Sunteți pe pagina 1din 4

Motto-ul acestui modul este, fara indoiala, urmatorul citat, apartinand lui Joseph Schumpter: Spiritul unui popor,

nivelul cultural, structura sociala, faptele politice, toate acestea si inca multe altele se pot regasi in istoria sa fiscala Cel care stie sa asculte acest mesaj va intelege mult mai bine framantarile istoriei economiei."301 Prezentarea trasaturilor definitorii ale sistemelor fiscale ale statelor membre are la baza in primul rand criteriul cronologic, respectiv data aderarii tarilor respective, iar in al doilea rand ordonarea alfabetica (adica tarile aderate in aceeasi perioada sunt prezentate in ordinea alfabetica a numelui tarilor respective). Analiza elementelor de baza ale sistemelor fiscale nationale se realizeaza in special cu ajutorul a trei lucrari mari: Structura sistemelor fiscale in Uniunea European302, Sisteme si reforme fiscale in Europa303, Inventarul impozitelor304, dar si a numeroaselor documente aflate pe site-ui Comunitatii Europene sau pe site-urile statistice din fiecare tara membra, precum si a diverselor lucrari utilizate ca baza de cercetare. Belgia reprezinta una dintre semnatarele Tratatului de la Roma, de la 25 martie 1957, alaturi de Franta, Germania de Vest, Italia, Luxemburg si Olanda. Belgia este un stat federal, impartit in 3 regiuni si comunitati, fiecare avand propriile lor puteri legislative care se situeaza pe picior de egalitate cu legile de la nivelul federal. in anul 2001, o reforma constitutionala a asigurat o mare autonomie fiscala regiunilor.In continuare, se creioneaza cateva din trasaturile esentiale ale politicii fiscale din Belgia. Pentru inceput, se subliniaza faptul ca reducerea deficitului bugetar, in vederea conformarii cu cerintele Uniunii Economice Europene a fost una din preocuparile majore ale acestei tari, iar pentru aceasta, Belgia a eliminat toate reducerile fiscale semnificative.In Belgia, ca de altfel in multe tari comunitare, in anii '90, a at loc o reforma fiscala majora, care a determinat silizarea presiunii fiscale in perioada 1990-l995 in jurul mediei de 43-44%. in perioada anilor 1990-2005, Belgia, desi pastreaza un nivel aproximativ constant al nivelului veniturilor fiscale ca pondere in PIB (in jurul mediei de 45%), inregistreaza valori constant deasupra mediei europene (de doar 40,6%) ( a se vedea elul nr. 1 si graficul nr. 5). Belgia ocupa practic un loc fruntas in clasamentul tarilor membre cu presiunea fiscala globala ridicata, fiind devansata in anul 2005 de doar de doua tari, respectiv de Suedia si Danemarca ( elul nr. 1 si graficul nr. 3). Nu gresim asadar cand declaram ca nivelul fiscalitatii Belgiei este unul dintre cele mai impovaratoare din Uniunea Europeana. in acelasi timp nu putem sa nu mentionez si un alt aspect - Belgia este una din tarile in care indicatorul ce masoara dinamica economica - PIB/capita - este peste media din Comunitatea Europeana. Cu o valoare de 25.850 USD in anul 2003, acest indicator claseaza Belgia pe locul 10 in randul tarilor UE. Asadar aceasta povara fiscala mare este intalnita in cazul unei tari dezvoltate economic.In perioada anilor 1995-l999, in Belgia nu au existat reforme fiscale majore. in anul 1993 s-a reglementat un pachet de masuri in vederea respectarii obligatiei Uniunii Europene de reducere a deficitului bugetar sub pragul de 3% din P1B. in aceasta perioada (1995-3999), structura sistemului fiscal belgian s-a caracterizat prin silitate. Ponderea majoritara era detinuta de impozitele directe, reprezentate mai ales de impozitele pe veniturile societatilor si impozitele pe veniturile gospodariilor. Ponderea impozitelor indirecte s-a pastrat scazuta in totalul veniturilor fiscale. Reforma fiscala inceputa inca din anul 1999 reprezinta un program anevoios de indeplinit, ificarea cuprinzand perioada anilor 2000-2006. in anul 2000, guvernul belgian a realizat mult dorita echilibrare bugetara, cea ce i-a conferit un spatiu de manevra important. Privind evolutiv politica fiscala a Belgiei, s-au conturat doua perioade distincte: o perioada de silitate fiscala, lipsita de initiative legislative reprezentative in domeniul fiscal - anii 1995l999 si perioada 1999-prezent, caracterizata de reglementari fiscale cu obiective indraznete: anuntarea unui stop fiscal" (in anul 1999) si introducerea unei reforme fiscale multianuale. Studiul demareaza cu un impozit direct semnificativ pentru politica fiscala belgiana: impozitul pe venitul personal. Baza legala a acestui impozit se regaseste in articolele 3 pana la 178 din Codul belgian privind Impozitarea Veniturilor. Beneficiarul veniturilor procurate prin acest impozit este statul belgian, cu precizarea ca o suprataxa este suportata de cetateni, in favoarea municipalitatilor si pentru aglomerarile din Bruxelles. Platitorii acestor obligatii fiscale sunt indivizii care si-au silit domiciliul sau centrul de interes financiar pe teritoriul Belgiei. Sistemul belgian de impunere a veniturilor percepe pentru veniturile din dobanzi, de capital sau din transferul drepturilor de proprietate asupra valorilor mobiliare un impozit retinut la sursa de 25%, 20%, 14%. Pentru veniturile care se globalizeaza se aplica cote progresive de la 25% la 55% asupra venitului global, din care s-au scazut in prealabil deducerile (donatii, pensii alimentare) si reducerile (pentru copii in intretinere). Specificitatea sistemului belgian consia in tratamentul special acordai contribuabililor casatoriti care sustin financiar singuri familia. Pentru acestia, 30% din veniturile lor, dar nu mai mult de o limita legala care in anul 2000 era silita la 270.000 franci belgieni (BEF), este alocat partenerului sau si se impoziteaza separat pe numele acestuia. De asemenea, contribuabilii cu activitati independente pot

aloca partenerilor (sotilor/sotiilor) lor, 270.000 BEF, daca acestia au participat la afacere. Impozitul pe venitul personal a cunoscut o evolutie ascendenta in perioada anilor 1995- 1999, caracterizandu-se printr-o suspendare a indexarilor complete si automate a prevederilor impozitului, doar transele cu cota de zero% au fost indexate anual"305, inflatia pentru perioada mentionata fiind de circa 14.5%. in perioada mentionata, prin programul numit MARIBEL" s-au introdus numeroase reduceri fiscale asupra contributiilor sociale ale angajatorilor, cu scopul imbunatatirii functionarii pietei muncii prin incurajarea angajarilor de someri, tineri si personal cu calificare inferioara. Impozitarea muncii a procurat guvernului belgian importante resurse fiscale, inregistrand procente situate in jurul valorii de 25% din P1B. Este impozitata atat munca angajata", adica impozite platite de angajatori si angajati, cat si somerii. Contributiile pentru asigurarile sociale belgiene reprezinta aproximativ 17 procente din PlK-u] belgian (in perioada 1995-2005) (a se vedea elul nr. 10), fiind suportate de angajatori si angajati, dar si de intreprinzatori particulari si someri. Cotele de impunere sunt (pentru veniturile din 2004, impozitate in anul 2005) urmatoarele306: - pana la 6.840 euro - cota de impunere 25%

- 6.840 - 9.740 euro - cota de impunere 30% - 9.740 - 14.530 euro - cota de impunere 40%

