Sunteți pe pagina 1din 14

Protocolul TCP/IP mari, ianuarie 20th, 2009 | Author: Neo Definiia protocolului TCP/IP TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet

Protocol) este cel mai utilizat protocol folosit n reelele locale ct i pe Internet datorit disponibilitii i flexibiliti lui avnd cel mai mare grad de corecie al erorilor. TCP/IP permite comunicarea ntre calculatoarele din ntreaga lume indiferent de sistemul de operare instalat. Istoric n anii 1960, guvernul SUA finaneaz proiectarea si dezvoltarea procotolului TCP/IP. Ministerul Aprrii Naionale al SUA dorea un protocol de reea care sa mearg indiferent de condiiile de pe reea. Att timp ct conexiunea fizica intre calculatoare este funcional i conexiunea logica a lor s fie funcional, chiar daca alte calculatoarea din retea se opresc brusc. Era nevoie de o arhitectur flexibil, mergnd de la transferul de fiiere pn la transmiterea vorbirii n timp real. Crearea acestui protocol a rezolvat multe probleme dificile din acea vreme, astfel devenind modelul standard pe care Internetul se bazeaz. La nceput el a fost folosit pentru reelele militare, apoi a fost furnizat i ageniilor guvernamentale, universitilor ca la urm s poat fi folosit de publicul larg. Cum funcioneaz Protocolul TCP/IP este compus din patru niveluri: Aplicaie, Transport, Reea i Acces la reea. Modelul TCP/IP este asemntor cu modelul OSI (Open Systems Interconnection). Atentie: A nu se confunda numele nivelurilor TCP/IP cu numele nivelurile din OSI. Nivelul Aplicaie Nivelul Aplicaie se ocup cu protocoalele de nivel nalt, codificarea, si controlul dialogului, mpachetarea datelor si trimiterea lor la urmatoarele niveluri. El comaseaz nivelurile Aplicaie, Prezentare i Sesiune din modelul OSI

Nivelul Aplicaie conine urmtoarele protocoale de nivel nalt:


Transfer de fiiere: TFTP, FTP i NFS E-mail: SMTP Remote: telnet, rlogin Managementul de reele: SNMP Managementul de nume: DNS HTTP

Nivelul Transport Nivelul Transport asigur conexiunea logic dintre calculatorul surs i calculatorul destinaie, fluxul de date si corecia erorilor.

Nivelul transport include protocoale TCP i UDP. TCP (Trasmission Control Protocol) este un protocol orientat pe conexiune care permite ca un flux de octei trimii de la un calculator s ajung fr erori pe orice alt calculator din Internet. Dac pe calculatorul destinaie un pachet ajunge cu erori, TCP cere retrimiterea acelui pachet. TCP fragmenteaz fluxul de octei n mesaje discrete i paseaz fiecare mesaj nivelului Reea. TCP trateaz totodat controlul fluxului pentru a se asigura ca, calculatorul sursa nu inund calculatorul destinaie cu mai multe pachete dect poate acesta s prelucreze. Toate aceste lucruri sunt realizate prin utilizarea secvenelor de numr, sliding windows i acknowledgments. UDP (User Datagram Protocol) este un protocol nesigur, destinat pentru aplicaii care trebuie s interogheze rapid, fara retrimiterea pachetelor eronate. UDP este folosit in aplicaiile de transmisii video sau audio si aplicatii client-server. Exemple de aplicaii care folosesc procolul UDP:

DNS (DOMAIN NAME SERVER) TFTP (TRIVIAL FILE TRANSFER PROTOCOL) IPTV (TV prin Internet) VOIP (Telefonie prin Internet)

Nivelul Reea Scopul nivelul reea este de a gsi cel mai optim traseu prin care poate trimite pachetele. Nivelul reea corespune cu acelai nivel reea din modelul OSI.

Protocoalele care lucreaz la nivelul Reea din modelul TCP/IP sunt:


IP (Internet Protocol) ICMP (Internet Control Message Protocol) ARP (Address Resolution Protocol)

RARP (Reverse Address Resolution Protocol)

IP caut cea mai buna cale de a trimite pachetele. ICMP ofer capabiliti de control i de schimbul de mesaje. ARP determin adresa MAC pentru adresele IP RARP determin adresa IP pentru o adresa MAC cunoscut. Problemele majore se refer la dirijarea pachetelor i evitarea congestiei in reea. De aceea este rezonabil s presupunem c nivelul Reea din TCP/IP funcioneaz asemantor cu nivelul reea din OSI. Nivelul Acces la Reea Nivelul Acces la Reea se ocup cu toate problemele legate de transmiterea efectiv a unui pachet IP pe o legtur fizic, incluznd i aspectele legate de tehnologii i de medii de transmisie, adic nivelurile OSI Legtur de date i Fizic.

Drivere, modemuri, placi de reea, si alte componente se gsesc in nivelul Acces la reea. Nivelul de acces la retea definete procedurile folosite pentru interogarea cu echipamentele de reea i de acces la mediu de transmisie. Protocol standard, cum ar fi Serial Line Internet Protocol (SLIP) si punct-la-punct Protocol (PPP) trebuie s asigure accesul la reea prin intermediul unui modem de conectare. Multe protocoale sunt necesare pentru a determina elementele de hardware i software, precum i specificaiile de transitere la acest nivel. Cum se formeaz un pachet TCP/IP

O simpl comparaie ntre modelul OSI i modelul TCP/IP Asemnri:


Ambele au niveluri Ambele au niveluri de aplicare, chiar dac acestea includ servicii diferite

Deosebiri:

TCP/IP combin din modelul OSI nivelurile aplicaie, prezentare i de sesiune n propriul nivel numit Aplicaie. TCP/IP combin din modelul OSI nivelurile Legatur Date i Fizic n propriul su nivel numit Acces la reea. TCP/IP pare simplu pentru c are mai puine niveluri. n cazul n care TCP/IP nivelul Transport utilizeaz UDP, acesta nu ofer ncredere livrare de pachete. Nivelul transport din modelul OSI ofera ncredere.

Internetul a fost dezvoltat pe baza standardelor de protocoale TCP/IP. TCP/IP a ctigat credibilitate din cauza protocoalelor. Modelul OSI nu este folosit n construcia de reele, el este folosit ca un ghid, cu scopul de a-i ajuta pe elevi s neleag procesul de comunicare.

DHCP
DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol) este un protocol utilizat de dispozitivele din retea (clienti) pentru a obtine diferiti parametri necesari pentru operarea intr-o retea IP (Internet Protocol). Prin utilizarea acestui protocol, nivelul de lucru pentru administrarea de sistem si retea descreste. Dispozitve pot fi adaugata la retea cu un minim sau chiar fara necesitatea de setari manuale. DHCP este un mod de a administra modul de separare a parametrilor de retea intr-un singur server, ori intr-un grup de servere in mod de toleranta la erori. Chiar in retelele cu putine computere, protocolul DHCP este necesar pentru a adauga un computer sau un dispoztiv la retea fara efort. Chiar si pentru serverele ale caror adrese se schimba rareori, DHCP este setarea recomandata pentru adrese, astfel incat la necesitatea schimbarii de adresa, modificarile necesare sunt foarte putine. Pentru dispozitive, asa cum sunt router-ele si firewall-urile, care nu ar trebui sa utilizeze DHCP, acesta din urma poate fi util pentru a instala protocoalele TFTP (Trivial File Transfer Protocol) sau SSH pe acelasi server ce ruleaza DHCP, in scopul centralizarii de administrare. DHCP este de asemenea util in repartizarea de adrese la computerele tip server sau desktop, si prin proxy PPP (Point to Point Protocol), in cazul conexiunilor tip broadband sau dial-up cat si in cazul NAT (Network Adress Translation) si al routerelor. DHCP nu este potrivit pentru infrastructuri cum ar fi router-ele non-edge si serverele DNS. DHCP este abrevierea pentru Dynamic Host Configuration Protocol, un protocol ce permite asignarea automata a unui IP unui client al serverului de DHCP. Astfel clientul nu trebuie sa mai introduca setarile de IP, Gateway, DNS, ci ele sunt preluate automat de la un server din retea la care clientul are acces.

DNS
DNS (Domain Name System) este un sistem in care se opereaza cu tipuri variate de informatii denumite de domenii. In plus, mai important, este o carte de telefon pentru Internet traducand in limbaj uzual hostname-urile in adrese IP, de care dispozitivele de retea au nevoie pentru a trimite informatiile. De asemenea stocheaza informatii cum ar fi lista de servere exchange de email car pot accepta mesaje de la un domeniu. Prin serviciul de redirectionare pe baza de numecheie, DNS este o componenta esentiala in utilizarea moderna a Internetului. DNS face posibila repartizarea de nume pe Internet la organizatii, independent de ierarhia fizica reprezentata de adresa numerica IP. Datorita acestui fapt, hyperlinkurile si informatiile de contact de pe Internet pot ramane aceleasi, oricare ar fi aranjamenul de rutare al adresei IP, putand lua si forma scrisa (exemplu.ro) care poate fi retinuta mai usor decat o succesiune de numere. Sistemul DNS distribuie responsabilitatea pentru reapartizarea numelor de domenii si maparea lor la retelele IP printr-un server de autorizare astfel incat fiecare domeniu sa isi administreze setarile, anuland astfel necesitate de consultare continua a inregistrarilor.

IP DINAMIC VS IP STATIC
-Am o problema mi-au marit astia de la click net viteza la net 2mb/s ! si m-au intrebat daca vreau ip static sau dinamic ! eu acum am dinamic si pot intra cu 2 pc , daca bag static mai pot intra cu doua pc ? -Normal ca poti. Diferenta dintre ip-ul dinamic si cel static este ca cel dinamic se schimba la fiecare conectare, in timp ce cel static e tot timpul acelasi. Cand se conecteaza la Internet, fiecare computer primeste un numar unic (un numar IP), la fel cum fiecare telefon are numarul lui, pentru ca datele trebuie sa porneasca dintr-un loc si sa ajunga la un anumit destinatar. Exista 2 tipuri de IP-uri: IP-uri statice si IP-uri dinamice. Cu un computer avand o conexiune la internet printr-un IP static, numarul ramane acelasi de fiecare data cand se face legatura. Cu IP-ul dinamic, numarul acesta se schimba de fiecare data cand computerul se conecteaza. Ipul dinamic poate fi numit si IP "temporar", tocmai pentru ca ia alte cifre la fiecare conectare. Daca folosesti Internetul pentru navigat/email/jocuri/download, atunci oricare din variante e ok. Ai nevoie de IP static daca oferi servicii online, cum ar fi gazduirea unui server pe computerul tau. Un exemplu ar fi o firma de print - deoarece fisierele pentru tiparit sunt de dimensiuni mari si nu incap intr-un email, firma isi configureaza un server unde clientii le pot transfera direct. Daca ar avea IP dinamic, adresa s-ar schimba de fiecare data cand computerul se conecteaza la Internet, iar firma ar trebui sa comunice noua adresa de fiecare data. IP-ul static inseamna ca oricand te conectezi la net, ai acelasi IP. IP-ul dinamic inseamna ca de fiecare data o sa iti fie alocat un alt IP. De IP static ai nevoie cand ai un server, la care se conecteaza altii. Exista, insa, solutii (programe) ca sa pui un server si pe un calculator cu IP dinamic.

Ce Este Ip-Ul ? | Diferenta Ip Static / Ip Dinamic


Adresa IP / IP Address (Internet Protocol Address): Acest numar este un numar utilizat in exclusivitate de catre toate echipamentele ce tin de tehnologia informatiei (imprimante, routere, modemuri, calculatoare etc.) ce le permite sa se identifice si sa comunice intre ele intr-o retea de calculatoare. Exista un standard in comunicatii, denumit Protocol Internet (Internet Protocol / IP). In termeni obisnuiti, este ca si adresa ta de acasa. In cazul in care comanzi ceva prin posta, respectivii trebuie sa stie adresa ta corecta (Adresa IP), orasul in care esti (Network - Reteaua de calculatoare) sau nu vei putea primi produsele comandate. Acelasi lucru este valabil pentru toate echipamentele din Internet. Fara o adresa specifica, informatiile nu pot fi receptionate. Adresele IP pot fi alocate permanent unui server Email/Business sau unei retele de resedinta sau pot fi alocate temporar de catre furnizorul tau de servicii Internet dintr-o "pusculita"de adrese disponibile pe principiul primul venit, primul servit (altfel spus, cand te conectezi la internet, automat furnizorul iti va aloca o adresa IP astfel incat calculatorul tau sa poata comunica cu alte echipamente) Nume Domenii / Sistem DNS (Domain Names / Domain Name System): Acest sistem permite transformarea adreselor IP in cuvinte. Este mult mai usor sa-ti amintesti un cuvant decat o serie de numere. Acelasi lucru este valabil si pentru adresele email. De exemplu, este mult mai usor sa-ti amintesti o adresa web precum adresameaip.ro decat sa-ti amintesti 80.96.148.26 sau, in cazul adresei email, mai rapid iti amintesti nume@adresaip.ro decat nume@80.96.148.26. Adresa IP Dinamica (Dynamic IP Address): Reprezinta o Adresa IP ce nu este statica si se poate schimba oricand fiind destinata echipamentelor ce nu necesita conexiune permanenta la Internet/Retea. Aceasta adresa IP iti este alocata de catre furnizorul tau de acces la internet (ISP) sau de catre un Server DHCP. Acest lucru este destinat unui numar mare de clienti ce nu necesita sa aibe aceeasi adresa IP mereu, din mai multe motive. Calculatorul tau va prelua automat o adresa IP cand se conecteaza la reteaua respectiva fara sa fie nevoie sa cunosti detaliile retelei respective privind configurarea. Aceasta adresa IP poate fi alocata oricui utilizeaza o conexiune dial-up, conexiuni Wireless si conexiuni de mare viteza (Hight Speed Internet). Daca ai nevoie de un server email sau un server web, este recomandat sa ai o adresa IP statica. Adresa IP statica (Static IP Address): Este o adresa IP fixa ce nu se schimba niciodata fiind destinata echipamentelor ce necesita conexiuni permanante la Internet/Retea. Este in contrast cu o adresa IP dinamica ce se poate schimba oricand. Majoritatea furnizorilor de acces la internet iti pot aloca o adresa IP statica sau un bloc de adrese statice pentru o taxa mica. Versiunea IP 4 (IP Version 4): In prezent este utilizata de catre majoritatea echipamentelor legate in retele. Oricum, pe masura ce numarul calculatoarelor ce acceseaza Internetul creste, adresele IPv4 disponibile se imputineaza. IPv4 este limitat la 4.294.967.296 adrese. Versiunea IP 5 (IP version 5): Acesta este un protocol experimental bazat pe sisteme UNIX. Pentru a respecta conventiile UNIX (UNIX este un sistem de operare a calculatoarelor) toate versiunile numerotate diferit sunt considerate experimentale. IPv5 nu a fost niciodata destinat publicului larg. Versiunea IP 6 (IP version 6): Reprezinta inlocuirea batranului IPv4. Numarul estimat de adrese IP unice este 40.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456.

ADSL
ADSL sau Asymmetric Digital Subscriber Line este o tehnologie de comunicatii care permite transferuri de date mai rapide decat obisnuitele cabluri din cupru utilizate in liniile telefonice fiind la baza o forma de DSL (Digital Subscriber Loop). Viteza de transfer mai mare este obtinuta prin utilizarea unei game de frecvente nefolosite intr-o convorbire telefonica normala. Un splitter sau un microfiltru permite ca o singura conexiune de telefon sa fie utilizata atat pentru serviciul ADSL cat si pentru serviciul de telefonie. Deoarece liniile de telefon variaza din punct de vedere al calitatii si nefiind totodata gandite pentru DSL, tehnologia ADSL poate fi utilizata momentan doar pe distante scurte, in mod obisnuit nu mai mari de 4 km ADSL este acronimul termenului englez Asymmetric Digital Subscriber Line i denumete o tehnologie care permite transmiterea de date, pe o linie telefonic de cupru, mai rapid dect un modem voiceband convenional. Acest lucru este posibil prin folosirea frecvenelor care nu sunt utilizate de semnalul vocal digitalizat. Un splitter sau un microfiltru - permite ca o conexiune de telefon unic s poat fi utilizat att pentru transmisii de date ct i pentru apeluri vocale, n acelai timp. ADSL funcioneaz n general doar pe distane scurte, de obicei mai puin de 4 km, n funcie de grosimea firului de cupru folosit.

LAN
LAN sau Local Area Network este o retea de computere care se poate desfasura intr-un spatiu geografic restrans, cum ar fi un birou sau un grup de cladiri, asa cum ar fi de exemplu o scoala. Caracteristicile definitorii ale LAN-ului in contrast cu WAN (Wide Area Networks), includ, rate de transfer date mai mari, spatiu geografic restrans si lipsa necesitatii de linii de telecomunicatii. Ethernet prin caplu UTP (Unshielded Twisted Pair) alaturi de mufa RJ 45 sunt cele mai comune si utilizate tehnologii pentru conectarea unei retele de computere. Viteza maxima a Ethernet variaza intre 3 Mbit/s si 10 Gbit/s in timp ce cablul de transfer poate fi cablu coaxial, cablu UTP sau fibra optica. O serie de dispozitive Ethernet suporta porturi cu viteza multipla, utilizand autonegotiation pentru a seta viteza si duplexul pentru alegerea celor mai bune valori suportate de ambele dispozitive conectate. Daca auto-negation nu functioneaza un dispozitiv multi-viteza va detecta viteza partenerului sau dar va functiona la jumatate din duplex. Cu toate ca Ethernet este cel mai comun layer data link si IP ca protocol network layer, mai multe optiuni au fost utilizate de lungul timpului, unele dintre ele ramanand in discutie la nivel de cercetare. LAN-urile de dimensiuni mici sunt constituite de obicei din mai multe switch-uri legate unul cu altul de obicei cu unul dintre ele conectat la un router, la un modem pentru cablu sau la un modem DSL pentru acces Internet.

LAN-urile de dimensiuni mari sunt caracterizate prin utilizarea de legaturi redundante cu switchuri care utilizeaza protocolul spanning tree pentru a preveni bucle, prin abilitatea lor de a administra tipuri diferite de trafic via QoS (Quality of Service) si de a segrega traficul prin VLAN. Aceste tipuri de LAN sunt constituite de asemenea de o mare varietate de dispozitive de retea cum sunt switchurile, firewall-urile, router-ele, senzorii de retea etc.. In mod uzual retelele tip LAN au conexiuni cu alte LAN-uri prin trasee inchiriate, prin servicii de transfer inchiriate sau prin tunneling pe Internet prin tehnologiile VPN. In functie de cum sunt configurate conexiunile, de cum sunt securizate si de ce dimensiune maxima sunt capabile ele devin parte a MAN (Metropolitan Area Network), WAN (Wide Area Network) sau chiar parte a Internetului.

WAN
Termenul Wide Area Network, prescurtat WAN, provine din limba engleza unde inseamna "retea extinsa" (de calculatoare). Un WAN este orice retea care conecteaza orase, regiuni sau tari. De obicei WAN-urile includ linii de telecomunicatie publice si elementele de legatura si conectare necesare. Ele se intind in mod respectiv pe aria unei camere, cladiri, unui campus sau a unei zone urbane. Cel mai extins WAN este Internetul, care in ziua de azi acopera practic intregul glob pamantesc.. WAN-urile se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri si a altor tipuri de retele, astfel incat sa se faciliteze comunicarea intre persoane si computere situate la mari departari unele fata de altele. Multe companii si organizatii particulare si-au construit cu timpul WAN-uri proprii. Altele se bazeaza pe Internet, unde au acces printr-un abonament la un provider Internet ISP. Deseori WAN-urile se bazeaza pe linii telefonice inchiriate, dedicate acestui scop. La unul din capetele liniei telefonice se leaga LAN-urile companiei; celalalt capat este legat de un "hub" al WAN-ului respectiv. Liniile telefonice inchiriate (leased lines) sunt scumpe. Mai convenabile sunt legaturile comutate (nededicate) cum ar fi cele bazate pe circuite comutate sau si pachete comutate. Aceste retele au nevoie de protocoale (reguli de functionare) care asigura transportul si adresarea mesajelor, asa cum ar fi familia de protocoale TCP/IP.

Metro Ethernet
Metro Ethernet is a general term used to describe an Ethernet technology network in a metropolitan area. Metro Ethernet is used for connectivity to the public Internet, and is also used for connectivity between corporate sites that are separated geographically. [Adapted from METRObility Optical Systems]

Carrier Ethernet
Carrier Ethernet is high speed Ethernet for Metro Area Networks. It defines native Ethernet packet access to the Internet as well as increasing penetration of wireless networks, which present a direct challenge to the traditional SONET telephony infrastructure, and promises Wide Area networking scalable beyond 10Gbps using ubiquitous Ethernet technology. The Metro Ethernet Forum (MEF), a standards organization, has made a commitment to the new standard with their simultaneous launch of a Carrier Ethernet Certification Program to accelerate the delivery of industry standard products and services to the end user.

Clasificare dup extindere


Reelele de calculatoare se mpart dup extinderea lor n urmtoarele tipuri: LAN, MAN, WAN i, ceva mai nou, PAN. Reelele relativ mici, de exemplu cu cel mult cteva sute de calculatoare n aceeai cldire legate ntre ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O reea de tip LAN dar fr fir (prin unde radio) se numete WLAN (Wireless LAN). Reele de mare ntindere geografic, de exemplu ntre 2 orae, pe o ar, un continent sau chiar pe ntreaga lume, se numesc Wide Area Network (WAN). Reelele de tip WAN au fost iniial foarte costisitoare. Numai companiile mari i puteau permite un WAN particular. La ora actual ns, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicaie Internetul - acesta este universal i public, deci nu foarte controlabil de ctre un utilizator, n schimb ns foarte convenabil ca pre. n sfrit, PAN nseamn Personal Area Network - o reea de foarte mic ntindere, de cel mult civa metri, constnd din aparatele interconectabile din apropierea unei persoane, cum ar fi o imprimant sau un scanner, sau chiar aparatele pe care o persoan le poart cu sine, ca de exemplu un telefon mobil sau un smartphone, un player MP3 sau un aparat de navigaie GPS portabil.

[modificare] Reele personale (Personal Area Network)


Un Personal Area Network (PAN) este o reea de calculatoare folosit pentru comunicarea ntre cteva mici calculatoare sau i aparate multifuncionale inteligente (smart), apropiate unele de altele. Exemple de dispozitive care sunt folosite n reeaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere, aparate de poziionare i navigaie GPS, playere "inteligente" i altele. Raza de aciune a reelelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Reelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB i FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca IrDA (unde infraroii) i Bluetooth (unde radio) se pot crea i reele de tip Wireless PAN (reele PAN fr fir).

[modificare] Reele locale (Local Area Network)

O reea local ntr-o bibliotec public Articol principal: LAN Un LAN este o reea care acoper o zon geografic restrns, cum ar fi la domiciliu, birou, sau o cldire. Reelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet. De exemplu, o bibliotec va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) i pentru a accesa Internetul. Toate calculatoarele din bibliotec sunt conectate prin fir de reea de categoria 5, numit UTP CAT5 cable, ruleaz protocolul IEEE 802.3 printr-un sistem de dispozitive interconectate care eventual se conecteaz i la Internet. Cablurile care duc spre server sunt de tipul numit UTP CAT5e enhanced cable; ele suport protocolul IEEE 802.3 la o vitez de 1 Gbit/s. n exemplul din dreapta reeaua a fost construit n aa fel nct calculatoarele angajailor bibliotecii din partea drept a imaginii pot accesa imprimanta color, nregistrrile despre crile mprumutate, reeaua academic i Internetul. Toi utilizatorii pot accesa Internetul, i catalogul bibliotecii. Fiecare grup din reea poate accesa imprimanta sa local. n rest, imprimantele nu sunt accesibile din afara grupului respectiv. Toate dispozitivele interconectate trebuie s foloseasc nivelul 3 network layer din modelul de referin OSI, fiindc n acest exemplu este vorba de mai multe subreele (cu culori diferite). Subreelele din interiorul bibliotecii au viteza de numai 10/100 Mbit/s, conexiune Ethernet pn la utilizatorul final, i Gigabit Ethernet ctre ruter-ul principal, care poate fi numit i "layer 3 switch", fiindc el are numai interfa Ethernet i trebuie s "neleag" IP. Mai corect ruterele se numesc: "ruter de acces" (ruterul de sus este un ruter de distribuire care conecteaz la Internet), i "ruter al reelei academice" - accesat de utilizator. n prezent tehnologia Ethernet sau i alte tehnologii LAN conforme standardului IEEE 802.3 opereaz la viteze de peste 10 Mbit/s. Aceasta este rata de transfer teoretic maxim. IEEE are ns proiecte de dezvoltare a standardelor de 40 i chiar 100 Gbit/s.

[modificare] Reea academic (Campus Area Network)


Articol principal: Campus Area Network Un Campus Area Network (CAN) este o reea de LAN-uri interconectate, asemnatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zon geografic limitat, de exemplu a unei universiti. n cazul unei universiti o reea CAN poate face legtura ntre diferite cldiri ale campusului: departamentele academice, biblioteca universitar, cminul studenesc. CAN este ca extindere n general mai mare dect reelele locale LAN dar mai mic dect WAN. Reelele CAN au fost

create cu scopul de a facilita studenilor accesul liber la reeaua Internet i la resursele universitii.

