Sunteți pe pagina 1din 7

Poluare sonora

Omul traieste in lumea sunetelor si zgomotului. Sunetul se defineste prin vibratiile mecanice ale mediului care se transmit la aparatul auditiv. Zgomotul este sunetul puternic, necoordonat. Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de masura relativa, avind ca baza logaritmul raportului intre intesitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0, 0002 dine/cm si care a fost considerata ca limita de jos a sunetelor audibile de catre om. Tinind ceama de scara logaritmica, inseamna ca sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezinta depasirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesitatii. Omul percepe sunete cu o frecventa intre 16 si 20000 vibratii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situiaza intre limitele de 30 si 60 db. Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul sonic normal. Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot) In natura sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab si de obicei de scurta durata. Sunetele sunt indispensabile existentei animale si umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamatul frunzelor sunt intotdeauna placute omului, ele linistesc, scot stresul. Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind inlocuite de zgomotul provocat de industrie si transport. Marea majoritate a activitatilor omenesti este generatoare de zgomote. Poluarea sonora poate fi genrata de surse naturale si surse artificiale. Sursele naturale sunt eruptile vilcanice, cutremurele, alunecari de teren, vueitrul unei cascade,etc Sursele artificle de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot in mediul ambient: sunetul sirenelor, soneriile, calxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian. (Traficul aerian in special cel supersonic prezinta o sursa de zgomot cu implicatii puternice. Unele motoare aviatice se aud de la 30 km.)

Masuratorile efectuate in orasele mari arata ca nivelul zgomotului in orele de virf depaseste cu mult standartele si normele sanitare. Surse generatoare de zgomot in spatiul de lucru. In cabina unor camioane de mare putere s-au masurat uneori zgomote cu intensitati intre 90 si 11 dB. Zgomotele din intreprinderi influenteaza nefavorabil rezultatele economice si efcienta producerii. Se apreciaza ca doar in SUA circa 170 000 persoane cu virsta intre 50 si 59 ani au capacitate de auz diminuata datorita activitatii in medii cu cote inalte ale zgomotului. Este foarte ridicat nivelul zgomotului industrial, in unele intreprinderi el este la nivelul de 90-100 decibeli, dar si acasa nu este mai liniste. In prezent se studieaza actiunea zgomotului asupra organismului uman. cercetarile au arata ca nivelul foarte mare actioneaza negativ, dar si linistea apsatoare produce reactii patiologice. Sunete de o anumita intesitate sunt necesare in special la efectuarea diferitor calcule. Fiecare individ interpereteaza zgomotul in mod diferit. Foarte mult depinde de virsta, temperament, starea de sanatate, factori externi. Sunetele de o intensitate mare afecteaza aparatul auditiv, centrele nervoase, pot produce reactii dureroase si chiar socul. Poluarea sonora provoaca la nivelul organismului uman o serie intreaga de efecte incepind cu usoare oboseli auditive pina la stari nevrotice grave si chiar traumatisme ale organului auditiv. Sunetele cu o fecventa mai ridicata sunt mai periculoase decit cele cu o frecventa joasa. Durata zgomotului. Intr-un mediu in care intensitatea este de 120 db, omul poate fi activ doar 2 minute. Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se poate produce la intensitati de circa 60 db. Zgomotul poate provoca diminuarea volumului caloric, afectarea functiilor circulatorii, schimbari ale ritmului inimii si ale presunii sanguine, nevroze stomacale, insomnii. Zgomotul poate genera stari de teama si incomoditate, diminueaza atentia si siguranta. Traumatismele provocate de zgomot se refera la ruperea timpanului, lezarea organului Corti, etc Experientele efectua de catre cercetatori pe maimute au aratat ca zgomotele excesive produc efecte fiziologice complexe. Zgomotele echivalente cu cele

suprtate de oameni in activitatea lor cotidiana au produs la maimute o crestere cu peste 30% a tensiunii arteriale, o crestere a nivelului glucozei in singe. Organele auditive sunt intr-o legatura puternica cu sistemul nervos central, diferite categorii de zgomot pot afecta orice tesut al organismului, orice celula sau formatiune intracelulara si pot provoca diferite forme de imbolnaviri. Actiunea primara a zgomotului puternic influenteaza negativ nu doar asupra urechii, dar are si urmari neurologice - ameteli, cefalee, oboseala. Muzica purenica poate crea stari de depresie. Zgomotul e foarte periculos, actiunea sa se manifesta cu timpul, pe nesimtite. Tot mai frecvent in lumea medicala se vorbeste despre maladia zgomotului, cu afectarea sistemului nervos si auditiv. Unitatea de masura a intesitatii sunetelor este decibelul (db). Este o unitate de masura relativa, avind ca baza logaritmul raportului intre intesitatea zgomotului dat si intesitate de referinta, stabilita conventional ca fiind presiunea vibratiilor sonore de 0, 0002 dine/cm si care a fost considerata ca limita de jos a sunetelor audibile de catre om. Tinind ceama de scara logaritmica, inseamna ca sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 db reprezinta depasirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intesitatii. Omul percepe sunete cu o frecventa intre 16 si 20000 vibratii pe secunda si cu o intensitate intre 0 si 120 db (de 10 000 000 000 000 ori peste pragul minim.) Zgomotul produs de o convorbire se situiaza intre limitele de 30 si 60 db. Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fonul sonic normal. Limita sunetului este 80 decibeli. Sunete de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar de 150 decibeli este insuportabil. (in secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot) In naura sunetele puternice sunt o rarietate, zgomotul este slab si de obicei de scurta durata. Sunetele sunt indispensabile existentei animale si umane. Sunete precum murmurul apei unui izvor, freamatul frunzelor sunt intotdeauna placute omului, ele linistesc, scot stresul. Dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind inlocuite de zgomotul provocat de industrie si transport. Marea majoritate a activitatilor omenesti este generatoare de zgomote. Poluarea sonora poate fi genrata de surse naturale si surse artificiale. Sursele naturale sunt eruptile vilcanice, cutremurele, alunecari de teren, vueitrul unei cascade,etc Sursele artificle de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot in mediul ambient: sunetul sirenelor, soneriile, calxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian.

(Traficul aerian in special cel supersonic prezinta o sursa de zgomot cu implicatii puternice. Unele motoare aviatice se aud de la 30 km.) Masuratorile efectuate in orasele mari arata ca nivelul zgomotului in orele de virf depaseste cu mult standartele si normele sanitare. Surse generatoare de zgomot in spatiul de lucru. In cabina unor camioane de mare putere s-au masurat uneori zgomote cu intensitati intre 90 si 11 dB. Zgomotele din intreprinderi influenteaza nefavorabil rezultatele economice si efcienta producerii. Se apreciaza ca doar in SUA circa 170 000 persoane cu virsta intre 50 si 59 ani au capacitate de auz diminuata datorita activitatii in medii cu cote inalte ale zgomotului. In timpul micrii sau ciocnirii intre ele, obiectele produc unde sonore. Acestea sunt vibraii ale aerului,care sunt percepute de ureche, care le transforma in senzaie auditiva. In ureche ajung numeroase sunete de la zumzetul insectelor pana la zgomotul infernal provocat de avioanele cu reacie.

Atunci cnd auzim ceva, de fapt urechea noastr este atinsa de vibraiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Urechea transforma undele sonore in impulsuri electrice, pe care le transmite mai departe, la creier, care la rndul sau decodifica semnalele. Urechea se obinuiete treptat cu sunetele, iar cu timpul invatam si sensul acestora.

Urechea este impartita in trei parti : externa, urechea interna si medie. De urechea externa aparine pavilionul, singura componenta vizibila precum si conductul auditiv extern.

Partea vizibila a urechii numita si pavilionul urechii, capteaza undele sonore din aer asemenea unei antene parabolice si le transmite prin canalul auditiv spre urechea anterioara, undele sonore captate de urechea exterioara trecnd prin canalul auditiv exterior pun in micare membrana timpanului dar printr-un conduct subire, numit trompa lui Hustache comunica si cu cavitatea nazala. Din acest motiv presiunea externa corespunde cu presiunea din urechea medie. Daca presiunea atmosferica se modifica brusc, urechea se adapteaz in scurt timp la schimbare dar pana atunci e posibil sa "pocneasc".

n cavitatea urechii medii se gsesc trei oscioare, asa numitele oscioare auditive. Vibraiile membranei timpanice se transmit mai intai la ciocanas, apoi la nicovala si scria, iar de acolo la fereastra ovala, situata la limita dintre urechea medie si cea interna.

In urechea interna, cochleea (sau melcul) transforma vibratile in impulsuri electrice care simt transmise la creier, avand totodat un rol important in meninerea echilibrului.

Legtura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv care la nivelul melcului trimite mai multe prelungiri. Cele trei conducte semicirculare umplute cu un lichid, respectiv cavitatea numita vestibulum, care este compartimentata in sacula si utricula, sunt de fapt organele echilibrului.

Melcul este strbtut de trei canale umplute cu lichid.In canalul cochlear se gsesc nite cili situai in mai multe rnduri totalitatea acestor celule senzoriale mpreuna cu membrana tectoriala alctuind organul lui Corti : acesta este centrul organului auditiv. Vibraiile care trec prin canalul cochlear pun in micare membrana bazala si membrana tectoriala care vor aciona asupra cililor. Din aceste celule vor porni semnalele ctre creier unde se transforma in senzaie auditiva. Odat cu inaintarea in varsta, auzul slbete treptat, mai ales datorita reducerii mobilitii oscioarelor auditive care nu mai pot transmite vibraiile la urechea interna. Poluarea sonora: traficul intens, zgomotele industriale, amplificarea muzicii sunt cteva din cauzele polurii sonore, care ne afecteaz sntatea . Aceasta poate fi diminuata prin: - plantarea arborilor pe marginile autostrazilor, strazilor (deoarece ei sunt si izolatori fonici) - folosirea materialelor izolante fonic pentru construcia pereilor cldirilor -respectarea legilor care : Poluarea sunetului este considerata de ctre specialitii zilelor noastre, foarte duntoare mediului nconjurtor si totodat urechilor noastre chiar daca sunetul face parte din natura. Intensitatea sunetului este msurata in uniti numite decibeli in care 3 decibeli dubleaz volumul sunetului. In salbaticie, volumul sunetului ar fi de 35 de decibeli,

pe cnd traficul din zilele noastre are cel puin 90 de decibeli. Dup 140 de decibeli sunetul devine dureros pentru urechea umana provocnd surzirea. Poluarea sunetului provine de la maini felurite, in special de la avioane si automobile. In acelai timp la fel de periculoase pot fi considerate armele si muzica,acestea lund in ultimii ani o mare amploare. Din punct de vedere psihofiziologic exist n principal mai multe caracteristici prin care dou sunete pot fi deosebite ntre ele: nlimea, tria, nivelul de trie i timbrul. nlimea unui sunet este nsuirea senzaiei auditive, conform creaia sunetele pot fi ordonate pe o scar de la sunete "joase" la sunete "nalte". Aceasta depinde de frecventa vibraiei care le-a produs, de forma undei i de nivelul de presiune acustic. Tria reprezint nsuirea senzaiei auditive care permite ordonarea sunetelor pe o scar de la "ncet" la "tare". Aceasta depinde de puterea acustic, de frecventa i forma undei sunetului considerat. Urechea omeneasc nu are o sensibilitate liniar ca ochiul, ci una logaritmic. Pentru a dubla senzaia auditiv acustic, puterea acustic a sursei trebuie multiplicat cu zece. Sunetul este cu att mai puternic cu ct intensitatea acustic este mai mare. Intensitatea N a senzaiei auditive variaz cu logaritmul intensitii sunetului emis i este dat de legea fiziologic Weber-Fechner. Pentru a se putea face legtura cu mrimea fizic reprezentat prin nivelul de presiune, se folosete nivelul de trie. Estimarea cantitativ a nivelului de trie se face prin metoda comparrii subiective a sunetului msurat cu un sunet etalon avnd frecventa de 1 000 Hz. S-a convenit, pentru a evalua un zgomot, c un asculttor audio logic normal, ascultnd alternativ acest zgomot i sunetul cu o frecventa de 1 000 Hz (acesta din urm cu o singur ureche) care se presupune c se propag prin unde plane, de la o singur surs spre asculttor, compar zgomotul i regleaz intensitatea acustic a sunetului de referin, astfel ca s egalizeze impresiile sonore pe care le percepe la audiia alternativ a zgomotului i a sunetului de referin. Cnd aceast egalitate este realizat, numrul de decibeli msurai n unda plan, reprezint n mod convenional valoarea n foni a zgomotului msurat. Traficul, indiferent sub ce forma se gsete el, este, se pare, cea mai mare forma de ameninare a noastra. Dar mai ales traficul din orae este problema cu care statul, si nu numai, se confrunta, deoarece mainile care claxoneaz contribuie decisiv la autodistrugerea noastra, a oamenilor.

Traficul naval, deasupra si pe sub apa este duntor omenirii si mai ales a animalelor acvatice, care comunica prin sunetele ce se confunda cu sunetele provenite de la noile detectoare. Datorita acestor factori, omul nu va mai putea suporta zgomotul; nici somnul necesar organismului nu va mar putea fi respectat, acesta ducnd la probleme grave si boli cardiovasculare. In ultimii 30 de ani SUA si alte cteva state au depus eforturi maxime pentru a controla poluarea sunetului, dar cu toate acestea, toate posibilitile au dat gre. ncercrile guvernelor de a inlatura poluarea fonica s-a dovedit a fi fara rezultate, deci trebuie sa ne pzim singuri de ceea ce se poate intampla daca nu facem ceva acum. Nu este vorba numai de noi ci de intreaga planeta! Traficul intens (claxonul), muzica amplificata, zgomotele industriale duneaz integritii auzului. Aceste lucruri pot fi demonstrate att medicafcat si practic. In 1994, a fost efectuat de ctre un grup de cercettori un test foarte simplu. In doua incaperi pline cu flori au fost difuzate diferite melodii. In prima camera, a fost pusa muzica rock la intensitate peste medie. In cea de-a doua camera, a fost pusa muzica de opera si anume Vivaldi. Fiind alctuita o fisa de observaie, s-a constatat ca in prima zi, florile se dezvoltau normal. In restul zilelor insa, s-a renunat la fisa de observatie lasand benzile sa funcioneze non-stop. Dupa 6 zile, efectul a fost mai mult dect evident: florile din prima camera erau 56,2% ofilite iar florile din cea dea doua camera erau chiar cu 18% mai dezvoltate. In acest fel s-a demonstrat parial ca efectul sunetelor nocive duneaz grav auzului, existand anse de peste 14% de a ramane incapaciti din punct de vedere sonor. Poluarea sonora este deci, inca un lucru pentru care ar trebui sa ne ingrijoramja fel ca si celelate poluri.

S-ar putea să vă placă și