (Bucuresti: Humanitas, 1991), pp. 261-264.
207
Merit stiut Iaptul c diplomatia austriac bnuia o asemenea optiune romneasc drept perIect posibil nc de la 1866. AstIel,
ministrul de externe austriac contele MensdorII-Pouilly scria n acea vreme c ,printul de Hohenzollern ar putea descoperi ntr-o
bun zi c exist o numeroas populatie romneasc n Transilvania si ar dori s-o adauge la Moldo-Valahia citat n Jean-Paul Bled
Fran: Joseph, (Bucuresti: Ed. Trei, 2002), p. 252.
208
Pentru enorma inIluent a lui I.I.C. Brtianu asupra Iamiliei regale vezi Constantin I. Stan Regele Ferdinand I 'ntregitorul`
(1914-1927), (Bucuresti: Ed. Paideia, 2003).
209
Desi se poate aIirma n egal msur c si decizia continurii neutralittii ar Ii putut Ii coerent si rational si, de ce nu, mai
nteleapt n momentul august 1916, vezi Titu Maiorescu Romania i r:boiul mondial, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1999), pp.
150-153.
210
Alexandru Marghiloman Note politice, Vol. II, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1994), pp. 11-13. Acelasi autor sustine c Brtianu
a prezentat interventia drept o tentativ de raliere la tabra nvingtoare a Antantei. O asemenea pozitie se sustine prin lectura
memoriilor mai multor participanti la Sedinta Consiliului de Coroan din 14/27 august 1916, vezi pentru aceasta Ion Mamina
Consilii de coroan, ed. cit., pp. 53-87.
54
bulgar, deja sprijinit de mai bine de trei ani de o activ politic extern austro-ungar
211
. Dac la sud de
Dunre decidentii romni se limitau la a cere pstrarea echilibrului teritorial si de putere existent, n centrul
Europei politica romneasc era una revizionist. Trecuser vremurile cnd relatia cu Puterile Centrale era
att de strns nct iredentismul romnesc viznd Basarabia era cuprins n planiIicri militare ce vizau
'marsul spre Kiev ntr-un prezumtiv rzboi cu Rusia.
Tranzitia la o politic extern ndreptat spre vest, spre realizarea obiectivelor ntregirii nationale prin
ncorporarea n statul romn a teritoriilor Imperiului Austro-Ungar locuite preponderent de romni, Bucovina
ntreag, Transilvania si Banat, nu Iusese nici scurt si nici deosebit de usoar. Ea presupusese reluarea
relatiilor amicale cu Rusia, vzut timp de mai bine de trei decenii dup anexarea Bugeacului din 1878 drept
principalul adversar; presupusese renuntarea la o matrice de securitate ce oIerise Romniei multi ani de pace
si sigurant sub umbrela militar a aliantei cu Austro-Ungaria si Germania. Presupusese de asemenea
activizarea luptei ideologice prin actiunea 'Ligii pentru unitatea cultural a tuturor romnilor si initierea de
contacte politice si militare cu puterile vestice. Nu n ultimul rnd, ea semniIica renuntarea temporar la
pretentiile asupra Basarabiei, oIerit cu generozitate si n mod repetat de Puterile Centrale n negocierile
purtate n anii neutralittii
212
.
Mai mult, decidentii politici romni cunosteau temerile clare ale decidentilor austrieci si germani n
privinta unei interventii a Romniei n rzboi. Att statele majore ale Puterilor Centrale, ct si elitele politice
din Germania si Austro-Ungaria, percepeau posibila intrare a Romniei n rzboi ca provocnd un dezastru
pe Irontul de est, cu impact n toate celelalte teatre de operatiuni si posibil pentru rezultatul ntregului
conIlict
213
. n primele zile ale conIlictului, generalul Erich LudendorII, adjunctul seIului statului major
german Paul von Hindenburg nota c:

,romnii, ntriti de rusi vor ataca Iie spre Transilvania strpungnd Ilancul deschis al dreptei noastre
de pe Irontul de est, Iie atacnd Bulgaria pornind din Dobrogea. Pe ambele directii ar Ii trebuit s primim o
lovitur mortal.
214


Scopurile revizioniste romnesti devin astIel clare n grila realismului clasic: mentinerea situatiei de
securitate dinspre Balcani si maximizarea puterii prin achizitia de noi teritorii dincolo de arcul carpatic. Vom
observa c ierarhizarea obiectivelor este de natur s indice prioritatea pe care politica de maximizare a
puterii o are Iat de cea de mentinere a securittii. Riscul rzboiului cu Bulgaria era unul asumat, pe cnd
riscul de a nu participa la mprtirea teritoriilor Austro-Ungariei n cazul nIrngerii acesteia nu era
acceptabil
215
. n balanta intereselor, cele revizioniste se dovediser precumpnitoare
216
.

c). Capacit(ile

211
Vezi pentru chestiunea diplomatiei bulgare n anii premergtori conIlictului Ernst Christian Helmreich The iplomacy of the
Balkan Wars 1912-1913, (London: Harvard University Press, 1938).
212
Literatura care acoper 'scopurile de rzboi din august 1916 ale Romniei este imens. Cteva lucrri de sintez mai nemnate
ar Ii Constantin Kiritescu Istoria r:boiului pentru intregirea Romaniei 1916-1919, Vol. I (Bucuresti: Arta graIic, 1922), pp. 71-
106, Victor Atanasiu, Anastasie Iordache, Mircea Iosa, Ion M. Oprea, Paul Oprescu Romania in primul r:boi mondial, (Bucuresti:
Ed. Militar, 1979), n special cap. I 'Romnia n anii neutralittii, Charles si Barbara Jelavich Formarea statelor nationale
balcanice, (Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1999), pp. 337-340.
213
Aceast stare de spirit a persistat si n primele zile ale rzboiului cu Romnia, vezi Glenn E. Torrey 'The Rumanian Campaign
oI 1916: Its Impact on the Belligerents n Slavic Review, Vol. 39, (1980), pp. 27-43.
214
n Erich LudendorII Souvenirs de guerre, (Paris: Payot, 1920), Vol. I, p. 264.
215
I.G. Duca op.cit., pp. 138-140.
216
n tipologia lui Schweller, Romnia este n aceast situatie un stat 'sacal, un revizionist moderat, care trece ns de partea
Antantei, mcar n teorie o aliant a status-quo-ului, 'Bandwagoning Ior ProIit, p. 100.
55
Chestiunile Iundamentale care stau ntre actor si realizarea scopurilor sale sunt capacittile de a-si
pune n aplicare decizia. n momentul august 1916 interventia Romniei n rzboi a Iost decis pe baza unei
analize a situatiei internationale, a corespondentei dintre aceasta si scopurile iredentiste si de status-quo ale
Romniei si de modul n care acestea pot Ii atinse prin capacittile militare si politice de care aceasta dispune.
n planiIicarea militar romneasc, o interventie armat la nord de Carpati urma s Iac o diIerent
categoric pe ntregul Iront de est. Aplicarea Ipotezei Z a rzboiului mpotriva Puterilor Centrale si a
Bulgariei presupunea atingerea liniei Hateg-Fgras-Miercurea Ciuc n a 17-a zi a mobilizrii, atingerea
liniei Muresului n a 25-a zi, debusarea la vest de Carpatii Occidentali n zona Oradea-Debretin n a 39-a zi,
ptrunznd astIel n Cmpia Ungar si ntorcnd Ilancul drept al armatelor austriece si germane din Galitia.
Toate acestea erau perIect coerente cu mentinerea Irontului Dunrii si n Dobrogea de Sud de o grupare
secundar de Iorte romne reunite n Armata a 3-a, sprijinite de trei divizii rusesti
217
. Fortele pe care Romnia
ntelegea s le dedice celor dou teatre de operatiuni erau considerate drept perIect potrivite pentru a Iace o
diIerent decisiv pe Ilancul stng al Irontului aliat ruso-romn. La mobilizare si n zilele imediat urmtoare,
Romnia putea dispunea de 4 comandamente de armat, 6 corpuri de armat cu 23 de divizii de inIanterie, 2
de cavalerie, o brigad de grniceri, 5 brigzi de clrasi, 2 brigzi de artilerie grea. Aceasta nsemna o
concentrare de 365 batalioane de inIanterie, 104 escadroane de cavalerie si 374 de baterii de artilerie
nsumnd 833601 oameni. Mai bine de trei sIerturi din aceste eIective erau dedicate oIensivei strategice n
Transilvania
218
. Aceste Iorte trecuser printr-un proces de restructurare accentuat n anii care au urmat
conIlictelor balcanice si n anii neutralittii. Creditele militare crescuser spectaculos, iar bugetul
Ministerului de Rzboi ajunsese n 1916 la 115.000.000 lei de la 74.428.036 lei n 1912
219
. Cu toate acestea,
numrul unor arme moderne era extrem de sczut, Iiecare regiment de inIanterie avnd doar o sectie de trei
mitraliere (batalioanele de vntori avnd sectii cu dou mitraliere). Problema Iurnizrii de armament din
partea aliatilor era cu att mai important cu ct la debutul conIlictului munitiile se reduceau la 720 de
cartuse de Iiecare pusc si de 48000 de cartuse de mitralier, suIiciente pentru doar cteva zile de lupt
220
.
Lund ns n considerare Iaptul c Iortele inamice din Ardeal cuprindeau doar Armata 1 Austriac cu doar
trei divizii si dou brigzi de inIanterie si o divizie de cavalerie, precum si probabila incapacitate a aliatilor
germani de a trimite rapid Iorte n sprijinul armatei habsburgice datorit puternicelor oIensive Iranceze pe
Somme, planul prea perIect realizabil
221
. n contextul strategic general, aliatii se obligaser s sustin
oIensiva romn cu o oIensiv a armatelor din Salonic, s Iurnizeze munitii si material de rzboi n greutate
de cel putin trei sute de tone pe zi, s asigure sprijin logistic si tehnologic
222
. Comandantii militari romni, n
ciuda nemultumirilor legate de Irecventele schimbri de pozitie si de ordine venite de la Marele Stat Major,
nu erau nencreztori Iat de succesul unei oIensive n Transilvania
223
. Aceasta se datora, de altIel, si Iaptului
c terenul pe care urmau s se desIsoarele operatiunile militare i Icea pe acestia la Iel de ncreztori n

217
'Proiectul de operatiune n vederea unui rzboi contra Puterilor Centrale si a Bulgariei. Romnia aliat cu Quadrupla ntelegere.
Aplicarea Ipotezei Z, document al Sectiei a 3-a Operatii a Marelui Stat Major, n Istoria Statului Mafor General Roman.
ocumente 1859-1947, (Bucuresti: Ed. Militar, 1994), pp. 147-157.
218
Istoria militar a poporului roman, Vol. V, (Bucuresti: Ed. Militar, 1988), pp. 371-379.
219
Victor Atanasiu Romania in anii 1914-1916. Atitudinea i rolul militar, (Bucuresti: Ed. Academieie de nalte Studii Militare,
1997), p. 89.
220
Gheorghe Romanescu, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, Ioan Popescu Istoria infanteriei romane, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si
Enciclopedic, 1985), vol. II, p. 62.
221
Victor Atanasiu et. al. Romania in primul r:boi mondial, p. 153.
222
'Conventia militar ncheiat ntre Romnia si Puterile Antantei, 4 august 1916 n Primul r:boi mondial 1914-1918. Texte i
documente, (Bucuresti: Universitatea din Bucuresti, 1981), pp. 341-342.
223
Maresal Alexandru Averescu Notite :ilnice din r:boi, Vol. 1 1914-1916 (NEUTRALITATEA), (Bucuresti: Ed. Militar, 1992).
56
succesul oIensivei pe ct erau n urm cu doi ani si omologii lor din armatele deja aIlate n conIlict
224
.
Rezultatul procesului de reIlectie al decidentilor romni bazat pe consideratiile expuse mai sus a putut s Iie
unul singur: convingerea Ierm c o interventie militar a Romniei n rzboiul mpotriva Puterilor Centrale
va Ii ncununat de succes.

II.6.4. Tipul deciziei

Romnia urmrea n momentul august 1916 realizarea unor scopuri precise: maximizarea propriei
puteri prin uniIicarea cu teritoriile locuite de romni din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Contextul
international existent n momentul lurii deciziei nu permitea decelarea clar a unui nvingtor, cruia
Romnia s i se alinieze pentru a-si realiza scopurile iredentiste. Pertractrile diplomatice si militare cu
puterile Antantei, precum si considerarea atent att a situatiei strategice internationale, ct si a capacittilor
militare proprii si a sprijinului promis de Quadrupla ntelegere au dus la Iormarea unei anume perspective a
decidentilor romni. Politica pe care acestia au ntreprins-o n luna august 1916 a Iost o tentativ de a
schimba raportul de Iorte militare pe Irontul de est, o ncercare deliberat de a aduga greutatea sa n talerul
balantei puterii n care se aIlau Marea Britanie, Franta, Italia si Rusia. Aceast tentativ de recalibrare a
balantei nu constituie o actiune de balansare n sens clasic, a aliantei cu tabra mai slab mpotriva unui
tulburtor al raporturilor de putere. Ea reprezint mai degrab atitudinea clasic a celui care tine balanta, de a
ncerca s ncline spre una din prti si astIel s provoace victoria acestuia. Romnia a Iost n luna august
1916 un stat revizionist pentru care balanta intereselor momentane a nclinat spre o actiune de Iort de partea
puterilor vechiului status-quo. Iar decizia pe care a ncercat s o urmeze a Iost una de balansare, nu de raliere
de partea unui nvingtor ce nici mcar nu se proIila
225
.



II.7. Concluzii

Procesul deciziilor de rzboi este extrem de complicat. Sectiunea de Iat nu si-a propus s arate
modul n care acestea sunt Iormate, modul n care grupurile de decidenti ajung la o hotrre cu privire la
conIlictul militar, desi n mare msur a pornit de la premisa rationalittii actorilor individuali. Am ncercat
mai degrab s art n rndurile de mai sus modalittile prin care decidentii politici percep si sunt inIluentati
de tranzitiile de putere din interiorul propriului subsistem al relatiilor internationale. n situatii n care acesta
s-a bazat pe o balant de putere cu multi poli neinteresati de semniIicatia strategic a schimbrilor din
subsistem, ca n momentul rzboaielor balcanice, puterile minore au putut s duc politici revizioniste (unele
dintre ele chiar politici revizioniste nelimitate), unele din ele erijndu-se n rolul de stabilizatori ai regiunii. n
momentele de polarizare mare cu interese strategice maniIeste, dar nu decisive, am vzut Iaptul c o putere
minor poate s joace un rol de balansator, Iie rmnnd neutr, Iie ncepnd conIlictul militar. n 1919, n
conditiile prezentei unui singur pol slab n subsistem (dar nu un pol hegemonic, nota bene) o putere minor

224
Despre raportul ntre gndirea oIensiv a comandantilor militari la nceputul primului rzboi mondial si legtura ntre aceasta si
debutul conIlictului trateaz Stephen Van Evera n 'The Cult oI the OIIensive and the Origins oI the First World War n
International Security, (1984) 9: 58-107.
225
ntr-o scrisoare de rspuns n care comenta materialul autorului acesti teze 'Balancing versus Bandwagoning in the Romanian
Decisions Concerning the Initiation oI Military ConIlict, ed. cit., Randall Schweller admitea Iaptul c este posibil ca Romnia s
Ii ncercat s balanseze n 1916 erijndu-se n pozitia de punct de sprijin al balantei de putere, detinnd astIel un rol de 'Ictor de
regi.
57
se poate din nou erija n statul care regularizeaz distributia puterii. Conditiile bipolarittii subsistemice pun
constrngeri serioase asupra deciziilor puterilor minore, neexistnd dect un singur tip de actiune alinierea
cu una dintre cele dou tabere. n conditiile hegemoniei subsistemice, optiunea rmne identic, alininierea
Iiind ns constrns de pozitia hegemonui. n conditiile unor schimbri rapide de Iorte si a iminentei
schimbri a puterii hegemonice, minorele se pot alinia si mpotriva hegemonului momentului, dar aceasta
reprezint o o actiune extrem de riscant.
Pe de o parte, observm n urma celor amintite mai sus Iaptul c nu exist un tip de comportament
unic Iunctie de polarizarea subsistemului international, polarizri identice putnd genera comportamente
diIerite (mai degrab privind initierea sau reIuzul conIlictului dect privind balansarea sau alinierea). n
conditiile unui subsistem balansat cu multi poli, reactia unei puteri minore este relativ greu previzibil,
echilibrul intereselor acesteia putnd oscila cu rapiditate. ntr-un sistem bipolar sau hegemonic, e Ioarte greu
de imaginat c puterile minore pot duce politici de balansare. Cele aIirmate mai sus nu trebuie luate la modul
absolut ca predictii privind comportamentul minorelor, ci mai degrab ca pe niste indicatii de la care trebuie
s pornim n analiza politicii externe a acestora.
n cele ce urmeaz voi analiza un caz special, cel al hegemoniei de pace cu o putere revolutiona, mai
precis pozitia Romniei n cadrul subsistemului de relatii internationale construit de ctre Uniunea Sovietic
n Europa central si de est si mentinut cu succces timp de mai bine de patru decenii.



PARTEA A III-A
HEGEMONIA DE PACE $I LOCUL ROMANIEI N TRATATUL DE LA VAR$OVIA



III.1. Probleme preliminare

Scopul prtii a treia a lucrrii mele
226
este s oIer o imagine ct mai echilibrate cu privire la rolul real
detinut de Romnia, o putere minor, n cadrul organizatiei Tratatului de la Varsovia, cu alte cuvinte n
cadrul sistemului sovietic de securitate din centrul si din estul Europei. IstoriograIia si politologia
romneasc au oIerit prea adesea, dup cum voi arta n paginile urmtoare, imagini idealizate ale pozitiei
romnesti n cadrul marelui joc pentru putere reprezentat de Rzboiul Rece. O scurt precizare si are locul
aici. SpeciIicitatea Rzboiului Rece ca bipolaritate nuclearizat nu trebuie trecut cu vederea, n sensul n
care armele nucleare au Icut probabil ca divergentele politice ale polilor s nu se transIorme n conIlict
Iierbinte
227
. Cu alte cuvinte, analiza unei minore aIlate ntr-un subsistem hegemonic parte a unei bipolaritti
nuclearizate ar putea duce la concluzii Ioarte diIerite Iat de o situatie n care descurajarea nuclear este
absent. AstIel, relevanta analizei mele este redus exclusiv la cazul mentionat mai sus.
n cele ce urmeaz intentionez ca, sprijinindu-m pe surse romnesti si vestice, incluznd documente
de prim mn recent oIerite cercettorilor, s oIer o interpretare deprtat de miturile obisnuite viznd

226
Aceast parte a tezei a avut o prim Iorm ce a constat ntr-o comunicare cu titlul 'Controverse privind rolul Romniei n Pactul
de la Varsovia. Perspective militare si diplomatice sustinut n cadrul conIerintei internationale 'Romania and the Warsaw Pact
1955-1989 organizat de Institutul de Studii Politice de Aprare si Istorie Militar n cooperare cu Cold War International History
Project at the Woodrow Wilson Center Ior Scholars si Parallel History Project on NATO and Warsaw Pact la Bucuresti ntre 3 si 6
octombrie 2002, publicat n Revista de istorie militar, Vol. 19, Nr. 5-6 (noiembrie-decembrie 2002), pp. 48-55.
227
Joseph S. Nye Understanding International Conflict, (NewYork: Longman, 2003).
58
'autonomia sau chiar 'independenta Romniei n cadrul sistemului mondial socialist, interpretare bazat
mai degrab pe relieIare pozitiei acesteia de putere minor n cadrul unui subsistem international dominat de
un hegemon.
Consider c nentelegerile Iundamentale ale pozitiei veritabile a Romniei n interiorul organizatiei se
datoreaz unei priviri unilateral diplomatice. n termenii lui Kenneth Waltz, o perspectiv stiintiIic axat
exclusiv pe politica extern a unui stat este reductionist, capabil s duc la erori grave atunci cnd scopul
analizei prin imaginea a doua a relatiilor internationale este ntelegerea situatiei unui juctor n ansamblul
sistemului international
228
. Nu putem construi pozitia unui stat n interiorul sistemului international pornind
doar de la actiunile sale si de la interactiunile cu miscrile celorlalti actori. O perspectiv axat exclusiv pe
analiza actiunilor militare si diplomatice ale unui stat nu Iace altceva dect s recreeze imaginea realist
clasic a sistemului international ca mas de biliard, util ca model conceptual, dar absolut nesemniIicativ
atunci cnd interesul stiintiIic este legat de examinarea unor evenimente istorice. Interpretarea mea datoreaz
semniIicativ tezelor dup care structura sistemului international modeleaz nu doar politica extern a statelor,
dar n cazul puterilor minore modiIic si structurile politice interne
229
. Dac principiul de ordonare anarhic
are n cazul puterilor minore, asa cum am aIirmat mai sus, dou posibile ntruchipri, este inevitabil ca modul
n care este structurat presiunea international n cazul uneia dintre Iaze s nu inIluenteze semniIicativ
pozitia international a respectivei puteri. Romnia, intrat sub un regim hegemonic nc n luna noiembrie
1940 prin supunerea semniIicativ a resurselor sale militare, economice si diplomatice germane, va continua
s subziste sub o hegemonie de rzboi care si schimb stpnul n august 1944 si va exista sub o hegemonie
de pace pn spre momentul de Iinal al Rzboiului Rece. O cercetare comprehensiv a hegemoniei de pace ar
trebui poate s nceap cu prima perioad de acest tip din istoria Romniei, cea scurs ntre noiembrie 1940
si iunie 1941 (unul din cele mai interesante aspecte ntr-o asemenea discutie ar Ii cel legat de rolul de arbitru
al hegemonului n disputa pentru putere ntre legionari si armat, culminnd n rebeliunea din 21-23 ianuarie
1941). Considernd c am discutat suIicient aceast hegemonie n partea a II-a, scopul reIlectiei mele se va
axa acum exclusiv asupra hegemoniei de pace sovietice, avnd n centrul ei drept instrument de coordonare
diplomatic si militar Tratatul de la Varsovia.

