CALUL LUI GUTA

poezie de Ion Pribeagu

Intr-o crasma-n Tatarasi,

Doi geambasi,
Ion si Guta,
Stau de vorba cum va spun,
Si pe masa-i o sticluta,
Cu vin bun.

Mai, a zis Ion din greu,

Daca vrei
Iti vând tie calul meu.
Si caruta poti s-o iei
Are roti din lemn de tei
Si-mi dai zece mii de lei.
Vrei?

Uite banii ! S-a facut!

Zise foarte vesel Guta
Iar Ion satisfacut
Ii iabras,
A mai dat inc-o sticluta
Aldamas.

…A trecut ce-a mai trecut…

-Ma Ioane intreaba Guta,
Calul ce mi l-ai vândut,
Cela sur,
Spune-mi, n-are vre-un cusur ?
“ - Ce cusur sa aibe frate ?
E un cal si jumatate!
Sânge pur .”

-Dar cand e sa urce dealul

A-ntrebat Guta banal
Urca dealul domnul cal ?

Urca! Insa dealu-i deal

’Nalt si drept,
De-aia-i bine, draga Guta,
Sa te dai jos din caruta,
Si tinându-l de dârloaga
Usurel
Tragi de el
Si urca dealul ziua-ntreaga !

Da’ la vale, merge ?

Zboara !
Zice Ion privind afara
Nici nu-l vezi in zbor cand vine
Si se-atine
Pe coline
Insa vezi tot e mai bine
Draga Guta,
Sa te dai jos din caruta
Sa-i apuci tu sfoarele,
Tii si roata o lecuta
Ca sa nu vie caruta
Sa-i rupa picioarele !

-Dar la ses?
-E o grozavie !
Fuge parca e stafie !
Parca e o aratare
Uite-o mica, uite-o mare
Ce se pierde-n departare…..
Dar mai bine-i, cum sa-ti spui
Draga Guta,
Sa te dai jos din caruta
Sa mergi tu-naintea lui
Cu grauntele-n desaga
Ca atuncea utza-utza,
Vin si calul si caruta.
Dupa tine
Fara saga……

Vad ca nu ne-am înteles,

Zise melancolic Guta
Daca e cum zici matale
Ca ma dau jos din caruta,
Si la deal si la vale,
Dar si mai ales
La ses ?
Atunci pentru Dumnezeu
In caruta cand stau eu ?

Esti o mare gagautza !

A raspuns Ion cu graba,
Pai, când sta calu-n grajd mai Guta,
Te asezi tu în caruta,
Si cum nu ai alta treaba,
Stai acolo ziua-ntreaga,
Guta draga, fara saga !