Norma juridic

Norma juridic ca element constitutiv al dreptului este o regul de conduit, instituit de puterea public sau recunoscut de aceasta, a crei respectare este asigurat la nevoie prin fora coercitiva a statului.Normele nu reprezinta constatarea unei stri de fapt, ci prefigureay un comportament viitor.De aceea, se spune c ele prospective si teleologice.Prospective intruct contureaz modul de desfaurare al unei aciuni viitoare, iar teleologice, pentru c au la baz un anumit scop, o anumita concepie despre reusita unei aciuni. Prin intermediul normelor juridice se ordoneaz si reglemeteaz in forme specifice dreptului relaiile interumane, in conformitate cu aceste valori. Se poate spune c norma juridic este elementul constitutiv al dreptului , este celula de baz a acestuia, dup cum se exprima n unele lucrri.n ansamblul lor, normele juridice in vigoare alctuiesc dreptul pozitiv al societii respective.

ACIUNEA ACTELOR JURIDICE N TIMP n privina aciunii actelor normative in timp este deosebit de important stabilirea datei execte a intrrii n vigoare i a ncetrii sau ieirii in vigoare a actului normativ.Normele de drept produc efecte juridice n perioada in care sunt in vigoare.Aplicndu-se numai la fapte care se petrec n timpul ct sunt n vigoare, ele nu sunt nici retroactive, nici ultraactive, respectiv nu se aplic faptelor petrecute nainte de intrarea lor in vigoare, nici celor petrecute dup ieirea lor din vigoare.Astfel, norma de drept, fiind un comandament adresat conduitei umane, permind sau prohibnd anumite aciuni, nu se poate aplica trecutului. n privina datei intrrii in vigoare a actului normativ se are in vedere, n principiu, necesitatea aducerii lui la cunotina public a cetenilor, a organelor de stat i a altor organisme sociale, a tuturor celor chemai s-l respecte.Aceasta se face, de regula, prin publicarea actelor normative, in special a legilor si a celor emise de organele centrale de stat ntr-o publicaie oficial, cum este n ara noastr Monitorul Oficial. Statul pretinde cetenilor, sau altor persoane care se gsesc pe teritoriul su, s urmreasc legislaia rii si sa fie la curent cu dispoziiile

normative. (Statele ns nu pierd din vedere nici greutile pe care le ntmpin cetenii n cunoaterea normelor juridice, lund msuri pentru aducerea legilor la cunotina public, acordnd uneori un termen necesar pentru cunoaterea lor.) n principiu, legea produce efecte numai asupra faptelor petrecute dup intrarea ei n vigoare.Acest principiu, al neretroactivitii, i gsete explicaia n faptul c oamenii, pentru a-i coordona conduita lor cu prevederile legii, trebuie s cunoasc mai nti prevederile ei.Conform acestuia, Codul civil romn prevede c legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiv(art.1). De asemenea Codul penal prevede c legea penal se aplic infraciunilor svrite n timpul ct ea este in vigoare(art.10), ea nu se aplic faptelor care, la data cnd ele au fost svrite, nu erau prevzute ca infraciuni. Uneori se admite, totui, ca unele dispoziii normative s fie aplicate cu efect retroactiv, adic i asupra unor fapte care s-au petrecut nainte de intarea in vigoare a legii.n legislaia noastr, aceste cazuri sunt urmtoarele: a). Legea penal mai blnd; b). Prevederea expres c legea se aplic si unor fapte petrecute anterior; c).Legile interpretative a).Aplicarea retroactiv a legii penale mai blnde se explic prin aceea c odat ce legiuitorul a considerat c o anumit fapt are o periculozitate social mai redus sau c ea nu mai prezint nici un fel de pericol social, este normal ca acei care au svrit o asemenea fapta, dar nu au fost nc sancionai printr-o hotrre definitiv, s fie sancionai mai uor sau respectiv deloc. b).Uneori, aplicarea retrocativ este necesar pentru a nltura unele piedici care frneaz procesul transformrilor sociale. n aceste cazuri, legiuitorul indic n mod expres caracterul retroactiv al normelor juridice respective. c).n ceea ce privete legile interpretative, ele se aplic de la data intrrii in vigoare a legii pe care o interpreteaz, dat fiind faptul c nu aduc norme noi, ci explic doar sensul legii la care se refera, cu care fac apoi corp comun. Modalitile de stabilire a datei in vigoare a legii si altor note normative: Legea (sau alt act normativ) prevede ea nsi, ntr-un articol, de

regula final, momentul intrrii in vigoare. Aceasta se face fie prin menionarea zilei, lunii si anului intrrii n vigoare, fie prin stabilirea unui termen (numar de zile sau luni) de la data publicrii.Este forma cea mai precis si directa de stabilire a datei de nceput a aciunii actului normativ. Reglementarea, de principiu, n Constituie sau ntr-un alt act normativ special, a intrrii in vigoare a legilor sau altor acte normative.n acest sens, menionm c, Constituia Romniei n grija sa de a stabilii la nivelul legii fundamentale aceast reglementare, prevede c Legea intr in vigoare la data publicrii in Monitorul Oficial al Romniei sau la fata prevzut n textul ei. (Este o modalitate ce are avantajul preciziei datei, aceea a Monitorului Oficial, dar prezint si dezavantajul c uneori publicarea i difuzarea acestuia n timp util sunt la discreia unor instituii i organisme a cror activitate nu este ntotdeauna ireproabil.) Data intrrii in vigoare a legilor n ara naostr, dac nu este prevzut n textul legii, este data Monitorului Oficial n care a fost publicat. Pentru a nu se crea confuzii, menionm c data i numrul Monitorului Oficial n care este publicat legea, nu trebuie confundate cu data la care ea a fost adoptat n Parlament i promulgat de preedintele rii.

n actele normative, de regul, nu se stabilete durata aplicrii lor, nu se indic momentul final al ncetarii aciunii lor.Este explicabil ca atunci cnd s-a constatat

necesitatea edictrii unei legi s nu se prevad in mod exact durata ct aceasta lege va persista.Un act normativ ramne n vigoare pn cnd acesta aste abrogat printrun act normativ de acelai grad sau superior lui. Actul prin care nceteaza existena unor norme juridice se numeste abrogare. Abrogarea poate fii expres-direct, atunci cnd ntr-un act normativ se arat in mod expres ca un altul anterior sau anumite articole ale lui se abroga, sau expres-indirect, cnd legea nou se marginete sa menioneze c dispozitiile anterioare, contrare prevederilor ei, se abrog, fr a meniona in mod direct actul normativ ce se abrog (sau articolele lui). De asemenea, mai exist si abrogarea tacit sau implicit, care are loc atunci cand noul act normativ nu conine nici o prevedere expres de abrogare, dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaz i se deosebete att de mult de reglementrile din actele normative vechi, inct acestea nu se mai pot aplica, i deci, se consider c legiuitorul le-a abrogat implicit, ntruct a venit cu o nou reglementare. Trebuie facut, insa o deosebire intre abrogare si derogare. Derogarea reprezint o reglementare diferit, o abatere sau o excepie

de la reglementarea existent, pe care ins nu o abrog, ci ii ngusteaz sfera de aplicare. O alt form de ncetare a aciunii n timp a normelor juridice o constituie desuetudinea.In acest caz este vorba de acele acte normative sau reglementri, care au fost total depaite de dezvoltarea si evolutia relatiilor sociale, de schimbrile socio-economice care au avut loc in societate, de faptul c strile de lucruri ce au determinat necesitatea adoptrii acestor acte normative au ncetat sa mai existe, astfel inct actiunea lor nu-i mai are nici o justificare i nici nu mai poate fi susinut, fiind depit de noile realitai ale vieii. In toate legislatiile gsim si legi a cror aciune n timp este dinainte stabilit.Acesta este cazul legilor temporare.Atunci cnd caracterul lor este determinat de o dat fix, acestea poart denumirea de legi cu termen.Au un caracter temporar actele normative elaborate pentru anumite situaii provizorii, cum ar fi: Starea de rzboi, calamitai naturale s.a. Odat cu ncetarea acestor stri excepionale, este firesc s-si piard efectul si actele normative respective.Actele normative cu termen se elaboreaz, de regul, atunci cnd se poate prevedea cu precizie durata de timp necesar aplicrii actului normativ respectiv. ACIUNEA NORMELOR JURIDICE N SPAIU I ASUPRA PERSOANELOR n ceea ce privete actiunea normelor juridice in spaiu si asupra persoanelor, menionm c ele sunt organic legate de principiul suveranitii puterii de stat, manifestat in special sub aspectul suveranitii teritoriale si al legturii dintre stat si persoane prin cetaenie.Pe baza principiului suveranittii statului, legile i celelalte acte normative sunt obligatorii pentru cettenii statului respectiv si pentru toate organizaiile, instituiile, organismele sociale si persoanele fizice si juridice care se afl pe teritoriul su. Aciunea actelor normative n spaiu e condiionat de competena teritorial a organului de stat emitent.Astfel, in Romnia, legea i actele normative ale organelor centrale ale administraiei de stat acioneaz, in principiu, pe ntreg teritoriul statului.Prin teritoriul statului se inelege conceptul general-acceptat de teritoriu in tiina juridic si n mod special in dreptul internaional. Atunci cnd se consider necesar legea precizeaz ea nsi acest concept.Codul penal romn arat c prin "teritoriul Romniei" sau "teritoriul rii" se ntelege ntinderea de pmnt i apele cuprinse ntre frontiere, cu subsolul si spaiul aerian, precum i marea teritorial cu solul, subsolul i spaiul aerian al acesteia.De asemenea se consider ca svrit pe teritoriul rii si orice infraciune comis pe o nav sau aeronav romn(art.142 si 143). Frontierele de stat sunt inviolabile, ca i teritoriul statului, iar regimul lor juridic se stabilete prin acte interne sau prin convenii internaionale ncheiate ntre rile limitrofe. Principiul teritorialittii nu este ns absolut.Necesitatea meninerii si dezvoltrii unor relaii politice, economice, social-culturale intre state au creat , in decursul istoriei, anumite excepii de la acest principiu, i anume exceptiile extrateritorialittii, cnd in anumite conditii, pe teritoriul unui stat pot exista persoane

sau instituii ( reprezentani diplomatici, legaii, ambasade sau nave) asupra cror nu se aplic, in anumite limite, actele normative ale statului respectiv sau cnd se recunoate aplicarea legii strine, de asemenea, n anumite limite, pe teritoriul altui stat. Principalele cazuri de neaplicare a legii unei ri asupra tuturor persoanelor de pe teritoriul su sunt: imunitatea diplomatic, statutul juridic a consulilor, regimul juridic al unor categorii de strini.Imunitatea diplomatic const n exceptarea unor persoane care exercit anumite activiti diplomatice de la jurisdicia statului strin pe teritoriul statului pe care se gsesc.Odat cu apariia reprezentanelor diplomatice permanente, la inviolabilitatea persoanelor s-a adaugat inviolabilitatea domiciliului persoanei i a sediului reprezentanei respective.Imunitatea diplomatic presupune inviolabilitatea personal a reprezentanilor diplomatici si inviolabilitatea cladirilor ocupate de acetia.Agenii diplomatici sunt exceptai de la jurisdicia penal, civil i administrativ a rii de reedin.Imunitatea diplomatic se extinde i aupra corespondenei personalului diplomatic.ns, in cazul inclcrii legilor rii de reedin , reprezentatul diplomatic poate fi declarat persona non grata, lucru care atrage dupa sine expulzarea sa. O teorie referitoare la imunitatea diplomatica o constituie teoria reprezentarii, potrivit careia diplomatul, fiind reprezentatul suveranului su, iar acesta , la rndul lui, personificnd statul, cum un stat sau un suveran nu poate fi supus unei jurisdicii strine, nici reprezentatul lor nu poate fi supus unei asemenea jurisdicii.n trecut aceast teorie a fost susinut de Montesquieu, iar n epoca contemporan este susinut de doi cunoscui internaionaliti: I.Oppenheim si p.Fauchille. Teorii de acest gen au fost considerate ns ficiuni, i au fost contestate de muli autori. Referitor la situaia strinilor, n domeniul relaiilor internaionale se cunosc trei regimuri juridice: regimul national, prin care se ntelege acordarea strinilor drepturile civile de care se bucura cetenii statului respectiv; regimul special, respective acordarea pentru strini a unor drepturi prevzute n legi sau ntr-un tratat internaional, si regimul clauzei naiunii celei mai favorizate, prin care se nelege acordarea strinilor, ceteni ai altui stat, drepturi care s nu fie mai restrnse dect drepturile acordate cetenilor oricrui stat ter. n Romnia cetenii strini sau apatriyi au drepturile fundamentale ale cetenilor romni-cu excepia drepturilor politice, civile, precum si orice alte drepturi recunoscute prin lege sau prin acorduri internationale n care Romnia este parte.Astfel, Constituia Romniei prevede, n acest sens c: cetenii si apatrizii care locuiesc in Romnia se bucur de protecia general a persoanelor i a averilor, garantat de Constituie si de alte legi.Pe timpul ederii lor in Romnia strinii sunt datori s respecte legile romne. De asemenea, cetenii aflai n strintate se bucur de protecia statului romn ns trebuie s i ndeplineasc i obligaiile, adic sa se supun si legilor statului respectiv.

Cetenii prevede Constituia Romniei sunt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr privilegii i fr discriminri.(art.16.1) n cocluzie, studierea i cunoaterea aprofundat a principilor i modalitilor aciunii legilor i celorlalte acte normative n timp, spaiu i asupra persoanelor au o nsemntate deosebit pentru asigurarea unitii i concordanei dretului dintr-o ar n multitudinea iyvoarelor sale, pentru reyolvarea conflictelor ce pot aprea cu ocazia aplicrii sale ntre diferite acte normative, n spiritul legalitii si justiiei.