1.

Organisme normalizatoare in Austria Principalele organisme normalizatoare sunt: BUKO- Comitetul Federal al profesiilor liberale in Austria (Comitetul Federal) Asociatia isi are sediul la Viena Are drept scop conservarea si promovarea intereselor comune si civile ale celorlalti membri ai profesiilor liberale in Austria, in special: reprezentarea generala a profesiilor liberale in Austria si promovarea acestora la Institutiile de stat, Guverne,etc. reprezentarea profesiilor liberale la nivel international cooperarea cu alte organizatii care reprezinta profesiile liberale promoveaza performanta profesiilor liberale in cadrul Comunitatilor Europene - Membrii Comitetului Federal: Camera austriaca a farmacistilor Asociatia austriaca medicala Camera federala a arhitectilor si a inginerilor Asociatia austriaca Dental Camera austriaca a notarilor Camera austriaca de consilieri de brevete Camera austriaca a Baroului Camera austriaca a medicilor veterinari Consiliul de administratie

Membrii au dreptul,in special: sa fie promovati si orientati in afacerile lor de catre Comitetul Federal comitetul instituit de catre institutiile federale sa functioneze in conformitate cu politicile aplicabile sa-si exercite drepturile de vot la Adunarile Generale

Membrii sunt, in special, obligati sa: promoveze scopurile si interesele Comitetului Federal dispozitiile si deciziile din statutul institutiilor sa fie conforme cu Comitetul Federal sa plateasca cotizatia de membru pentru a acoperi costurile Comitetului Federal

- Institutii ale Comitetului Federal: Adunarea Generala Consiliul Biroul Presedintele

Auditorii Curtea de Arbitraj

IWP-Institutul austriac al Contabililor Publici Autorizati Este o asociatie voluntara a auditorilor in Austria Are sediul la Casa de Industrie de la Platz Schwarzenberg In prezent, are aproximativ 600 de membrii Are drept scop promovarea intereselor auditorilor si alinierea membrilor la standarde profesionale de contabilitate IWP a avut un rol important in dezvoltarea sistemului de calitate ( intre 1999 si 2008 membrii IWP au avut obligatia sa monitorizeze calitatea auditului extern)

Membrii IWP: Adunarea generala Consiliul de administratie Auditorii Comisia de Disciplina

IWP este desemnat de Ministerul de Finante sa comenteze modificarile cu privire la regulamente si legi urmand a fi avizate de Ministerul Justitiei.

PSI- Institutul austriac al Contabililor este independent politic si nu are mandat public are dreptul de a-si stabili propriile obiective

Obiective: de a sprijini si a promova interesele contabililor de a certifica, de a garanta criteriile de calitate in conformitate cu toate companiile membre suport pentru indeplinirea criteriilor de certificare punct focal pentru tinerii nostrii membrii pentru un viitor profesional

PSI este unul dintre membrii fondatori ai Consiliului consultativ pentru contabilitate si audit-Raportarea financiara austriaca si Comisia de Cenzori (AFRAC) si are rolul de a reprezenta interesele membrilor in calitate de consultant fiscal oferind consultanta de specialitate cu privire la normele nationale si internationale contabile. AFRAC a luat fiinta la cererea Ministerului de Justitie ca parte a masurilor ce au condus la cresterea increderii in economia austriaca denumindu-l Consiliul consultativ pentru contabilitate si audit. WKO- Camera de comert a Austriei

Camera austriaca reprezinta interesele companiilor austriece (400000 companii membre) si promoveaza o politica orientata spre viitor urmarind scutirea impozitelor, reducerea birocratiei, subventii. Camera de comert sprijina economia printr-o varietate de servicii de la ocuparea fortei de munca pana la informatii vamale. Organizatiilor de comert (profesionisti, grupuri profesionale si asociatii comerciale) sunt finantate din taxele de baza. Fiecare membru al Camerei de Comert trebuie sa plateasca cel putin o data pe an taxa de baza. Alocarea de baza este stabilita de adunarea grupului de experti.

HVS- Federatia de Asigurari Sociale Autoritatea austriaca de Asigurari Sociale este reglementata de Guvernul Federal.

AEQ- Comitetul de lucru pentru Auditul Extern de Calitate Autoritatea competenta ,in prima instanta, a comisiei de lucru pentru audituri de calitate externe. Aceast autoritate este formata din apte membri i membri supleani, dintre care patru ai Camerei austriece si trei administratori ai Asociatiei austriece.

2. Cadrul contabil general austriac. Reglementari. In special, orice regula de contabilitate are la baza o lege, un act, etc. Istoria Actului de Raportare Financiara este un exemplu al modului in care procesul tinde sa lucreze. Ministerul Justitiei a infiintat o comisie care a formulat propuneri pentru un nou regulament . In afara de oficialii Ministerului , comisia a fost alcatuita din reprezentanti ai mediului de afaceri Camera de Comert, membrii voluntari-Asociatia de organizare a angajatilor din industrie, Asociatia austriaca a sindicatelor precum si Camera austriaca a Contabililor Publici si experti din universitati. Ei au format grupuri de interese, grupuri ce au fost implicate in procesul de pregatire a regulilor/normelor contabile. Dupa 5 ani a fost facut public primul proiect/regulament contabil. La scurt timp dupa acesta, aceleasi grupuri au revizuit procesul constitutional al Legii de Raportare Financiara, activitate ce a durat aproximativ 2 ani.(s-au analizat mai multe zone sensibile , una dintre aceste zone fiind , determinarea pragurilor de marime pentru societatile supuse unor norme mai stricte de raportare) Inainte de 1989 au existat cateva reguli cu privire la Bursa de Valori care necesitau prezentarea unor informatii suplimentare. In prezent Legea Bursei de Valori include reguli specifice cu privire la admiterea si continutul rapoartelor intermediare , urmand

Directivele Europene. In plus , exista reguli speciale privind publicarea Situatiilor Financiare. Camera austriaca a Contabililor Publici reprezinta interesele tuturor contabililor publici si publica opinii cu privire la reglementarile financiare. Institutul austriac al Contabililor Publici (IWP) este al doilea organism ce publica opinii privind reglementarile financiare. Aproximativ 80-90 % din contabilii publici autorizati apartin acestui institut. Opiniile publicate de aceste organisme nu sunt obligatorii dar, au un impact major asupra profesiilor liberale din moment ce , implicit, orice abatere de la aceste opinii necesita o explicatie sau o justificare. Primele reglementari contabile au fost adoptate in anul 1863. Acestea au fost prevazute in Codul Comercial General si cuprind unele reguli /norme privind inventarierea , contabilizarea datelor si pregatirea bilantului .Normele privind distribuirea profitului au fost adoptate in 1899. Regulile contabile au la baza prevederi ale urmatoarelor legi: Legea germana a Valorilor Corporatiilor din 1937, intrata in vigoare ,in Austria, in anul 1938. Legea impozitului pe venit din 1988 care include reglementari contabile de fond , normele de evaluare particularizate aflate in conflict cu reglementarile financiare contabile. Aceste reglementari sunt baza altor impozite privind castigul , cum ar fi impozitul pe profit. Legea federala a Procedurilor fiscale din 1980 include, printre alte reguli, cerintele formale contabile. Legea de raportare financiara , modificata in Codul Comercial , pentru detalierea normelor contabile care sunt in linie cu Directivele Europene.

Pentru societatile austriece, au avut loc urmatoarele modificari: Norme mai stricte de evaluare si mai putine optiuni privind evaluarea ; Mai multe note detaliate si cerinte de publicare pentru corporatii; Pregatirea pentru consolidarea declaratiilor. ( efective de la 1994)

3. Surse de drept Principala influenta asupra raportarilor financiare contabile din Austria a avut-o legea federala ( in sec.18). Au adoptat Ordonanta de Comert din Franta din 1673. Obiectivul principal era acela de a proteja creditorii impotriva fraudarii de catre proprietarii firmelor. In consecinta, aceasta regula a fost introdusa in Codul Penal.

Codul Comercial General a fost urmat in 1938 de Codul Comercial German din 1897 dupa ce Austria s-a alaturat Germaniei. Cu unele revizuiri, codul este inca in vigoare. Codul Comercial General include 10 sectiuni privind activitatea contabila, tinerea inventarului si evaluare intr-un mod general; normele detaliate se deduc din principiile normelor de contabilitate adecvate. Toate intreprinderile (exceptie facand cele mici) au urmat aceste norme. Regulile contabile au fost influentate de Actul Valorilor Corporatiilor. Actul Valorilor Corporatiilor Germane din 1937 a intrat in vigoare in Austria in 1938. Schimbarile majore au avut loc in 1990 privind Actul de Raportare Financiara care a intrat in vigoare in 1992. O importanta majora o au a-4a si a-7a directiva. Austria a fost nerabdatoare sa urmeze aceste tendinte din mai multe motive. Ea dorea sa vada o comparabilitate internationala intre raportarile financiare, pentru ca, principalii parteneri comerciali sunt membrii ai U.E. si pentru ca participarea la pietele internationale de capital necesita comparabilitatea informatiilor. Actul de raportare financiara a fost modificat in Codul Comercial pentru a detalia normele contabile, care, cu mici exceptii, sunt in linie cu Directivele Europene. Dupa ce Austria a devenit membra a U.E. in 1995 ,U.E.,in 1996 ,a eliminat neconcordantele ramase din Directivele Europene. In adaugarea acestui fapt, aceasta a facut multe alte amendamente la Codul Comercial. De atunci s-au facut mai multe modificari minore. Cea mai recenta tendinta este internationalizarea rapoartelor financiare in Austria. Incepand cu 1995, cateva companii mari au inceput sa publice situatii/declaratii financiare consolidate sau reconcilierea IAS sau US GAAP in plus la situatii, in conformitate cu legislatia Austriei. 4. Profesia contabila Camera austriaca a Contabililor Publici, care reprezinta interesele tuturor contabililor publici, publica opinii cu privire la reglementarea financiara. Un al doilea corp ce se ocupa de publicarea acestor opinii este Institutul austriac al Contabililor Publici (IWP). Aproximativ 80-90% din contabilii publici autorizati apartin acestui institut. Un contabil care se indeparteaza de la avizul Camerei austriece a Contabililor Publici poate fi tras la raspundere profesionala. Institutul austriac al Contabililor Publici Autorizati (IWP) este o asociaie voluntar a auditorilor n Austria. In prezent acesta numara aproximativ 600 de membri. Scopul asociatiei este de a promova interesele auditorilor austriaci i alinierea membrilor la standardele profesionale de contabilitate . IWP are un rol esenial n dezvoltarea sistemului de calitate .

* ntre 1999 i 2008 membrii IWP au constat obligatia de a monitoriza calitatea auditului extern. * Odat cu adoptarea legii finale a calitii , auditul extern a fost consacrat de Legea de Asigurare a Calitii. Cu ajutorul Jurnalului IWP membrii camerei sunt informai cu privire la evoluiile curente. 5.Principii contabile in Austria

HGB 195 defineste continutul situatiilor financiare pentru toate formele legale, astfel
situatiile financiare: trebuie sa fie conforme cu principiile trebuie sa fie clare in prezentare si bine formulate trebuie sa transmita proprietarilor o imagine fidela si corecta a activelor firmei, datoriilor si castigurilor

Conform HGB 222, alin.2, societatile sunt supuse la o declaratie generala de obiective mai specifice, si anume: situatiile financiare trebuie sa transmita o imagine fidela si corecta a activelor firmei si pasivelor, precum si pozitia financiara si castigurile. In cazul in care nu reuseste sa fie in circumstantele specifice, informatiile suplimentare necesare trebuie sa se regaseasca in notele explicative.

Imaginea fidela si reala este extinsa la pozitia financiara a firmei, fapt ce a condus pe unii sa sugereze ca o declaratie a fluxurilor de numerar, chiar daca nu explicit necesara-ar trebui sa fie furnizata in notele explicative la conturi. Cu toate acestea, intocmirea fluxului de numerar nu este impusa prin lege.

HGB 222, alin.2 aduce si un raspuns la problema rezolvarii obiectivelor contradictorii.

Daca aplicarea unei norme specifice, in anumite conditii, conduce la o imagine care nu este adevarata si corecta, acestea trebuie sa se regaseasca in balante si in conturile de profit si pierderi cu precizarea de date suplimentare la notele explicative.

HGB 196, alin.1 prevede ca toate activele, provizioanele, datoriile, angajamentele,

cheltuielile si veniturile trebuie sa fie prezentate, cu exceptia cazului in care se aplica reguli specifice. Acest lucru implica faptul ca ori de cate ori un astfel de element este recunoscut ca un activ sau pasiv al firmei acesta trebuie sa fie inregistrat: nu sunt admise exceptii.

Cu toate ca HGB 196, alin.1 nu contine norme specifice pentru recunoasterea unui astfel de element, totusi problema se va rezolva prin recurgerea la principiile de contabilitate corespunzatoare. Criterii de recunoastere a unui activ sunt: comercializarea elementului ca atare, fie direct, fie la modul general. n forma de substanta n care elementul se poate distinge de alte elemente, i nu este doar o parte a fondului comercial.

Curtea Federala Administrativa, care este cea mai inalta instanta privind legislaia fiscala, definete un activ ca un bun care poate fi evaluat individual n afaceri. (a se vedea Doralt i Ruppe, 1998, p.79). Desi este inca o problema deschisa daca recunoasterea la intocmirea situatiilor financiare se comformeaza cu reglementarile impozitului pe venit, sau daca recunoasterea in scopuri fiscale este mai cuprinzatoare, opinia generala este ca eventualele diferente sunt mici (Doralt, 1992, p.134; Nowotny, 1992, p.64). Criteriile pentru o datorie sunt diferite de cele pentru active. Acestea sunt: obligatia firmei care conduce la un cost economic. n forma de substanta n care elementul se poate distinge de alte elemente, i nu este doar o parte a fondului comercial. masurabilitatea taxei economice.

Obligatiile sunt clasificate ca si conturi de platit sau provizioane, in functie de gradul de incertitudine a incidentei acestora sau de suma. Aceste criterii de recunoastere sunt oarecum diferite de cele definite in Standardele Internationale de Contabilitate. Criteriile de recunoastere a activelor sunt relativ mai stricte, astfel ca elementele ar putea fi calificate mai putin ca active, in conformitate cu legislatia austriaca, in comparatie cu IAS. Pe de alta parte, criteriile sunt mai putin stricte decat cele in conformitate cu IAS, care implica faptul ca, in Austria, mai multe elemente sunt clasificate drept datorii. Conform HGB 198, exhaustivitatea include, de asemenea, angajamente. Recunoasterea unui activ sau pasiv impune ca acesta sa fie atribuit firmei. In general, acest lucru depinde de drepturile firmei care detine activul. Daca acestea sunt economic similare cu drepturile normale de proprietate legala, activul este recunoscut. Criteriile aplicabile sunt: cine suporta efectiv riscurile, cine poate folosi elementul, cine beneficiaza de acesta si poate desemna sau retrage dreptul de proprietate juridica asupra elementului.

Pot fi aplicate si alte criterii speciale pentru anumite tranzactii. In toate cazurile dreptul de proprietate prevaleaza. Exemple tipice: elementele fiduciare sunt recunoscute de catre proprietar si nu prin mandatar; stocurile in custodie nu sunt contabilizate pana cand achizitionarea sau vanzarea nu a avut loc. In general, proprietatea economica nu este transferata mai devreme. Acordurile comerciale fac distinctie intre vanzarea de creante, cu sau fara transferul riscurilor legate de creante indoielnice. Cu toate acestea, ambele acorduri contractuale sunt contabilizate in mod similar: creantele sunt inregistrate separat. In cazul creantelor indoielnice firma poate constitui un provizion.(Dorald, 1992, p.352)

6.Provizioane Provizioanele sunt constituite pentru posibile pierderi viitoare si taxe care au aparut in cursul exercitiului financiar si vor aparea cu certitudine sau sunt probabile la data bilantului, dar sunt nedeterminate in ceea ce priveste incidenta lor reala si/sau suma in cauza. Obligatia de a transfera beneficii economice pot aparea din cerintele legale sau contractuale sau ca urmare a unui diferend. Provizioanele sunt constituite pentru datorii viitoare ca urmare a unor evenimente trecute si pentru pierderile iminente rezultate din derularea unor contracte oneroase. Provizioanele difer de datoriile i veniturile nregistrate n avans datorita incertitudinii incidenei acestora sau datorita sumei. Recunoaterea ca un pasiv sau venit amnat necesit certitudine rezonabil i suma pierderii. Provizioanele difera de rezervele constituite pentru profitul nedistribuit in sensul ca acestea anticipeaza obligatii de plata. In cazurile in care provizioanele pentru cheltuieli nu sunt posibile toate provizioanele pot fi pastrate doar prin transferul acestora la o rezerva. Un provizion poate fi inregistrat la momentul in care obligatia de plata sau taxa apare sau atunci cand aceasta survine mai devreme. Acest provizion ar trebui sa se stinga cand motivul existentei sale inceteaza sa se aplice. Gradul de incertitudine cu privire la apariia unei pierderi contingente, necesar pentru recunoaterea unui provizion, nu este specificat n Codul Comercial. Categoric, orice probabilitate mai mare de 50 % va conduce la o recunoatere. Cu toate acestea, o posibila pierdere a carei probabilitate de producere este apreciabila, va fi suficienta. Este o chestiune de apreciere. In cazul in care probabilitatea ca o pierdere se va produce este redusa, atunci provizionul nu este inregistrat, dar trebuie prezentat ca o garantie de orice tip la sfarsitul situatiilor financiare si explicate prin note.(HGB 199) HGB 198, parag.8 include o list non-exhaustiv de trei categorii:

provizioane pentru plati compensatorii provizioane pentru pensii i alte prestaii similare obligaii constructive, dreptul la concediu, beneficiile jubiliare i riscuri de responsabilitate produse.

Aceast list include cazuri importante, dar aceasta nu este exhaustiv. Alte cazuri trebuie s fie judecate n raport cu principiile de contabilitate corespunztoare. De exemplu, formatul bilanului cere prezentarea separat a dispoziiilor fiscale (HGB 224, alin 3). Dei acest lucru nu este menionat explicit ca o norm juridic, provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor (cu excepia cazului n care valoarea activelor ar deveni astfel negativa). n plus fa de aceste cazuri, un provizion poate fi recunoscut ca o cheltuiala determinabila in viitor, fr nici o obligaie fa de o alt parte (HGB 198, para.8 nr.2). Acestea ar trebui s se refere la ultimii ani financiari i trebuie s fie efectuate cu certitudine sau probabilitate. n cazul n care normele de evidenta financiara i de contabilitate (GOB) impun o astfel de dispozie , un provizion, cheltuiala ar trebui s fie recunoscuta. Aceast regul a intrat n vigoare numai n 1996, i nu exist nc o dezbatere asupra provizioanelor unde cheltuiala ar trebui s fie recunoscuta n funcie de acest lucru. Unii susin c astfel de prevederi nu sunt niciodat parte din normele de evidenta financiara i de contabilitate (GOB), altele se refer la o regul similar germana (Geist 1997, p.1600). O excepie de la cerina generala de recunoatere a provizioanelor este c, nici o dispozitie nu trebuie efectuata n cazul n care suma nu este materiala. (HGB 198, para.8 nr 3). Pentru scopuri fiscale EStG 9, alin.1 limiteaz recunoaterea exclusiv a patru tipuri de dispoziii/provizioane: asigurarea de plati compensatorii; provizioane pentru pensii; provizioane pentru pierderi incerte; provizioane pentru pierderile asteptate de la tranzactiile rezultate din contracte oneroase.

Provizioanele recunoscute n conturile financiare pentru alte motive nu scad veniturile impozabile. n special, provizioanele pentru acoperirea unor cheltuieli fr nici o obligaie fa de o alt parte nu sunt admisibile. n plus, provizioanele pot fi constituite numai daca exista o corecta argumentare a aparitiei unei viitoare datorii si aceasta poate fi determinata individual, adic atunci cnd este vorba de prevederi forfetare, cum ar fi rspunderea pentru produse, garanii i costurile de asigurare efectuate de firma (EStG 9, alin 3). Acest regulament fiscal poate avea un efect negativ asupra firmelor din dorina de a constitui provizioane n situaiile financiare, deoarece, atunci cnd nu sunt deductibile, firma i asum ,ca pierdere ,dobnda datorat pentru plata taxei avansate. Evaluarea provizioanelor este, n general, reglementat n HGB 211, alin.1 ,ca suma care este necesar n conformitate cu o hotrre de afaceri. Baza de calcul este suma anticipata a fi rambursata, lund n

considerare partile implicate. Gradul de incertitudine al sumei pierderii viitoare poate varia de la cele foarte sigure (de exemplu: provizioane pentru taxe fiscale, sau provizioanele destul de uzuale pentru dreptul la concediu), la foarte incerte (de exemplu, litigii n curs). Valoarea acestora afecteaza bilanul contabil (lund n considerare informaiile disponibile ulterior). Este mult mai dificil s se estimeze obligatia in anumite eventualiti rare (litigii majore). Aici, HGB 211, alin.1,arata, n mod explicit, c principiul prudenei trebuie respectat n evaluare. Acest lucru este de obicei neles ca o valoare suficient de mare pentru a acoperi aproximativ 80 -90% din rezultate posibile. Provizioanele pentru pierderi din tranzacii n ateptare, iminente, care decurg din contractele oneroase urmeaza aceleai principii. Tranzaciile de achiziii, de exemplu, necesit o dispoziie/un provizion n cazul n care deprecierea se produce ca urmare a achizitiei in timpul unei pieti in cadere. Tranzaciile de vnzare necesit constituirea unui provizion n cazul n care cheltuielile viitoare estimate, care urmeaz s fie suportate, depesc preul de vnzare. Alte probleme deosebite n ceea ce privete evaluarea pot aprea cu meninerea locului de munc i contractele de leasing din cauza incertitudinii inerente n ceea ce privesc veniturile care pot fi atribute la cheltuielile de contract. De obicei, se presupune c beneficiile viitoare i costurile sunt n echilibru. Astfel, recunoaterea unui provizion necesit o fundamentare a relaiei de baz, care este interpretat n mod restrictiv.Prin urmare, doar, n cazul unei eventuale blocari sau ocazii similare este necesara constituirea unui provizion. Dac un provizion include activiti de producie ale firmei (n special provizioane pentru cheltuieli), este o ntrebare deschis ,dac costurile integrale sau variabile sunt corespunzatoare. Se aplic norme speciale de evaluare pentru constituirea provizioanelor pentru pensii(actuale i promise in viitor), i obligatii similare (de exemplu: bonusuri de loialitate, ocazii speciale, rente viagere).