1.1.

Etimologia u5g15gu Termenul management provine din latinescul maneo care inseamna a ramane de unde a ajuns la termenul francez maison (casa) si la menaj. Apoi de la substantivul latin manus (mana) s-a format in italiana maneggio (prelucrare manuala). Din franceza sau italiana, aceste cuvinte au capatat, in engleza, forma verbului to manage, cu diverse intelesuri printre care si acelea de a administra, a conduce. Englezii au format apoi corespunzator substantivele manager si management.

I.1 Definitie Managementul este o functie profesionala care nseamana a conduce, ntr-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, n conformitate cu finalitatile organizatiei din care fac parte. Managementul ca practic si disciplin de studiu are o istorie ndelungat. Managementul este n primul rnd o disciplin de studiu de sine stttoare. Este o disciplin tnr ntruct organizatiile moderne au aprut n acest secol, iar managementul a aprut odat cu acestea. Rdcinile acesteia pornesc cu aproape 200 de ani n urm. Se poate spune c managementul a existat cu mult nainte ca s se vorbeasc despre el. Adam Smith, David Ricardo, John Stuart Mill si Karl Marx nu cunosteau managementul. Pentru ei economia era impersonal si obiectiv. Kenneth Boulding, exponent al clasicilor economiei sintetizeaz credina acestora astfel: Economia are a face mai degrab cu comportamentul mrfurilor dect cu comportamentul oamenilor. De asemenea Marx considera c legile impersonale ale istoriei determinau viaa. Omul este nevoit s ncerce s se adapteze. El poate cel mult s optimizeze ceea ce economia face posibil. Ultimul dintre clasicii englezi Alfred Marshall adaug managementul printre cei trei factori de productie cunoscuti: pmntul, munca si capitalul, dar nu-i acord important egal. nc de la nceput au existat dou abordri diferite ale conceptului. Prima abordare punea n centrul economiei managerul, iar cea de-a doua insista pe sarcina managerului de a face resursele productive. J. B. Say unul dintre cei mai mari economisti francezi a fost cel care a inventat cuvntul antreprenor cruia i acord rolul de a aloca resursele mai puin productive n investiii productive crend astfel bogtia. El a fost urmat de socialistii utopici n special Francois Fourier si contele de Saint-Simon. Pe vremea aceea nu existau organizatii sau instituii dezvoltate dar acestia le-au anticipat dezvoltarea si au descoperit managementul naintea aparitiei acestui concept. Au anticipat faptul c sarcina organizaiilor este si de a construi structuri sociale si au identificat sarcini manageriale. Pentru c au insistat asupra ideii c managementul este o fort distinct care poate actiona singur att ca factor de productie ct si ca lege a istoriei, Marx i-a numit utopici. Americanul Alexander Hamilton a insistat pe rolul constructiv, sistematic al managementului. Acesta a vzut n management motorul dezvoltrii economice si sociale, nu n forele

economice. Urmndu-l pe Henry Clay n Sistemul American, a schitat primul plan de dezvoltare sistematic a economiei. Primul adevrat manager a fost scotianul Robert Owen. n cadrul ntreprinderii sale textile s-a vorbit pentru prima dat despre probleme ca: productivitate si motivare, relatia muncitor-munc, muncitor-ntreprindere, muncitor-management. Odat cu Owen managementul concept abstract pn atunci devine realitate. Dar va mai trece mult timp pn ce Owen va avea succesori. Managementul ca stiin s-a conturat la nceputul secolului XX fiind astfel, o rezultant a contributiilor diferitelor curente de gndire si a experientelor practice. n jurul acestora s-au format n timp miscri si scoli de management. Cristalizarea relativ recent a acestei stiine a aprut ca o necesitate, ca un rspuns la cerintele practicii sociale.

A.Procese de management
Procesul de management poate fi definit prin ansamblul fazelor, a proceselor, prin care se determina obiectivele unitatii si ale subsistemelor ncorporate, resursele si procesele de munca necesare realizarii lor si executantii acestora, prin care se integreaza si controleaza munca personalului, folosind un complex de metode si tehnici n vederea ndreptarii ct mai eficiente a ratiunilor ce au determinat nfiintarea respectivei unitati Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economica, Bucuresti, 1995, pag. 19