- 14.530-29.740 euro - cota de impunere 45% - peste 29.740 euro -cota de impunere 50?/o. Un al doilea impozit belgian care ne retine atentia este impozitul asupra afacerilor, utilizat, alaturi de obiectil strict financiar (de procurare a veniturilor fiscale) in scopul stimularii initiativelor de afaceri. in Belgia, intre anii 1995-l999, s-a renuntat la limitarea perioadei de recuperare a pierderilor din afaceri. Aceste masuri fiscale au fost contrabalansate de o extindere a bazei impozabile, initiata in a doua jumatate a anilor '90: regulile actualizarii au fost intarite, dobanzile pe venit au fost resilite pentru a acoperi fisurile legislative anterioare si s-au instaurat masuri restrictive pentru recuperarea pierderilor rezultate din preluarea societatilor comerciale generatoare de pierderi. Impozitarea veniturilor societatilor belgiene reprezinta circa 2,5-3,5% (in anii 1995-2005) ca pondere in produsul intern brut (a se vedea elul nr. 9). Impozitarea capitalului a fost relativ scazuta si nu a cunoscut modificari semnificative in perioada 1995-2005, exceptie fiind doar largirea definitiei conceptului de dobanda. in anul 1996, impozitarea castigurilor de capital privat era aproape inexistenta, economiile pe termen scurt fiind impozitate cu o cota modesta, in timp ce economiile din pensii beneficiau de un regim fiscal EET. Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect important pentru aceasta tara, care s-a caracterizat prin cot. de impunere care au fost majorate de-a lungul ultimelor decade, in anul 1996 fiind de 21%. in categoria impozitelor indirecte belgiene, mai se inscriu accizele, care au inregistrat, de asemenea, o rata de termen mediu ascendenta, in special asupra tutunului si combustibilului. Impozitele pentru protectia mediului prezinta o importanta redusa in procurarea veniturilor fiscale belgiene, fiind uncie dintre cele mai mici din intreaga Uniune Europeana (doar 2,3% la nivelul anului 2004). Schimbari semnificative sunt introduse in politica fiscala belgiana inca din anul 1999. Dintre acestea amintim: indexarea completa si automata a prevederilor impozitelor pe venitul personal a fost resilita; introducerea unui tratament fiscal favorabil optiunilor de depozit pentru angajati (impozitarea pretului optiunii, nu a castigului de capital rezultat); indepartarea treptata a contributiei la pensia suplimentara de 3% incepand cu veniturile cele mai mici - proces inceput in anul 2000, continuat in anul 2001 pentru veniturile intermediare si eu veniturile mai mari in anul 2002; din anul 2000 se incepe o reforma fiscala majora cu scopul reducerii presiunii fiscale exceshe in special asupra muncii. Primele efecte ale acestui program fiscal se resimt chiar din anul 2000, efecte majore fiind prognozate pentru perioada 2003-2004; un credit fiscal rambursabil este introdus in impozitarea venitului personal, in special veniturilor mici, iar din anul 2001 sunt eliminate cotele de 52,5% si 55%; in anul 2000, linia bugetara pentru reducerile contributiilor sociale ale angajatorilor a fost dublata de la 1,5 bilioane euro la 3,5 bilioane euro pe an, iar sistemul a fost extins sa includa sectorul venituiilor sociale si somajul corespunzator varstelor mai inaintate.In a doua jumatate a anilor '90, politica fiscala belgiana in privinta impozitarii muncii a cunoscut modificari semnificative. Pana in acel moment, Belgia se caracteriza printr-o presiune fiscala excesiva asupra muncii, cu cote de impunere de 44%. in

paralel, in aceasta perioada se utilizau reduceri fiscale asupra contributiilor la asigurarile sociale ale angajatorilor drept instrumente de scadere a costurilor muncii, dar au fost compensate prin cresterea impozitelor asupra veniturilor persoanelor fizice. Reforma initiata in anul 1999 a determinat reducerea sarcinii fiscale asupra muncii, cotele de impunere diminuandu-se incepand cu anul 1989. Pe de alta parte, prin impozitarea capitalului si a consumului, care sunt, de altfel, foarte apropiate de media Uniunii Europene, s-a urmarit o aliniere la tendintele comunitare. Cota de impunere a consumului a crescut cu circa un procent intre anii 1995-2000, reflectand majorarile cotelor standard a taxei pe valoarea adaugata si a accizelor asupra carburantilor si tutunului. Impozitele asupra capitalului nu s-au schimbat in mod semnificativ, doar cota de impunere a fost majorata, ca urmare a modificarilor produse in baza de impunere. Cu toate ca cheltuielile cu salarizarea au fost relativ reduse in societatile belgiene, profiturile acestor societati au cunoscut o tendinta descrescatoare in a doua jumatate a aniior '90, reflectand un numar mare de intreprinderi generatoare de pierderi. Odata cu regresul inregistrat de serviciul datoriei publice, ponderea acestuia in produsul intern brut scazand cu circa doua procente, economiile private au fost redirectionate catre pietele financiare, in timp ce dividendele au crescut si au compensat in intregime scaderea platilor dobanzilor. Precizam in acest sens ca Belgia reprezinta a doua tara din Uniunea Europeana, dupa Finlanda, care a inregistrat cea mai mare crestere a venitului din dividende, primit de sectorul privat, in perioada mentionata. Acest fapt a generat o majorare a cotei de impunere a venitului de capital si a venitului din afaceri cu aproximativ 3 puncte procentuale, ajungand in anul 2002 la 18,9%. Extinderea bazei de impozitare a venitului corporational si reducerea ratei statutare aplicate venitului din dividende prezinta efecte opuse. Absenta impozitarii veniturilor din capital explica motil pentru care modificarile suferite de venitul financiar nu au generat cresteri ale impozitarii capitalului la fel de mari ca alte tari care au experimentat modificari structurale similare. Evolutia presiunii fiscale in Belgia arata ca, in plus faptului ca aceasta este una constant ridicata, are si o tendinta mereu ascendenta intre anii 1990-2005, maximul valoric fiind atins chiar in anul 2003 cu 48,1% (a se vedea graficul nr. 5). Structura fiscalitatii belgiene aferente anului 2005, redata de graficul nr. 31, demonstreaza ca aceasta tara isi colecteaza resursele fiscale mai ales pe seama impozitelor directe (care insumeaza 39.2%), apoi din impozitele indirecte (care cumuleaza 31,8%) si contributiile pentru fondurile pentru protectie sociala (care reprezinta 29,0%), Structura veniturilor fiscale ne prezinta in Belgia, la nivelul anului 200330', urmatoarea repartizare: guvernul central colecteaza 14% din PIB, guvernele statelor insumeaza 10,9%, comunitatile locale doar 2,3%, in timp ce fondurilor pentru securitatea sociala li se aplica un procent extrem de mare - de 14,5% din PIB. Institutiile Comunitatii Europene primesc circa 0,8% din PlB-ul belgian. Noutati ale legislatiei fiscale sunt extrase de pe Internet pe baza unui articol publicat de Revista Ernest&Young nr. 13/Iunie 2006 privind urmatoarele probleme: impozitarea fondurilor mutuale, neacordarea de credite fiscale pentru impozitul la sursa straina, obligatia fiscala solidara pentru proviziile in domeniul constructiilor. Toate aceste subiecte sunt redate prin rezultatul unor contestatii, reclamatii. Astfel: - impozitarea fondurilor mutuale este analizata pe baza deciziei Comisiei Europene din data de 26 aprilie 2006, care arata ca "impozitul Belgian aplicat fondurilor mutuale impotriva caruia fondurile de investitii luxemburgheze au depus o gere, nu reprezinta un ajutor al Statului". Comisia Europeana nu impartaseste opinia reclamantilor care considerau impozitul un ajutor pentru export si argumenteaza ca neimpozitarea fondurilor mutuale belgiene, cat si