HIPERTROFIILE PAROTIDIENE (ParotidomegaliI)

Cresterile in volum ale parotidei, aparute cel mai adesea insidios si

neansotite de tulburari Iunctionale, au o etiologie uneori destul de
greu de stabilit, iar alteori constituie epiIenomene posibile, dar
neobligatorii ale altor aIectiuni. Trebuie deosebite Ialsele
parotidomegaliei de hipertroIiile muschilor maseteri, de adenopatiile
intraparotidiene aparute in cursul unor aIectiuni ale sistemului
limIatic si de celelalte aIectiuni sau sindroame in care este prezenta
tumeIactia parotidiana.
Parotidomegaliile nu sunt insotite de scaderea secretiei salivare;
uneori, dimpotriva, secretia salivara este chiar crescuta. SialograIic
se observa: dezvoltarea canalelor de toate ordinele, glanda marita in
totalitate, iar canaliculele subtiri si de calibru redus. Sunt descrise
mai multe Iorme clinice de parotidomegalii.

1.Parotidomegalii monosimptomatice.
TumeIactia parotidiana apare progresiv, deIormand conturul normal
al Ietei. Uneori se complica cu Ienomene inIlamatorii retentionale.
SialograIia pune in evidenta o hipertroIie simpla a parenchimului si
canalelor de ordinul II si III. Aceste parotidomegalii
monosimptomatice se constata la gurmanzi sau la marii mancatori de
paine sau cartoIi.
2.Parotidomegalii nutritionale.
Intalnite la denutritii cronici, au Iost semnalate mai ales in timpul
razboiului, dar si la populatiile aIectate inca de pelagra.

3.Parotidomegaliile toxice.

Acestea pot Ii considerate ca aIectiuni reactionale. Se maniIesta
clinic prin hipertroIia bilaterala, nedureroasa, neinIlamatorie a
glandelor, instalata progresiv sub inIluenta toxicului, care traversand
glanda, produce o suprasolicitare Iunctionala prin iritarea celulelor
acinoase.
De obicei evolueaza spre vindecare, cand actiunea toxicului este
suprimata. Parotidomegaliile toxice de origine endogena se intalnesc
la diabetici, gutosi, cirotici.
Dintre parotidomegaliile toxice exogene, cea saturniana este mai
Irecventa. Aceasta aIectiune se maniIesta prin hipertroIie a glandei
parotide, cu urmatoarele caractere principale: debut insidios,
tumeIierea bilaterala si nedureroasa a glandelor, lipsa Ienomenelor
inIlamatorii, cronicitatea si benignitatea evolutiei. Semnele
Iunctionale cel mai adesea lipsesc. Uneori sunt tumeIiate si glandele
submandibulare. La examenul cavitatii bucale se gaseste a
gingivostomatita si prezenta lizereului caracteristic intoxicatiei cu
plumb, descris de Burton. La examenul chimic al salivei se pune in
evidenta prezenta plumbului. Evolutia este lenta, progresiva. Au Iost
descrise crize parotidiene, sub Iorma hidroparotiditelor transzitorii,
care se presupune ca s-ar datora unor obliterari spastice ale canalelor
secretorii. Ele apar brusc, in timpul mesei : bolnavul acuza o durere
vie, retromandibulara si aparitia tumeIactiei glandulare. Dupa
aproximativ 10 minute se produce un debaclu salivar care coincide
cu disparitia durerii si a tumeIactiei. Aceste crize se pot repeta la
intervale neregulate de timp. Diagnosticul parotiditei saturniene este,
in general, usor de stabilit; prezenta semnelor clinice amintite la cei
care lucreaza in mediu cu plumb ne pun pe calea diagnosticului.

4.Parotidomegaliile la diabetici sunt caracterizate prin hipertroIia de
tip canalicular a glandelor. Histologic apare o crestere a tesutului
adipos intraglandular cu diIerentierea acinilor. Unii autori considera
hipertroIia parotidiana compensatoare insuIicientei pancreatice.

5.Parotidomegaliile la cirotici. HipertroIia parotidei se observa la 70-
80 din etilici, in Iata de preciroza si mai rar in cea de ciroza
conIirmata. Este interesant de remarcat ca apare numai in ciroza
etilica. Parotidomegaliile sunt bilaterale, simetrice, nedureroase, Iara
semne inIlamatorii; se dezvolta insidios, putand prezenta puseuri de
regresiune, dar nu completa.
Examenul salivei arata cresterea activitatii amilazei. Histologic se
noteaza aspectul acvipar al celulelor acinoase.



.Parotidomegaliile hormonale.

S-au descris parotidomegalii la Iemei cu insuIicienta ovariana si, de
asemenea, la barbati cu insuIicienta orhitica. Aspectul clinic si
histologic nu este speciIic. Proba terapeutica este cel mai
convingator argument al etiologiei endocrine a parotidomegaliei.

7.Parotidomegaliile medicamentoase.
Pot surveni dupa tratamente cu Ienilbutazone, tiouracil, iod sau aur.

8.Parotidomegaliile in hemopatii.

Se intalnesc in cursul leucemiei limIoide cronice cand se gaseste un
inIiltrat al parotidei, considerat o diIuziune pornind de la ganglionii
parotidieni. Parotidomegalia este bilaterala si nedureroasa.
Tratamentul parotidomegaliilor este pe cat posibil etiologic. Cand
deIormatia este jenanta pentru bolnav, se poate recurge la
parotidectomie cu conservarea nervului Iacial, interventia necesitand
insa buna cunoastere a anatomiei regiunii pentru a nu produce
mutilari grave (lezarea unor ramuri ale IacialuluI). In cursul
interventiei se va Iace un examen histologic extemporaneu pentru
precizarea diagnosticului.