Scrie un eseu în care să demonstrezi că o poezie studiată (din literatura română interbelică) aparţine tradiţionalismului.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire." Ovid. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale". IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană"3. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de

prin repetabilitate. fie „loc al sacrei perechi. liber. la persoana I singular. dar şi ideea de spaţiu privilegiat. este ridicată la grad de generalitate. natura devine solidară cu omul. fie locuinţă a strămoşilor. adjective posesive şi verbe la persoana I şi a Ii-a singular. poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final. iubirea de „acum". „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. degradarea. simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. epilogul poemului. ca şi acum. de exemplu. nedefinit).narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman. G. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează. în poezia lui Ion Pillat. starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. Al treilea distih deschide planul trecutului. evocarea iubirii de „ieri a bunicilor. motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane . Cele două planuri ale poeziei. „acum" . în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopf este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a . izolat.„acum". Dar iubirea evocată. al evocării iubirii bunicilor. în opoziţie cu efeme-ritatea existenţei umane. obiectivându-se. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic. ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. deşi aparţine planului trăirii subiective. Bacovia. „pridvof. fiind marcată de semnele senectuţii. şi lirismul subiectiv. al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când lup-tară-n codru şi poteri şi haiduc". cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor. Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi. de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală. sunt redate succesiv. Elementele asociate casei: „obloane". Dacă în poezia romantică. „poartă".nunta şi moartea). Ruptura de utopia romantică). „păienjeni.„atunci). evocată (timp şi spaţiu mitic. elemente deictice spaţiale şi temporale: „acf „acolo". susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale. care poate reînvia trecutul în a-mintire. trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX). sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. Fanache. Elemente de recurenţă sunt. devine un timp mitic. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv. Compoziţional. prin intermediul unei metafore: „casa amintirif. unde dintotdeauna. cu formă regională: „acf).„acum". Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. existenţa naturii era eternă. „Acf este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ier? . având rolul de leitmotiv al poeziei. Trecutul capătă o aură legendară. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. accesibil numai urmaşului. de perfect simplu: „sos?. de pe vremuri. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor. construite pe relaţia „atunci .

şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". bunica e bătrână. . Versul final. din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". Ca într-un ritual. în turnul vechi din sat. în distihul al treisprezecelea. Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes. se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica.trecut. tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. Atmosfera evocată. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. prin intermediul unei comparaţii. muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă.Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I...oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri.". respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei. ritmul iambic. prezent . .H..Sugestia mitică a numelui.bunicii cu nume mitologic: Calyopi . / Căci trupul tău te uită. Un alt element comun celor două secvenţe poetice. Eternitatea iubirii. Sunetul clopotului. Dicţionar de simboluri. i). numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective. dar nu şi-n faţa ta. Alain Gheerbrant. S Meditaţia poetică. // Te recunoşti în ele. în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. întâlnirea bunicilor. faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" ..". este simbolul berzei. care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor. Rădu-lescu./ De nuntă sau de moarte. dar şi simbol al fidelităţii.". nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! . însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. departe. imaginea ochilor. laitmotiv al poeziei. având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi...Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete.. de a indica epoca. în turnul vechi din saf. în acelaşi timp.. Nivelul fonetic şi prozodic rima împerecheată. acum „ochi de ametisf. peisajul selenar. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice . dar tu nu-lpoţi uita.Caliope (Kalliope). „pasăre de bun augur. este urmată. clipa de fericire. laitmotiv al poeziei. măsura de 13-14 silabe. Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. ieri „ochi de peruzea". al devoţiunii. sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea". accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte. îndrăgostiţii de altădată.. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură". Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat.. în clipa asta simţeau că-o să rămână. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier. un clopot a sunat.

