Scrie un eseu în care să demonstrezi că o poezie studiată (din literatura română interbelică) aparţine tradiţionalismului.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire." Ovid. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale". IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană"3. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de

de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală. cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor. Bacovia. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc. sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. degradarea. dar şi ideea de spaţiu privilegiat. Fanache. fie „loc al sacrei perechi. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv. unde dintotdeauna. fiind marcată de semnele senectuţii. devine un timp mitic. Al treilea distih deschide planul trecutului. „păienjeni. izolat. „poartă".nunta şi moartea). poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final. în poezia lui Ion Pillat. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor. prin intermediul unei metafore: „casa amintirif. sunt redate succesiv. Ruptura de utopia romantică). în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopf este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a . susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale. starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. Dar iubirea evocată. epilogul poemului. obiectivându-se. evocată (timp şi spaţiu mitic. deşi aparţine planului trăirii subiective. în opoziţie cu efeme-ritatea existenţei umane. de pe vremuri. la persoana I singular. de exemplu. Elemente de recurenţă sunt. elemente deictice spaţiale şi temporale: „acf „acolo". Compoziţional. şi lirismul subiectiv. ca şi acum.narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman. cu formă regională: „acf). existenţa naturii era eternă.„acum". prin repetabilitate. G. ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când lup-tară-n codru şi poteri şi haiduc". adjective posesive şi verbe la persoana I şi a Ii-a singular. Elementele asociate casei: „obloane". trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX). este ridicată la grad de generalitate. liber. Dacă în poezia romantică. de perfect simplu: „sos?.„atunci). accesibil numai urmaşului. Trecutul capătă o aură legendară. iubirea de „acum". fie locuinţă a strămoşilor. natura devine solidară cu omul. evocarea iubirii de „ieri a bunicilor. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. construite pe relaţia „atunci . care poate reînvia trecutul în a-mintire. „acum" . Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Cele două planuri ale poeziei. având rolul de leitmotiv al poeziei. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează. nedefinit).„acum". „pridvof. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic. „Acf este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ier? . simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane . al evocării iubirii bunicilor. Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi.

Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete. în clipa asta simţeau că-o să rămână. tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane.. şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". Rădu-lescu.". având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi. prin intermediul unei comparaţii. clipa de fericire.H. ritmul iambic. care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor. un clopot a sunat. sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea".".. dar şi simbol al fidelităţii. Eternitatea iubirii. în distihul al treisprezecelea. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. este urmată. în acelaşi timp. Nivelul fonetic şi prozodic rima împerecheată. laitmotiv al poeziei. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste.. Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. prezent . în turnul vechi din saf. numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective.Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier. respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei. .. faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" . S Meditaţia poetică. Un alt element comun celor două secvenţe poetice. Alain Gheerbrant. . însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură".. Atmosfera evocată. muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă.. dar nu şi-n faţa ta. // Te recunoşti în ele. Versul final.trecut. Dicţionar de simboluri. nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp. departe. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice .oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri. în turnul vechi din sat. i). întâlnirea bunicilor. îndrăgostiţii de altădată. se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica. „pasăre de bun augur. imaginea ochilor. Sunetul clopotului.. în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul./ De nuntă sau de moarte.". al devoţiunii. / Căci trupul tău te uită. bunica e bătrână. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! .. este simbolul berzei. peisajul selenar. de a indica epoca. dar tu nu-lpoţi uita. accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte.bunicii cu nume mitologic: Calyopi . din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină".Caliope (Kalliope). Ca într-un ritual. laitmotiv al poeziei.Sugestia mitică a numelui. ieri „ochi de peruzea". acum „ochi de ametisf. Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes.. măsura de 13-14 silabe..

„câmpia". Le Lac. fugit irrreparabile tempus. „poteră. „lac".. „Ca ieri sosi bunica. „nisipuF. verbele la imperfect („asculta". verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent. fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. „crinolină". „se urzea". folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. „ochi de ametisf şi a comparaţiei. în evocarea trecutului: „haidud. Horia Furtună).. „lună". verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. „aievea". rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. „simţeau".. „sări. mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut.nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi. „ochi de peruzea". „zăbreliră". „calci. care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad. Nivelul lexico-semantic cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". „deasupra casei ca umbre berze cad. antiteza. „berlină. se utilizează paralelismul. „plopii. Eliad.folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintiri?. verbele la perfect simplu („sosi. „uită". „te recunoşti. „lanuri de secară". de la începutul secolului XX (Francis Jammes. „şedeam"). Sburătoruîj şi moderne. . „îmbătrâniră". în special. simetria. „pridvor". în versul laitmotiv. la nivel structural. Nivelul morfosintactic timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor. „tragi). „câmpul. dar şi prin tema timpului trecător. Nivelul stilistic . „nupoţi). CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. a cadrului rural. şi vii acuma tu".

prin indicii de spaţiu (adverbul de loc cu formă regională „aci”). spaţiul natal şi reînvierea trecutului acestea fiind regăsite şi în poezia „Aci sosi pe vremuri”. Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeş în sus” apărut în 1923. reluate şi . înglobând elemente romantice. III. vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza.V97. nedefinit). Poetul debutează cu volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă ataşamentul lui faţă de simbolism. Acestea sugerează că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile. parnasiene.. 97 (demonstraţia apartenenţei unui text liric studiat la estetica direcţiei tradiţionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. deci tradiţionaliste.) şi concluzia/ sinteza. Acest volum este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului întrucât poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal. Notă! În elaborarea eseului. simboliste clasice. iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un vers” sunt volume de orientare clasică. dar şi motive autohtone. de timp (locuţiune adverbială de timp „pe vremuri”) şi forma verbală de perfect simplu („sosi”). Poezia maturităţii este reprezentată de volumele „Grădina între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile natale. Volumul „Biserica de altădată” reliefează ortodoxismul. Titlul este o sintagmă ce fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic.3 pagini în care să demonstrezi faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare. Scrie un eseu de 2 . natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul. constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă. Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman. casa părintească. argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete etc. ciclicitatea vieţii.

Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. accesibil numai urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor construite pe relaţia „atunci” – „acum”. Elementele asociate casei „obloane”. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”. Urmează o zonă narativ-epică unde se poate urmări întâlnirea bunicilor.retrăite de fiecare generaţie în parte care simte şi trăieşte asemenea predecesorilor. Bunicul aşteaptă sosirea berlinei din care coboară tânăra „în largă crinolină”. îndrăgostiţii de altădată. dar se şi accentuează ideea de spaţiu privilegiat. iar sunetul clopotului însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi. trecutul şi prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Compoziţional. iubirea „de acum” a tinerilor şi epilogul poeziei. dar trecerea . „zăvor”. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. se conturează astfel o imagine a unui loc pustiu şi părăsit. versul „Păianjeni zăbreliră şi poartă. Aceste prime versuri reprezintă un pastel în care este descrisă casa ce arată imaginea unor amintiri. degradarea elementelor survenită odată cu trecerea timpului. poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri şi un vers final având rolul de laitmotiv al poeziei. evocarea iubirii „de ieri” a bunicilor. simbol al trecerii timpului şi laitmotivul din versul final. şi zăvor” şi personificarea „îmbătrâniră plopii” sugerează trecerea timpului. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Cele două planuri. izolat. însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane – nunta şi moartea. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei şi a elocinţei în mitologia greacă). Totul se desfăşoară respectând un ceremonial. „poartă”. Aceştia par că vor să conserve momentele. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. Elemente de recurenţă sunt spre exemplu motivul clopotului. Prezenţa berlinei accentuează imaginea trecutului.

măsura de 13-14 silabe. tonalitatea elegiacă evidenţiază ideea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire. la nivel structural se utilizează paralelismul. Muzicalitatea e conferită atât de elementele prozodiei clasice – rima împerecheată. „spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. Sburătorul) şi moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes. Din punct de vedere stilistic. ieri „ochi de peruzea”. „calci”) fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi”.şi vii acuma tu”. este urmată în versul următor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. nepoţii repetă gesturile bunicilor. iar dintre figurile de stil se foloseşte cu precădere metafora: „casa amintirii”. antiteza. acum „ochi de ametist”. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară acum din trăsură. de motivul clopotului care este un posibil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad. Ca într-un ritual. Le lac. simetria. imaginea ochilor.”) Prin intermediul unei comparaţii se realizează o paralelă trecut-prezent şi se face trecerea la planul prezentului: „Ca ieri sosi bunica. Horia Furtună) La nivel morfo-sintactic.timpului a afectat până şi această atmosferă de basm. „poteră”. clipa de fericire. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. Verbele la perfectul simplu („sosi”. „ochi de peruzea”. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii”. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. „berlină”. timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. Meditaţia poetică. în turnul vechi din sat”). bunica e bătrână”. „sări”. „crinolină”. „ochi de ametist” şi comparaţia care susţine ideea ciclicităţii („Ca ieri sosi . iar versul final accentuează trecerea iremediabilă a timpului („De nuntă sau de moarte. „te recunoşti”). Eternitatea iubirii. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane.. portretele fiind singurele care păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor(„Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice şi regionale în evocarea trecutului: „haiduc”.. ritmul iambic.

tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna. Tanara pereche de ieri sau de acum traieste. // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi. / Bunicul meu desigur i-a recitat. efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii.. // Subtire. in poem. menita sa redea fragmentelor temporale. in ceea ce au ele sacramental: „." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii. destinele umane.si din berlina / Sari subtire-o fata in larga crinolina".„de nunta sau de moarte" . casa e o axa cu functie sacra. avand ca martor clopotul din „turnul vechi din sat". cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere.si vii acuma tu.amintirea trecutului. perisabilului. Ceea ce.nunta si moartea. cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor. cu sirul eminescian de plopi.. aca locul.nu anunta decat ca. recurente in sirul generatiilor. cu lanurile sale de secara. eterna rotire a .. / Pe urmele berlinei trasura ta statu. iubirii si mortii este subliniata. „hornul" ce „trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii. Aspirand prin iubire la eternitate. sub obladuirea caminului.. Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala..M-ai ascultat pe ganduri.. calci nisipul pe care ea sari / ..." „Ea-1 asculta tacuta. pare acelasi. lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic.. Ambivalenta sunetului lui . dimensiunea completudinii. vremurile sunt mereu altele: un „atunci" al bunicii Caliopi... timpului. prin tematică . bunicul pandise de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara. repetate de o noua pereche. tandru-ironice. tanara subtiratica ce-si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii. ciclicitate." „. s4o8914sp44fxd „Casa" este punctul referential spre care converg timpurile.şi vii acuma tu”)... in dreptul pridvorului..bunica . ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii .. „Privind cu ea sub luna. „pridvorul".. printr-o enumerare de evocari nostalgice. Heliade si Lamartine.. „poarta". in dialectica misterioasa a vietii. momentele grave ale vietii.." Aceleasi gesturi. simetria poveştilor şi tonalitatea elegiacă poezia „Aci sosi pe vremuri” aparţine liricii tradiţionaliste... amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici. tanara pereche va ramane neschimbata doar „in stersele portrete" din galeria cu tablouri de familie de „pe perete". in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile. se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: „Nerabdator. Varstele fiintei. la scara. si un „acuma" al noului cuplu constituit in timpul modern al „trenurilor" si al distantei lucide. sustin ideea identitatii existentelor. fluctuatia starilor si a momentelor. paradoxal. În concluzie. „Obloanele". evocarea copilăriei.

nostalgia timpurilor de altadata. poezia Aci sosi pe vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. cultul stramosilor (in ipostaza familiara). vremurile vechi cu „poteri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati „simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire.anotimpurilor. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism. in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile. . ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii. tiparele perene ale vietii si lumii. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica.