Scrie un eseu în care să demonstrezi că o poezie studiată (din literatura română interbelică) aparţine tradiţionalismului.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire." Ovid. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale". IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană"3. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de

de perfect simplu: „sos?. în opoziţie cu efeme-ritatea existenţei umane. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. „pridvof. al evocării iubirii bunicilor. deşi aparţine planului trăirii subiective. existenţa naturii era eternă. elemente deictice spaţiale şi temporale: „acf „acolo".narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman. Al treilea distih deschide planul trecutului. având rolul de leitmotiv al poeziei. epilogul poemului. de exemplu. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii. fie „loc al sacrei perechi. iubirea de „acum". Trecutul capătă o aură legendară. poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Dar iubirea evocată.„acum". Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor. „poartă". starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. ca şi acum.„atunci). natura devine solidară cu omul. nedefinit). în poezia lui Ion Pillat. „acum" . şi lirismul subiectiv. Elementele asociate casei: „obloane". sunt redate succesiv. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. Compoziţional. „păienjeni. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc. cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor.„acum". „Acf este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ier? . liber. este ridicată la grad de generalitate. dar şi ideea de spaţiu privilegiat. evocarea iubirii de „ieri a bunicilor. obiectivându-se. la persoana I singular. Cele două planuri ale poeziei. devine un timp mitic. trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX). în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopf este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a . de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală. adjective posesive şi verbe la persoana I şi a Ii-a singular. Bacovia. unde dintotdeauna. sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. accesibil numai urmaşului. Fanache. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic. motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane . al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când lup-tară-n codru şi poteri şi haiduc". Ruptura de utopia romantică). simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. G. susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale. de pe vremuri. degradarea. prin intermediul unei metafore: „casa amintirif. Dacă în poezia romantică. fie locuinţă a strămoşilor. „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv. care poate reînvia trecutul în a-mintire. prin repetabilitate. Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi. izolat. cu formă regională: „acf). fiind marcată de semnele senectuţii. evocată (timp şi spaţiu mitic. Elemente de recurenţă sunt. construite pe relaţia „atunci . Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează. ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii.nunta şi moartea).

S Meditaţia poetică. Nivelul fonetic şi prozodic rima împerecheată. accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte. faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" .trecut. în acelaşi timp.Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I. este simbolul berzei. având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi.". Versul final. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice . „pasăre de bun augur. Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes. Ca într-un ritual.... Alain Gheerbrant.H. şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". laitmotiv al poeziei. departe. muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă. laitmotiv al poeziei. nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp. acum „ochi de ametisf. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! .. un clopot a sunat. peisajul selenar. Rădu-lescu. ieri „ochi de peruzea". măsura de 13-14 silabe.Sugestia mitică a numelui.Caliope (Kalliope). . iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. Un alt element comun celor două secvenţe poetice. care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor.Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete. în distihul al treisprezecelea. clipa de fericire. al devoţiunii. Atmosfera evocată. în clipa asta simţeau că-o să rămână. dar şi simbol al fidelităţii.. însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. ritmul iambic. se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica. prin intermediul unei comparaţii.". Eternitatea iubirii. în turnul vechi din saf.". Dicţionar de simboluri. i). este urmată. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier./ De nuntă sau de moarte.bunicii cu nume mitologic: Calyopi . Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. de a indica epoca. întâlnirea bunicilor. tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. imaginea ochilor. dar nu şi-n faţa ta.. // Te recunoşti în ele. respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei.. bunica e bătrână. dar tu nu-lpoţi uita. îndrăgostiţii de altădată.. în turnul vechi din sat. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură". / Căci trupul tău te uită. prezent . sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea". . Sunetul clopotului..oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective..

„deasupra casei ca umbre berze cad. „aievea". verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. a cadrului rural. „şedeam"). Nivelul stilistic . Eliad. mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut. „plopii. la nivel structural. în evocarea trecutului: „haidud. CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. „pridvor". „crinolină". de la începutul secolului XX (Francis Jammes. Nivelul lexico-semantic cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor.nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi. Nivelul morfosintactic timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. antiteza. şi vii acuma tu". „ochi de ametisf şi a comparaţiei. „lanuri de secară". verbele la perfect simplu („sosi. Horia Furtună). Sburătoruîj şi moderne. . „nupoţi). „lac". folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. în versul laitmotiv. verbele la imperfect („asculta". „simţeau". „ochi de peruzea". „îmbătrâniră". „berlină. „te recunoşti. „se urzea". fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. „poteră. se utilizează paralelismul... „nisipuF. „Ca ieri sosi bunica. „lună". „tragi). „calci. fugit irrreparabile tempus. „sări. „zăbreliră".folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintiri?. rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. Le Lac. „câmpia".. dar şi prin tema timpului trecător. în special. simetria. „uită". verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent. „câmpul. care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad.

de timp (locuţiune adverbială de timp „pe vremuri”) şi forma verbală de perfect simplu („sosi”). constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă. deci tradiţionaliste. nedefinit). argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete etc. reluate şi .. Notă! În elaborarea eseului. simboliste clasice. înglobând elemente romantice. Volumul „Biserica de altădată” reliefează ortodoxismul. dar şi motive autohtone. Poezia maturităţii este reprezentată de volumele „Grădina între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile natale. iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un vers” sunt volume de orientare clasică. parnasiene. vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza. casa părintească. Acest volum este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului întrucât poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal. Scrie un eseu de 2 . ciclicitatea vieţii. III. Poetul debutează cu volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă ataşamentul lui faţă de simbolism.) şi concluzia/ sinteza. spaţiul natal şi reînvierea trecutului acestea fiind regăsite şi în poezia „Aci sosi pe vremuri”. Acestea sugerează că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile.3 pagini în care să demonstrezi faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc cu formă regională „aci”). Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeş în sus” apărut în 1923. 97 (demonstraţia apartenenţei unui text liric studiat la estetica direcţiei tradiţionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman.V97. Titlul este o sintagmă ce fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic. Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare. natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei.

iar sunetul clopotului însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi. izolat. degradarea elementelor survenită odată cu trecerea timpului. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei şi a elocinţei în mitologia greacă). dar trecerea . Urmează o zonă narativ-epică unde se poate urmări întâlnirea bunicilor. Elementele asociate casei „obloane”. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. Compoziţional. Elemente de recurenţă sunt spre exemplu motivul clopotului. trecutul şi prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. „zăvor”. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Aceştia par că vor să conserve momentele. iubirea „de acum” a tinerilor şi epilogul poeziei. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor construite pe relaţia „atunci” – „acum”. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”. versul „Păianjeni zăbreliră şi poartă. Totul se desfăşoară respectând un ceremonial. simbol al trecerii timpului şi laitmotivul din versul final. Bunicul aşteaptă sosirea berlinei din care coboară tânăra „în largă crinolină”. poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri şi un vers final având rolul de laitmotiv al poeziei. Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane.retrăite de fiecare generaţie în parte care simte şi trăieşte asemenea predecesorilor. Aceste prime versuri reprezintă un pastel în care este descrisă casa ce arată imaginea unor amintiri. îndrăgostiţii de altădată. Cele două planuri. şi zăvor” şi personificarea „îmbătrâniră plopii” sugerează trecerea timpului. se conturează astfel o imagine a unui loc pustiu şi părăsit. „poartă”. dar se şi accentuează ideea de spaţiu privilegiat. evocarea iubirii „de ieri” a bunicilor. accesibil numai urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane – nunta şi moartea. Prezenţa berlinei accentuează imaginea trecutului.

imaginea ochilor. este urmată în versul următor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul.şi vii acuma tu”.. iar versul final accentuează trecerea iremediabilă a timpului („De nuntă sau de moarte. Muzicalitatea e conferită atât de elementele prozodiei clasice – rima împerecheată. tonalitatea elegiacă evidenţiază ideea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire. măsura de 13-14 silabe. în turnul vechi din sat”).. Din punct de vedere stilistic. antiteza. ritmul iambic. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. Verbele la perfectul simplu („sosi”. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară acum din trăsură. simetria. nepoţii repetă gesturile bunicilor. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii”. ieri „ochi de peruzea”. la nivel structural se utilizează paralelismul. „ochi de ametist” şi comparaţia care susţine ideea ciclicităţii („Ca ieri sosi . „crinolină”. „poteră”. clipa de fericire. de motivul clopotului care este un posibil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad. „berlină”. Sburătorul) şi moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes. „calci”) fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi”. Ca într-un ritual. „sări”. „ochi de peruzea”. Horia Furtună) La nivel morfo-sintactic. timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. „te recunoşti”). Eternitatea iubirii. Le lac. acum „ochi de ametist”. O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice şi regionale în evocarea trecutului: „haiduc”. portretele fiind singurele care păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor(„Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. „spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. iar dintre figurile de stil se foloseşte cu precădere metafora: „casa amintirii”.timpului a afectat până şi această atmosferă de basm. Meditaţia poetică.”) Prin intermediul unei comparaţii se realizează o paralelă trecut-prezent şi se face trecerea la planul prezentului: „Ca ieri sosi bunica. bunica e bătrână”.

dimensiunea completudinii.. in poem. // Subtire. eterna rotire a .. se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: „Nerabdator..si din berlina / Sari subtire-o fata in larga crinolina". printr-o enumerare de evocari nostalgice. avand ca martor clopotul din „turnul vechi din sat". aca locul. amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici. efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii.. perisabilului. Tanara pereche de ieri sau de acum traieste.. s4o8914sp44fxd „Casa" este punctul referential spre care converg timpurile. lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna. momentele grave ale vietii. ciclicitate.si vii acuma tu.. tandru-ironice. evocarea copilăriei. „Obloanele"." „Ea-1 asculta tacuta.. Ambivalenta sunetului lui . // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi. prin tematică .amintirea trecutului. / Pe urmele berlinei trasura ta statu. cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor. Ceea ce. fluctuatia starilor si a momentelor.." Aceleasi gesturi.. „Privind cu ea sub luna.. iubirii si mortii este subliniata.şi vii acuma tu”). in dialectica misterioasa a vietii. menita sa redea fragmentelor temporale. Heliade si Lamartine.. in ceea ce au ele sacramental: „. pare acelasi.. si un „acuma" al noului cuplu constituit in timpul modern al „trenurilor" si al distantei lucide. Varstele fiintei. ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii . casa e o axa cu functie sacra.. / Bunicul meu desigur i-a recitat. Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala. bunicul pandise de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii. recurente in sirul generatiilor. sustin ideea identitatii existentelor. vremurile sunt mereu altele: un „atunci" al bunicii Caliopi. „hornul" ce „trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii.. cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere. timpului. simetria poveştilor şi tonalitatea elegiacă poezia „Aci sosi pe vremuri” aparţine liricii tradiţionaliste. În concluzie. cu lanurile sale de secara. in dreptul pridvorului. Aspirand prin iubire la eternitate. „poarta".. cu sirul eminescian de plopi..M-ai ascultat pe ganduri.nunta si moartea. sub obladuirea caminului.. repetate de o noua pereche. paradoxal..„de nunta sau de moarte" . „pridvorul".. tanara subtiratica ce-si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii. la scara. destinele umane.bunica .. calci nisipul pe care ea sari / . tanara pereche va ramane neschimbata doar „in stersele portrete" din galeria cu tablouri de familie de „pe perete"." „.nu anunta decat ca.

cultul stramosilor (in ipostaza familiara). in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile. Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism. ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii.anotimpurilor. vremurile vechi cu „poteri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati „simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. poezia Aci sosi pe vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. nostalgia timpurilor de altadata. . tiparele perene ale vietii si lumii. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful