Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Judecata in apel se desfasoara in mare masura potrivit dispozitiilor generale referitoare la judecata, cuprinse in art.287 -312 Codul de procedura penala. Judecarea apelului se face si cu aplicarea prevederilor art.375 383 Codul de procedura penala, care contin dispozitii speciale pentru aceasta cale de atac. Astfel, sedinta de judecata in apel prezinta unele particularitati fata de sedinta de judecata in prima instanta, atat cu privire la participanti, cat si sub aspectul etapelor procesuale ale sedintei de judecata. In legatura cu participantii trebuie mentionat faptul ca judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere. Fac exceptie de la acesta regula, cazurile in care se judeca apelul declarat impotriva hotararilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflict de competenta. In aceste situatii prezenta inculpatului nu este obligatorie. Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei. Potrivit art.375, alin.2, Codul de procedura penala, partile sunt citate pentru a participa la sedinta de judecata. Intrucat martorii, expertii au fost ascultati la judecata in prima instanta, nu se mai citeaza la judecata de apel, afara de cazul cand instanta de apel dispune reascultarea lor. Pana la data cand are loc sedinta de judecata, apelantul poate depune motivele de apel si orice inscrisuri noi. Din punct de vedere al structurii judecata in apel are trei mari diviziuni: masurile premergatoare, judecarea propiu zisa a apelului in sedinta si solutionarea apelului.
obligatorie, cu exceptia situatiei in care se judeca apelul declarat impotriva hotararilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflict de competenta. Potrivit art.376 Cod de procedura penala, participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie oricare ar fi obiectul cauzei.
A. Respingerea apelului Solutia de respingere a apelului este data atunci cand instanta constata ca declararea apelului s-a facut fara respectarea conditiilor cerute de lege sau aceasta nu se justifica. Ca urmare a respingerii apelului se mentine hotararea primei instante si evident urmeaza a fi puse in executare dispozitiile acesteia. Legea prevede trei situatii in care se respinge apelul si anume: cand acesta este tardiv, inadmisibil sau nefondat. a) Respingerea apelului ca tardiv Respingerea apelului ca tardiv se face atunci cand acesta a fost declarat dupa expirarea termenului de apel prevazut in art.363 Cod de procedura penala, si nu sunt intrunite conditiile inscrise in art.364 si 365 Cod de procedura penala, pentru a se justifica o repunere in termen. Apelul poate fi declarat numai in termenul prevazut de lege care este de 10 zile, iar in anumite cazuri de exceptie termenul este de 3 zile. Fiind un termen imperativ, neexercitarea caii de atac in timpul acestui termen, atrage decaderea din exercitiul dreptului si respingerea apelului ca tardiv. Cu alte cuvinte un apel introdus tardiv este un apel inexistent si pe cale de consecinta o examinare in fapt si in drept a hotararii atacate nu mai poate avea loc, deoarece instanta superioara nu este legal investita. b) Respingerea apelului ca inadmisibil In situatiile in care exercitarea apelului nu este admisa de lege sau cand apelul este exercitat de persoane care nu au calitatea procesuala care se le confere acest drept, instanta va respinge apelul ca inadmisibil. Referitor la prima situatie, anumite hotarari judecatoresti nu pot fi atacate cu apel si drept urmare apelul declarat impotriva unor asemenea hotarari va fi respins ca inadmisibil. Cu privire la a doua situatie, mentionam ca este vorba de anumiti subiecti care au o vocatie procesuala limitata in sensul ca pot actiona pe calea apelului numai intr-o anumita latura sau numai cu privire la anumite aspecte. Exercitarea caii de atac a apelului de catre acesti subiecti, sau de alte persoane, in afara limitelor conferite de lege duce la respingerea apelului ca inadmisibil. De notat ca apelul inadmisibil ca si apelul tardiv nu produc efect extensiv. In literatura de specialitate se face mentiunea ca daca apelul introdus de un membru al unui grup procesual a fost respins ca inadmisibil, instanta nu examineaza situatia celorlalti membrii ai grupului cu privire la care exista o indivizibilitate de imprejurari. c) Respingerea apelului ca nefondat Instanta va respinge apelul ca nefondat ori de cate ori constata ca hotararea atacata nu este afectata de vreun viciu, cu privire la stabilirea adevarului sau la aplicarea legii. Cu alte cuvinte, instanta va respinge apelul ca nefondat atunci cand constata ca hotararea atacata este legala si temeinica. Spre deosebire de situatiile anterioare respingerea apelului ca nefondat presupune o judecata de valoare asupra fondului hotararii atacate. Instanta de apel este deci obligata sa verifice hotararea atacata pentru a se convinge daca a fost data cu respectarea tuturor conditiior legale si daca este conforma cu adevarul faptelor stabilit prin probe. In literatura de specialitate se face precizarea ca instanta de apel poate sa respinga apelul si deci sa confirme hotararea atacata fie insusindu-si motivele primei judecati fie in baza unei motivari proprii.
B. Admiterea apelului Potrivit art.379, pct.2, Cod de procedura penala, admitand apelul, instanta superioara desfiinteaza sentinta primei instante si procedeaza la o noua judecata sau dispune rejudecarea cauzei de catre instanta competenta, dupa caz. Desfiintarea hotararii primei instante poate fi totala sau partiala. In prima situatie, desi hotararea desfiintata urmeaza a fi nesocotita in intregime, instanta are obligatia sa tina seama de prevedrile art.371 si 373 Cod de procedura penala, referitoare la efectul devolutiv si efectul extensiv al apelului. In al doilea caz , art.382 alin.2, Cod de procedura penala, dispune ca hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu impiedica justa solutionare a cauzei. Atunci cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii atacate cu apel. a) Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea cauzei de catre instanta de apel Potrivit art.379, pct.2, lit.a , Cod de procedura penala, admitand apelul, instanta de apel desfiinteaza sentinta primei instante si procedeaza practic ea insasi la o noua judecata in fond, in urma careia va pronunta o noua hotarare judecatoreasca dand o noua rezolvare actiunii penale si actiunii civile in raport cu motivele de apel formulate si tinand seama de efectul extensiv al apelului. Cu alte cuvinte, instanta de apel poate pronunta oricare din solutiile sub aspect penal sau civil le poate pronunta si prima instanta dispunand dupa caz condamnarea inculpatului, achitarea sau incetarea procesului penal. b) Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea cauzei de catre prima instnta Legea reglementeaza cazurile in care instanta de apel adopta solutia casarii urmata de trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta. Astfel, potrivit. art.379, pct.2, lit.b, Cod de procedura penala, va desfiinta hotararea atacata si va dispune rejudecarea cauzei de catre prima instanta in urmatoarele cazuri : judecarea cauzei la prima instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate ; judecarea cauzei a avut loc in absenta partii, care desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre acesta imposibilitate ; hotararea primei instante nu a rezolvat fondul cauzei. In legatura cu primul caz, nelegalitatea citarii trebuie apreciata in raport cu dispozitiile art.175-181 Cod de procedura penala, referitoare la procedura de citare. Al doilea caz are in vedere 2 conditii care trebuie indeplinite cumulative si anume: partea (legal citata) sa fi fost in imposibilitate de a se prezenta si in acelsi timp sa se fi aflat in imposibilitatea de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate. In literatura de specialitate se face precizarea ca imposibilitatea de prezentare trebuie sa priveasca tremenul la care cauza a fost solutionata in fond, iar nereprezentarea sa se datoreze unui caz fortuit sau unui caz de forta majora, care sa fie nu numai obiectiv dar si imprevizibil. Cu privire la al treilea caz, unii autori considera ca fondul cauzei nu a fost rezolvat cand in considerentele hotararii primei instante nu se arata daca exista sau nu fapta imputata,
daca inculpatul este vinovat sau nu si nu sunt examinate probele administrate pentru a se cunoaste adevarul cu privire la fondul cauzei. c) Admiterea apelului, desfiintarea hotararii primei instante si rejudecarea cauzei de catre instanta competenta In partea finala a art.379, pct.2, lit.b, Cod de procedura penala, se arata ca in situatiile in care hotararea atacata cu apel este desfiintata pentru necompetenta, rejudecarea cauzei se face de catre instanta competenta. Procedand la verificarea hotararii atacate, sub toate aspectele de fapt si de drept, instanta de apel trebuie sa aibe in vedere si problema competentei materiale si personale a primei instante. Rejudecarea de catre instanta competenta se face potrivit tuturor regulilor aplicabile judecatii in prima instanta, motiv pentru care sentinta pronuntata va putea fi atacata din nou cu apel. Posibilitatea instantei de apel de a casa hotararea atacata pentru necompetenta si trimiterea spre rejudecare la instanta competenta este conditionata de prevederile art.372 Cod de procedura penala, referitoare la neagravarea situatiei partii care a exercitat calea de atac a apelului. In legatura cu necompetenta teritoriala, aceasta nu poate determina desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare de catre instanta teritorial competenta, deoarece potrivit art.39, alin.2, Cod de procedura penala, exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
Continutul deciziei
Hotararile judectoaresti prin care instanta de apel solutioneaza cauzele cu care este sesizata prin calea de atac a apelului, se numesc decizii. Sub aspect structural decizia trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul. Potrivit art.383 Cod de procedura penala, in partea introductiva, decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute in art.355 iar in expunere vor fi mentionate temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute de art.379, pct.2, Cod de procedura penala. 5
Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica. Atunci cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa.
Bibliografie: A. Pintea Drept procesual penal, Partea generala si Partea speciala, Editie revizuita si adaugita, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 2002 Codul de procedura penala