a unitatilor controlate pe piata de acestea in strainatate a inceput odata cu expunerea rationala intera a noului regim fiscal in vigoare din ianuarie 2004.In noul regim, toate fondurile mutuale, fie silite in Belgia, fie in strainatate, sunt supuse unui impozit anual silit in functie de valoarea unitatilor controlate de acestea in Belgia. Fondurile mutuale belgiene nu mai platesc impozit pentru unitatile controlate de ei pe piata in strainatate, in timp ce fondurile mutuale straine sunt supuse impozitarii pentru unitatile pe care le controleaza in Belgia. Impozitul anual este in prezent aplicat pentru tranzactiile efectuate pe teritoriul belgian pe cand inainte era impus fondurilor mutuale silite in Belgia. Comisia considera ca noile criterii de impozitare aplicate in silirea impozitului anual sunt in consecventa cu determinarea afisata de guvernul Belgian in ceea ce priveste introducerea unui domeniu de actiune cu un nivel pentru diferite obiecte de investitii, in mod special pentru unitati ale fondurilor mutuale belgiene si straine, vandute pe piata belgiana. - neacordarea de credite fiscale pentru impozitul la sursa straina: punctual de plecare pentru aceasta dezbatere a fosl dat de cazul KERCKHAERT-MORLS(C-514/04). Astfel pe data de 6 aprilie 2006, Procurorull General si-a exprimat acordul in favoarea guvernului Belgian in acest caz. intrebarea centrala a fost daca articolul 56 din Tratatul Comunitatii Europene sa fie intrepretat in sensul excluderii unei restrictii - cum ar fi cea care se regaseste in legislatia interna a Belgiei si care se refera la dividendele provenite din actiunile unei societati silita in Belgia si dividendele din actiunile unei societati silite in alte state membre - pentru o singura cota de impozitare uniforma, dar care nu

permite nici o imputatie, impozitului la sursa aplicat in alte state membre. Procurorul General a concluzionat ca nu a fost observata nici o discriminare directa sau indirecta si ca se impune respectarea legislatiei fiscale internationale care divide jurisdictia fiscala intre state. Drept rezultat, in opinia Procurorului General, conform Curtii Europene de Justitie, statele membre in care nu se poate demonstra existenta unei discriminari intre dividendele provenite din surse straine si cele din surse interne, nu sunt obligate prin Tratatul Comunitatii Europene sa asigure degrevari de la dubla impozitare din punct de vedere juridic. -obligatie fiscala solidara pentru proviziile din domeniul constructiilor: conform legislatiei belgiene interne, unitatatiile care furnizeaza produse si servicii din domeniul constructiilor ar trebui inregistrate de o autoritate locala. Daca o unitate neinregistrata are o obligatie fiscala la sursa care depaseste 14% din platile brute, antreprenorul belgian resident care angajeaza o astfel de unitate neinregistrata este supus unei obligatii fiscale solidare de pana la 35% din plata bruta. Ori, Comunitatea Europeana sustine ca aceste legi belgiene incalca libertatea de a asigura servicii, din moment ce unitatile nerezidente vor fi descurajate de a mai efectua afaceri in Belgia, in timp ce antreprenorii belgieni rezidenti sunt mai putin tentati sa angajeze unitati nerezidente. Prin urmare, pe 6 aprilie 2006, Procurorul General a decis ca legislatia belgiana incalca libertatea de a furniza servicii silita in articolul 49 si 50 din Tratatul C.E., din moment ce antreprenorii belgieni rezidenti sunt obstructionati din a incheia afaceri cu unitati neinregistrate (in general nerezidente). in ceea ce priveste justificarea bazata pe riscul de evaziune fiscala, Procurorul General a opinat ca masura belgiana nu era proportionala cu indeplinirea obiectilui cerut.