P. 1
Aci Sosi Pe Vremuri

Aci Sosi Pe Vremuri

|Views: 550|Likes:
Published by Buciu Lucian

More info:

Published by: Buciu Lucian on Dec 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/21/2015

pdf

text

original

Scrie un eseu în care să demonstrezi că o poezie studiată (din literatura română interbelică) aparţine tradiţionalismului.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire." Ovid. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale". IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană"3. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de

meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. Cele două planuri ale poeziei. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează. fiind marcată de semnele senectuţii. cu formă regională: „acf). dar şi ideea de spaţiu privilegiat. natura devine solidară cu omul. susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale. poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final. al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când lup-tară-n codru şi poteri şi haiduc". „Acf este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ier? . evocată (timp şi spaţiu mitic. sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. de pe vremuri. „poartă". iubirea de „acum". Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv. nedefinit). epilogul poemului. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc. şi lirismul subiectiv. de perfect simplu: „sos?. Bacovia. „pridvof. motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane . este ridicată la grad de generalitate. în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopf este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a . la persoana I singular. ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. G.narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman. având rolul de leitmotiv al poeziei. prin repetabilitate. de exemplu. liber. simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. evocarea iubirii de „ieri a bunicilor. adjective posesive şi verbe la persoana I şi a Ii-a singular. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor. trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX). „păienjeni. ca şi acum. Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. construite pe relaţia „atunci . fie locuinţă a strămoşilor.„atunci). Al treilea distih deschide planul trecutului. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor. fie „loc al sacrei perechi. „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. elemente deictice spaţiale şi temporale: „acf „acolo". în opoziţie cu efeme-ritatea existenţei umane. sunt redate succesiv. devine un timp mitic. degradarea. accesibil numai urmaşului. „acum" . izolat.„acum". Fanache. de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală. Elementele asociate casei: „obloane". al evocării iubirii bunicilor. Dar iubirea evocată. obiectivându-se. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. Trecutul capătă o aură legendară. prin intermediul unei metafore: „casa amintirif. Dacă în poezia romantică. în poezia lui Ion Pillat. existenţa naturii era eternă. Compoziţional. unde dintotdeauna.„acum". care poate reînvia trecutul în a-mintire. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic. deşi aparţine planului trăirii subiective. Elemente de recurenţă sunt. Ruptura de utopia romantică).nunta şi moartea).

Alain Gheerbrant. dar şi simbol al fidelităţii. . S Meditaţia poetică. şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". „pasăre de bun augur. numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective. Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. în turnul vechi din sat. Nivelul fonetic şi prozodic rima împerecheată. Atmosfera evocată.Caliope (Kalliope).. Sunetul clopotului. care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură". clipa de fericire. dar tu nu-lpoţi uita. / Căci trupul tău te uită. . nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp.". respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei..Sugestia mitică a numelui.. în distihul al treisprezecelea.. se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica. în acelaşi timp... un clopot a sunat. îndrăgostiţii de altădată. Un alt element comun celor două secvenţe poetice.H.. în clipa asta simţeau că-o să rămână. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat..trecut./ De nuntă sau de moarte.oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri. peisajul selenar. în turnul vechi din saf."... acum „ochi de ametisf. ieri „ochi de peruzea". prezent . tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină".Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I. dar nu şi-n faţa ta. al devoţiunii. Rădu-lescu. laitmotiv al poeziei. având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi.". ritmul iambic. muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice . imaginea ochilor. Ca într-un ritual. întâlnirea bunicilor. de a indica epoca. faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" . Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes. este urmată. Versul final. în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. măsura de 13-14 silabe. accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte. însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. // Te recunoşti în ele.bunicii cu nume mitologic: Calyopi .Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete. departe. i). laitmotiv al poeziei. este simbolul berzei. prin intermediul unei comparaţii. Eternitatea iubirii. bunica e bătrână. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! . Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. Dicţionar de simboluri. sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea".

„plopii. „lanuri de secară". rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent.folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintiri?. de la începutul secolului XX (Francis Jammes. „ochi de ametisf şi a comparaţiei. „nisipuF.. verbele la perfect simplu („sosi. în versul laitmotiv. Horia Furtună). „aievea". şi vii acuma tu". „poteră. verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. la nivel structural. „şedeam"). care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad. „te recunoşti.nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi. „pridvor". Nivelul lexico-semantic cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". „Ca ieri sosi bunica. Sburătoruîj şi moderne. „lună".. Nivelul stilistic . Nivelul morfosintactic timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. „câmpul. „tragi). Eliad. „lac". „uită". . „sări. „deasupra casei ca umbre berze cad. „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor. „îmbătrâniră". „se urzea". „berlină. fugit irrreparabile tempus. simetria. fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. Le Lac. a cadrului rural. verbele la imperfect („asculta". „zăbreliră". „ochi de peruzea". mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut. în special. CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. dar şi prin tema timpului trecător. „câmpia". antiteza. în evocarea trecutului: „haidud.. „calci. se utilizează paralelismul. „crinolină". folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. „simţeau". „nupoţi).

Notă! În elaborarea eseului. Scrie un eseu de 2 . Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul. Acestea sugerează că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile. argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete etc. ciclicitatea vieţii. deci tradiţionaliste.V97. Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeş în sus” apărut în 1923. nedefinit). de timp (locuţiune adverbială de timp „pe vremuri”) şi forma verbală de perfect simplu („sosi”). Acest volum este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului întrucât poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal. Volumul „Biserica de altădată” reliefează ortodoxismul. înglobând elemente romantice. Poezia maturităţii este reprezentată de volumele „Grădina între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile natale.) şi concluzia/ sinteza. iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un vers” sunt volume de orientare clasică. Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman.3 pagini în care să demonstrezi faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului. simboliste clasice. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare.. dar şi motive autohtone. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc cu formă regională „aci”). vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza. Poetul debutează cu volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă ataşamentul lui faţă de simbolism. Titlul este o sintagmă ce fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic. 97 (demonstraţia apartenenţei unui text liric studiat la estetica direcţiei tradiţionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. III. reluate şi . spaţiul natal şi reînvierea trecutului acestea fiind regăsite şi în poezia „Aci sosi pe vremuri”. parnasiene. constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă. casa părintească.

iubirea „de acum” a tinerilor şi epilogul poeziei. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor construite pe relaţia „atunci” – „acum”. Compoziţional. se conturează astfel o imagine a unui loc pustiu şi părăsit. Urmează o zonă narativ-epică unde se poate urmări întâlnirea bunicilor. versul „Păianjeni zăbreliră şi poartă. izolat. Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri şi un vers final având rolul de laitmotiv al poeziei. „zăvor”. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei şi a elocinţei în mitologia greacă). Totul se desfăşoară respectând un ceremonial. accesibil numai urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. Elemente de recurenţă sunt spre exemplu motivul clopotului. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”. dar se şi accentuează ideea de spaţiu privilegiat. Prezenţa berlinei accentuează imaginea trecutului. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul.retrăite de fiecare generaţie în parte care simte şi trăieşte asemenea predecesorilor. simbol al trecerii timpului şi laitmotivul din versul final. Elementele asociate casei „obloane”. Cele două planuri. iar sunetul clopotului însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi. „poartă”. evocarea iubirii „de ieri” a bunicilor. însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane – nunta şi moartea. Bunicul aşteaptă sosirea berlinei din care coboară tânăra „în largă crinolină”. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. îndrăgostiţii de altădată. Aceştia par că vor să conserve momentele. trecutul şi prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. şi zăvor” şi personificarea „îmbătrâniră plopii” sugerează trecerea timpului. Aceste prime versuri reprezintă un pastel în care este descrisă casa ce arată imaginea unor amintiri. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. degradarea elementelor survenită odată cu trecerea timpului. dar trecerea .

Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară acum din trăsură.”) Prin intermediul unei comparaţii se realizează o paralelă trecut-prezent şi se face trecerea la planul prezentului: „Ca ieri sosi bunica. Din punct de vedere stilistic. Muzicalitatea e conferită atât de elementele prozodiei clasice – rima împerecheată.timpului a afectat până şi această atmosferă de basm. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. „berlină”. este urmată în versul următor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. clipa de fericire. de motivul clopotului care este un posibil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad. „sări”. Le lac. acum „ochi de ametist”. Horia Furtună) La nivel morfo-sintactic. Meditaţia poetică. „poteră”. ieri „ochi de peruzea”. O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice şi regionale în evocarea trecutului: „haiduc”. tonalitatea elegiacă evidenţiază ideea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire. simetria. antiteza. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii”. imaginea ochilor. Eternitatea iubirii. „spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. iar dintre figurile de stil se foloseşte cu precădere metafora: „casa amintirii”. Sburătorul) şi moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes. ritmul iambic. măsura de 13-14 silabe. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. Ca într-un ritual. „ochi de peruzea”.. „te recunoşti”). iar versul final accentuează trecerea iremediabilă a timpului („De nuntă sau de moarte. timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. „ochi de ametist” şi comparaţia care susţine ideea ciclicităţii („Ca ieri sosi ..şi vii acuma tu”. nepoţii repetă gesturile bunicilor. în turnul vechi din sat”). la nivel structural se utilizează paralelismul. „calci”) fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi”. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. Verbele la perfectul simplu („sosi”. portretele fiind singurele care păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor(„Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. bunica e bătrână”. „crinolină”.

.. in poem. cu sirul eminescian de plopi. sustin ideea identitatii existentelor.. la scara. perisabilului. „pridvorul".. // Subtire. eterna rotire a . Varstele fiintei. iubirii si mortii este subliniata. repetate de o noua pereche. recurente in sirul generatiilor. Ambivalenta sunetului lui .nu anunta decat ca. calci nisipul pe care ea sari / . / Bunicul meu desigur i-a recitat. vremurile sunt mereu altele: un „atunci" al bunicii Caliopi. tanara pereche va ramane neschimbata doar „in stersele portrete" din galeria cu tablouri de familie de „pe perete". Ceea ce.. tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna.M-ai ascultat pe ganduri. ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii . În concluzie. s4o8914sp44fxd „Casa" este punctul referential spre care converg timpurile. si un „acuma" al noului cuplu constituit in timpul modern al „trenurilor" si al distantei lucide. dimensiunea completudinii." „Ea-1 asculta tacuta. tanara subtiratica ce-si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii.amintirea trecutului. // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi. amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici.. cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor. cu lanurile sale de secara.. paradoxal.. Aspirand prin iubire la eternitate.. momentele grave ale vietii.bunica . in dreptul pridvorului. avand ca martor clopotul din „turnul vechi din sat".... cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere. prin tematică .." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii.şi vii acuma tu”).nunta si moartea.si din berlina / Sari subtire-o fata in larga crinolina".. in dialectica misterioasa a vietii. / Pe urmele berlinei trasura ta statu. pare acelasi. ciclicitate." Aceleasi gesturi. aca locul. „hornul" ce „trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii. Heliade si Lamartine." „.. casa e o axa cu functie sacra. lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. simetria poveştilor şi tonalitatea elegiacă poezia „Aci sosi pe vremuri” aparţine liricii tradiţionaliste. in ceea ce au ele sacramental: „. sub obladuirea caminului... „Obloanele". destinele umane. fluctuatia starilor si a momentelor. Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala. timpului...„de nunta sau de moarte" .. tandru-ironice. Tanara pereche de ieri sau de acum traieste. „poarta". efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii. bunicul pandise de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara.si vii acuma tu. evocarea copilăriei. printr-o enumerare de evocari nostalgice. se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: „Nerabdator. „Privind cu ea sub luna. menita sa redea fragmentelor temporale. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile.

poezia Aci sosi pe vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica.anotimpurilor. tiparele perene ale vietii si lumii. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism. vremurile vechi cu „poteri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati „simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. . in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile. cultul stramosilor (in ipostaza familiara). ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii. nostalgia timpurilor de altadata.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->