[modificare] Reea metropolitan (Metropolitan Area Network)


Articol principal: Metropolitan Area Network Reelele metropolitane (MAN) sunt reele de mare extindere care de obicei mpnzesc orae ntregi. Aceste reele folosesc pentru legturi cel mai des tehnologii fr fir (wireless) sau fibr optic. - Definiia IEEE Standardul IEEE 802-2001 descrie MAN ca fiind o reea metropolitan care este optimizat pentru o ntindere geografic mai mare dect reelele locale LAN, ncepnd de la cartiere rezideniale, zone economice i pn la orae ntregi. Reelele metropolitane MAN la rndul lor depind de canalele de comunicaii, i ofer un transfer moderat pna la transfer nalt de date. Reeaua MAN n cele mai frecvente cazuri este proprietatea unui singur operator (companie), dar reeaua este folosit de ctre mai multe persoane i organizaii. Reelele MAN mai pot fi deinute i conduse ca utiliti publice. - Implementarea reelelor metropolitane MAN Unele tehnologii folosite pentru aceste scopuri sunt ATM, FDDI i SMDS. Dar aceste tehnologii vechi sunt n procesul de substiturire de ctre reele Ethernet bazate pe MAN, ex: Metro-Ethernet. Reelele MAN, la fel ca multe reele LAN, au fost construite fr fir datorit folosirii microundelor, undelor radio, sau a undelor laser infraroii. Multe companii dau cu chirie sau nchiriaz circuitele de la transportatori publici (din cauza costului ridicat al tragerii unui cablu prin ora). Standardul actual de comunicare al reelelor metropolitane este "Distribuite Queue Dual Bus", DQDB. Acesta este specificat n standardul IEEE 802.6. Folosind DQDB, reelele pot avea o ntindere de peste 50 km i pot opera la viteze de la 34 pn la 155 Mbit/s. Printre primii care au creat reele MAN au fost companiile Internet peering points, MAE-West, MAE-East i Sohonet media network.

[modificare] Reea de arie larg (Wide Area Network)


Articol principal: WAN WAN desemneaz tipul de reele de transport de date care acoper zone geografice mari i foarte mari (de ex. de la un ora la altul, de la o ar la alta, de la un continent la altul), i folosesc de multe ori facilitile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie). Tehnologiile WAN funcioneaz n general la nivelele inferioare ale modelului de referin OSI: physical layer, data link layer i network layer.

[modificare] Reea global (Global Area Network)


Specificaiile reelei globale (GAN) au fost n curs de dezvoltare de ctre multe grupuri de specialiti. n general, reeaua global GAN definete un model de asigurare a comunicaiilor mobile ntre un numr arbitrar de reele WLAN, zone de acoperire prin satelit, etc. n proiectul IEEE 802.20, IEEE a stabilit standardele pentru reeaua terestr GAN, valabile cu ncepere din iunie 2008. Legtur extern: situl web pentru IEEE 802.20

DSL
DSL (. digital subscriber line, ) , . DSL 90- ISDN. xDSL , DSL DSL (. Digital Subscriber Line ; Digital Subscriber Loop ). DSL , , . , , , . DSL . DSL . xDSL : , , , . ., 56/., , . DSL , . , DSLAM. xDSL ADSL, HDSL, IDSL, MSDSL, PDSL, RADSL, SDSL, SHDSL, UADSL, VDSL. . xDSL , , . , .

Tehnologia xDSL 1. Introducere Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie pe media de cabluri de cupru, care aduce informaia n band larg la staiile de lucru cu ajutorul sistemului telefonic. Clasa de protocoale xDSL este se refer generic la mai multe protocoale de tip DSL cum ar fi ADSL, HDSL, RADSL, SDSL etc. Conexiunea DSL ofer teoretic 8.448 Megabits pe secund, dar de cele mai multe ori conexiunile individuale ofer o vitez ncepnd de la 512 Kbps i pn la 1544 Mbps download i 128 Kbps upload. Deoarece

tehnologia DSL ofer o cretere dramatic de vitez n comparaie cu alte tehnologii, puterea real a serviciilor bazate pe tehnologie DSL const n oportuniti conduse de aplicaii multimedia necesare utilizatorilor actuali ai reelei. Unul din cele mai importante avantaje ale tehnologiei DSL este acela c permite providerilor de reea Network Service Provider (NSP) i utilizatorilor deservii avantaj deplin al infrastructurii existente. Protocoalele de nivel 2 i 3 OSI (cum ar fi Frame Relay, ATM i IP) i serviciile fiabile de reea au devenit de ncredere. Suportnd tipuri multiple de servicii pe o singur platform ofer o important protecie a investiiilor. Tehnologia DSL include ambele servicii bayate pe pachete i cellule ca i ATM, Frame Relay i IP, ct i servicii canalizate sincron. Urmtoarea generaie, arhitectura DSLAM care suport servicii multiple, tehnologie i transport, asigur c investiiile n infrastructura existent rmn protejate. DSL poate suporta servicii comerciale avansate ca i DSL de foarte mare vitez (VDSL) i noi variaii descoperiri i bineneles tehnologii ca i ISDN (IDSL). 2. Reeaua telefonic existent Cum am menionat mai sus, produsele DSL aduc multe noi faciliti la infrastructura existent de fire de cupru, cel mai des utilizat pentru serviciile vocale. Pentru o mai bun nelegere a tehnologiei xDSL, trebuie revzut structura existent a reelei telefonice. Reeaua telefonic actual reprezint o investiie uria de capital, care a avut loc pe parcursul aproximativ al unui secol. n timp reelele telefonice au suferit numeroase modernizri i modificri ale infrastructurii pentru a profita de avantajele avansrii tehnologiei transmisiilor i comunicaiilor. n particular faciliti de transmisie prin fibr optic sunt prezente aproape n fiecare infrastructur a companiilor telefonice din ntreaga lume. Ca rezultat exist capabiliti de servicii de nalt capacitate ntre companiile telefonice. Totui situaia este foarte diferit dac privim accesul local la reeaua care conecteaz utilizatorii la infrastructura reelei companiei.

Wi-Fi
De la Wikipedia, enciclopedia liber

Logoul Wi-Fi Wi-Fi (pronunat n englez /wafa/) este numele comercial pentru tehnologiile construite pe baza standardelor de comunicaie din familia IEEE 802.11 utilizate pentru realizarea de reele locale de comunicaie fr fir la viteze echivalente cu cele ale reelelor Ethernet. Suportul pentru Wi-Fi este furnizat de diferite dispozitive hardware, i de aproape toate sistemele de operare moderne pentru calculatoarele personale, routere, telefoane mobile i cele mai avansate console de jocuri. Standardul IEEE 802.11 descrie protocoale de comunicaie aflate la nivelul gazd-reea al Modelului TCP/IP, respectiv la nivelurile fizic i legtur de date ale Modelului OSI. Aceasta nseamn c implementrile IEEE 802.11 trebuie s primeasc pachete de la protocoalele de la nivelul reea (IP) i s se ocupe cu transmiterea lor, evitnd eventualele coliziuni cu alte staii care doresc s transmit. 802.11 face parte dintr-o familie de standarde pentru comunicaiile n reele locale, elaborate de IEEE, i din care mai fac parte standarde pentru alte feluri de reele, inclusiv standardul 802.3, pentru Ethernet. Cum Ethernet era din ce n ce mai popular la jumtatea anilor 1990, s-au depus eforturi ca noul standard s fie compatibil Ethernet, din punctul de vedere al transmiterii pachetelor.[1]

Standardul a fost elaborat de IEEE n anii 1990, prima versiune a lui fiind definitivat n 1997. Acea versiune nu mai este folosit de implementatori, versiunile mai noi i mbuntite 802.11a/b/g fiind publicate ntre 1999 i 2001. Din 2004, se lucreaz la o nou versiune, intitulat 802.11n i care, dei nu a fost definitivat, este deja implementat de unii furnizori de echipamente. Din punct de vedere al securitii, IEEE i Wi-Fi Alliance recomand utilizarea standardului de securitate 802.11i, respectiv a schemei WPA2. Alte tehnici simple de control al accesului la o reea 802.11 sunt considerate nesigure, cum este i schema WEP, dependent de un algoritm de criptare simetric, RC4, nesigur. Limitrile standardului provin din mediul fr fir folosit, care face reelele IEEE 802.11 s fie mai lente dect cele cablate, de exemplu Ethernet, dar i din folosirea benzii de frecven de 2,4 GHz, mprit n 12 canale care se suprapun parial dou cte dou. Limitrile date de consumul mare de energie, precum i de reglementrile privind puterea electromagnetic emis, nu permit arii de acoperire mai mari de cteva sute de metri, mobilitatea n cadrul acestor reele fiind restrns. Cu toate acestea, au aprut unele tehnologii care permit legturi fr fir bazate pe standardul 802.11 ntre dou puncte fixe aflate la distane de ordinul sutelor de kilometri.

FTTH
FTTH Motorola.[1] . , , , 100 / 20132015 , . , . FTTH . , . Alcatel-Lucent FTTH:

FTTx ; ; FTTH 20 ; ( ), .[1]

DHCP/ DNS / router / bridge /ip/Proxy deferena dintre hub / switch/modelul OSI /ce e router/ce e switch/ce e ip/ce nseamn MAC

Evaluare