Sburătoruîj şi moderne. Eliad. care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad. în evocarea trecutului: „haidud. rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. „poteră. „te recunoşti. antiteza. şi vii acuma tu". „şedeam"). se utilizează paralelismul. Nivelul morfosintactic timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. dar şi prin tema timpului trecător.. . verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent. „deasupra casei ca umbre berze cad. verbele la perfect simplu („sosi. Horia Furtună). „tragi). de la începutul secolului XX (Francis Jammes. „ochi de peruzea". CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut. fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. „lanuri de secară". „nupoţi).. în special. fugit irrreparabile tempus. a cadrului rural. în versul laitmotiv. „Ca ieri sosi bunica. la nivel structural. verbele la imperfect („asculta". „uită". „lac". „câmpia". „lună". „zăbreliră". „pridvor". „ochi de ametisf şi a comparaţiei. „nisipuF. „aievea". „se urzea". Nivelul stilistic . „îmbătrâniră".folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintiri?. „crinolină". „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor.nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi. Nivelul lexico-semantic cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". „simţeau".. folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. „câmpul. „berlină. Le Lac. „plopii. simetria. „calci. „sări.

Scrie un eseu de 2 . natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei.V97.) şi concluzia/ sinteza. spaţiul natal şi reînvierea trecutului acestea fiind regăsite şi în poezia „Aci sosi pe vremuri”. III. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare.. ciclicitatea vieţii. casa părintească. parnasiene.3 pagini în care să demonstrezi faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului. 97 (demonstraţia apartenenţei unui text liric studiat la estetica direcţiei tradiţionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. Acestea sugerează că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile. Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul. Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeş în sus” apărut în 1923. Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman. Poetul debutează cu volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă ataşamentul lui faţă de simbolism. de timp (locuţiune adverbială de timp „pe vremuri”) şi forma verbală de perfect simplu („sosi”). Poezia maturităţii este reprezentată de volumele „Grădina între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile natale. argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete etc. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc cu formă regională „aci”). dar şi motive autohtone. simboliste clasice. vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza. înglobând elemente romantice. nedefinit). constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă. iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un vers” sunt volume de orientare clasică. Notă! În elaborarea eseului. Titlul este o sintagmă ce fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic. Volumul „Biserica de altădată” reliefează ortodoxismul. reluate şi . deci tradiţionaliste. Acest volum este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului întrucât poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal.

iar sunetul clopotului însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor construite pe relaţia „atunci” – „acum”. Aceştia par că vor să conserve momentele. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei şi a elocinţei în mitologia greacă). însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane – nunta şi moartea. accesibil numai urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. evocarea iubirii „de ieri” a bunicilor. Compoziţional.retrăite de fiecare generaţie în parte care simte şi trăieşte asemenea predecesorilor. simbol al trecerii timpului şi laitmotivul din versul final. trecutul şi prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”. Elementele asociate casei „obloane”. dar se şi accentuează ideea de spaţiu privilegiat. Bunicul aşteaptă sosirea berlinei din care coboară tânăra „în largă crinolină”. poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri şi un vers final având rolul de laitmotiv al poeziei. Totul se desfăşoară respectând un ceremonial. versul „Păianjeni zăbreliră şi poartă. îndrăgostiţii de altădată. Aceste prime versuri reprezintă un pastel în care este descrisă casa ce arată imaginea unor amintiri. dar trecerea . şi zăvor” şi personificarea „îmbătrâniră plopii” sugerează trecerea timpului. izolat. Urmează o zonă narativ-epică unde se poate urmări întâlnirea bunicilor. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. iubirea „de acum” a tinerilor şi epilogul poeziei. „zăvor”. Prezenţa berlinei accentuează imaginea trecutului. „poartă”. Cele două planuri. degradarea elementelor survenită odată cu trecerea timpului. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. se conturează astfel o imagine a unui loc pustiu şi părăsit. Elemente de recurenţă sunt spre exemplu motivul clopotului.