III.2. Hegemonia de pace

Dac pentru Romnia hegemonia de pace a constituit o premier istoric, pentru o bun parte a clasei
puterilor minore ea constituie experienta curent a existentei lor statale. Cazul clasic al hegemoniei de pace
priveste n mod esential America Latin. Existenta statelor din America Latin s-a situat pentru Ioarte scurt
timp sub un sistem al balantei de putere, practic un deceniu de la Iormarea lor ca state independente. Foarte
rapid o hegemonie de pace a S.U.A., sprijinit pentru sapte decenii de Iorta Ilotei militare britanice, avea s
se instaleze pe ambele continente americane
230
. Pentru o Ioarte scurt perioad, anume cea a Rzboiului Civil
american dintre 1861-65 aceast hegemonie a Iost trecut ntr-un con de umbr iar interventia Irancez n
Mexic a putut Ii privit drept o rentoarcere a Americii Latine spre un sistem al balantei de putere. Odat
aIacerile interne rezolvate, hegemonia S.U.A. s-a reinstalat cu usurint, iar alungarea Spaniei din Cuba spre

228
Vezi analiza caracterului reductionist al unor perspective legate de imaginea a doua Kenneth Waltz Theory of International
Politics, ed. cit., pp. 18-37.
229
Unul din articolele clasice pe aceast tem este cel al lui Peter Gourevitch 'The Second Image Reversed: The International
Sources oI Domestic Politics n International Organi:ation, Vol. 32, No. 4 (Autumn 1978), pp. 881-912.
230
Vezi pentru Doctina Monroe si despre necesitatea aderentei unei mari puteri europene la ea (Marea Britanie) pentru a o Iace
sutenabil politic si militar articolul lui John Bassett Moore 'The Monroe Doctrine n Political Science Quarterly, vol. 11, no. 1
(March 1896), p. 3.
59
1898 a stabilit deIinitiv raporturile de putere n emisIera vestic
231
. Mecanismele hegemoniei de pace
includeau mai mult dect aroganta unei doctrine care mpiedica nu doar puterile europene sau asiatice s
intervin n emisIera vestic, dar si puterile minore din zon s desIsoare o Iorm de politic extern care s
nu Iie legat de interesele strategice ale Statelor Unite. Formele hegemoniei de pace americane au inclus
uneori stpnirea prin ridicarea Iie a ambasadorilor acreditati n capitalele Americii Latine, Iie a seIilor
trusturilor economice cu interese n zon (cum ar Ii n deceniile mai vechi United Fruit sau Standard Oil) la
rangul de stpni invizibili ai acestor state
232
. Alteori, hegemonia de pace a implicat Iorme mai directe de
interventie diplomatic sau militar, ntruchipate de ocuparea timp de opt decenii a Canalului Panama sau de
lungul sir de lovituri de stat de inspiratie nord-american din care cea din 1973 n care si-a pierdut viata un
presedinte chilian democratic ales (Salvador Allende) nu este dect cea mai cunoscut. Atunci cnd politica
unor state din sIera hegemonic a contrazis Ilagrant punctul de vedere de la Washington, interventia militar
a Iost un Iapt de la sine nteles (doar n ultimele trei decenii Statele Unite si-au mentinut dominatia
intervenind direct militar n nu mai putin de patru state din zon, anume Nicaragua, Grenada, Panama si
Haiti)
233
. Cazul exceptional al Cubei poate Ii justiIicat doar prin existenta structurii bipolare nuclearizate si
prin amenintarea direct cu rzboiul pe care Uniunea Sovietic a ridicat-o pentru a mpiedica o invazie mai
bine coordonat dect cea de la Bay oI Pigs.
Dar hegemonia de pace american este doar cazul cel mai cunoscut dintre un lung sir de situatii
asemntoare din lunga istorie a relatiilor interstatale. Micile state din Peloponez triau n mod obisnuit sub o
hegemonie spartan sau atenian, care la rndul lor subzistau sub o hegemonie de pace a Imperiului Persan.
Timp de mai bine de un secol si jumtate, cel putin din puctul de vedere al Tratatelor WestIaliene, pe
parcursul perioadelor de pace cei cteva sute de principi suverani germani s-au aIlat sub o hegemonie
Irancez (iar pentru cteva decenii, sub o dubl hegemonie de pace Iranco-suedez), nu ntr-un sistem al
balantei de putere care se va recrea doar prin ridicarea destul de rapid a Prusiei
234
.
n toate situatiile hegemoniei de pace putem identiIica unele elemente comune care permit s Iormm
din ea o categorie aparte a modului n care se structureaz relatiile interstatale. Elementul esential, prezent n
cadrul tuturor relatiilor de acest gen, este constrngerea actiunilor de politic extern ale unui stat situat sub
un sistem hegemonic. Principalele optiuni de politic extern constrnse sunt cele legate de alegerea aliatilor
militari. ntr-un susbsistem hegemonic de pace, aliatii puterii minore vor Ii doar acele state supuse
hegemonului si, desigur, hegemonul nsusi. Hegemonul va controla cel mai adesea diplomatia puterilor care
ncearc s scape din sIera de dominatie, ncercnd uneori cu mijloacele Iortei militare (Ungaria 1956)
mpiedicarea evadrii din hegemonie. Cu un grad care variaz cu semniIicatia strategic a subsistemului
international, hegemonul va coordona eIorturile de aprare comun, constrngnd deciziile puterilor minore
cu privire la Iormarea, tipul si organizarea instrumentelor militare ale minorelor. n general, puterea
dominant va impune un anume tip de organizare, destinnd anumite misiuni de aprare Iortelor armate ale
statelor din subsistemul relatiilor internationale n care si exercit hegemonia. Spre exemplu, n timpul
Rzboiului Rece, portavioanele engleze din clasa Illustrious erau destinate prioritar luptei anti-submarin, iar
armata german era construit n jurul diviziilor grele de tancuri, cu rol combinat oIensiv-deIensiv n ipoteza

231
John J. Mearsheimer Tragedia politicii de fort, pp. 177-179.
232
Vezi pentru aceasta, spre exemplu, capitolele destinate Americii Latine n Peter Calvocoressi Politica mondial dup 1945,
(Bucuresti: Ed. All, 2000).
233
Vezi pentru rezistenta la hegemonia american cartea usor tiers-mondist a lui Constantin Buse e la Bolivar la Cardenas,
(Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1984).
234
SemniIicatia tratatelor din WestIalia pentru hegemonia Irancez este admirabil analizat n Kalevi J. Holsti Peace and War.
Armed Conflicts and International Order 1648-1989, (Cambridge: Cambridge University Press, 2000).
60
unui rzboi purtat n cmpiile germane
235
. Hegemonul va controla de asemenea eIorturile de narmare ale
minorelor, orientndu-le prin diIerite tipuri de presiuni politice si economice politicile de achizitie spre acele
armamente care i sustin cel mai bine scopurile. Apoi, puterea dominant din respectivul subsistem va
ncerca s modeleze actiunile de politic extern ale puterilor minore n interiorul organizatiilor
internationale din care Iac parte cu relevant n domeniul securittii si n domeniul economic, ncercnd s
preseze adoptarea unei pozitii comune, de bloc, n chestiunile cu interes strategic. n msura n care
dominatia hegemonic este instituit pentru a asigura exploatarea de ctre hegemon a resurselor sistemului,
resursele puterilor minore vor sta n mare msur la dispozitia acestuia, care va hotr n linii mari modul lor
de alocare
236
. n conditiile existentei unui hegemon cu o piat intern suIicient de puternic pentru a absorbi
cvasitotalitatea uriasei productii nationale, este posibil o situatie ntructva diIerit. n msura n care
securitatea subsistemului Iat de amenintri exterioare este un bun comun pretuit n egal msur de toti
membri subsistemului, este posibil ca puterile minore s plteasc pentru asigurarea aprrii un pret
proportional mai mic dect partea care le-ar reveni n mod normal. Aceast tendint de 'cltor clandestin
este posibil pe de o pare datorit uriasei puteri economice a hegemonului si pe de alt parte datorit Iaptului
c este cel putin la Iel de interesat ca toate celelalte state n prezervarea securittii subsistemului, obiectiv
pentru care este dispus s cheltuie sume nsemnate si disproportionate Iat de ponderea sa
237
.
O alt tendint a hegemonului, cu un grad de universalitate redus ns, dar Ioarte relevant n cazul pe
care l voi discuta mai jos este modiIicarea n sensul dorit a structurilor politice, economice si ideologice ale
statelor aIlate sub dominatia sa. n general literatura relatiilor internationale este prea putin interesat, din
punctul de vedere al studiului sistemului mondial, de o analiz axat pe a doua imagine a politicii mondiale, a
structurii interne a statelor. Pentru analiza sistemic, un discurs asupra polarizrii si distribuirii resurselor este
suIicient. Pentru ntemeierea unor teorii ale politicii externe va trebui s combinm nivelul sistemic cu
nivelul statal de analiz, lund n calcul si alctuirile interne ale puterilor. Tendinta de modiIicare a
structurilor interne, politice, economice si ideologice ale statelor din sistemul de dominatie a apartinut de
obicei asa numitelor 'puteri revolutionare. Istoric se consider c trei revolutii interne au avut un impact
international decisiv n perioada post-WestIalia, respectiv cea Irancez, cea comunist si cea national-
socialist. Toate au creat trei hegemoni subsistemici ntemeiati pe o IilosoIie politic ce pretindea nu doar c
propriul sistem politic si economic este cel mai bun, dar si c este cel mai drept si ca urmare cel mai
dezirabil. Posednd si puseuri periodice ale exportului de revolutie, acesti hegemoni nu s-au multumit cu
exploatarea resurselor susbsistemului de relatii internationale pe care l controlau, ci au ncercat s schimbe
alctuirea statelor dominate dup chipul si asemnarea lor
238
. Un alt tip de schimbare a structurilor politice si
economice ale statelor a Iost cel urmat n timpul unor presedintii americane mnate ndeobste de viziuni
idealiste, ntemeiate pe teoria pcii democratice. ntemeiate pe o revolutie liberal, Statele Unite ale Americii
urmeaz cu o anumit periodicitate politici de democratizare a statelor din diIeritele subsisteme de relatii
internationale dominate, sustinnd n acelasi timp modiIicarea economiilor acestora dup regulile pietei
libere
239
.

235
Edward N. Luttwak Strategy. The Logic of War and Peace, (London and Cambridge, MA: The Belknap Press oI Harvard
University Press, 2001).
236
Si acesta pare obiectivul central al unei dominatii hegemonice clasice, vezi Robert Gilpin R:boi i schimbare in politica
mondial, (Craiova: Scrisul Romnesc, 2000), p. 50.
237
Acest lucru a Iost remarcat pentru prima oar n cazul partenerilor minori din NATO ai S.U.A. de ctre Mancur Olson si
Richard Zeckhauser 'An Economic Theory oI Alliances n The Review of Economics and Statistics, (1966) 48: 266-279.
238
Teoreticianul cel mai important al puterilor revolutionare este Henry Kissinger, vezi iplomatia, (Bucuresti: Ed. All, 1998).
239
Pentru politica administratiei Clinton n acest domeniu vezi Stephen M. Walt 'Two Cheers Ior Clinton` s Foreign Policy n
Foreign Affairs, Vol. 79, No. 2 (March/April 2000), pp. 63-79 si pentru modiIicarea ei n urma noii strategii 'imperiale a S.U.A.
vezi G. John Ikenberry 'America` s Imperial Ambition n Foreign Affairs, Vol. 81, No. 5 (September/October 2002), pp. 44-60.
61









III.2.1. Specificul hegemoniei sovietice

Hegemonia sovietic asupra trilor din Europa central si de est si asupra Romniei n mod special a
avut un set de speciIicitti care ar trebui mentionate nc nainte de discutia propriu-zis legat de rolul jucat
de romni n interiorul sistemului de securitate de la Varsovia. Pentru nceput, spre deosebire de Polonia sau
Cehoslovacia, Romnia, la Iel ca si Ungaria, este considerat de liderii moscoviti un stat nIrnt si ocupat
militar de ctre armata sovietic, n Iata creia a capitulat militar n urma oIensivei Iasi-Chisinu si politic
prin conventia de armistitiu din 13 septembrie 1944
240
. Prin urmare, aceste state vor suIeri regimul unei
ocupatii militare relativ ndelungate. Au trebuit s treac mai bine de 14 ani, din 1944 pn n 1958, pentru ca
Iortele armate sovietice s prseasc complet teritoriul Romniei. ns n momentul cnd ele treceau granita
de est a acestei tri, sarcina lor general era deja ndeplinit.
Prima Iorm de control a vizat instrumentul militar al statului romn. ndat dup curtirea teritoriului
de rmsitele grupului de armate germano-romn 'Ucraina de sud si dup respingerea oIensivei germano-
maghiare din Transilvania din prima parte a lunii septembrie 1944, Statul Major romn va nceta s mai
exercite comanda operativ a trupelor romne. Pentru ntreaga durat a rzboiului, aceast institutie, prin care
ndeobste se exercit o sectiune nsemnat a suveranittii statului, va mai avea doar un rol logistic, nu de
comand
241
. Comanda Iortelor armate romne se va exercita de ctre comandamentul Irontului sovietic sub
care actionau (acesta Iiind Frontul 2 ucrainean
242
) si, ceea ce ddea seama de dorinta de control a aliatilor,
uneori chiar de un comandament de armat, ceea ce se ntmplase uneori si n timpul luptelor din est, date
sub coordonare german
243
.
Conducerea de stat a Romniei Iusese schimbat n trei Iaze succesive, la 6 martie 1945, prin
convorbirile ministrilor de externe ai marilor puteri din toamna lui 1945 si instalarea unor ministri ai
opozitiei n ianuarie 1946 si, n Iine, prin nlturarea monarhiei la 30 decembrie 1947
244
. n toate aceste Iaze
un rol determinant Iusese jucat de ctre trimisul lui IosiI Stalin n Romnia, ministrul adjunct al aIacerilor
externe Andrei Ianuarevici Vsinski, care a mers pna la a aIirma, n momentul n care impunea numele

240
Dovad n acest sens stau dou istorii cvasioIiciale scrise de sovietici; n K. Bazilevitch, S. Bakhrouchine, A. Pankratova, A.
Foght Histoire de l` U.R.S.S., (Moscou: Ediditons en langues etrangeres, 1948), Vol. III, p. 401 se aIirm textual 'OIensiva n Iort
angajat de Armata Rosie a dus la intrarea acesteia n capitala Romniei, Bucuresti (30 august 1944). Romnia, n imposibilitate de
a mai continua rzboiul, se vede nevoit s capituleze. Desi mult mai nuantat, lucrarea lui G.A. Deborin Al doilea r:boi
mondial. Studiu militar-politic, (Bucuresti: Ed. Politic, 1960), merge n acelasi sens, vezi pp. 483-486.
241
n acest sens este revelatoare mrturia seIului Statului-Major romn din ultima parte a conIlictului mondial, generalul
Constantin Sntescu n Jurnal, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1993).
242
G.A. Deborin Al doilea r:boi mondial. Studiu militar-politic, p. 487.
243
Un exemplu este situatia Armatei 4 romne n operatia Sena-Turna din decembrie 1944, cnd actioneaz sub ordinele Armatei
40 sovietice, vezi *** Romania in r:boiul antihitlerist. 23 august 1944-9 mai 1945, (Bucuresti: Ed. Militar, 1966), pp. 367-374.
244
O bun relatare a acestor Iaze ale impunerii politice a dominatiei sovietice este de gsit n Nicolae Baciu Agonia Romaniei
1944-1948. osarele secrete acu:, (Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 1990).
62
primului-ministru al guvernului Romniei chiar seIului acestui stat, c de partea regelui st doar
suveranitatea, n vreme ce de partea sovietic st morala
245
. Hegemonul subsistemic era departe de a se
multumi doar cu impunerea unei anumite Iormatiuni politice la conducerea statelor dominate. n cazul
romnesc, este cunoscut destul de bine implicarea conducerii de la Moscova n lupta pentru cucerirea puterii
n interiorul Partidului Comunist din Romnia, cstigtorul acesteia, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iiind mai
degrab numit de ctre Kremlin (n maniera n care sultanii numeau, ncepnd cu sIrsitul secolului al XVI-
lea, domnii Valahiei si ai Moldovei)
246
. n aceast perioada, a restructurrii raporturilor ntre gruparea intern
si gruparea extern a comunistilor romni se produce o transIormare de esent a acestora. Dintr-o ,sect
mesianic mai mult sau mai putin aderent la sistemul socio-politic sovietic, P.C.(d).R. devine un grupuscul
obedient, ptruns pn n cele mai intime resorturi de logica stalinist
247
. Controlul politic extern tranzita n
controlul politic intern asupre Iortelor armate. Pe ntreaga perioad a regimului de tip stalinist, instrumentul
militar si organizatia care l gira nu erau dect executante ale vointei politice interne: 'Ministerul Aprrii
Nationale (.) este organul specializat destinat nIptuirii politicii militare a Partidului Comunist Romn
248
.
O dat controlul politic stabilit, instituirea Ierm a unor Iorme de control economic devenise o necesitate.
Martori strini, chiar dac nu tocmai impartiali, cum ar Ii generalul american Schuyler, discutau Iaptul c
nc de la nceputul lui 1945 Comisia Aliat de Control (constituit n baza textului armistitiului din 13
septembrie 1944) dominat de ctre sovietici devenise un mijloc de control politic si economic al
Romniei
249
. Formele controlului economic au Iost bine prinse n asa-numitele sovromuri, unitti economice
ce ar Ii trebuit s lege dezvoltarea economic, productia si exportul romnesc de cele din Uniunea Sovietic,
dar n realitate constituiau niste instrumente de exploatare, dac nu chiar de spoliere a resurselor statului
satelit
250
. Formele economice de control nu vizau doar modalitti de exploatare direct, ci si constituirea unor
cadre de planiIicare a productiei si consumului care s se plieze dup sistemul industrial stalinist instituit
dup 1928.
La baza controlului sovietic au stat inIiltrrile trimisilor sovietici n institutiile de securitate national
si n cele economice ale statelor din subsistemul hegemonic. Armata si sistemul intern de inIormatii,
transIormat pentru decenii n instrument represiv intern, politie politic, erau controlate prin dou modalitti
generale: existenta consilierilor sovietici pn la niveluri de regiment (n armat) si birou (n serviciile de
inIormatii) si prin scolarizarea unui numr semniIicativ de oIiteri ai armatei si serviciilor secrete republicane
n institutiile similare din U.R.S.S.
251

Vedem astIel Iaptul c un control hegemonic al unei puteri de tip revolutionar implic un set de
aspecte neobisnuit n cazul unei hegemonii de pace obisnuite, cum ar Ii cea discutat mai sus, a Statelor
Unite ale Americii n sIera geopolitic deIinit de doctrina Monroe. Un hegemon revolutionar modeleaz
structura intern a unei puteri minore supuse nu doar mnat de convingerea c propriul sistem politic si

245
Mircea Ciobanu Convorbiri cu Mihai I al Romaniei, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1991), p. 243.
246
Relatrile luptelor intra-partinice si ale deciziei sovietice sunt de gsit n mai vechea lucrare a lui Victor Frunz Istoria
stalinismului in Romania, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1990).
247
Vezi pentru acest argument Vladimir Tismneanu Stalinism for All Seasons. A Political History of Romanian Communism,
(Berkeley: University oI CaliIornia Press, 2003).
248
General-maior dr. Ilie Ceausescu 'Armata n sistemul de aprare al Republicii Socialiste Romnia n Al. Gh. Savu (ed.)
Armata i societatea romaneasc, (Bucuresti: Ed. Militar, 1980), p. 291.
249
Vezi memoriile sale privind sederea n Romnia la jumtatea anilor `40, C.V.R. Schuyler Misiune dificil. Jurnal (28 ianuarie
1945-20 septembrie 1946), (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997).
250
Formele de exploatare economic prin sovromuri, ca si alte aspecte ale controlului sovietic pot Ii gsite n prima lucrare
sintetic asupra sistemului socialist din Romnia, Ghit Ionescu Comunismul in Romania, (Bucuresti: Ed. Litera, 1994).
251
O descriere larg a acestor Iorme de control poate Ii gsit ntr-un numr special din osarele istoriei, An VIII, nr, 12 (88),
2003, dedicat consilierilor sovietici din armata romn.
63
economic este cel mai drept si mai eIicient, ci si Iiindc actiunea de modelare permite un control cvasitotal al
statelor aIlate ntr-o regiune strategic sensibil.

III.3. Probleme generale ale rolului Romniei n Tratatul de la Varyovia

Pactul din capitala polonez a Iost perceput n mod oIicial nc din primele sale zile de Iunctionare de
ctre creatorii si drept un instrument menit s ntreasc capacitatea de aprare a trilor lagrului socialist
mpotriva unei agresiuni imperialiste a blocului agresiv al Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, ale
crui actiuni deveniser din ce n ce mai suspecte dup declansarea renarmrii Germaniei Federale n anii
1954-55
252
. Formalmente, Tratatul de la Varsovia, avea o structur relativ democratic, ntructva
asemntoare cu NATO. Organul de conducere era Comitetul Politic Consultativ, compus din seIii statelor
membre, dar la ale crui sedinte participau primii-ministri, ministrii aIacerilor externe, secretarii partidelor
statelor membre care se ocupau cu relatiile externe, comandantul-seI al Fortelor Armate Unite si seIul
statului major (dup 1980 au participat si ministrii aprrii din aceste state). Organele militare erau Comitetul
ministrilor aprrii (creat dup reuniunea de la Budapesta din 1969) si Comandamentul Fortelor Armate
Unite. n cazul acestuia din urm orice caracter democratic a disprut din practic: toti comandantii-seIi si
seIii de stat major au Iost maresali sau generali sovietici; n plus, comandantul-seI era si prim-adjunct al
ministrului aprrii al U.R.S.S.
253
. Perspectiva occidental care a dominat literatura ultimelor decenii pare s
Iie ns cea dup care Tratatul de la Varsovia era mai degrab o organizatie menit s sustin manu militari
regimurile de inspiratie sovietic din Europa central si de est, dect o veritabil organizatie de securitate
colectiv
254
. Undeva la jumtatea drumului dintre aceste dou perspective trebuie cutat, n opinia mea,
pozitia conductorilor romni din perioada rzboiului rece si actiunile pe care acestia le-au ntreprins.
Este, n mod cert, n buna traditie a gndirii strategice s ne imagina problemele internationale ca
direct legate de miscrile, intentiile si capacittile vecinilor celor mai apropiati. Chiar dac problemele legate
de proiectarea puterii la distante Ioarte mari peste oceane ori peste uscat au Iost n mod substantial reduse
pn la jumtatea secolului XX, n special prin aparitia armelor nucleare, analistii politici tind s perceap
problemele internationale n termeni de proximitate. Un adagiu este necesar aici. n cele ce urmeaz logica
unei conIruntri conventionale va prevala. Dac am Iolosi consideratiile strategice-nucleare, pentru care
conteaz exclusiv cantitatea si calitatea vectorilor si Iocoaselor nucleare, am admite lipsa de sens a vechilor
consideratii strategice iar discutia despre rolul international al unei puteri minore ar Ii lipsit de sens. De
asemenea, nu intr n spatiul de analiz al acestei sectiuni problemele legate de proiectarea Iortei militare
conventionale peste mare, o problem operational exclusiv americano-sovietic dup 1970. Interesul
exclusiv va Ii legat de conIruntarea terestr si aviatic din centrul continentului european. n aceast ordine

252
Toate acestea apar subliniate nc n Stenograma Sedintei Consiliului de Ministi al R.P.R. din 20 mai 1955 cuprinznd darea de
seama a primului-ministru Gheorghe Gheorghiu-Dej cu privire la reuniunea de la Varsovia n care a Iost semnat Tratatul de aliant,
document publicat n culegerea Romania and the Warsaw Pact, Vol. I, (Bucuresti: Institutul pentru Studii Politice de Aprare si
Istorie Militar, 2002), de aici nainte citat ca RWP. Literatura de propagand care sustine Iaptul c renarmarea Germaniei
Iederale si pozitionarea Iortelor sale armate sub comanda unor Iosti generali si oIiteri superiori ai Wehrmachtului era extrem de
incisiv n acea perioad, vezi L.A. Bezmenski Generalii germani cu i fr Hitler, (Bucuresti: Ed. StiintiIic, 1962).
253
Organisme de o mai mic important au Iost Consiliul militar al Iortelor armate unite (constituit n decembrie 1969), Statul
Major al Iortelor armate unite, Comitetul tehnic, Comitetul ministrilor aIacerilor externe (constituit n decembrie 1976) si
Secretariatul unit al Tratatului de la Varsovia. Pentru acestea si pentru cele de mai sus este util descrierea unui intim cunosctor al
aliantei, Iostul ministru romn al aprrii Constanti Olteanu Coalitii politico-militare. Privire istoric, (Bucuresti: Ed. Fundatiei
'Romnis de Mine, 1996), pp. 206-222.
254
O perspectiv ampl a literaturii occidentale si estice viznd istoria paralel a celor dou mari blocuri militare ale rzboiului
rece poate Ii gsit n Vojtech Mastny n 'The New History oI Cold War Alliances n Journal of Cold War Studies, Vol. 4, No. 2
(Spring 2002), pp. 55-84.
64
de idei, nu surprinde Iaptul c interesul teoretic cu privire la aliatii est-europeni ai Uniunii Sovietice se
concentreaz mai ales pe aceia care ar Ii avut un posibil impact asupra unui rzboi cu Vestul. Pn n 1955,
analistii militari occidentali aveau deja o viziune asupra Ielului n care ar Ii trebuit s arate un atac sovietic n
Europa Central. Ar Ii implicat lovituri n adncime pe directia Grupului de Armate Nord al N.A.T.O.,
sustinut de Iortele stationate n Republica Democrat German (RDG) si o oIensiv secundar sustinut pe
directia Grupului de Armate Centru de ctre Iortele din RDG si din Cehoslovacia
255
. O asemenea viziune
poate Ii exact, mai ales dac lum n considerare noile date oIerite de ctre ,Planul de actiune al Armatei
Populare Cehoslovace pentru Perioada de Rzboi
256
, care justiIic n mod clar spaimele occidentale privind
un atac determinat n Europa Central, purtat cu mijloace conventionale si nucleare. Pe ntreaga perioad
sovietic a domnit convingerea (acoperit de studiul manualelor oIiciale de strategie sovietic) dup care un
atac sovietic conventional n Europa va Ii imediat sustinut de Iolosirea armelor nucleare tactice si
strategice
257
. n rndurile planiIicatorilor militari ai aliantei nord-atlantice domnea la sIrsitul anilor 1960
convingerea c un prim asalt sovietic purtat cu mijloace conventionale sau nucleare tactice ar putea Ii oprit de
unittile din prima linie, dar c acesta ar Ii slbit n asemenea msur capacittile de aprare vestice nct o a
doua miscare strategic sovietic n-ar mai Ii putut Ii oprit Ir un recurs masiv la armele nucleare
258
.
Principalul manual doctrinar sovietic al anilor 1960 si 1970, apartinnd maresalului V.D. Sokolovski, Iost
comandant de armat si adjunctul lui G.K. Jukov la comand de Iront n al doilea rzboi mondial, ulterior
comandant al Iortelor sovietice din Germania, contribuia la aceast convingere prin sustinerea imposibilittii
unui conIlict pur conventional si prin admiterea c orice conIlict generalizat va ajunge unul cu schimburi
nucleare strategice
259
. Consider c aceast perspectiv realist este deajuns pentru a justiIica ngrijorarea
Vestului n privinta statelor ce se vor implica cel mai probabil ntr-un rzboi n Europa. Acestea trebuiau s
Iie RDG, Ungaria, Cehoslovacia, (cel putin pn n 1968) si Polonia (ca asigurnd asistent si, n mod
special, linii vitale de comunicatii pentru Iortele sovietice n URSS si RDG). Pe teritoriul RDG stationau
Grupul Nord al armatelor sovietice, care mpreun cu gruparea de Iorte Centru de pe teritoriul Cehoslovaciei
ar Ii urmat s duc greul luptei mpotriva principalelor Iorte ale NATO. Pe teritoriul Ungariei stationa
gruparea sovietic de sud, care ar Ii urmat s desIsoare o oIensiv spre nordul Italiei. Pe de alt parte,
ceilalti membrii ai Pactului, Bulgaria si Romnia aveau o mai mic important militar direct, poate cu
exceptia Bulgariei, care se nvecina cu dou state membre NATO.
nconjurat de tri socialiste prietene si aliat cu toate din 1947-1948
260
, Romnia s-a aIlat, de-a
lungul Rzboiului Rece ntr-o situatie particular, Iavorizat, din punctul de vedere al securittii (cu Ioarte
putine exceptii, reale sau nu, n 1968 si, posibil, n 1989). O singur obiectie serioas s-ar putea aduce acestui
punct de vedere, anume cea dup care Romnia ar Ii avut cu Iugoslavia o granit cald dup denuntarea

255
Richard L. Kugler, Commitment to Purpose. How Alliance Partnership Won the Cold War, (Santa Monica: RAND, 1993), pp.
214-220.
256
n Cold War International History Project Bulletin, The End of the Cold War, Issue 12/13, Fall/Winter 2001, pp. 292-297.
257
Pentru o viziune dinspre sIrsitul Rzboiului Rece vezi William E. Odom 'Soviet Military Doctrine n Foreign Affairs, Vol.
67, No. 2 (Winter 1988/89), pp. 114-134.
258
InIormatie obtinut n cadrul unei discutii cu colonelul Rudiger Volk, specialist n planiIicare nuclear al NATO la 22 ianuarie
2003. Vezi si materialul acestuia 'NATO` s Nuclear Strategy During the Cold War n Monitorul strategic, Anul IV, Nr. 1/2003,
pp. 34-41. Este interesant de remarcat Iaptul c teoreticienii vestici ncercau n acele momente alctuirea unor politici de
descurajare nuclear prin Iolosirea armelor tactice doar n sectoarele n care Iortele conventionale inamice reuseau trecerea
Irontierei R.F.G. Vezi pentru aceasta Thornton Read 'Nuclear Tactics Ior DeIending a Border n World Politics, Vol. 15, No. 3
(April, 1963), pp. 390-402.
259
V.D. Sokolovski Strategia militar, (Bucuresti: Ed. Militar, 1972).
260
Tratatul cu Iugoslavia, 19 Decembrie 1947; cu Bulgaria, 16 Ianuarie 1948; cu Ungaria, 24 Ianuarie 1948. Vezi pentru aceste
tratate Gheorghe Gheorghe, Tratatele internationale ale Romaniei 1939-1965, Vol. III, (Bucuresti: Ed StiintiIic si Enciclopedic,
1983), pp. 134-139.
65
unilateral de ctre guvernul R.P.R. a tratatului de asistent mutual cu Iugoslavia ndat dup schisma
Stalin-Tito din 1948
261
. Desi Romnia s-a aIlat n rndul trilor care au condamnat vehement regimul lui
Tito, actiunile concrete s-au limitat la o propagand ndreptat contra guvernului de la Belgrad si la
intensiIicarea actiunilor grniceresti pe Dunre. Pn n 1955 s-ar putea spune c Romnia, prin prisma
viziunii strategice generale asupra Rzboiului Rece a perioadei, a avut o important militar secundar, prin
mentinerea liniilor de comunicatie militare sovietice cu armatele din Austria, via Ungaria. ns dup
retragerea din Austria a trupelor sovietice si dup retragerea acestora din Romnia, n 1958, chiar si o
asemenea asertiune ar Ii exagerat. n mod cert, din punctul de vedere al importantei strategice militare si din
cel al capabilittilor militare, Romnia se clasa ultima printre aliatii sovietici n Europa de Est
262
.
n paginile urmtoare voi ncerca s explorez cteva dintre controversele care au aprut n urma
considerrii rolului Romniei ca membru al Pactului de la Varsovia, avnd n vedere att din perspectiva
Occidentului, ct si cea a Romniei. Voi acorda o atentie sporit diIerentelor existente ntre viziunile analizei
strategice (cea mai comun perspectiv Occidental) si analizei diplomatice (perspectiva romneasc
uzual). O distinctie clar a acestor perspective va aprea pe parcursul prezentrii si va sublinia diIerentele
dintre Ieluritele abordri privind rolul Romniei n cadrul Pactului de la Varsovia si n ansamblul general al
securittii europene.


III.4. Perspectiva strategic

Conceptia strategic politico-militar aIirm n general importanta pozitiei geograIice a statului n
chestiune, a capacittilor sale militare n termeni de unitti active ori de prim categorie, a cheltuielilor
militare, a relatiilor cu aliatii si, cu posibilii inamici si a relatiilor ierarhice n subsistemul su de relatii
internationale
263
. Dintr-o astIel de perspectiv, mprtsit de ctre analistii politici si militari occidentali n
perioada Rzboiului Rece, Romnia Iigureaz ca Iiind un aliat destul de nesemniIicativ al sovieticilor, asa
cum vom vedea n cele ce urmeaz.
Prestigioasa publicatie a Institutului pentru Studii Strategice The Military Balance prezint
modestia Iortelor armate romne ce au rmas limitate chiar si dup invazia Cehoslovaciei. Potrivit sursei
amintite, Romnia putea dispune pe cmpul de lupt, n 1969, de dou divizii de tancuri, sapte divizii de
inIanterie mecanizat, dou regimente de parasutisti si de vntori de munte si posibil de 18 escadrile de
avioane de vntoare si 5 de bombardiere
264
. Dintre aceste Iorte, posibil dou divizii erau de prim rang,
avnd un grad de completare cu personal de rzboi de 80-85 si gata de a se desIsura pe cmpul de lupt n
48 de ore de la declararea mobilizrii. Ar trebui s privim aceast desIsurare de Iorte drept o dezvoltare
semniIicativ a capacittilor existente la sIrsitul celui de-a doilea rzboi mondial. Potrivit unui document al

261
Perspectiv sustinut argumentat de unii specialisti romni, vezi de exemplu comunicarea Dr. Adrian Niculescu 'The End oI the
Cold War: Irom the Polish Uprising to the Fall oI the Berlin Wall n cadrul NATO Studies Centre, Bucuresti, ianuarie 2003, mss.
262
Douglas A. MacGregor, 'Uncertain Allies? East European Forces in the Warsaw Pact, n Soviet Studies, Vol. 38, Issue 2,
(April 1986), p. 232. Pentru ritmul lent al modernizrii armatei dup 1945, achizitionarea de material sovietic si pentru
implementarea unor structuri militare de tip sovietic, vezi n general Armata roman in primii ani ai revolutiei i constructiei
socialiste, (Bucuresti: Ed. Militar, 1977) si pentru istorii de arm Gheorghe Romanescu, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, Ioan
Popescu Istoria infanteriei romane, vol. II (Bucuresti: Ed. StiintiIic si enciclopedic, 1985), pp. 453-456, Istoria artileriei
romane, (Bucuresti: Ed. Militar, 1977), pp. 455-456.
263
O asemenea perspectiv este comun n abordrile realiste si neo-realiste ale relatiilor internationale. Principalele reIerinte
rmn, asa cum am discutat n prima sectiune a tezei mele, Hans Morgenthau, Politics Among Nations. The Struggle for Power and
Peace, (New York: AlIred A. KnopI, 1985) (1948) si Kenneth N. Waltz, Theory of International Politics, (New York: McGraw
Hill, 1979).
264
The Military Balance 1969-1970, (London: The Institute Ior Strategic Studies, 1969), p. 14.
66
Marelui Stat Major romn din decembrie 1946 armata romn dispunea, n limitele hotrte de Comisia
Aliat de Control, de 110000 oameni n Iortele de uscat grupati n 5 divizii de inIanterie, dou de voluntari,
dou divizii de munte, una de cavalerie si o brigad de care de lupt
265
, desigur cu eIective reduse. O discutie
despre evolutia Iortelor armate romne n perioada 1946-1968 este necesar aici. Fortele romne au nceput
s adopte organigramele, gradele, manualele tactice si metodele de instruire sovietice imediat dup sIrsitul
rzboiului, din motive politice acoperite de realitate, n deIinitiv Armata Rosie avusese cea mai mare
contributie la nIrngerea Iortelor continentale ale Germaniei naziste. Romnia adopt regiunile militare ca
Iorm de organizare teritorial a armatei (esalonul armat se va renIiinta de-abia n 1960), sistemul de
propagand politic si loctiitorul politic al comandantului unittii, toate tendinte institutionale sovietice
266
.
Diviziile, corpurile de armat si regiunile militare au adoptat schemele de organizare sovietice. Chiar dac
ulterior si-au schimbat numele, devenind mari unitti de tancuri si de mecanizate, cele dou divizii de
voluntari romni Iormate pe teritoriul Uniunii Sovietice n timpul rzboiului, 'Tudor Vladimirescu-Debretin
si 'Horia, Closca si Crisan au dus o actiune de pionierat n acest domeniu. O analiz a biograIiilor tuturor
seIilor de stat major ai armatei romne, din 1951 pn chiar n 1989 arat c acestia au activat n sau chiar au
comandat aceste divizii sau urmasele lor
267
.
De-a lungul celor dou decade ce au urmat invaziei Cehoslovaciei, desi o modernizare normal a
echipamentelor era n desIsurare, ns ntr-un ritm lent
268
, Iortele armate romne nu au crescut semniIicativ.
n 1988, cele patru armate romne abia dac puteau desIsura pe cmp dou divizii de tancuri, opt divizii de
inIanterie mecanizat, patru brigzi de vntori de munte, nou regimente ale Iortelor aeriene, cuprinznd
sase escadrile de bombardiere si cinsprezece de avioane de vntoare
269
. Date noi, provenite din surse
romnesti, ne arat c numrul diviziilor de prim categorie era acum de trei
270
. n vara lui 1988 presedintele
Republicii Socialiste Romnia, simultan secretar general al Partidului Comunist Romn, stabilea structura
Iortelor armate romne la 18 mari unitti din care 14 divizii. Gata de lupt permanent urmau s Iie 4 divizii
iar cu eIective reduse 8 divizii si 4 brigzi. Dotarea militar complet, niciodat atins, ar Ii presupus
existenta a 45 de avioane, 380 de elicoptere, 85 de instalatii de rachete tactice, 4500 de tancuri, 6500 de
instalatii de artilerie si rachete antitanc, 5500 de masini de lupt ale inIanteriei, 8100 de sisteme reactive de
Ioc n salv si 2500 de instalatii de artilerie si rachete antiaeriene
271
. AstIel, nu este o surpriz s observm c
analistii occidentali n general nu luau n cosiderare capacittile militare romnesti. ntr-adevr, dac am
compara datele de mai sus cu celelalte Iorte ale Pactului de la Varsovia, rezultatul ar Ii descurajant. n acelasi
an, 1988, numai Uniunea Sovietic avea desIsurate n Europa de Est circa 30 de divizii de prima mn,
tancuri si inIanterie mecanizat, sustinute de nc 20 stationate pe teritoriul URSS, ct si 10 brigzi

265
'Not documentar asupra modului cum a decurs organizarea Armatei de Uscat la realizarea actualului cadru de pace n Istoria
Statului Mafor General roman. ocumente 1859-1947, (Bucuresti: Ed. Militar, 1994), p. 411.
266
Vezi pentru aceasta, ca si pentru alte discutii legate de raporturile militari-civili si de cultura militar de tip sovietic Marian
Zulean Armata i societatea in tran:itie. Relatiile dintre civili i militari i politica de securitate in Romania dup 1989,
(Bucuresti: Ed. Tritonic, 2003), pp. 29-32 si 43-47.
267
TeoIil Oroian, Gheorghe Nicolescu (coord.) Sefii Statului Mafor General roman (1859-2000), (Bucuresti: Ed. Europa nova,
2002).
268
De exemplu, cazul avionului de vntoare IAR93, care a devenit operational n 1983, dup o ntrziere de opt ani, vezi n The
Military Balance 1983-1984, (London: The Institute Ior Strategic Studies, 1983), p. 23-24, si Col. Zarioiu Gheorghe, Aviatia
modern. Reali:ri i perspective, (Craiova: Ed. Scrisul Romnesc, I.a).
269
The Military Balance, (London: The Institute Ior Strategic Studies, 1988), p. 52
270
Vezi pentru aceasta memorandumul din 13 iunie 1988 al generalului-colonel Vasile Milea, ministrul aprrii si al lui Ioan Totu,
ministrul aIacerilor externe ctre Nicolae Ceausescu privind documentele trimise de Statul Major al Armatei Sovietice, anexa I n
RWP, Vol. II.
271
'Stenograma sedintei Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 17 iunie 1988, I. 61 n RWP, Vol. II.
67
aeropurtate si Armata a 40-a complet mobilizat n AIganistan
272
. Chiar si ceilalti membri ai Pactului de la
Varsovia puteau desIsura nc din 1969 mai mult de 50 de divizii de tancuri si de inIanterie mecanizat
273
.
S-ar putea argumenta pe bun dreptate c, desi numrul diviziilor de prima categorie ale Armatei Romne nu
este Ioarte impresionant, mcar acestea erau echipate cu unul dintre cele mai grele si mai puternice tancuri
din cadrul Pactului de la Varsovia, M-77 (o versiune modiIicat a tancului sovietic T-55). n replic ns, se
poate spune c numrul acestor tancuri era Ioarte mic, n jur de 200, si c eIectivele unei divizii de tancuri
nc se bazau pe modelele depsitele T-34 (85) si pe T-54
274
. Acelasi lucru se poate spune si despre
transportorul amIibiu blindat TAB C 4*4 produs la Moreni, cu caracteristici sensibil mai bune dect produsul
similar sovietic, BTR 70, dar existent tot ntr-un numr destul de mic
275
. Mai mult, implicarea tot mai mare a
Armatei n cadrul activittilor economice, n special n constructii si agricultur, va diminua si mai puternic
posibilitatea de a avea o Iort armat bine pregtit
276
. Cei mai multi dintre soIerii din cadrul armatei romne
erau considerati caliIicati dup numai 100 km de soIat
277
, att din cauza lipsei de combustibil ce a aprut n
urma crizelor petrolului, ct si din cauz c acestia trebuiau introdusi rapid n cadrul activittilor
economice
278
. Degradarea nu putea s scape oIicialilor romni si comandantilor militari. n vara lui 1989 erau
sesizate lui Nicolae Ceausescu scderea pregtirii de lupt la tragerile cu armament de pe tanc sau cu
armament de inIanterie, abateri grave disciplinare ale trupelor de grniceri (chiar treceri Irauduloase ale
Irontierei de ctre comandantii pichetelor de grniceri), insuIicienta pregtire a cadrelor aviatiei, acte de
indisciplin n activittile de securizare a armamentului si munitiilor de artilerie. Doar n trupele de securitate
erau raportate rezultate ceva mai ncurajatoare. Tehnica militar, cum ar Ii tancul cu motor de 800 de CP sau
tunul de 30 de mm aveau probleme att de Iunctionare, ct si de productie, identiIicndu-se n cazul lor chiar
erori de proiectare
279
. n aceste conditii, reducerile de pn la 50 propuse n cadrul negocierilor de la Viena
din 1989 privind reducerea Iortelor conventionale n Europa puneau probleme si mai serioase Iortelor armate
romne si asa slbite de nivelul redus al pregtirii, moralului si dotrii cu armament
280
.
A mai rmas doar putin spatiu de manevr pentru cei care nc mai sustin c armata romn ar Ii
putut Ii un Iactor militar important n mediul strategic european. Chiar si dup ceea ce este n general
considerat a Ii punctul de cotitur n relatiile romno-sovietice, mai precis perioada ntre 1964 si 1968, nu se
poate observa o crestere a investitiilor n mijloacele militare menite s apere tara. Cheltuielile militare au Iost
sensibil reduse n anii saptezeci, att luate separat, ct si comparate cu cheltuielile guvernamentale sau cu
produsul national brut. Chiar dac cheltuielile militare ale anilor optzeci par a reprezenta o parte mai mare
din cheltuielile guvenamentale, acest Iapt se datoreaz reducerilor bugetare n cazul altor sectoare ale

272
The Military Balance 1988-89, (London: IISS, 1988), pp. 33-37. O divizie sovietic de tancuri cuprindea trei regimente de
tancuri, unul mecanizat, un regiment de artilerie si unul de rachete antiaeriene, n vreme ce divizia mecanizat avea n compunere
trei regimente mecanizate, unul de tancuri, un regiment de artilerie si unul de rachete antiaeriene.
273
The Military Balance 1969-1970, (London: The Institute Ior Strategic Studies, 1969), p. 14
274
Malcom Chambers, Lutz Unterseher, 'Is There a Tank Gap?: Comparing NATO and Warsaw Pact Tank Fleets, n
International Security, Vol. 13, Issue 1, (Summer 1988), p. 26.
275
O comparatie ntre cele dou modele poate Ii gsit ntr-o prezentare Icut Comitetului Politic Executiv n 1987, n RWP, Vol.
II.
276
n 1989, cca. 50 dintre militari erau implicati n activitti precum constructiile ori agricultura, vezi Karen Dawisha, Eastern
Europe, Gorbachev and Reform. The Great Challenge, (New York: Cambridge University Press, 1989), p. 172.
277
General Tiberiu Urdreanu, 1989-Martor i participant, (Bucuresti: Ed. Militar, 1996), p. 10.
278
Sursele romnesti estimeaz c n perioada 1986-1989, cca. 100.000 de oameni, personal militar, erau implicati n Iiecare an n
activitti industriale (exluznd deci recolte ori activitti cu speciIic Iorestier). Vezi Institutul de Istorie si Teorie Militar, Armata
roman in Revolutia din ecembrie 1989, (Bucuresti: 1994), p. 27
279
'Stenograma sedintei Consiliului Aprrii Republicii Socialiste Romnia din data de 31 mai 1989 n RWP, Vol. II.
280
Vezi pentru reducerile preconizate documentul naintat de ctre Ministerul AIacerilor Externe si Ministerul Aprrii Nationale
seIului statului romn la 5 iulie 1989 intitulat 'Raport reIeritor: Negocierile de la Viena privind reducerea Iortelor armate si
armamentelor conventionale si adoptarea de noi msuri de ncredere si securitate n Europa n RWP, Vol. II.
68
economiei
281
. Se estimeaz ca cheltuielile militare se ridicau la nivelul de 5.7-6 din PNB n perioada 1975-
1985, cu un maximum de 6.3 n 1982, cnd si procentul exportului de armament crestea la 3.6 din totalul
exporturilor, Iat de 0.8 n 1980. n termeni de perIormant militar, care este n general corelat cu
capacitatea de a sustine Iorte pe cmpul de lupt, Romnia se plasa, alturi de Ungaria, la periIeria Pactului
de la Varsovia
282
.
Perceperea Romniei din punct de vedere strategic ca Iiind unul dintre actorii militari de mic
important n cadrul de ansamblu al conIruntrii Est-Vest apare astIel a Ii n intregime justiIicat. Este destul
de clar, din datele mentionate mai sus, Iaptul c, dac ne-am ralia acestui punct de vedere, ne vom pune n
acord cu toti analistii militari care sustin c rolul Romniei, n cadrul retelei europene de securitate n general
si n cadrul Tratatului de la Varsovia n particular, a Iost unul destul de mic. Analistii militari romni nu au
contrazis cu adevrat aceast pozitie. Desi acestia ntotdeauna au sustinut, asa cum nc o Iac si azi,
demodatul punct de vedere geopolitic conIorm cruia pozitia geograIic a Romniei este una de o important
particular
283
, nu au considerat-o ca Iiind un actor militar puternic n Europa Central si de Est. Romnia era
destul de putin capabil s poarte un rzboi n conIormitate cu cile pe care doctrina oIicial sovietic le
considera ca descriind rzboiul viitorului: incluznd mari lovituri nucleare, att tactice ct si strategice, si
implicnd un mare numr de avioane si de tancuri
284
. EIorturile de aprare mpotiva unui atac al Iortelor
NATO mpotriva teritoriului Romniei impuneau clar ajutorul Iortelor Tratatului de la Varsovia si n special
al celor sovietice, n ambele ipoteze principale de rzboi: cea a atacului unor Iorte americane si germane
dinspre Ungaria si cea a atacului unor armate turcesti, grecesti si americane care ar Ii Iortat Dunrea si ar Ii
debarcat n Dobrogea
285
.
Generalii romni au sustinut n general c o strategie deIensiv care s implice un nalt grad de
cooperare ntre Iortele militare regulate si organizatiile paramilitare, precum grzile patriotice si Iormatiunile
militare ale tineretului, ar Ii cea mai indicat cale de a apra tara
286
. Doctrina ,rzboiului ntregului popor a
dominat planurile strategice romnesti de la adoptarea, n 1972, a Legii Aprrii Nationale. Acest Iapt arat
n mod clar Iaptul c decidentii romni erau destul de constienti de posibilittile lor de a sustine un rzboi
oIensiv mpotriva Iortelor NATO, preIernd astIel o strategie deIensiv, ndreptat mpotriva agresiunilor
venind att din partea NATO, ct si din cea a Pactului de la Varsovia. Manualele de tactic militar, unele
scrise de autori extrem de onorabili, au trebuit s nglobeze conceptia partidului despre purtarea rzboiului
ntregului popor. ndat dup adoptarea doctrinei, generalii romni aIirmau c '|t|innd seama de
posibilitatea Iortelor agresoare imperialiste de a actiona cu mijloace de lupt puternice si numeroase si de

281
Daniel M. Nelson, Romanian Politics in the Ceausescu Era, (New York: Gordon and Breach Science Publishers, 1978), p. 185.
282
Daniel M. Nelson 'The Political Economy oI Military EIIort in the Warsaw Treaty Organisation, n Keith Hartley, Todd
Sandler, The Economics of efence Spending. An International Survey, (London: Routledge, 1990), pp. 43-54. S notm, de
exemplu, c, dup retragerea Romniei din cadrul manevrelor militare ale Pactului de la Varsovia, n 1968, a Iost privat de la
participarea si antrenarea Iortelor proprii n cadrul unor exercitii la scar larg n perioada anilor saptezeci si optzeci.
Constrngerile economice ulterioare au nsemnat c exercitiile semniIicative (cuprinznd peste 13000 de personal militar) au Iost
complet evitate dup 1980.Vezi, pentru o comparatie cu exercitiile militare sovietice si din cadrul Pactului de la Varsovia, Robert
D. Blackwill, JeIIrey W. Legro, 'Constraining Ground Forces Exercises oI NATO and the Warsaw Pact, n International Security,
Vol. 14, Issue 3, (Winter 1989-1990), pp. 68-98.
283
Vezi, dintre nenumratele exemple posibile, Ioan Mircea Pascu, ,Destin sau conjunctur, n Sfera Politicii, anul VI (1998), nr.
63, pp. 10-15.
284
Conceptia clasic sovietic a anilor saizeci si saptezeci se consider a Ii cea expus n Maresal V.D. Sokolovski Strategia
militar, (Bucuresti: Ed. Militar, 1972).
285
Vezi pentru chestiunile de planiIicare si dotare n cadrul acestor ipoteze Constantin MostoIlei 'Consideratii cu privire la
strategia militar a Romniei n perioada postbelic (1948-1989) n Valentin Arsenie, Petre Botezatu (ed.) Strategia militar
romaneasc in epoca modern (1859-1999), (Bucuresti, Ed. Nummus, 1999), pp. 173-203.
286
Pentru acest punct de vedere, vezi General Corneliu Soare, ialectica luptei armate, (Bucuresti: Ed. Militar, 1981), pp. 194-
199.
69
Iaptul c Iortele noastre armate se pot gsi ntr-o vdit inIerioritate numeric, aprarea patriei presupune
ridicarea la lupt a ntregului popor; de aceea instruirea trupelor trebuie s Iie eIectuat tinnd seama de acest
Iactor
287
.
De-a lungul celor dou decenii urmtoare relativ putine lucruri s-au schimbat din acest punct de
vedere, poate doar ntrirea pozitiei lui Nicolae Ceausescu n calitate de autor al doctrinei. n 1974 doctrina
era aIirmat astIel: 'n stns legtur cu conceptia Iundamental a aprrii, tovarsul Nicolae Ceausescu a
dezvoltat ideile cluzitoare privind organizarea sistemului aprrii nationale, (italicele autorului, n.m.,
A.M.) care materializeaz principiul participrii ntregului popor la lupta pentru respingerea oricrei
agresiuni, (italicele mele, A.M.) asigur mobilizarea tuturor Iortelor economice, umane, stiintiIice, morale
ale natiunii la rezolvarea sarcinilor ntririi capacittii de aprare a trii
288
. n mai bine de un deceniu
doctrina nu a evoluat dect marginal, n 1987 'rzboiul ntregului popor reprezint (.) riposta hotrt
militar, politic, economic, ideologic, diplomatic si de alt natur dat oricrui agresor care ar atenta la
independenta, suveranitatea si integritatea teritorial a Republicii Socialiste Romnia, n care vor Ii angajate,
ntr-un eIort unitar, toate resursele umane, materiale si spirituale ale poporului romn
289
. Faptul c rzboiul
ntregului popor pentru aprarea patriei era tipul de strategie care corespundea cel mai bine structurilor
economic-sociale ale "ornduirii socialiste" romnesti, c era singura posibilitate de a asigura aprarea
cuceririlor revolutionare, a integrittii nationale si a independentei, Iiind n acelasi timp nrdcinat n
traditiile militare ale romnilor a rmas un postulat necontestat de generalii romni pn n 1989
290
. Cele
artate mai sus dovedesc pe de o parte Iaptul relativ nensemnat aici, dar Ioarte important pentru istoria
ideilor, c romnii nu au recunoscut importarea unui concept militar titoist, ci au pretins c au elaborat o
conceptie strategic nou. Pe de alt parte (si aceasta conteaz semniIicativ mai mult pentru tematica mea)
acestea indic Iaptul c doctrina de aprare devenise dup 1968 una tous a:imuts. n aceast versiune,
agresiunea putea veni dinspre orice adversar, deci si dinspre trile socialiste vecine si teoretic 'prietene.
Ce a schimbat att de mult perspectivele din 1958 pn n 1972? Se consider n general c n 1958
Romnia era unul dintre aliatii cei mai de ncredere ai URSS. Prin politicile sale economice, care le
oglindeau pe cele ale PCUS de dup 1928, cu structurile sale adnc penetrate de ctre cettenii si politicile
sovietice, prin pozitia sa devotat pro-URSS n cadrul crizei ungare din 1956, Romnia a Icut tot posibilul
spre a multumi pe marele su vecin rsritean
291
. Cum a Iost posibil ca n numai zece ani att sursele
romnesti ct si cele occidentale s sustin c, n privinta Romniei, cea mai periculoas amenintare venea nu
dinspre Vest, ci dinspre Pactul de la Varsovia? Cum a Iost posibil ca ntr-o att de scurt perioad de timp,
care nu a implicat nici o schimbare de regim si nici vreo modiIicare semniIicativ n cadrul sistemului
international, ca desIsurrile de trupe si strategia deIensiv romnesti s apar ca Iiind ndreptate contra
unei invazii sovietice
292
? Aceste ntrebri ne aduc Ioarte aproape de cea de-a doua parte a discutiei, mai
precis ctre abordarea diplomatic a rolului Romniei n cadrul de securitate european din perioada
Rzboiului Rece.

287
General-maior Ion Suta Elemente de tactic, (Bucuresti: Ed. Militar, 1972), p. 373.
288
Colonel dr. Aurel Petri 'n slujba aprrii patriei socialiste n colonel dr. C. Soare (ed.) Istoria gandirii militare romaneti,
(Bucuresti: Ed. Militar, 1974), p. 379.
289
*** octrin i teorie militar, (Bucuresti: Ed. Militar, 1987), p. 76.
290
Corneliu Soare ' Structuri teoretice noi n doctrina militar a Romniei socialiste n Studii despre doctrina militar
romaneasc. Fundamente teoretice i ideologice, (Bucuresti: Ed. Militar, 1989), p. 230.
291
Pentru o relatare coerent a acestor dou perioade distincte ale comunismului romnesc, vezi Stelian Tnase, Elite i societate.
Guvernarea Gheorghiu-ef, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1998).
292
Se pare c desIsurrile sovietice de trupe n apropierea granitelor romne si exercitiile militare ale Pactului de la Varsovia au
Iost interpretate ca amenintri la adresa securittii nationale a Romniei, vezi Aurel Braun, Romanian Foreign Policy since 1965.
The Political and Military Limits of Autonomy, (New York: Praeger Publishers, 1978).
70


III.5. Perspectiva diplomatic

Ne amintim din sectiunea teoretic a acestei teze Iaptul c o conceptie actual n teoria relatiilor
internationale este aceea conIorm creia puterile minore nu sunt Ioarte Iolositoare ca si unelte conceptuale n
scopul articulrii unei teorii generale a politicii mondiale. O voce marcant n acest domeniu, Kenneth Waltz,
sustine c trile precum Costa Rica (si trebuie adugat c, n viziunea lui Waltz, Romnia este o ,tar de tip
Costa Rica) nu pot construi politici mondiale, Iiind ns mai pretabile dect marile puteri la a ntelege si a
conduce problemele de politic extern. Pentru puterile minore supravietuirea este o problem peren, si
orice politic extern serioas poate constitui o problem de viat si de moarte. Aparatul lor diplomatic
trebuie s Iie perIect constient de situatiile ce prind contur n jurul lor, astIel Iiind capabil a anticipa punctele
de vedere ale marilor puteri, preocupate mai mult de problemele globale dect cu cele locale, particulare
293
.
Aceasta este, de asemenea, principalul punct de vedere pe care decidentii de politic extern romni l
aprobau n cadrul pozitiilor lor ce aIimau Iaptul c rolul Romniei n cadrul Pactului de la Varsovia era mai
important dect ar sugera ciIrele privind armele si capacittile militare.
Nu putem avea astzi ndoieli serioase cu privire la modul n care conductorii Romniei vedeau att
securitatea trii ct si pozitia lor de grup de conducere la nceputul rzboiului rece. Subordonarea Iat de
hotrrile venite de la Moscova era nu doar o necesitate, ci un lucru perIect dezirabil si natural. nc la
nceputul schismei titoiste, liderii romni vedeau lupta mpotriva imperialismului anglo-american si a
exponentului su, pactul atlantic asimilat cu un pact al rzboiului, drept sarcina cea mai arztoare a ntregii
omeniri
294
. Guvernul romn justiIica aderarea Romniei la Tratatul de la Varsovia prin pericolele existente pe
scena nternational la jumtatea deceniului sase al secolului XX: remilitarizarea Germaniei, njghebarea de
grupri militare agresive legate de blocul atlantic si intensiIicarea cursei narmrilor. Desi credea c si aIirm
dorinta de pace prin reducerea eIectivelor militare cu 40000 de mii de soldati si prin reducerea stagiului
militar obligatoriu, conducerea de la Bucuresti ntelegea din motive ptrunse de realpolitik (asigurarea
securittii sale) s ncheie Tratatul de securitate colectiv si asistent mutual de la Varsovia
295
.
DiIeritele interpretri coreleaz schimbarea rapid din domeniul politicii externe a Bucurestiului de
dup 1962-64 cu retragerea Iortelor sovietice din Romnia n 1958. Unele surse romnesti si occidentale
pretind c acest lucru s-a petrecut la ndemn sovietic si a Iost axat pe ideea de a demonstra c sistemele
comuniste pot supravietui si Ir a Ii sustinute de o prezent militar ruseasc, ori mcar c acest lucru este
posibil ntr-o tar care aproba pe deplin politicile si principiile sovietice
296
. DealtIel, pn n ziua plecrii
ultimelor trupe sovietice de pe teritoriul romnesc atitudinea liderilor romni nu a ncetat s Iie deIerent Iat
de acestea, aIirmnd de exemplu att rolul lor principal n eliberarea Romniei n al doilea rzboi mondial,

293
Kenneth N. Waltz, Theory of International Politics, ed.cit., n special cap. 4.
294
Gh. Gheorghiu-Dej 'Clica lui Tito dusman de moarte al socialismului n Articole i cuvantri, (Bucuresti, Ed. PMR, 1951),
p. 289, articol publicat initial n revista CominIormului Pentru pace trainic, pentru democratie popular, nr. 9 (36) din 1 Mai
1949.
295
'Raportul de activitate al CC al PMR la Congresul al II-lea al Partidului, 23 decembrie 1955 n Gh. Gheorghiu-Dej Articole i
cuvantri. ecembrie 1955-iulie 1959, (Bucuresti: Ed. Politic, 1960), pp. 11-17.
296
Pentru perspectiva romneasc, vezi Al. D. Dutu, ,Armata n zodia comunizrii, n osarele istoriei, an. VII, nr.5(69), 2002,
pp.47-49. Pentru perspectiva occidental viznd mai ales controlul sovietic asupra structurilor militare ale aliatilor europeni n anii
50, vezi Mark N. Kramer, 'Civil-Military Relations in the Warsaw Pact: The East European Component, n International Affairs,
Vol. 61, Issue1 (Winter 1985-1985), pp.45-66.
71
ct si ca liant al triniciei prieteniei romno-sovietice
297
. Ani buni dup plecarea trupelor sovietice atitudinea
oIicial a conductorilor romni a rmas relativ neschimbat: 'la temelia politicii axterne a statului nostru se
aIl prietenia si alianta indestructibil cu popoarele celorlalte tri socialiste, ntrirea continu a sistemului
socialist mondial. Coeziunea indestructibil a lagrului socialist este conditia esential a aprrii
independentei si construirii cu succes a noii ornduiri n Iiecare tar socialist
298
. Alte surse, n special
romnesti, sustin c aceste transIormri au Iost obtinute datorit unor miscri subtile si negocieri conduse de
ctre liderii de la Bucuresti, perIect constienti c actiunile lor vizau cstigarea unei mai mari autonomii si, pe
viitor, a independentei de Uniunea Sovietic
299
. Ce ar Ii putut determina aceste actiuni politice?
Se pare c exist diIerite abordri asupra acestui subiect, ns voi mentiona numai interpretarea
recent care Iace reIerire la structurile de vrI ale Partidului Muncitoresc Romn. ntr-una dintre cele mai
bune prezentri a politicii comuniste romnesti de dinaintea anului 1965, Stelian Tnase sustine c, n urma
luptelor interne din cadrul partidului, dup victoria, n 1952, a grupului stalinist intern condus de ctre
Gheorghiu-Dej
300
, apare o viziune diIerit asupra relatiilor internationale. Elita conductoare si-ar Ii
dezvoltat, dup aproape dou decenii de transIormri comuniste, un simt al nationalittii care a ajutat la
reducerea prpastiei ideologice existente ntre ea si populatie. Acest proces de legitimare a culminat cu
aIirmarea unor pozitii clare n legtur cu ncercrile iugoslave, albaneze si chineze de a urmri ,ci diIerite
ctre comunism
301
. Acest Iapt ne aduce mai aproape de perspectivele privind actiunile diplomatice ce au
condus Romnia mai aproape de Iocul conIruntrii Est-Vest.
nceputuri timide de relansare a politicii externe romnesti au Iost Icute nc n ultimii ani ai
prezentei trupelor sovietice pe teritoriul trii, dar la mai bine de un deceniu de cnd nu se poate vorbi de o
politic extern autonom a Bucurestiului. n 1957 ministrul de externe Grigore Preoteasa sustinea
necesitatea iesirii din izolare si ajutarea cauzei socialismului prin o politic extern de angajare international
sporit
302
. Primele critici mai aspre la adresa Uniunii Sovietice apar ns dup ce trupele acesteia nu mai
exercitau un control att de strns asupra liderilor de la Bucuresti. AstIel, primele divergente majore,
perpetuate ani buni n relatiile sovieto-romne au Iost legate de propunerea specializrii economiilor trilor
membre CAER, Romniei si Bulgariei revenindu-le roluri predominant agricole, lucru totalmente
incompatibil cu politica de industrializare a trii, al crei al doilea val Iusese initiat n 1956. n 1960, desi
timid, primele critici ale tendintelor de specializare ies la supraIat
303
. O dat cu trecerea anilor pozitiile
devin mai dure, uneori de nerecunoscut pentru un aliat intim al Uniunii Sovietice. n 1963, pe Iondul
debusrii pe scen deschis a conIlictului sovieto-chinez, nemultumirile Bucurestiului Iat de instrumentele
de control pe care sovieticii le Ioloseau direct pe teritoriul P.M.R. ies la iveal, chiar dac initial doar n cadre
Ioarte oIiciale. AstIel, liderul comunistilor romni critic, cu o virulent de nenchipuit n urm cu ctiva ani,

297
Gh. Gheorghiu-Dej 'Cuvntare rostit la receptia oIerit de Consiliul de Ministri al RPR cu prilejul plecrii ultimului esalon al
trupelor sovietice care au stationat n RPR, 25 iulie 1958 n Articole i cuvantri. ecembrie 1955-iulie 1959, p. 496.
298
'Raportul CC al PMR cu privire la activitatea Partidului n perioada dintre Congresul al II-lea si Congresul al III-lea al
Partidului, cu privire la programul de dezvoltare a economiei nationale pe anii 1960-1965 si la schita planului economic de
perspectiv pe 15 ani, 20 iunie 1960 n Gh. Gheorghiu Dej Articole i cuvantri. August 1959-mai 1961 (Bucuresti: Ed. Politic,
1961, p. 195. Este remarcabil Iaptul c n acest raport chestiunile de politic international devin din prima prioritate a comunistilor
romni una putin semniIicativ, Iixat la sIrsitul documentului.
299
Ioan Scurtu, ,ncercri de reIormare a regimului socialist totalitar si de iesire de sub dominatia sovietic, n osarele istoriei,
an. III, nr. 5(21), 1998, p. 39.
300
O bun redare a acestei lupte poate Ii gsit n Robert Levy Gloria i decderea Anei Pauker, (Iasi: Polirom, 2002).
301
Vezi Stelian Tnase, Elite i societate, mai ales Cap. 4, ,Supunere si emancipare (1958-1965), pp. 152-212.
302
Vezi stenograma sedintei Prezidiului Consiliului de Ministri din 28 Iebruarie 1957 n RWP, Vol. I, pp 72-85. Gheorghe
Gheorghiu-Dej nu particip la aceast sedint.
303
Criticii virulenti ai specializrii erau Alexandru Brldeanu si Alexandru Moghioros, vezi 'Stenograma sedintei Biroului Politic
al C.C. al P.M.R. din ziua de 8 Iebruarie 1960 n RWP, Vol.I., I. 7-13.
72
prezenta consilierilor sovietici, acuzndu-i voalat de spionaj
304
. Aproape imediat apare n dezbaterile interne
si chestiunea conIlictului sino-sovietic, cu o abordare surprinztoare a liderilor de la Bucuresti, care nu mai
luau de la sine nteleas o pozitie pro-sovietic ab initio. Liderii romni luau n calcul, chiar dac ntr-o
Iorm nu Ioarte maniIest nc, o pozitie de balansare n interiorul miscrii socialiste internationale
305
.
Pare a exista un consens, att n privinta surselor romnesti, ct si n privinta celor occidentale, asupra
Iaptului c Declaratia din Aprilie 1964 a Partidului Muncitoresc Romn se constituie n punctul de pornire al
reIeririlor de tipul ,cu exceptia Romniei legate de situatia din cadrul Pactului de la Varsovia. Tintind ctre
contracararea ,Planului Valev pentru o mai mare integrare economic n cadrul CAER, dar mai ales
intentionnd a aIirma un sens de autonomie al elitei politice n raport cu cea sovietic, Declaratia marcheaz
distantarea Romniei de politicile rusesti n Europa Central si de Est
306
. Declaratia nu ar Ii putut veni ntr-un
moment mai bun. Date Iiind tensiunile din interiorul PCUS care au condus ctre lovitura de palat a lui
Brejnev din acelasi an, problemele crescnde dintre China si URSS si escaladarea tensiunii Rzboiului Rece
n anii ce au urmat crizei rachetelor din Cuba, sincronizarea era perIect. Sprijinindu-se n mare msur pe
chinezi, este posibil chiar ca unii dintre liderii politici romni s Ii ncercat ducerea unei politici coerente de
balant de putere, punndu-se - poate si inspirati de anumite politici albaneze sub o eventual protectie
chinez Iat de Uniunea Sovietic, cu att mai mult cu ct China popular experimenta chiar n anul
Declaratiei prima sa arm nuclear
307
. Centrul declaratiei era, din punctul meu de interes, aIirmarea unei
structuri complet noi a modului n care liderii romni ntelegeau s-si reprezinte relatiile internationale.
AstIel, pentru acestia 'partidele comuniste si muncitoresti din trile socialiste au asezat la baza acestor relatii
(internationale, n.m., A.M.) principiile independentei si suveranittii nationale, egalittii n drepturi,
avantajului reciproc, ntr-ajutorrii tovrsesti, neamenstecului n treburile interne, respectrii integrittii
teritoriale, principiile internationalismului socialist
308
. Prioritar n Declaratie rmne ns pozitia sa
economic, putnd vorbi n acest sens mai degrab de o tentativ de autonomizare economic a Romniei n
interiorul subsistemului coordonat de Uniunea Sovietic. AstIel, Bucurestiul aIirma rspicat: 'Ideea
organului unic de planiIicare, comun pentru toate trile din C.A.E.R., comport implicatii economice si
politice dintre cele mai serioase. Conducerea planiIicat a economiei nationale este unul din atributele
Iundamentale, esentiale si inalienabile ale suveranittii statului socialist (.). Planul de stat este unic si
indivizibil, din el nu se pot extrage dou prti sau sectiuni care s Iie transIerate n aIara statului. Conducerea
economiei nationale n ansamblu nu este posibil dac problemele conducerii unor ramuri sau ntreprinderi
sunt scoase din competenta partidului si guvernului trii respective si trecute unor organe extrastatale
309
.
Teza dup care aceast act de contestare Iie si teoretic a hegemoniei sovietice este inspirat de adoptarea unei
linii nationale de ctre comunisti este necontestat pn n prezent
310
.
Si dup schimbarea conducerii de la Bucuresti n urma decesului lui Gheorghiu-Dej n martie 1965
pozitia romneasc a rmas pe linia declaratiei. Nicolae Ceausescu, tnrul prim-secretar romn, admitea c

304
'Stenograma sedintei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 3 aprilie 1963 n RWP, Vol. I, pp. 157-159.
305
'Stenograma sedintei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din 18 iulie 1963 n RWP, Vol. I, pp. 182-183.
306
O reIerint bun romneasc privind aceast perioad apartine unuia dintre cei mai nalti oIiciali romni, Paul Niculescu-Mizil.
Vezi cartea sa O istorie trit, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997). Un clasic occidental n aceast problem este Kenneth Jowitt,
'The Romanian Communist Party and the World Communist System: a RedeIinition oI Unity, n World Politics, Vol. 23, Issue 1,
(October 1970), pp. 38-60.
307
Negocierile romno-chineze n problemele de securitate international sunt bine surprinse n lucrarea Alexandru Osca, Vasile
Popa O fereastr in cortina de fier, Romania. eclaratia de independent din aprilie 1964, (Focsani: Vrantop, 1997), pp. 136-139.
308
eclaratie cu privire la po:itia Partidului Muncitoresc Roman in problemele micrii comuniste i muncitoreti internationale
adoptat de Plenara lrgit a C.C. al P.M.R. din aprilie 1964, (Bucuresti: Ed. Politic, 1964), pp. 36-39. Documentul a aprut
pentru prima oar n ziarul Scanteia nr. 6239 din 26 aprilie 1964.
309
Ibidem, pp. 32-33.
310
Vladimir Tismneanu Reinventarea politicului. Europa Rsritean de la Stalin la Havel, (Iasi: Ed. Polirom, 1997), p. 92.
73
pot s apar deosebiri de vederi si de interpretare cu privire la problemele miscrii revolutionare
internationale sau la problemele dezvoltrii sociale contemporane. Cheia acestor probleme trebuia s Iie
gsit n dezbateri principiale, bazate pe respectarea normelor de baz a raporturilor dintre popoare, a
principiilor independentei, egalittii n drepturi si neamestecului n treburile interne ale altor popoare
311
.
Anumiti autori sustin c, ncepnd cu Declaratia mentionat, politicile romnesti de securitate le reIlectau pe
cele gaulliste din Franta
312
.
Romnia a nvtat trei mari lucruri n urma celui de-al Doilea Rzboi Mondial: c nu se poate baza pe
Occident, c germanii nu sunt buni de aliati si c, n ciuda Basarabiei, nu se poate lupta cu Rusia. AstIel,
romnii trebuie s se bazeze pe sistemul de securitate al Pactului de la Varsovia oricnd ar aprea amenintri
venite dinspre Vest si s se distanteze de Pact oricnd asemenea amenintri nu exist. Dup 1964 si n anii
urmtori, Romnia a nceput a Ii tot mai mult privit ca Iiind un Iel de nou Iugoslavie
313
. Unii politologi
sustin c n cursul acestei perioade, urmnd exemplul iugoslav, Romnia a ncercat s-si dezvolte propria sa
identitate politic, nu doar n interiorul sistemului socialist, dar si n rndul trilor din lumea a treia
314
.
Atitudinea titoist prea s origineze mai nti n politicile lui Gheorghiu-Dej, ce au dominat n mod
indiscutabil primii sapte sau opt ani ai guvernrii Ceausescu. A distanta Romnia (mcar din punctul de
vedere al relatiilor internationale) de dictatul politicilor sovietice prea a Ii o politic bun. Aceast stare de
Iapt putea aduce Romniei recunoasterea international a regimului, Ioarte necesarul capital strin, dar si, de
ce nu, Iaim pentru noul su lider
315
. Atitudinea aIisat de liderul romn nc de la primul su congres n
calitate de conductor al Partidului Comunist Romn nu las prea multe dubii cu privire la pozitiile sale n
problema raporturilor cu URSS. AstIel, 'politica international a trii noastre are ca temelie trainic ,
permanent, principiile suveranittii si independentei nationale, egalittii n drepturi, neamestecului n
treburile interne si ale avantajului reciproc
316
. Pozitia romneasc era cu att mai curajoas cu ct era aIisat
direct n Iata liderului sovietic Leonid Brejnev, carea avea s sustin n cadrul aceluiasi congres pozitia
moscovit clasic, dup care principalul lucru care trebuie s i Irmnte pe comunistii din ntreaga lume
trebuie s Iie necesitatea unittii si solidarittii tuturor Iortelor revolutionare
317
, ceea ce, binenteles, ar Ii
presupus o coordonare deci o conducere comun.
Sursele occidentale par a se pune n acord asupra Iaptului c, ncepnd cu 1964, si mai ales dup
1968, Romnia si-a cstigat o pozitie diplomatic special n cadrul Pactului de la Varsovia. Opozitia
romneasc la anumite tendinte de integrare din ce n ce mai strns a Iortelor armate romnesti n interiorul
Tratatului a nceput s Iie exprimat dup 1965 din ce n ce mai des. Unul din aspectele vzute ca o ingerint
nepermis n suveranitatea national era Iaptul c la rzboi conducerea operativ a Fortelor Armate Unite
urma s revin Marelui stat major al Uniunii Sovietice, Comandamentul Fortelor Armate Unite urmnd s
aib doar un rol de sprijin al acestuia
318
. n aceeasi perioad, decidentii politici romni vor ncepe s reIuze

311
'Raportul CC al PCR cu privire la activitatea Partidului n perioada dintre Congresul al VIII-lea si Congresul al IX-lea al PCR
(prescurtat Raportul IX) n Congresul al IX-lea al PCR 19-24 iulie 1965, (Bucuresti: Ed. Politic, 1965), p. 85.
312
Aceast consideratie si urmtoarele au Iost inspirate de Peter Bender East Europe in Search of Security, (London:
Chatto&Windus, (IISS) 1972), pp. 113-116. Vezi pentru o imagine clar a actiunilor Iranceze n anii 1960 Ovidiu Bozgan
'Disidenta atlantic a Frantei n osarele istoriei, Vol. IV, No. 32, 1999, pp. 28-33.
313
Peter Bender op.cit., p. 123.
314
Andrei Miroiu, Valentin Nicolescu-Quintus, Radu-Sebastian Ungureanu ,The InsigniIicant Ally: Romania in the Warsaw Pact
n Romanian Journal of Society and Politics, Vol. 4, No. 1, (May 2004), p. 139.
315
Pentru aceste aspecte, vezi Stelian Tnase, ,Romnia sub zodia stalinismului ntrziat. Nicolae Ceausescu, n osarele istoriei,
an IV, nr. 3 (31), 1999, pp. 45-47.
316
'Raportul IX, p. 101.
317
'Cuvntul de salut al tovarsului Leonid Brejnev n Congresul al IX-lea al PCR 19-24 iulie 1965, pp. 295-296.
318
Vezi pentru aceasta raportul prezentat de generalul-locotenent Ion Gheorghe cu privire la consItuirea din 4-9 Iebruarie 1966 de
la Moscova a seIilor marilor state majore ai armatelor trilor participante la Tratatul de la Varsovia n RWP, Vol. I, pp. 257-258.
74
inspectarea propriilor trupe de ctre sovietici, argumentnd c aceasta ar semniIica o atingere a suveranittii
nationale a statului. Este interesant de amintit si Iaptul c Bucurestiul ncepuse s priveasc si prezenta
Iortelor sovietice pe teritoriul altor state drept o amenintare si o ingerint nepermis n aIacerile acestore. Cu
mai bine de o lun nainte de invazia Cehoslovaciei militarii romni sesizau Iaptul c cei 40000 de soldati
sovietici din aceast tar nu Iac altceva dect s nrutteasc relatiile cu guvernul de la Praga
319
.
Actul central al opozitiei romnesti la actiunile hegemonului subsistemic rmne condamnarea
invadrii Cehoslovaciei, act ce prea s nspreasc radical relatiile cu vecinul de la rsrit. ntr-adevr, n
urma mult aclamatului discurs din 21 august 1968, Romnia a prut, pentru ctiva ani, a se aIla pe o
traiectorie ce conducea ctre conIlictul cu URSS. AIirmnd cu Iermitate c ,intrarea trupelor a cinci tri
socialiste n Cehoslovacia este o mare greseal si un mare pericol asupra pcii n Europa si asupra
convingerilor socialiste n lume, Nicolae Ceausescu ntelegea s se situeze mai degrab pe pozitiile Vestului
dect s adere la actiunile aliatilor si. n acelasi discurs, el lanseaz bazele unei noi doctrine militare care va
ajunge mai trziu s domine politica de aprare romneasc, aceea a ,rzboiului ntregului popor: ,poporul
romn nu va permite nimnui s violeze teritoriul patriei noastre
320
. n memoriile sale, Ion Gheorghe
Maurer, prim-ministru n momentul august 1968, consider c pericolul invaziei sovietice era iminent, cinci
divizii sovietice putnd intra oricnd n Romnia. Discursul ca aIirmare a autonomiei apare astIel ntr-o
lumin extrem de curajoas, mai ales dac este coroborat cu consultrile simultane pe care decidentii romni
le aveau cu ambasadorii trilor occidentale, n special cel Irancez si cel american
321
. Sursele occidentale ale
anilor 1970 au colaborat asupra acestei imagini a autonomiei si a importantei democratice a Romniei. Desi
prevenitori
322
, Aurel Braun, Daniel M. Nelson, Peter Bender (pentru a mentiona doar ctiva), sunt de acord
cu Iaptul c dup 1968 Romnia capt o pozitie special n cadrul Pactului de la Varsovia. Romnia putea Ii
perceput att ca o punte de legtur ntre Est si Vest, ct si ca un aliat disident al Uniunii Sovietice. Nu
trebuie s credem c a existat o unanimitate n rndul analistilor occidentali cu privire la rolul veritabil
detinut de Romnia n interiorul sistemului de securitate sovietic. nc din 1975 Graeme J. Gill identiIica trei
motive pentru care pozitia romneasc de autonomie Iie nu mai exista, Iie era irelevant. nti, schimbul
economic cu trile vestice nu mersese n sensurile dorite de comunistii romni, exportul crescnd mai ncet
dect era planiIicat (aceasta si pe Iondul impactului economic Ioarte puternic al inundatiilor din 1970). n al
doilea rnd, disputa sovieto-chinez depsind cadrul miscrii comuniste internationale si ajungnd un
conIlict interstatal, inIluenta Romniei devenise nesemniIicativ n aceast privint. n Iine, apropierea
Uniunii Sovietice nsti de Occident n cadrul deceniului destinderii a Icut ca pozitiile romnesti si rusesti s
devin asemntoare n deceniul opt, astIel c pozitia de independent, chiar dac exista, nu mai avea
importanta international din deceniul sapte
323
.
Aceeasi tendint se poate spune c a continuat, mpreun cu o a doua pe care o voi prezenta pe scurt,
de-a lungul ntregii perioade de regim comunist n Romnia. ntr-adevr, pn n anii `80 inclusiv un numr
nsemnat de analisti occidentali subliniau rolul pe care l-a avut Romnia n dinamizarea relatiilor Est-Vest.
Acestia subliniau n general conIlictele permanente existente ntre conducerea de partid de la Bucuresti si
corespondenta sa de la Moscova, att n cadrul Pactului de la Varsovia ct si n cadrul CAER, considerndu-

319
RWP, Vol. I, p. 412.
320
Discursul a aprut n Scanteia, 22 august 1968. Citat din Pavel Cmpeanu, Ceauescu, anii numrtorii inverse, (Iasi: Ed.
Polirom, 2002), pp. 247-248.
321
Lavinia Betea Maurer i lumea de ieri. Mrturii despre stalini:area Romaniei, (Cluj-Napoca: Ed. Dacia, 2001), pp. 185-186.
322
De exemplu, Daniel M. Nelson nota c pozitia geograIic a Romniei permitea o invazie sovietic rapid, astIel nct rusii
puteau permite anumite critici si acte de dizident din partea liderilor romni, n Romanian Politics in the Ceausescu Era, ed. cit.,
p. 180.
323
Graeme J. Gill 'Rumania: Background to Autonomy n Survival, Vol. 21, No. 3 (96) (Summer 1975), pp. 109-111.
75
le ca Iiind dovezi ale autonomiei Romniei n interiorul blocului estic
324
. Toate lurile de pozitie din
documentele oIiciale si propagandistice, inclusiv din manualele inIluente n pregtirea diplomatilor romni
din ultimele dou decenii ale socialismului concurau n a acredita imaginea unei tri independente, a crei
politic extern se ntemeiaz pe considerentele realiste ale interesului national, pe aprarea suveranittii
nationale si a integrittii teritoriale a statului
325
. Politica de pace si de angajament international pe care liderii
romni ai perioadei pretindeau c o duc cpta proportii continentale si istorice n literatura propagandistic a
vremii. AstIel, unii autori romni au mers pn la a sustine c Actul Final de la Helsinki si are originea n
conceptul de ediIicare a unui sistem de securitate si cooperare n Europa ediIicat de Nicolae Ceausescu n
1970...
326
n orice caz, aceasta a rmas evaluarea standard a Romniei din acea perioad. Fosti lideri romni
si analistii si istoricii contemporani tind s considere c pozitia Romniei n interiorul blocului estic de dup
1964-1968 a Iost una de proIund autonomie si opozitie Iat de Uniunea Sovietic. Aceast abordare pune un
accent puternic pe legtura ntre politica extern de dup 1964-68 si puternicele sentimente anti-sovietice ce
au avut drept puncte maxime anul 1940 si perioada de dup nIrngerea din 1944
327
. Sunt explorate n multe
lucrri diIerentele ce au aprut nuntrul Pactuluiui de la Varsovia pn la sIrsitul perioadei comuniste.
General-colonelul Constantin Olteanu, ministru al aprrii ntre 1980-85 si reprezentantul romn n cadrul
Organizatiei Tratatului de la Varsovia, subliniaz adesea n memoriile sale disputele dintre delegatia romn,
sustinut de deciziile politice luate la Bucuresti si propunerile sovietice de reIormare a Pactului
328
. Analistii
militari au elogiat adesea principiile politice ale cooperrii cu celelalte armate ale Pactului de la Varsovia,
mai precis: respectarea Ierm a independentei si suveranittii nationale, completa egalitate de drepturi cu
statele legate de Romnia prin tratate bi- ori multilaterale. Dup 1969, liderii romni au considerat c
Tratatul de la Varsovia era destinat a pune n valoare independenta si suveranitatea statelor membre,
constituind o aliant deschis, a unor membrii egali, tintind mpotriva oricrui atac imperialist asupra statelor
semnatare
329
.
Se cuvin mentionate aici o serie de limitri Ioarte serioase ale distantei pe care Romnia o luase Iat
de Tratatul de la Varsovia. La putin mai mult de o lun de la criza din august 1968, seIul statului romn
conIerea extrem de linistit cu comandantul Fortelor Armate Unite, maresalul I.I. Iakubovski si cu seIul de
stat major, generalul Stemenko pe teme legate de crearea Comitetului Militar al Tratatului de la Varsovia. n
cadrul ntlnirii, Nicolae Ceausescu nu uita s trimit salutri clduroase tovarsilor L. Brejnev si A.
Kosghin
330
. Cnd nu se scursese nc un an de la invadarea Cehoslovaciei, conducerea de la Bucuresti
declara deja transant c: 'tara noastr va dezvolta si n viitor colaborarea cu armatele trilor membre ale
Tratatului de la Varsovia, cu armatele celorlalte tri socialiste, Iiind gata s-I ndeplineasc oricnd

324
Vezi, de exemplu, perceptia discursurilor liderului romn din noiembrie 1978, cnd acesta denunt propunerea sovietic pentru
o mai mare integrare a Iortelor armate ale Organizatiei Tratatului de la Varsovia si pentru o crestere a cheltuielilor militare n
blocul estic, asa cum mentioneaz William M. Reisinger, 'East European Military Expenditures in the 1970s: Collective Good or
Bargaining OIIer?, n International Organisation, Vol. 37, Issue 1 (Winter 1983), p. 143.
325
Vezi pentru aceasta, de exemplu, inIluentul manual al unui Iost ministru adjunct al aIacerilor externe Mircea Malita iplomatia.
Scoli i institutii, (Bucuresti: Ed. Didactic si pedagogic, 1970), n special capitolul 'Principiile si structura organizrii relatiilor
externe ale Republicii Socialiste Romnia, pp. 436-454.
326
Romulus Neagu Securitatea european. Afirmarea unui nou concept, (Bucuresti: Ed. Politic, 1976), p. 261.
327
Unul dintre multele exemple l constituie cartea lui Cristian Bocancea La Roumanie du communisme au post-communisme,
(Paris: L`Harmattan, 1998), p. 51.
328
Vezi cartea sa, Romania, o voce distinct in Tratatul de la Jarovia. Memorii 1980-1985, (Bucuresti: Ed. Aldo, 1999).
329
octrin i teorie militar, ed.cit., pp. 255-259.
330
Ministerul Fortelor Armate, Marele Stat Major 'Not de discutii nr. O.K.00364 din 1 octombrie 1968 n RWP, Vol. I. pp. 413-
415.
76
obligatiile n cadrul unui atac imperialist
331
. AIirmatia era cu att mai transant cu ct n martie 1969, deci
Ioarte devreme dupa discursul din 1968, o delegatie romn condus de Nicolae Ceausescu participa la
Budapesta la reuniunea Tratatului de la Varsovia n care s-au adus cele mai nsemnate modiIicri
organizationale din istoria de pn atunci a pactului, Iireste tinnd seama de sensibilittile partenerilor minori
ai URSS
332
.
ns, o dat cu trecerea anilor optzeci, perspectivele occidentale preau a-si modiIica opiniile viznd
pozitia diplomatic a Romniei comuniste. Dup eIortul militar american de la nceputul decadei, Iortele
sovietice si aliate lor din Europa Central preau a Ii din ce n ce mai depsite, o oIensiv a acestora n
cmpiile germane Iiind improbabil sau usor de retinut de Iortele armate ale NATO
333
. Regimul comunist de
la Bucuresti a nceput a Ii perceput tot mai mult nu ca un potential dizident n interiorul blocului, ci mai
degrab ca un guvernmnt brutal, care nu se conIorma cerintelor celui de-al ,treilea cos al Acordului de la
Helsinki. Mai mult, la sIrsitul decadei aprea din ce n ce mai evident c regimul de la Bucuresti devenea tot
mai dependent, n privinta politicilor sale economice, de livrrile sovietice de petrol si de piata oIerit de
CAER
334
. AstIel, orice opozitie Iat de reIormele din Uniunea Sovietic ori din celelalte state ale Pactului de
la Varsovia ar Ii putut atrage dup sine un rspuns economic ce ar Ii avut un eIect mult mai devastator asupra
economiei socialiste a Romniei dect o invazie de tipul celei din 1968. Acum este binecunoscut Iaptul c, in
cadrul ultimei ntlniri cu Mihail Gorbaciov, dictatorul romn era mult mai axat pe discursul economic legat
de livrrile de gaze naturale si de petrol dect pe promovarea ,doctrinei Brejnev mpotriva schimbrilor
democratice din Europa de Est
335
. n viziunea occidental nu prea s mai conteze nici Iaptul c deja de
aproape dou decenii Romnia sustinea consecvent c cel mai bun lucru pentru securitatea international ar Ii
lichidarea simultan a blocurilor militare, NATO si Tratatul de la Varsovia
336
. La sIrsitul anilor 1980
perspectivele occidentale deveniser deja categorice: Romnia era un stat izolat n interiorul blocului
sovietic, cu o politic extern ce se ndrepta din ce n ce mai mult spre regimuri totalitare islamice care
sustineau terorismul international si cu o politic intern care nclca toate prevederile interne si externe
(semnate de liderii de la Bucuresti) legate de respectarea drepturilor omului
337
. Pare destul de sigur a aIirma
c perspectivele occidentale erau mult mai putin entuziaste n privinta rolului Romniei n Pactul de la
Varsovia dect erau n anii saizeci si saptezeci si sensibil mai putin entuziaste dect cele mai multe surse
romnesti pn n acest moment. Este util de remarcat Iaptul c n conditiile antantei americano-sovietice de
dup reuniunea de la Malta unii conservatori occidentali au considerat c este posibil chiar o interventie
comun a NATO si a Tratatului de la Varsovia pentru a presa n vederea schimbrii conducerii opresive de la

331
'Raportul CC al PCR cu privire la activitatea PCR n perioada dintre Congresul al IX-lea si Congresul al X-lea si sarcinile de
viitor ale Partidului, raportor Nicolae Ceausescu n Congresul al X-lea al PCR 6-12 august 1969, prescurtat Raportul X
(Bucuresti: Ed. Politic, 1969), p. 55.
332
Vezi pentru o evaluare occidental a transIormrilor petrecute la Budapesta Lawrence T. Caldwell 'The Warsaw Pact:
Directions oI Change n Problems of Communism, Vol. 24, No. 5 (September-October 1975), p. 7 si urm.
333
Vezi John J. Mearsheimer ,Why the Soviets Can't Win Quickly in Central Europe n International Security, Vol. 7, No. 1
(Summer 1982), pp. 3-39.
334
Vezi Karen Dawisha, Eastern Europe, Gorbatchev and Reform. The Great Challenge, pp. 147-148. Alte materiale occidentale
interesante reIeritoare la dependenta crescnd a Romniei de Uniunea Sovietic si de CAER dup crizele petrolului: J. Le
Cacheux ,La Roumanie n A lest en Europe. es economies en transition, ed. J.P.Fitoussi, 1990 si capitolul 'Romania`s
Independent Path within the Traditional Framework din cartea lui Adam Zwass The Economies of Eastern Europe in a Time of
Change, (London: 1991).
335
Vezi 'Minutes oI the Meeting between Nicolae Ceausescu and Mikhail S. Gorbachev, Moscow, 4 december 1989, n Cold War
International History Project Bulletin The End of the Cold War, Issue 12/13, Fall/Winter 2001, pp. 217-225. Pentru o perspectiv
asupra relatiilor reci dintre Mihail Gorbaciov si Nicolae Ceausescu vezi Mihail E. Ionescu 'Doctrina Brejnev si politica sIerelor de
inIluent n osarele istoriei, Vol. III, Nr. 24, 1998, pp. 3-6.
336
Pozitie sustinut nc din 'Raportul IX, p. 102 si reluat cu mai mult energie n 'Raportul X, p. 83.
337
Vladimir Tismneanu 'Ceausescu Against Glasnost n World Affairs, Vol. 50, No. 3 (Winter 1987-88), pp. 199-203.
77
Bucuresti
338
. n esent, liderii politici romni, sub masca comunismului internationalist sau national nu
urmriser altceva, de-a lungul celor patru decenii si jumtate de sistem socialist, dect prezervarea propriei
pozitii de putere, att n interiorul structurii politice romnesti, ct si n subsistemul dominat de hegemonul
sovietic
339
.




III.6. Concluzii

Ar Ii o greseal a sustine c aceste perspective divergente sunt singurele care au conturat gndirea
istoric si politic de pn acum. O perspectiv mult mai cupriztoare privind importanta diplomatic a
dizidentei Romniei din anii saizeci si continua sa alterare ca stat autonom este cea a lui Voitech Mastny
340
.
Sursele romnesti contemporane identiIic Organizatia Tratatului de la Varsovia cu o aliant asimetric ce
avea drept scop principal mentinerea aliatilor minori sub dominatia sovietic si a proteja regimurile
comuniste din aceste tri mpotriva oricrei amenintri de schimbare
341
.
n cadrul sectiunii de Iat am ncercat a arta c exist cel putin dou viziuni distincte din perspectiva
crora putem aprecia rolul Romniei n cadrul Organizatiei Tratatului de la Varsovia si n cadrul general de
securitate european din perioada Rzboiului Rece. Avem, mai nti, perspectiva militar si strategic, cu
uneltele sale metodologice distincte conducnd, asa cum se poate observa, ctre un consens ntre sursele
occidentale si cele romnesti n privinta pozitiei Romniei. Apoi, avem perspectiva diplomatic si a
aIacerilor externe, care acoper aria controverselor dintre sursele mentionate n privinta pozitiei Romniei n
cadrul Pactului, mai ales n perioada ce a urmat ,exploziei autonomiei din anii saizeci si saptezeci. Lund
n considerare ambele perspective obtinem o imagine mult mai precis asupra conceptiei analistilor
occidentali ori a celor din est despre rolul Romniei n cadrul Pactului de la Varsovia. Putem ntelege
totodat cum diIerentele ce au aprut n perspectivele diplomatice si ale aIacerilor externe n anii 1980 au
condus ctre o continu deprtare a Romniei de suporterii ei occidentali. Putem de asemenea ntelege multe
dintre Irustrrile care modeleaz politicile de azi, mai ales cele legate de ,aliatul disident si de ,pozitia
independent de care cei mai multi analisti romni sustin c s-a bucurat Romnia dup perioada 1964-68.
Pentru a ntelege politica unei anumite tri nu este de ajuns a ne baza doar pe propria analiz. Este
imperativ a considera si perspectiva si analiza celorlalti asupra problemei, pentru a avea o imagine clar a
acesteia si pentru a elabora cele mai potrivite politici pentru situatia n discutie. n plus, n cazul puterilor
minore, analiza politicii externe nu trebuie s se concentreze numai asupra studiului perceptiilor, a
psihologiei liderilor, a modelelor deciziilor si a datelor economice si militare brute. DeIinitorie pentru
ntelegerea pozitiei internationale a acestora este polarizarea subsistemului relatiilor internationale din care
Iac parte. AstIel, evadarea Romniei din sistemul de securitate sovietic a Iost posibil doar atunci cnd
tranzitia mondial de putere a dus la constituirea unei multipolaritti n interiorul subsistemului Europei
centrale si de est, prin intrarea n zon a puterilor occidentale si prin prbusirea puterii revolutionare din

338
Christie Davies 'Solving the Rumanian Problem n National Review, 31 December 1989, p. 37.
339
Spre aceast concluzie se ndreapt si Mihail E. Ionescu n studiul su ,The Communist Romania` s Course within the Warsaw
Treaty n Dennis Deletant si Mihail E. Ionescu (editori) Romania and the Warsaw Pact 1955-1989. Selected ocuments,
(Bucuresti: Politeia-SNSPA, 2004).
340
n Learning from the Enemy. NATO as a Model for the Warsaw Pact, (Zrich: 2002).
341
Mihail E. Ionescu, 'Aliantele militare ale Romniei, n osarele istoriei, an VII, nr. 5 (69), 2002, p. 20. Vezi de asemenea, de
acelasi autor, Aprare national, (Bucuresti: mss., SNSPA 2000).
78
zon, cea a Uniunii Sovietice, de-abia n anii 1989-1991
342
. Orice sustinere dup care Romnia si-ar Ii putut
aIla un loc autonom sau chiar independent n Europa de est pe perioada hegemoniei sovietice este astIel
lipsit de acoperire
343
.


IV. CONCLUZII $I DIRECTII DE CERCETARE

Am urmrit n aceast lucrare urmtoarele: s sustin relevanta unui demers teoretic ntemeiat pe
conceptul de 'puteri minore n interiorul studiului politicii mondiale; s critice perspectivele actuale bazate
pe deIinitii incomplete ale puterilor majore si minore; s Iormuleze o deIinitie ct mai larg, operational din
punctul de vedere istoric, a puterilor minore; s plaseze problema puterilor minore n interiorul analizei
sistemice din relatiile internationale; s creeze un mod de interpretare realist-sistemic al actiunilor de politic
extern ale acestora; s testeze modelul teoretic pe unul din actorii internationali ce poate Ii considerat o
putere minor. n cele ce urmeaz voi ncerca s atrag atentia asupra concluziilor rezultate n urma
ntreprinderii studiului de mai sus, s rspund unor eventuale critici ale metodei si ale interpretrilor si s
identiIic cteva noi directii de cercetare spre care se poate ndrepta cercetarea problemei puterilor minore.
Privirea istoric asupra originilor intelectuale ale domeniului relatiilor internationale ne-a relevat un
lucru Ioarte interesant: n vreme ce marea majoritate a studiilor realiste contemporane si construiesc
modelele teoretice pornind de la interesele, capacittile si actiunile marilor puteri, dou surse clasice,
Tucidide si Machiavelli si ntemeiaser conceptiile pe practica de politic extern a unor puteri minore.
AstIel, desi si revendicau drept naintasi teoretici pe acestia, realistii secolului XX nu au nteles s le urmeze
integral metoda de studiu, ci erau cantonati ntr-o logic a tratatelor post-WestIaliene, n care egalitatea
juridic Iormal a statelor era nsotit de o ntelegere tacit dup care relevante pentru Iormarea cadrelor
politicii internationale erau exclusiv conIlictele si ntelegerile puterilor majore.
Aceast logic si-a gsit o expresie ultim n realismul structural, Iie el deIensiv sau oIensiv. Pentru
acesti teoreticieni, interesati exclusiv de stabilitatea sistemului international ca stare determinat de
polarizarea sa (iar polarizarea nsemna numrul marilor puteri din sistem), comportamentul eIectiv al statelor
este, n linii mari, stabilit de structura sistemului, n special de starea anarhic si de distribuirea capacittilor.
Dup cum am ncercat s art, aceast viziune este complet ineIicient pentru studiul politicii externe a
statelor, Iie ele puteri majore sau minore. Politica obisnuit, dar si majoritatea conIlictelor sau ntelegerilor
internationale au loc nu la scara ntregului sistem international, ci Iie n relatiile diadice ntre marile puteri,
Iie n subsistemele de relatii internationale n care statele vietuiesc.
Subsistemele sunt arii de interactiune ale statelor determinate de geograIie, de comert, de aIinittile
etnice sau religioase ale diIeritelor populatii ce le locuiesc, de interactiunile armate sau diplomatice dintre
puterile zonei. Proximitatea naste relatii iar relatiile sunt n cele din urm structurate, institutionalizate de
reguli la care se ajunge prin lupt sau prin negociere. Subsistemele sunt tranzitorii istoric, dup cum aceste
relatii de schimb politic, economic si ideologic vor varia n intensitate si n important. Caracteristica
principal a subsistemelor care intereseaz studiul meu este Iaptul c acestea sunt Iormate n mod obligatoriu
si din puteri minore. (Cazul n care o putere major acoper un continent nu trimite la existenta unui
subsistem, ci a unui imperiu).

342
Vezi pentru implicatiile schimbrilor de regim din Europa de Est Mark Kramer 'The Collapse oI East European Communism
and the Repercussions Within the Soviet Union (Part I) n Journal of Cold War Studies, Vol. 5, No. 4, (Fall 2003), pp. 178-256.
343
Aceast parte a lucrrii nu ar Ii putut avea aceast Iorm Ir ajutorul n trierea documentelor de prim mn oIerit cu
generozitate de Valentin Nicolescu-Quintus, cruia doresc s-i multumesc aici.
79
Politica extern obisnuit a statelor, interesele lor imediate si ndeobste capacitatea de a le apra sunt
limitate la granitele subsistemelor internationale. Ceea ce Iace ca unele puteri s Iie majore sunt tocmai
relatiile de dominare pe care le exercit asupra unor puteri minore din anumite subsisteme. Altminteri,
capacittile militare sau economice brute brute Ir relationare, Ir politic extern, nu spun absolut nimic
despre pozitia unui stat pe plan mondial. Sistemele sunt sume de interactiuni, iar pozitia de putere este nu
doar Iunctie de capacitti, ci si de posibilitatea de a schimba comportamentul altor actori, n special al
actorilor minori.
Vedem astIel cum apare relevanta unei discutii privind puterile minore n interiorul domeniului
teoretic al relatiilor internationale. Politica extern Iace inevitabil o discutie asupra puterilor minore, ntelese
ca acele state ale cror interese si capacitti de a le apra nu depsesc granitele propriului subsistem al
relatiilor internationale. Aici criticii ar putea Iormula o obiectie extrem de serioas: dac perspectiva
subsistemic se justiIic pentru analizarea istoriei moderne a relatiilor internationale, ea si pierde relevanta la
sIrsitul secolului XX n momentul n care schimburile economice, ideatice, politice si militare nu mai tin
seama de distante si de Irontiere interstatale. Rspunsul la aceast critic ar Ii, n esent, urmtorul: este
Ioarte neclar dac acest gen de schimburi depsesc ca amploare si important pe cele existente n interiorul
susbsistemelor internationale. Evenimentele ultimelor decenii au artat c securitatea national este
dependent n continuare de starea de securitate a subsistemului international n care un stat se aIl situat.
AstIel, vasta majoritate a decidentilor politici europeni au Iost de acord c subsistemul Europei centrale si de
est poate Ii securizat doar dac toate statele zonei vor Iace parte din aceeasi aliant politico-militar, Iie ea
Tratatul de la Varsovia, Iie NATO. Pericolele asimetrice sunt diIuze, pe cnd cele clasice si simetrice sunt
clar discernabile si necesit un rspuns de politic extern ntemeiat pe constrngerile strategice zonale.
Lipsindu-le posibilitatea de a proiecta Iort nemediat n aIara propriului subsistem n vederea combaterii
amenintrilor asimetrice (cazurile recente vizeaz armele de distrugere n mas si terorismul international),
puterile minore apeleaz n aceast directie la puterile majore, si anume la acele puteri majore care vor si pot
s le garanteze securitatea. ns aceste mari puteri sunt tocmai acele state cu interese vitale n stabilitatea
zonal.
Apoi, una dintre cele mai bune dovezi legate de dependenta puterilor minore de tranzitiile de putere
din subsistemele proprii e constituit de sIrmarea blocului socialist din Europa de est si de marsul noilor
democratii spre integrarea n spatiul economic si de securitate vest-european. Doar modiIicarea raporturilor
de putere din respectivul subsistem a Icut posibil rsturnarea regimurilor socialiste si orientarea radical
diIerit a politicilor economice si militare ale statelor din zon. Rspunsul dat celor ce sustin o critic precum
cea de mai sus este urmtorul: pn n prezent schimbrile de politic extern ale puterilor minore au Iost
determinate mult mai mult de relatiile de schimb politic si economic din propriul subsistem dect de relatiile
cu poli ndeprtati, Ir interese strategice si capacitatea de a proiecta Iort n respectiva zon. Pentru teoria
expus de mine se poate concepe relativ usor un test de IalsiIiere: presupunnd c majoritatea schimburilor
economice si culturale ale Romniei s-ar desIsura cu Japonia, dac prin aceasta politica extern a Romniei
ar Ii inIluentat mai mult de punctul de vedere japonez dect de cel al Statelor Unite ale Americii si al
marilor puteri din vestul Europei, atunci teoria mea ar Ii Ials. Pn acum, ns, asa ceva nu poate Ii
demonstrat n sutele de relatii diadice n care acest test poate Ii repetat.
Un alt obiectiv al cercetrii mele a Iost legat de determinarea Iactorului esential care modiIic politica
extern a puterilor minore. n subsistemele internationale se poate extinde argumentul neorealist legat de
principalul Iactor al transIormrilor politicii internationale, anume polarizarea sistemic. n cazul meu,
esential este polarizarea subsistemic, respectiv numrul puterilor majore cu interese strategice si cu
capacitate si voint de a actiona n respectiva zon.
80
Cele trei cazuri n care se poate aIla un subsistem dup polarizarea sa inIluenteaz radical modul n
care sunt concepute relatiile dintre puterile zonei. Ele introduc grade de libertate care controleaz modul n
care se Iormeaz politica extern a statelor din subsistem.
AstIel, atunci cnd subsistemul nu contine puteri majore, marja de politic extern a minorelor este
determinat exclusiv de interesele lor si de capacittile de a le pune n practic. St la ndemna Iiecrei
puteri minore de a determina dac principalul su interes este legat de maximizarea propriei securitti sau a
propriei puteri. Aceasta pare, cel putin teoretic, cea mai propice mprejurare de Iormare a noi puteri majore,
prin dominatia pe care una dintre puterile minore ar putea s o ajung s o exercite asupra subsistemului,
extrgnd prin Iorma de exploatare pe care o impune resurse pe care s le poat proiecta si n aIara spatiului
su de inIluent.
A doua situatie este modelat de existenta unui anumit numr de puteri majore cu interese si
capacitate de a actiona n respectivul subsistem. Atunci zona este guvernat de o balant de putere n care
sunt implicate att puterile majore, ct si cele minore. Marja de politic extern a minorelor este atunci
limitat de raporturile de putere cu majorele din subsistem, de gradul acestora de implicare, de relatiile de
schimb politic si economic pe care le are cu acestea, de interesele revizioniste sau de status-quo pe care
marile puteri le au Iat de organizarea respectivei zone. Puterile minore pot inIluenta Iunctionarea balantei de
putere prin aliantele pe care le Iormeaz ntre ele sau cu puterile majore, actiunile lor de balansare sau de
aliniere putnd, n unele situatii, s modiIice echilibrul de Iorte local.
A treia situatie e modelat de prezenta unei singure mari puteri, instaurnd o hegemonie regional. n
aceast Iorm de polarizare, actiunea de politic extern a puterilor minore este modelat de puterea
dominat. Minorele pot s scape de constrngerile impuse de hegemon doar n momentul tranzitiilor de
putere care schimb polarizarea subsistemic. n rest, ele vor Ii dependente de dictatul hegemonului si - n
situatia n care acesta este o putere revolutionar si vor avea si propriile sisteme politice si economice
modelate prin dictatul hegemonului.
Partea aplicat a cercetrii mele a vizat studierea constrngerilor polarizrii subsistemice asupra unei
puteri minore, Romnia. A doua sectiune a lucrrii a studiat, pornind de la disputa realist privind actiunile
de balansare sau de aliniere, modul n care relatiile de putere din zona intereselor sale au aIectat deciziile
romnesti privind declansarea conIlictului militar. Concluziile cercetrii au artat c deciziile de rzboi care
corespund cu dezangajarea puterilor majore din respectivul subsistem (cazul celui de-al doilea rzboi
balcanic sau al rzboiului din 1919 cu Republica SIaturilor) permit erijarea unei puteri minore n rolul de
balansator al zonei, politica sa extern avnd un grad de libertate maxim. n cazul unei balante puternice cu
multi poli n zon (cazul celor dou decizii din primul rzboi mondial), puterii minore i rmne o posibilitate
de alegere oarecum redus, n sensul n care nu poate opta dect pentru una dintre taberele aIlate n conIlict,
n schimb decidentii care i Iormeaz politica au libertatea de a eIectua un calcul propriu al balantei
amenintrilor si intereselor n vederea Iormulrii unei strategii de politic extern. Atunci cnd susbsistemul
devine bipolar cu doi poli revizionisti (cazurile deciziilor din vara anului 1940), puterea minor poate Iie s
se aplece n Iata dorintelor acestora, aliniindu-se n cele din urm uneia dintre tabere, Iie s ncerce o
rezistent militar, de obicei sinucigas, mpotriva pretentiilor marilor puteri. n conditiile unei hegemonii
combinate cu o ocupatie militar (cazul iunie 1941), puterii minore nu i rmne dect s se alinieze la
politica extern a hegemonului. Singura posibilitate de evadare din sIera constrngerilor hegemonice o
constituie alinierea la alt putere major atunci cnd tranzitia de putere din subsistem are loc n mod
accelerat, actiune plin de riscuri n cazul esecului su (cazul august 1944).
A treia parte a lucrrii a vizat studierea comportamentului si a locului unei puteri minore n interiorul
unie hegemonii de pace. Dou elemente pot limita relevanta studiului de caz ntreprins, anume Iaptul c
81
perioada n cauz reprezint o bipolaritate sistemic nuclearizat, apoi Iaptul c hegemonul subsistemic este
o putere revolutionar. Cercetarea s-a axat cu prioritate asupra rolului jucat de Romnia n interiorul
sistemului de securitate est-european dominat de Uniunea Sovietic, anume n interiorul organizatiei
Tratatului de la Varsovia. Concluziile par s indice Iaptul c desi anumite aspecte relevate de analiza
diplomatic ar indica unele tendinte de autonomizare si chiar de independent ale Romniei, analiza
strategic arat Ir putint de tgad Iaptul c n absenta modiIicrii polarizrii subsistemice ideea unei
independente n interiorul unui subsistem dominat de o singur mare putere este o himer. Mai mult, chiar
analiza unor actiuni diplomatice romnesti pare a arta c acest stat nu a dus o politic Ioarte coerent de
distantare de Uniunea Sovietic, ci mai degrab a ncercat s proIite, prin opozitia sa aparent, de avantajele
economice pe care o asemenea atitudine le-ar Ii putut obtine din partea puterilor occidentale. n esent,
studiul arat c Romnia a constituit, pe ntreaga perioad a Rzboiului Rece, un aliat nensemnat al U.R.S.S.
n spatiul Europei de est. Criticile care se pot aduce acestei prti a studiului meu vizeaz Iaptul c nu a
cuprins n amnunt ansamblul economic al legturilor de subordonare existente ntre Romnia si hegemonul
din est, dar mi se pare c studiul acestora ar Ii adus nc mai multe argumente n Iavoarea punctului de vedere
expus mai sus, Iiind astIel inutil.
Ce directii ale cercetrii pot Ii inspirate de studiul ntreprins mai sus? nti, cred c un studiu general-
istoric al deciziilor de rzboi luate de puterile minore n perioada modern si contemporan ar constitui un
test Ioarte util de IalsiIiere a celor argumentate pe ntregul cuprins al acestei lucrri. Ele ar putea determina o
legtur mai exact ntre actiunile de balansare si de aliniere si polarizarea propriului lor subsistem de relatii
internationale. Un asemenea studiu ar putea duce la elaborarea unei viziuni cuprinztoare asupra actiunii de
politic militar a puterilor minore, ducnd la ntelegerea unor optiuni esentiale pentru structurarea sistemului
international rmase pn acum ntr-un stadiu destul de obscur. Apoi, un asemenea studiu ar Ii un bun
ndrumtor asupra modului n care ar trebui s se structureze n viitor analiza de politic extern, spre a
Iormula predictii n situatiile de criz care implic puteri minore.
O a doua directie de cercetare Ioarte nsemnat ar viza studiul lrgit al hegemoniilor subsistemice.
Majoritatea studiilor ntreprinse pn acum si viznd aceast tem au Iost cantonate Iie exclusiv asupra
aspectelor economice ale hegemoniei, Iie asupra pozitiei de putere special pe care hegemonul o posed ntr-
un asemenea subsistem. Relativ putine ncercri serioase au Iost ntreprinse pentru a se studia rolul puterilor
minore n interiorul unor subsisteme hegemonice. Cercetarea unui numr nsemnat de asemenea cazuri ar
mbuntti att perspectivele teoretice asupra politicii mondiale, ct si analiza de politic extern.
Consider prin aceast lucrare mi-am atins scopurile teoretice: am demonstrat necesitatea unui demers
teoretic de relatii internationale bazat pe considerarea rolului puterilor minore; am artat inconsistenta
viziunilor teoretice actuale bazate pe deIinitii inadecvate ale puterilor majore si minore si pe presupozitii
nentemeiate asupra Iormrii politicii externe a statelor; am alctuit un model teoretic privind Iunctionarea
subsistemelor internationale si a comportamentului puterilor minore n cadrul acestora; am testat respectivul
model n cazul Romniei, demonstrnd c el constituie un cadru explicativ relevant.
Criticile ce vor Ii aduse acestei lucrri vor contribui la dezvoltarea domeniului relatiilor
internationale. Respingerea ei va nsemna invalidarea, o dat n plus, a demersurilor teoretice legate de rolul
puterilor minore. Acceptarea argumentelor sale poate duce la noi modalitti de interpretare structural a
sistemului international si la Iormularea unor cadre analitice mai bine conturate n interiorul studiului politicii
externe.



82
V. BIBLIOGRAFIE:

Abel, Theodore 'The Element oI Decision in the Pattern oI War n American Sociological Review,
Vol. 6, No. 6 (December 1941)
Ady, Cecilia M. 'The Invasions oI Italy n G.R. Potter (ed.) The New Cambridge Modern History
vol I The Renaissance 1493-1520, (Cambridge: Cambridge University Press, 1971)
Allison, Graham T. The Essence of ecision, (Boston: Little, Brown, 1971)
Argetoianu, Constantin Pentru cei de maine. Amintiri din vremea celor de ieri, Vol. II, Partea a IV-a.
1913-1916, (Bucuresti: Humanitas, 1991)
Atanasiu, Victor; Iordache, Anastasie; Iosa, Mircea; Oprea, Ion M. si Oprescu, Paul Romania in
primul r:boi mondial, (Bucuresti: Ed. Militar, 1979)
Atanasiu, Victor Romania in anii 1914-1916. Atitudinea i rolul militar, (Bucuresti: Ed. Academieie
de nalte Studii Militare, 1997)
Averescu, Alexandru Notite :ilnice din r:boi, Vol. 1 1914-1916 (NEUTRALITATEA), (Bucuresti:
Ed. Militar, 1992)
Baker, Anette Fox The Power of Small States. iplomacy in World War II, (Chicago: The University
oI Chicago Press, 1959)
Bean, Richard 'War and the Birth oI the Nation-State n Journal of Economic History, Vol. 33, No.
1 (March 1974)
Bell, P.M.H. The Origins of the Second World War in Europe (New York: Longman, 1997)
Bender, Peter East Europe in Search of Security, (London: Chatto&Windus, (IISS) 1972)
Berstein, Serge si Milza, Pierre Istoria Europei vol IV Nationalismele i Concertul European. Secolul
XIX (1815-1919), (Iasi: Institutul European, 1998).
Beschloss, Michael R. si Talbott, Strobe La cele mai inalte nivele. Relatare din culisele puterii
referitoare la sfaritul R:boiului Rece, (Ploiesti: Ed. Elit, 1993)
Betea, Lavinia Maurer i lumea de ieri. Mrturii despre stalini:area Romaniei, (Cluj-Napoca: Ed.
Dacia, 2001)
Black, Jeremy 'War and the World, 1450-2000 n The Journal of Military History, Vol. 63, (July
1999), pp. 669-681.
Black, Jeremy War. Past, Present&Future, (Sutton Publishing, 2000).
Blackwill, Robert D. si Legro, JeIIrey W. 'Constraining Ground Forces Exercises oI NATO and the
Warsaw Pact, n International Security, Vol. 14, Issue 3, (Winter 1989-1990)
Bocancea, Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme, (Paris: L`Harmattan, 1998)
Bocock, Robert Hegemony, (London: Tavistock, 1986)
Bogdan, Corneliu si Preda, Eugen Sferele de influent, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic,
1986)
Bold, Emilian si SeItiuc, Ilie Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente i consecinte, (Iasi: Institutul
european, 1998)
Bossy, Raoul Jurnal (2 noiembrie 1940-9 iulie 1969), (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 2001)
Bozgan, Ovidiu 'Disidenta atlantic a Frantei n osarele istoriei, Vol. IV, No. 32, (1999)
Braun, Aurel Romanian Foreign Policy since 1965. The Political and Military Limits of Autonomy,
(New York: Praeger Publishers, 1978)
Brucan, Silviu Originile politicii americane, (Bucuresti: Ed. StiintiIic, 1968)
83
Bueno de Mesquita, Bruce 'The Contribution oI Expected Utility Theory to the Study oI International
ConIlict n Rotberg, Robert I si Rabb, Theodore K. (eds.) The Origin and Prevention of Mafor Wars (New
York: Cambridge University Press, 1989)
Bulei, Ion Lumea romaneasc la 1900, (Bucuresti: Ed. Eminescu, 1984)
Bulei, Ion Atunci cand veacul se ntea. Lumea romaneasc 1900-1908, (Bucuresti: Ed. Eminescu,
1990)
Bull, Hedley 'International Theory. The Case Ior a Classical Approach n World Politics, Vol. 18,
No. 3 (April 1966).
Bull, Hedley Societatea anarhic. Un studiu asupra ordinii in politica mondial, (Chisinu: Ed.
Stiinta, 1998).
Bury, J.T.P. 'Diplomatic History 1900-1912 n The New Cambridge Modern History Vol. XII The
Shifting Balance of World Forces 1898-1945 (Cambridge: Cambridge University Press, 1968).
Buzan, Barry Popoarele, statele i teama. O agend pentru studii de securitate national in epoca de
dup r:boiul rece, (Chisinu: Ed. Cartier, 2000)
Caldwell, Lawrence T. 'The Warsaw Pact: Directions oI Change n Problems of Communism, Vol.
24, No. 5 (September-October 1975)
CalaIeteanu, Ion si Popisteanu, Cristian (coord.) Politica extern a Romaniei. ictionar cronologic,
(Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1986)
Calvocoressi, Peter 'World Power 1920-1990 n International Affairs, Vol. 66, No. 4 (1990), pp.
663-674
Calvocoressi, Peter Politica mondial dup 1945, (Bucuresti: Ed. AllIa 2000)
Calvocoressi, Peter Europa de la Bismarck la Gorbaciov, (Iasi: Ed. Polirom, 2003)
Campus, Eliza Mica ntelegere, (Bucuresti: Ed. StiintiIic, 1968)
Campus, Eliza in politica extern a Romaniei 1913-1947, (Bucuresti: Ed. Politic, 1980)
Campbell, John C. 'Soviet Strategy in the Balkans n Problems of Communism, Vol. 23, No. 4 (July-
August 1974), pp. 1-16.
Campbell, John C. 'Communist Strategies in the Mediterranean n Problems of Communism, Vol.
28, No. 3 (May-June 1979), pp. 1-17
Carpentier, J. si Lebrun, F. Istoria Europei (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1997)
Carr, E.H. The Twenty Years Crises 1919-1939. An introduction to the Study of International
Relations, (London: Macmillan, 1984 (1939))
Czan, Gheorghe Nicolae si Rdulescu-Zoner, Serban Romania i Tripla Aliant, (Bucuresti: Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, 1979)
Cmpeanu, Pavel Ceauescu, anii numrtorii inverse, (Iasi: Ed. Polirom, 2002)
Chambers, Malcom si Unterseher, Lutz 'Is There a Tank Gap?: Comparing NATO and Warsaw Pact
Tank Fleets, n International Security, Vol. 13, Issue 1, (Summer 1988)
Chilton, Paul A. 'The Meaning oI Security n Francis A. Beer, Robert Hariman (ed.) Post-Realism.
The Rhetorical Turn in International Relations, (East Lansing: Michigan State University Press, 1996).
Chiriac Popescu, Marian Relatiile militare romano-polone in perioada interbelic (1918-1939),
(Bucuresti: Ed. Sigma, 2001).
Chiu, Daniel Y. 'International Alliances in the Power Cycle Theory oI State Behavior n
International Political Science Review, Vol. 24, No. 1 (2003), pp. 123-136.
Christensen, Thomas J. si Snyder, Jack 'Chain gangs and passed bucks: predicting alliance patterns in
multipolarity n International Organi:ation, Vol. 44, No. 2 (Spring 1990), pp. 137-168.
84
Churchill, Winston Al doilea r:boi mondial vol II, (Bucuresti: Ed. Saeculum I.O., 1997)
Ciachir, Nicolae si Bercan, Gheorghe iplomatia european in epoca modern, (Bucuresti: Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, 1984)
Ciachir, Nicolae Istoria popoarelor din sud-estul Europei in epoca modern (1789-1923), (Bucuresti:
Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1987)
Ciachir, Nicolae 'The Italo-Ottoman War and Its Implications in the Balkans n Geopolitics and
History at the Crossroad Between Millenia (Bucharest: Military Publishing House, 1999)
Clayton, Anthony The British Empire as a Superpower, 1919-39 (London: Macmillan, 1986)
Clayton, Anthony 'Deceptive Might: Imperial DeIence and Security, 1900-1968 n The Oxford
History of the British Empire Vol. IV The Twentieth Century eds. Judith M. Brown si W. Roger Louis
(OxIord: OxIord University Press, 1999)
Cohen, Raymond International politics. The rules of the game, (London: Longman, 1981)
Constantinescu, Miron et.al. Istoria Romaniei. Compendiu, (Bucuresti: Ed. Didactic si Pedagogic,
1969)
Corda, H. La Guerre Mondiale (1914-1918). Les grandes operations sur terre et sur mer, (Paris:
Chapelot, 1922)
Cupsa, Ion Armata roman pe frontul antihitlerist. Studiu operativ-tactic, (Bucuresti: Ed. Militar,
1973)
Dandara, Livia Romania in valtoarea anului 1939, (Bucuresti: Ed. StiintiIic si enciclopedic, 1985)
Dawisha, Karen Eastern Europe, Gorbachev and Reform. The Great Challenge, (New York:
Cambridge University Press, 1989)
Di Nardo, R.L. si Hughes, Daniel J. 'Germany and Coalition WarIare n the World Wars: A
Comparative Study n War in History, Vol. 8, (2002)
Doise, Jean si Vaisse, Maurice iplomatie et outil militaire 1871-1969, (Paris: Imprimerie nationale,
1987)
Donnelly, Jack Realism and International Relations, (Cambridge: Cambridge University Press, 2000)
Droz, Jacques Les causes de la Premiere Guerre Mondiale. Essai d`historiographie (Paris: du Seuil,
1988(1973))
Droz, Jacques 'A la conquete de l` Europe centrale n Les annees trente. e la crise a la guerre
(Paris: du Seuil, 1990)
Duca, I.G. Memorii Vol. II Neutralitatea 1915-1916, (Timisoara: Ed. Helicon, 1993)
Duggan, Stephen P. 'The Balkan Adjustment n Political Science Quarterly, Vol. 28, (1913)
Dumont, Paul si Georgeon, Francois 'Moartea unui imperiu (1908-1923) n Robert Mantran (coord.)
Istoria imperiului otoman (Bucuresti: Ed. AllIa, 2001)
Dutu, Al. D. ,Armata n zodia comunizrii, n osarele istoriei, an. VII, nr.5(69), 2002
Elrod, Richard B. 'The Concert oI Europe: A Fresh Look at an International System n World
Politics, Vol. 28, (1976)
Elman, Colin si Elman, Miriam Fendius 'Diplomatic History and International Relations Theory.
Respecting DiIIerence and Crossing Boundaries n International Security, Vol. 22, (1997)
Britton Funderburk, David Politica Marii Britanii fat de Romania (1938-1940), (Bucuresti: Ed.
StiintiIic si Enciclopedic, 1983)
GaIencu, Grigore Jurnal 1940-1942, (Bucuresti: Globus, I.a.)
Gane, C. P.P. Carp i rolul su in istoria politc a trii, 2 Vol., (Bucuresti: Ed. ziarului 'Universul,
1936-1937)
85
Geller, Daniel S. si Singer, J. David Nations at War. A Scientific Study of International Conflict,
(Cambridge: Cambridge University Press, 1998)
Gheorghe, Gheorghe Tratatele internationale ale Romaniei 1939-1965, Vol. III, (Bucuresti: Ed
StiintiIic si Enciclopedic, 1983)
Gilbert, Martin si Gott, Richard Conciliatorii, (Bucuresti: Ed. Politic, 1966)
Gilpin, Robert 'The Theory oI Hegemonic War n Rotberg, Robert I si Rabb, Theodore K. (eds.)
The Origin and Prevention of Mafor Wars (New York: Cambridge University Press, 1989)
Gilpin, Robert R:boi i schimbare in politica mondial, (Craiova: Scrisul Romnesc, 2000)
Gorbaciov, Mihail Perestroika. Jues neuves sur notre pays et le monde (Paris: 1987)
Haas, Ernst B. 'The Balance oI Power: Prescription, Concept or Propaganda n World Politics Vol.
5, (1953)
Haas, Ernst B. si Whiting, Allen S. ynamics of International Relations, (New York: McGraw Hill,
1956)
Handel, Michael Weak States in the International System, (London: Frank Cass, 1981)
Hansen, Birthe 'Globalization and European State Formation 1900-2000 n Cooperation and
Conflict, Vol. 37, (2002)
Hart, Robin 'Small States in the Global System: Prospects Ior the Future n Nicholas Hopkinson si
Colin Jennings (eds.) Current Issues in International iplomacy and Foreign Policy, Vol. III (London: The
Stationery OIIice, 2001)
Hauser, Henri (ed.) Histoire diplomatique de l`Europe (1871-1914), tome 2, (Paris: Presses
Universitaires de France, 1929)
Haynes, Rebecca Politica Romaniei fat de Germania intre 1936 i 1940, (Iasi: Ed. Polirom, 2003)
Helmreich, Ernst Christian The iplomacy of the Balkan Wars 1912-1913, (London: Harvard
University Press, 1938)
Herz, John H. 'Idealist Internationalism and the Security Dillema n World Politics, Vol 2, No 2,
(January 1950)
Hinsley, F.H. Power and the Pursuit of Peace. Theory and Practice in the History of Relations
between States, (Cambridge: Cambridge University Press, 1987) (1963)
Hitchins, Keith Romania 1866-1947, (Bucuresti: Humanitas, 1998)
Hobsbawm, Eric Secolul extremelor, (Bucuresti: Ed. Lider, 1994)
Holborn, Hajo 'The Collapse oI the European Political System, 1914-45 n World Politics, Vol. 1,
No. 4, (July 1949), pp. 442-466
Holden, Gerard The Warsaw Pact. Soviet Security and Bloc Politics (OxIord: Basil Blackwell, 1989)
Holsti, Kalevi J. Peace and War. Armed Conflicts and International Order 1648-1989, (Cambridge:
Cambridge University Press, 2000)
Howard, Michael The Causes of Wars and Other Essays, (Cambridge: Harvard University Press,
1983)
Ionescu, Ghit Comunismul in Romania, (Bucuresti: Ed. Litera, 1994)
Ionescu, Mihail E. up hegemonie. Patru scenarii de securitate pentru Europa de Est in anii `90,
(Bucuresti: Ed. Scripta, 1993)
Ionescu, Mihail E. 'Doctrina Brejnev si politica sIerelor de inIluent n osarele istoriei, Vol. III,
Nr. 24, (1998)
Ionescu, Mihail E. Aprare national, (Bucuresti: mss., SNSPA 2000)
Ionescu, Mihail E. 'Aliantele militare ale Romniei, n osarele istoriei, an VII, nr. 5 (69), 2002
86
Ionescu, Mihail E. ,The Communist Romania` s Course within the Warsaw Treaty n Dennis
Deletant si Mihail E. Ionescu (editori) Romania and the Warsaw Pact 1955-1989. Selected ocuments,
(Bucuresti: Politeia-SNSPA, 2004)
Iordache, Anastasie Reorientarea politic a Romaniei i neutralitatea armat. 1914-1916, (Bucuresti:
Paideia, 1998)
James, Patrick 'Structural Realism and the Causes oI War n Mershon International Studies Review,
(1995) 39: 181-208
Jelavich, Charles si Jelavich, Barbara Formarea statelor nationale balcanice, (Cluj-Napoca: Ed.
Dacia, 1999)
de Jesus Bispo, Antonio 'The Decision Making Process Ior Military Intervention From a Historical
Perspective n The Total War The Total efence, 1789-2000, (Stockholm: Swedish Comission on Military
History, 2001)
Jervis, Robert 'War and Misperception n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988)
Jervis, Robert 'A Political Science Perspective on the Balance oI Power and the Concert n The
American Historical Review, Vol. 97, No. 3, (June 1992), pp. 716-724
Jewsbury, George F. Anexarea Basarabiei la Rusia. 1774-1828. Studiu asupra expansiunii imperiale,
(Iasi: Ed. Polirom, 2003)
Johnson, Paul O istorie a lumii moderne 1920-2000, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 2003)
Jowitt, Kenneth 'The Romanian Communist Party and the World Communist System: a RedeIinition
oI Unity, n World Politics, Vol. 23, Issue 1, (October 1970)
Kaplan, Morton A. 'Balance oI Power, Bipolarity and other Models oI International Systems n The
American Political Science Review Vol. 51, (1957)
Kennan, George F. Memoirs 1950-1963, (New York: Pantheon Books, 1972)
Kennedy, Paul M. 'The First World War and the International System n International Security, Vol.
9, No. 1, (Summer 1984)
Kennedy, Paul M. The Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Military Conflict
from 1500 to 2000, (London: Fontana Press, 1990)
Kennedy, Paul M. The Rise and Fall of British Naval Mastery (London: Penguin Books, 2001 (1976))
Kim, Woosang 'Power Transitions and Great Power War Irom Westphalia to Waterloo n World
Politics, Vol. 45, (October 1992)
Kiritescu, Constantin Istoria r:boiului pentru intregirea Romaniei 1916-1919, Vol. I (Bucuresti:
Arta graIic, 1922)
Kiritescu, Constantin Romania in al doilea r:boi mondial, (Bucuresti: Ed. Univers enciclopedic,
1995), Vol. I
Kissinger, Henry iplomatia, (Bucuresti: Ed. All, 1998)
Knorr, Klaus 'The Concept oI Economic Potential Ior War n World Politics, Vol. 10, No. 1
(October 1957)
Knudsen, Olav F. 'Analysing Small-State Security; the Role oI External Factors n Werner
Bauwens, Armand Clesse, Olav F. Knudsen (ed.) Small States and the Security Challenge in the New
Europe, (London: Brassey`s, 1996)
Kramer, Mark N. 'Civil-Military Relations in the Warsaw Pact: The East European Component, n
International Affairs, Vol. 61, Issue 1 (Winter 1985-1985)
Kugler, Richard L. Commitment to Purpose. How Alliance Partnership Won the Cold War, (Santa
Monica: RAND, 1993)
87
Le Cacheux, J. A lest en Europe. es economies en transition, ed. J.P.Fitoussi, 1990
Lejeune, Dominique Les causes de la Premiere Guerre mondiale, (Paris: Armand Colin, 1992)
Leustean, Lucian Romania, Ungaria i Tratatul de la Trianon 1918-1920, (Iasi: Ed. Polirom, 2002)
Levy, Jack S. 'The Contagion oI Great Power War Behavior, 1495-1975 n American Journal of
Political Science, Vol. 26, No. 3, (August 1982)
Levy, Jack S. War in the Modern Great Power System, 1495-1975, (Lexington: The University Press
oI Kentucky, 1983)
Levy, Jack S. 'Theories oI General War n World Politics, Vol. 37, No. 3, (April 1985)
Levy, Jack S. 'Domestic Politics and War n Rotberg, Robert I si Rabb, Theodore K. (eds.) The
Origin and Prevention of Mafor Wars (New York: Cambridge University Press, 1989)
Levy, Jack S. 'Too Important to Leave to the Other. History and Political Science in the Study oI
International Relations n International Security, Vol. 22, (1997)
Levy, Jack S. 'Contending Theories oI International ConIlict: A Level-oI- Analysis Approach n
Chester A. Crocker, Fen Hampson, Pamela Aall (eds.) Managing Global Chaos. Sources of and Responses to
International Conflict (Washington: Institute oI Peace Press, 1999)
Levy, Jack S. 'The Study oI War and Peace n Walter Carlsaes, Thomas Risse, Beth A. Simmons
(eds.) Handbook of International Relations, (London: Sage, 2002)
Levy, Robert Gloria i decderea Anei Pauker, (Iasi: Polirom, 2002)
Lindsay, J.O. 'International Relations n J.O. Lindsay (ed.) The New Cambridge Modern History vol
VII The Old Regime 1713-63, (Cambridge: Cambridge University Press, 1970)
Lovinescu, Eugen T. Maiorescu, (Bucuresti: Fundatia pentru literatur si art Regele Carol II) vol. II
(1876-1917)
MacGregor, Douglas A. 'Uncertain Allies? East European Forces in the Warsaw Pact, n Soviet
Studies, Vol. 38, Issue 2, (April 1986)
Macuc, Mihai 'Caracterul interventiei Romniei la sud de Dunre la sIrsitul celui de-al doilea rzboi
balcanic (1913) n Institutul pentru Studii Politice de Aprare si Istorie Militar Anuar 1998, (Bucuresti: Ed.
Militar, 1998)
Maier, Charles S. 'Wargames: 1914-1919 n Journal of Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988)
Maiorescu, Titu Romania i r:boiul mondial, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1999)
Maiski, I.M. Cine l-a afutat pe Hitler. in amintirile unui ambasador sovietic, (Bucuresti: Ed.
StiintiIic, 1963)
Maiski, I.M. Amintirile unui ambasador sovietic. R:boiul (1939-1943), (Bucuresti: Ed. Politic,
1967)
Malita, Mircea iplomatia. Scoli i institutii, (Bucuresti: Ed. Didactic si pedagogic, 1970)
Mamina, Ion Consilii de coroan, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997)
Marghiloman, Alexandru Note politice, Vol. II, (Bucuresti: Ed. Machiavelli, 1994)
Mastny, Vojtech 'The New History oI Cold War Alliances n Journal of Cold War Studies, Vol. 4,
No. 2 (Spring 2002)
Mastny, Vojtech Learning from the Enemy. NATO as a Model for the Warsaw Pact, (Zrich: 2002)
McCauley, Martin Rusia, America i r:boiul rece, 1949-1991, (Iasi: Ed. Polirom, 1999)
Mearsheimer, John J. Tragedia politicii de fort, (Bucuresti: Ed. Antet, 2003)
Megargee, GeoIIrey P. 'Triumph oI the Null: Structure and ConIlict in the Command oI German
Land Forces, 1939-1945 n War in History, Vol. 4, No. 1, (1997)
Michel, Henri La seconde guerre mondiale, (Paris: Presses Universitaires de France, 1968), 2 vol.
88
Miller, Benjamin si Kagan, Korina 'The Great Powers and Regional ConIlicts: Eastern Europe and
the Balkans Irom the Post-Napoleonic Era to the Post-Cold War Era n International Studies Quarterly, Vol.
41, (1997)
Miroiu, Andrei 'National and International Security at the Dawn oI the XXIst Century. The
Romanian Case, n Romanian Journal of Society and Politics, Vol.2, No.2, (October 2002)
Miroiu, Andrei 'Controverse privind rolul Romniei n Pactul de la Varsovia. Perspective militare si
diplomatice n Revista de istorie militar, Vol. 19, (Noiembrie-Decembrie 2002)
Miroiu, Andrei 'Balancing versus Bandwagoning in the Romanian Decisions Concerning the
Initiation oI Military ConIlict n Strategic Issues Review, Nr. 5, (Bucharest: Nato Studies Center, January
2004)
Miroiu, Andrei; Nicolescu-Quintus, Valentin; Ungureanu, Radu-Sebastian ,The InsigniIicant Ally:
Romania in the Warsaw Pact n Romanian Journal of Society and Politics, Vol. 4, No. 1, (May 2004)
Modelski, George 'The Long Cycle oI Global Politics and the Nation-State n Comparative Studies
in Society and History, Vol. 20, No. 2, (1978)
Modelski, George si Morgan, Patrick M. 'Understanding Global War n The Journal of Conflict
Resolution, Vol. 29, No. 3 (September 1985)
Morgenthau, Hans J. Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, (New York: AlIred
A. KnopI, 1985)
MostoIlei, Constantin 'Consideratii cu privire la strategia militar a Romniei n perioada postbelic
(1948-1989) n Valentin Arsenie, Petre Botezatu (ed.) Strategia militar romaneasc in epoca modern
(1859-1999), (Bucuresti, Ed. Nummus, 1999)
Ned Lebow, Richard 'The long peace, the end oI the cold war and the Iailure oI realism n
International Organi:ation, Vol. 48, No. 2, (Spring 1994)
Neagu, Romulus Securitatea european. Afirmarea unui nou concept, (Bucuresti: Ed. Politic, 1976)
Nelson, Daniel M. Romanian Politics in the Ceausescu Era, (New York: Gordon and Breach Science
Publishers, 1978)
Nelson, Daniel M. 'The Political Economy oI Military EIIort in the Warsaw Treaty Organisation, n
Keith Hartley, Todd Sandler, The Economics of efence Spending. An International Survey, (London:
Routledge, 1990)
Niculescu-Mizil, Paul O istorie trit, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997)
Niebuhr, Reinhold 'A Protest Against a Dilemma` s Two Horns n World Politics, Vol. 2, No. 3
(April 1950)
Nye, Joseph S. 'Old Wars and Future Wars: Causation and Prevention n Journal of
Interdisciplinary History, Vol. 18, (1988)
North, Douglass C. Institutions, Institutional Change and Economic Performance, (Cambridge:
Cambridge University Press, 1990)
Olteanu, Constantin Romania, o voce distinct in Tratatul de la Jarovia. Memorii 1980-1985,
(Bucuresti: Ed. Aldo, 1999)
Osca, Alexandru si Popa, Vasile O fereastr in cortina de fier, Romania. eclaratia de independent
din aprilie 1964, (Focsani: Vrantop, 1997)
Olson, Mancur si Zeckhauser, Richard 'An Economic Theory oI Alliances n The Review of
Economics and Statistics, Vol. 48, (1966)
Oroian, TeoIil si Nicolescu, Gheorghe (coord.) Sefii Statului Mafor General roman (1859-2000),
(Bucuresti: Ed. Europa nova, 2002)
89
Owen, David The Politics of efence (London: Jonathan Cape, 1972)
Paul, T.V. Asymmetric Conflicts. War Initiation by Weaker Powers, (Cambridge: Cambridge
University Press, 1994)
Pascu, Ioan Mircea ,Destin sau conjunctur, n Sfera Politicii, anul VI (1998)
Pollard, A.F. 'The Balance oI Power n Journal of the British Institute of International Affairs, Vol.
2, (1923)
Popisteanu, Cristian Romania i Antanta Balcanic. Momente i semnificatii de istorie diplomatic,
(Bucuresti: Ed. Politic, 1968)
Potemkin, V.P. (ed.) Istoria diplomatiei Vol. III, (Bucuresti: Ed. Cartea rus, 1948)
Rappard, William 'Collective Security n The Journal of Modern History, Vol. 18, No. 3,
(September 1946)
Rdulescu-Zoner, Serban 'Bernhard von Bulow n iplomati ilutri, (Bucuresti: Ed. Politic, 1973),
vol. III
Read, Thornton 'Nuclear Tactics Ior DeIending a Border n World Politics, Vol. 15, No. 3, (April
1963)
Reisinger, William M. 'East European Military Expenditures in the 1970s: Collective Good or
Bargaining OIIer?, n International Organisation, Vol. 37, Issue 1, (Winter 1983)
Reynolds, David '1940: Iulcrum oI the twentieth century? n International Affairs, Vol. 66, No. 2,
(1990)
Riker, T.W. 'The Pact oI Osborne: A Controversial Episode in the Making oI Rumania n The
American Historical Review, Vol. 34, (1929)
Romanescu, Gheorghe; Tudor, Gheorghe; Cucu, Mihai si Popescu, Ioan Istoria infanteriei romane,
(Bucuresti: Ed. StiintiIic si Enciclopedic, 1985), Vol. II
Rosecrance, Richar N. 'War and Peace n World Politics, Vol. 55, No. 1, (2002)
Rudin, Harry R. 'Diplomacy, Democracy, Security: Two Centuries in Contrast n Political Science
Quarterly, Vol 71, No 2, (June 1956)
Rothstein, Robert L. Alliances and Small Powers, (New York: Columbia University Press, 1968)
Contele de Saint-Aulaire Confesiunile unui btran diplomat, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 2002)
Sandache, Cristian Jiata politic i intim a lui Carol al II-lea, (Bucuresti: Ed. Paideia, 1998)
Sntescu, Constantin Jurnal, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1993)
SchaIIer, Robert Orient regal. Cinci ani la curtea Romaniei, (Bucuresti: Ed. Saeculum I.O. si Ed.
Vestala, 1997)
Schindler, John 'Steamrollered in Galicia: The Austro-Hungarian Army and the Brusilov OIIensive,
1916 n War in History, Vol. 10, (2003)
Schipor, Ilie 'NATO versus Tratatul de la Varsovia n osarele istoriei, Vol. IV, No. 32 (1999)
Schroeder, Paul W. 'Quantitative Studies in the Balance oI Power. A Historian` s Reaction n
Journal of Conflict Resolution, Vol. 21, No. 1, (March 1977)
Schroeder, Paul W. 'The 19
th
Century International System. Changes in the Structure n World
Politics, Vol. 39, (1986)
Schroeder, Paul W. 'Did the Vienna Settlement Rest on a Balance oI Power n The American
Historical Review Vol. 97, No. 3, (June 1992)
Schroeder, Paul W. 'Historical Reality vs. Neo-Realist Theory n International Security Vol. 19,
(1994)
90
Schuyler, C.V.R. Misiune dificil. Jurnal (28 ianuarie 1945-20 septembrie 1946), (Bucuresti: Ed.
Enciclopedic, 1997)
Schweller, Randall L. 'Tripolarity and the Second World War n International Studies Quarterly,
Vol. 37, (1993)
Schweller, Randall L. 'Bandwagoning Ior ProIit: Bringing the Revisionist State Back In n
International Security, Vol. 19, (1994)
Schweller, Randall L. 'New Realist Research on Alliances: ReIining, Not ReIuting, Waltz`s
Balancing Proposition n American Political Science Review, Vol. 91, (1997)
Schweller, Randall L. eadly Imbalances. Tripolarity and Hitler` s Strategy of World Conquest,
(New York: Columbia University Press, 1998)
Scurtu, Ioan 'ncercri de reIormare a regimului socialist totalitar si de iesire de sub dominatia
sovietic, n osarele istoriei, an. III, nr. 5 (21), 1998
de Senarclens, P. La politique internationale (Paris: Armand Colin, 1992)
Silberstein, Gerard E. 'The High Command and Diplomacy in Austria Hungary n The Journal of
Modern History, Vol. 42, No. 4, (December 1970)
Singer, David 'System Structure, Decision Processes and the Incidence oI International War n
Manus I. Midlarsky Handbook of War Studies (Boston: The University oI Michigan Press, 1989)
Snyder, Glenn H. 'The Security Dillema in Alliance Politics n World Politics, Vol. 36, No. 4, (July
1984)
Snyder, Glenn H. 'Alliances, balance and stability n International Organi:ation, Vol. 45, (1991)
Soare, Corneliu ialectica luptei armate, (Bucuresti: Ed. Militar, 1981)
Sokolovski, V.D. Strategia militar, (Bucuresti: Ed. Militar, 1972)
Soulet, Jean-Francois Istoria comparat a statelor comuniste din 1945 pan in :ilele noastre, (Iasi:
Ed. Polirom, 1998)
Spooner, F.C. 'The Habsburg-Valois Struggle n G.R. Elton (ed.) The New Cambridge Modern
History vol II The Reformation, (Cambridge: Cambridge University Press, 1958)
Sprout, Harold si Sprout, Margaret Foundations of International Politics, (New York: D. Van
Nostrand, 1962)
Spykman, Nicholas J. 'Geography and Foreign Policy I n The American Political Science Review,
Vol. 32, No. 1 (February 1938), pp. 28-50
Stalin, I.V. Problemele leninismului, (Bucuresti: Ed. Partidului Comunist din Romnia, I.a.)
Stan, Apostol Putere politic i democratie in Romania 1859-1918, (Bucuresti: Ed. Albatros, 1995)
Stan, Constantin I. Regele Ferdinand I 'ntregitorul` (1914-1927), (Bucuresti: Ed. Paideia, 2003)
Stoessinger, John Why Nations Go To War, (New York: BedIord/St. Martin`s, 2001)
Lord Strang 'The Moscow Negotiations, 1939 n David Dilks (ed.) Retreat from Power. Studies in
Britain`s Foreign Policy of the Twentieth Century Vol. I 1906-1939, (London: Macmillan, 1981)
Tabouis, Genevieve ou:eci de ani de tensiune diplomatic, (Bucuresti: Ed. Politic, 1965)
Taylor, A.J.P. The Struggle for Mastery in Europe 1848-1918, (OxIord: Clarendon Press, 1969)
Taylor, A.J.P. Originile celui de-al doilea r:boi mondial, (Iasi: Ed. Polirom, 1999)
Taylor, A.J.P. Monarhia habsburgic 1809-1918. O istorie a Imperiului austriac i a Austro-
Ungariei (Bucuresti: Ed. AllIa, 2000)
Tnase, Stelian Elite i societate. Guvernarea Gheorghiu-ef, (Bucuresti: Ed. Humanitas, 1998)
Tnase, Stelian 'Romnia sub zodia stalinismului ntrziat. Nicolae Ceausescu, n osarele istoriei,
an IV, nr. 3 (31), 1999
91
Teschke, Benno 'Theorizing the Westphalian System oI States: International Relations Irom
Absolutism to Capitalism n European Journal of International Relations, Vol. 8, No. 1, (2002)
Toma, Peter A. si Gorman, Robert F. International Relations. Understanding Global Issues, (PaciIic
Grove: Brooks Cole, 1991).
Torrey, Glenn E. 'Rumania and the Belligerents 1914-1916 n Journal of Contemporary History,
Vol. 1, (1966)
Torrey, Glenn E. 'The Rumanian Campaign oI 1916: Its Impact on the Belligerents n Slavic
Review, Vol 39, (1980)
Tucidide R:boiul pelopone:iac, (Bucuresti: Ed. Casei Scoalelor, 1941)
Urdreanu, Tiberiu 1989-Martor i participant, (Bucuresti: Ed. Militar, 1996)
Van Evera, Stephen 'The Cult oI the OIIensive and the Origins oI the First World War n
International Security, Vol. 9, (1984)
Van Evera, Stephen Causes of War. Power and the Roots of Conflict, (Ithaca and London: Cornell
University Press, 1999)
Vagts, AlIred 'The Balance oI Power: Growth oI an Idea n World Politics, Vol. 1, (1948)
Vandenbosch, Amry 'The Small States in International Politics and Organisation n The Journal of
Politics, Vol. 26, No. 2, (May 1964)
Vasile-Ozunu, Mihai si Otu, Petre nfranti i uitati. Romanii in btlia de la Stalingrad (Bucuresti:
Ed. Ion Cristoiu, 1999)
Vayrynen, Raimo 'Small States in DiIIerent Theoretical Traditions oI International Relations
Research n Otmar Holl Small States in Europe and ependence, (Viena: Austrian Institute Ior International
AIIairs, 1983)
Vial, J. Histoire abregee des campagnes modernes, vol.2, (Paris: Librairie militaire et Chapelot,
1910)
Visoianu, Constantin Misiunile mele, (Bucuresti: Ed. Enciclopedic, 1997)
Vital, David The Inequality of States. A Study of Small Power in International Relations, (OxIord:
Clarendon Press, 1967)
Vital, David The Survival of Small States. Studies in Small Power/Great Power Conflict, (London:
OxIord University Press, 1971)
Vitzu, Ioan Potentialul de r:boiu al marilor puteri, (Bucuresti, 1940)
Walt, Stephen M. 'Alliance Formation and the Balance oI World Power n International Security,
Vol. 9, (1985)
Walt, Stephen M. The Origins of Alliances, (Ithaca: Cornell University Press, 1987)
Walt, Stephen M. 'The Progressive Power oI Realism n The American Political Science Review,
Vol. 91, No. 4, (December 1997)
Waltz, Kenneth N. Theory of International Politics, (New York: McGraw Hill, 1979)
Waltz, Kenneth N. 'The Origins oI War in Neorealist Theory n Rotberg, Robert I si Rabb,
Theodore K. (eds.) The Origin and Prevention of Mafor Wars (New York: Cambridge University Press,
1989)
Waltz, Kenneth N. Omul, statul i r:boiul, (Iasi: Institutul European, 2001 (1954))
Watts, Larry L. Incompatible Allies. Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime,
(Umea University, 1998)
Winnock, Michel 'L` Esprit de Munich n Les annees trente. e la crise a la guerre (Paris: du Seuil,
1990).
92
Wendt, Alexander 'Anarchy is What States Make oI It: the Social Construction oI Power Politics,
International Organi:ation, Vol. 46, (1992)
Wight, Martin Politica de putere, (Chisinu: Ed. Arc, 1998)
Williamson, Samuel R. 'The Origins oI World War I n Journal of Interdisciplinary History, Vol.
18, (1988)
Wilson, Keith 'British Power in the European Balance n David Dilks (ed.) Retreat from Power.
Studies in Britain`s Foreign Policy of the Twentieth Century Vol. I 1906-1939, (London: Macmillan, 1981)
Xeni, Constantin Take Ionescu, (Bucuresti: Ed. Tritonic, 2002)
Zaharia, Gheorghe 'Consideratii asupra politicii externe a Romniei (1919-1929) n Viorica Moisuc
(coord.) Probleme de politic extern a Romaniei 1919-1939, (Bucuresti: Ed. Militar, 1971)
Zarioiu, Gheorghe Aviatia modern. Reali:ri i perspective, (Craiova: Ed. Scrisul Romnesc, I.a)
Ziegler, David War, Peace and International Politics (Boston: Little, Brown, 1990)
Zwass, Adam The Economies of Eastern Europe in a Time of Change, (London: 1991)
*** Antonescu-Hitler. Corespondent i intalniri inedite (1940-1944), (Bucuresti: Ed. Cozia, 1991)
*** Armata roman in primii ani ai revolutiei i constructiei socialiste, (Bucuresti: Ed. Militar,
1977)
*** Institutul de Istorie si Teorie Militar, Armata roman in Revolutia din ecembrie 1989,
(Bucuresti: 1994)
*** octrin i teorie militar, (Bucuresti: Ed. Militar, 1987)
*** Istoria artileriei romane, (Bucuresti: Ed. Militar, 1977)
*** Istoria militar a poporului roman, Vol. V, (Bucuresti: Ed. Militar, 1988)
*** Istoria Statului Mafor General Roman. ocumente 1859-1947, (Bucuresti: Ed. Militar, 1994)
*** 'Minutes oI the Meeting between Nicolae Ceausescu and Mikhail S. Gorbachev, Moscow, 4
december 1989, n Cold War International History Project Bulletin The End of the Cold War, Issue 12/13,
Fall/Winter 2001
*** ,Planul de actiune al Armatei Populare Cehoslovace pentru Perioada de Rzboi n Cold War
International History Project Bulletin, The End of the Cold War, Issue 12/13, Fall/Winter 2001
*** Primul r:boi mondial 1914-1918. Texte i documente, (Bucuresti: Universitatea din Bucuresti,
1981)
*** Romania and the Warsaw Pact, vol. I-II, (Bucuresti: Institutul pentru Studii Politice de Aprare
si Istorie Militar, 2002)
*** Romania in r:boiul antihitlerist. 23 august 1944-9 mai 1945, (Bucuresti: Ed. Militar, 1966)
*** Romania in r:boiul de independent 1877-1878, (Bucuresti: Ed. Militar, 1977)
*** Romania in anii celui de-al doilea r:boi mondial Vol. II Revolutia de eliberare social i
national, antifascist i antiimperialist din august 1944, (Bucuresti: Ed. Militar, 1989)
*** Romania in anii socialismului 1948-1978, (Bucuresti: Ed. Politic, 1980)
*** Stenogramele sedintelor Consiliului de Ministri. Guvernarea Ion Antonescu, Vol. III (aprilie-
iunie 1940), (Bucuresti, 1999)
*** The Military Balance, (London: The Institute Ior Strategic Studies, 1969-1988)