TEORIA TROFOBLASTICA A CANCERULUI PARTEA I In 1902, profesorul de embriologie, John Beard de la Universitatea din Edinburg, Scotia, sustinea intr-un

studiu ca nu exista diferente intre celulele canceroase maligne si anumite tipuri de celule pre-embrionare normale de la debutul sarcinii, numite celule trofoblastice. Dupa cercetari extinse, dr. Beard a ajuns la concluzia ca celulele canceroase si cele trofoblastice sunt identice. De aceea teoria lui este denumita teoria trofoblasica a cancerului. Celulele trofoblastice au toate caracteristicile celulelor canceroase. Ele sunt identice. Pana acum s-au descoperit peste 100 de asemanari intre ele si nicio deosebire. La statutul celular trofoblastic se ajunge in urma unei reactii in lant, incepand cu celula de inceput a embrionului, celula totipotenta a vietii (total cell life) care poarta in ea toate caracteristicile organismului final si poate evolua in orice tesut sau organ, ori in embrionul complet. In organismul nostru exista in jur de 250 de tipuri de celule, dintre care cele mai simple sunt celulele trofoblastice (ale placentei si ale cordonului ombilical), iar cele mai complete sunt celulele vietii (celule stem totipotente) ovogoniile si spermogoniile din care deriva ovulele si spermatozoizii. 80% dintre aceste celule germinative ale vietii se afla in ovare si testicole, ca rezervor genetic pentru urmasi, iar 20% sunt raspandite in tot organismul pentru regenerarea si vindecarea tesuturilor.

Hormonul estrogen are un efect cunoscut asupra tesuturilor vii. Desi este considerat hormon feminin, el este comun ambelor sexe si are multe functii vitale. Cand organismul este afectat de traumatisme fizice, psihice, substante chimice sau boli, organismul produce estrogen in cantitati mari ca stimulator al vindecarii. In contact cu estrogenul, celulele germinative ale vietii produc trofoblast, respectiv placenta si cordon ombilical in procesul sarcinii iar in afara sarcinii, in procesele de vindecare, produc cancer. Cand se formeaza cancerul, organismul se apara inconjurandu-l cu celule sanatoase, iar ce rezulta este o masa de tesut (o tumora) format dintr-un amalgam de celule trofoblastice si celule ale tesutului inconjurator, ceea ce a dus la concluzia eronata ca exista diferite tipuri de cancer (savant denumite, clasificate si stadializate). Insa tumorile difera doar daca sunt benigne. Aspectul lor este dat de celulele necanceroase. Asa se intampla si cu tumorile canceroase in stadiile incipiente, insa cu cat devin mai maligne, cu atat seamana mai bine intre ele si incep sa manifeste caracteristicile trofoblastului uterin. Astfel, cel mai pur si de aceea cel mai malign tip de cancer este corioncarcinomul care este alcatuit numai din celule trofoblastice, deoarece sunt de aceeasi natura, asa cum a probat John Beard acum 100 de ani. APARAREA ORGANISMULUI Ca sa invingem cancerul, trebuie sa vedem cum il invinge Natura,

cum apara natura organismul nostru si cum controleaza numarul de trofoblaste. Sangele tuturor animalelor contine miliarde de celule albe. Una din functiile lor este sa distruga microorganismele straine si daunatoare. Ne putem gandi ca, in mod normal, ele ar trebui sa atace si celulele canceroase. Insa cancerul este trofoblast si nu este strain de organism, ba chiar este un element esential al vietii, incat Natura i-a dat un mecanism de evitare a celulelor albe. Trofoblastul este acoperit cu un invelis de proteine incarcat electronegativ. Celulele albe sunt si ele incarcate tot electronegativ. Sarcinile de acelasi semn se resping si trofoblastul este astfel bine protejat. O parte a solutiei se afla la nivelul pancreasului, care secreta o enzima numita tripsina. Daca ajunge la trofoblast in cantitate suficienta, tripsina digera proteinele si expune celula canceroasa atacului celulelor albe. In timpul sarcinii, trofoblastul se extinde pana in sapatamana a 8a. Apoi, fara un motiv aparent, se opreste din proliferare si invazivitate. Explicatia consta in faptul ca stoparea extinderii trofoblastului coincide perfect cu debutul functionarii pancreasului fatului, desi el inca nu are digestie. E semnificativ ca in partea superioara a intestinului, acolo unde comunica cu pancreasul, cancerul nu apare aproape niciodata. Diabeticii, carora pancreasul nu le functioneaza bine, sunt de 3 ori mai expusi la cancer. Aceste fapte pot fi insfarsit explicate acum prin teoria trofoblastica a cancerului.

Dar ce se intampla cand pancreasul este slabit, sau ritmul proliferarii celulelor canceroase este prea mare pentru ca tripsina sa le faca fata? Natura a prevazut un mecanism de rezerva, o a doua linie de aparare a organismului. O substanta unica, numita vitamina B17 (amigdalina care este cunoscuta si studiata de peste 100 de ani), ce otraveste celula maligna, dar le hraneste pe cele sanatoase. Ea se gaseste in alimentele naturale bogate in nitriloside. Ea a fost extrasa in forma pura de catre dr. Krebs Jr. pentru tratarea cancerului cu denumirea de Laetril. Molecula de vitamina B17 contine 2 unitati de zahar, una de benzaldehida si una de cianura, legate puternic intre ele. O doza mare de cianura este fatala, dar in aceasta stare naturala, otrava este complet inerta chimic si nu are niciun efect asupra tesuturilor vii. O singura substanta poate sparge molecula vitaminei B17 si elibera cianura: enzima beta-glucozidaza. Cand B17 intra in contact cu enzima, este eliberata nu numai cianura, ci si bezaldehida, care si ea este foarte toxica. Impreuna, cele doua sunt de 100 de ori mai otravitoare decat fiecare in parte. Enzima beta-glucozidaza nu se acumuleaza periculos nicaieri in organism, decat in apropierea celulelor canceroase, unde e prezenta mereu in cantitati mari. Vitamina B17 este descompusa langa celula canceroasa si devine otravitoare exclusiv pentru ea. Dar mai exista o enzima importanta, rodanaza, enzima protectoare. Aceasta descompune cianura in substante benefice pentru sanatate. Aceasta enzima abunda in tot organismul, cu exceptia celulei canceroase, care nu este protejata.

Asadar, avem un proces biochimic ce distruge celulele canceroase, protejand si sustinand celulele sanatoase. E un mecanism complex si perfect al Naturii, care nu poate fi doar un accident. In prezent se speculeaza mult cu privire la carcinogeni, substante care ar produce cancer. Auzim ca fumatul sau expunerea prelungita la soare, aditivii alimentari sau chiar virusuri pot provoca cancer. Insa adevaratul motiv este carenta unei vitamine si a unei enzime. Carcinogenii sunt doar factorii declansatori. Orice factor care afecteaza sau streseaza indelung organismul cum ar fi traumele fizice, psihice, substante chimice, toxine organice proprii, boli etc., poate declansa secretia de estrogen in cantitati mari, ca stimulator al vindecarii, precum si o cantitate crescuta de glucoza in sange. Daca procesul nu este tinut sub control din cauza carentelor din organism, se produce cancer. La suprafata lor, celulele canceroase prezinta un mare numar de receptori de estrogen si de glucoza. Deci, substantele cancerigene nu provoaca ele insele cancerul, ci prin lezarea ori intoxicarea tesutului, provoaca secretia masiva de estrogen ca reactie de vindecare. Substantele cancerigene determina doar locul in care va aparea cancerul. TEORIA TROFOBLASTICA A CANCERULUI PARTEA A II-A Aceasta boala apare numai daca metabolismul energetic sau digestiv ori de alt fel sufera o trauma sau o degenerare cronica provenita din intoxicare, astfel incat el nu are puterea de a tine sub control proliferarea trofoblastica

Desigur, natura nu lupta impotriva cancerului doar prin pancreas si vitamina B17. Sunt implicate si alte enzime si vitamine, oxigenarea sangelui, nivelul pH-ului, chiar si temperatura corpului. Insa vitamina B17 pare a fi cel mai activ si eficient dintre acesti factori, dar niciunul nu trebuie sa fie ignorat, deoarece toate sunt rotite ale aceluiasi mecanism natural. Nu este insa necesar ca omul sa cunoasca toate detaliile teoriei pentru a o aplica cu succes in practica. El trebuie doar sa consume alimente bogate in toate vitaminele si mineralele si sa minimizeze solicitarile organismului. Eficienta vit B17 impotriva cancerului a fost dovedita in laborator fara urma de indoiala. Dr. Dean Burk de la Institutul National de Oncologie al SUA a raportat dupa teste pe tesut animal, ca B17 nu ataca celulele sanatoase, dar produce cianura si benzaldehida in contact cu celulele canceroase, care n-au nicio sansa de supravietuire: Cand adaugam B17 pe o cultura de celule canceroase, se vede la miscroscop cum acestea mor ca mustele. B17 nu ataca celulele normale. Mai corect ar fi sa spunem ca e inofensiva ca oricare alta substanta, dar pana si apa si oxigenul pot fi fatale in cantitati exagerate. Se pare ca a existat un om care a decedat dupa ce a mancat o cana de seminte de mar. Cazul nu a fost confirmat, dar daca ar fi veridic, daca omul ar fi mancat si merele, ar fi inghitit destule enzime cat sa anuleze efectul semintelor. Ar fi insemnat sa manance cateva lazi cu mere, lucru imposibil. Natura are o limita: ea nu poate anticipa excesele omului, ci le-a lasat pe seama lui. O regula simpla: sa nu

se manance mai multe seminte decat s-ar afla intr-o cantitate rezonabila de fructe. Variantele de laborator ale vit B17 ofera insa mai putine motive de ingrijorare. Manualele farmaceutice descriu de 100 de ani aceasta substanta ca absolut netoxica. Dupa un secol de utilizare in toata lumea, nu s-a raportat niciun efect secundar mortal sau de imbolnavire grava. Intr-un test pe cobai s-a folosit o cantitate de 70 de ori mai mare decat cea administrata unui om. Singurele efecte au fost o pofta mai mare de mancare, castig in greutate si sanatate mai buna, adica efectul normal al unei vitamine. Aspirina e de 20 de ori mai toxica decat cantitatea echivalenta de vit B17. Dr. Burk a demonstrat ca vit B17 e mai putin toxica si decat zaharul. VITAMINA B17 CONTROLEAZA SAU NU EVOLUTIA CANCERULUI LA OM? EXISTA DOVEZI STATISTICE? Opozitia medicinei oficiale se bazeaza pe un raport din 1953 al Comisiei Oncologice a Asociatiei Medicilor din California: Nu s-au observat dovezi suficiente care sa probeze efectul citotoxic al vit B17 asupra celulei canceroase. Pe baza acestui raport, agentiile guvernamentale au declarat repede ca fiind ilegale transportul, prescrierea sau recomandarea vit B17. Raportul insa a fost facut de 2 medici (McDonald si Garland) care nu au lucrat cu vit B17, iar competenta si probitatea lor este indoielnica daca au putut sustine ineptiile stiintifice ca 24 de tigari pe zi sunt inofensive si ca un pachet de tigari pe zi tine cancerul pulmonar departe. In plus, au falsificat grosolan rezultatele experimentelor stiintifice cu vit B17 si au ascuns importante dovezi pozitive. Pentru a se

obtine efecte concrete, se folosesc doze de 2-3 grame per injectie, iar primele semne de ameliorare se vad dupa 30-40 de grame. In experimente, comisia a folosit 2 grame impartite in 12 injectii. Ce dovezi sustin totusi eficienta vit B17? Sanatatea eschimosilor, a hunzilor si a altor popoare care mananca in mod curent seminte bogate in vit B17 e o dovada statistica a eficacitatii de aproape 100% a vit B17 asupra cancerului. Acest lucru este indubitabil in privinta preventiei. Dar daca cancerul este deja prezent in organism? Poate vit B17 sa vindece un om deja bolnav? Raspunsul este DA daca boala este depistata la timp si daca pacientul nu este prea devastat de radiatii si chimioterapie. Din pacate, multi pacienti iau B17 in stadii prea avansate ale bolii, cand medicina clasica i-a declarat fara scapare, dupa ce li s-a spus ca mai au de trait cateva sapatamani sau luni. Abia atunci incearca vit B17 ca ultima sansa. Daca mor, sunt trecuti pe lista de esecuri a vit B17. Or, in acest stadiu al bolii, orice caz salvat este o victorie, deoarece de la un punct incolo, distrugerile provocate de bolile degenerative sunt ireparabile. Vitamina B17 poate distruge tumora, si totusi omul sa moara, dar din cauza distrugerii organelor vitale. Dar chiar si asa, numarul pacientilor terminali salvati este impresionant. Arhivele medicale consemneaza mii de cazuri. Societatea Americana de Oncologie a insinuat ca pacientii vindecati de vit B17 erau doar ipohondri si nici nu sufereau de cancer. Dar fisele medicale arata contrariul.

Pana in 1984 au aparut peste 26 de articole in reviste de specialitate, scrise de medici renumiti, care au experimentat vit B17 cu pacientii lor si au concluzionat ca este sigur si eficient in tratarea cancerului. Medicina clasica ar vrea sa credem ca acestea sunt concluziile unor sarlatani, insa medicii care au experimentat si au scris sunt somitati din peste 20 de tari, recunoscute in lumea stiintifica si medicala. Acesti specialisti au raportat o serie de efecte secundare importante, printre care scaderea imediata a tensiunii arteriale, pofta de mancare, cresterea nivelului de hemoglobina si a numarului de hematii din sange si, cel mai important, diminuarea durerii fara calmante. Chiar daca pacientul a inceput prea tarziu tratamentul cu vit B17, acest ultim efect este o mare binecuvantare.