portretele fiind singurele care păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor(„Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. bunica e bătrână”. măsura de 13-14 silabe. „sări”. „crinolină”. Ca într-un ritual.”) Prin intermediul unei comparaţii se realizează o paralelă trecut-prezent şi se face trecerea la planul prezentului: „Ca ieri sosi bunica. „ochi de peruzea”. „calci”) fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi”. Meditaţia poetică. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. Horia Furtună) La nivel morfo-sintactic. nepoţii repetă gesturile bunicilor. „te recunoşti”). iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. acum „ochi de ametist”.timpului a afectat până şi această atmosferă de basm. „spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. tonalitatea elegiacă evidenţiază ideea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire. iar dintre figurile de stil se foloseşte cu precădere metafora: „casa amintirii”. „poteră”. de motivul clopotului care este un posibil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad. la nivel structural se utilizează paralelismul. Verbele la perfectul simplu („sosi”. în turnul vechi din sat”).. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii”. O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice şi regionale în evocarea trecutului: „haiduc”. ritmul iambic. simetria. Muzicalitatea e conferită atât de elementele prozodiei clasice – rima împerecheată. iar versul final accentuează trecerea iremediabilă a timpului („De nuntă sau de moarte. Sburătorul) şi moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes. „berlină”. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară acum din trăsură. clipa de fericire. imaginea ochilor. Din punct de vedere stilistic. ieri „ochi de peruzea”. Le lac. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. este urmată în versul următor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul.şi vii acuma tu”. Eternitatea iubirii.. antiteza. „ochi de ametist” şi comparaţia care susţine ideea ciclicităţii („Ca ieri sosi .

iubirii si mortii este subliniata. / Bunicul meu desigur i-a recitat. prin tematică .nunta si moartea. „pridvorul". cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere... tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna. sustin ideea identitatii existentelor. „Obloanele".şi vii acuma tu”). dimensiunea completudinii. calci nisipul pe care ea sari / ... tanara subtiratica ce-si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii.. menita sa redea fragmentelor temporale. vremurile sunt mereu altele: un „atunci" al bunicii Caliopi. // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii.bunica .. paradoxal. tandru-ironice. cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor. momentele grave ale vietii...." Aceleasi gesturi. recurente in sirul generatiilor. evocarea copilăriei. perisabilului. in dreptul pridvorului. in ceea ce au ele sacramental: „.M-ai ascultat pe ganduri.. pare acelasi.. cu sirul eminescian de plopi. printr-o enumerare de evocari nostalgice.nu anunta decat ca. efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii." „. repetate de o noua pereche. Ceea ce. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile. / Pe urmele berlinei trasura ta statu. // Subtire. Heliade si Lamartine.. aca locul. si un „acuma" al noului cuplu constituit in timpul modern al „trenurilor" si al distantei lucide. ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii . in poem. in dialectica misterioasa a vietii.si din berlina / Sari subtire-o fata in larga crinolina". cu lanurile sale de secara. simetria poveştilor şi tonalitatea elegiacă poezia „Aci sosi pe vremuri” aparţine liricii tradiţionaliste.si vii acuma tu.. Ambivalenta sunetului lui . „poarta". Aspirand prin iubire la eternitate.„de nunta sau de moarte" . se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: „Nerabdator.. bunicul pandise de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara.. fluctuatia starilor si a momentelor. Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala. ciclicitate. tanara pereche va ramane neschimbata doar „in stersele portrete" din galeria cu tablouri de familie de „pe perete". s4o8914sp44fxd „Casa" este punctul referential spre care converg timpurile. casa e o axa cu functie sacra. „Privind cu ea sub luna. la scara. amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici. timpului.amintirea trecutului..... sub obladuirea caminului. destinele umane.." „Ea-1 asculta tacuta. „hornul" ce „trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii. eterna rotire a . lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. Tanara pereche de ieri sau de acum traieste. Varstele fiintei. În concluzie. avand ca martor clopotul din „turnul vechi din sat".

Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica. vremurile vechi cu „poteri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati „simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. poezia Aci sosi pe vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. tiparele perene ale vietii si lumii. cultul stramosilor (in ipostaza familiara). in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile. nostalgia timpurilor de altadata. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism. . ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii.anotimpurilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful