Scrie un eseu în care să demonstrezi că o poezie studiată (din literatura română interbelică) aparţine tradiţionalismului.

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat Repere critice G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pană în prezent: „Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, graţioasă, mişcătoare şi indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii şi, în acelaşi timp, simbolizare a uniformităţii în devenire." Ovid. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, II: „Pillat cântă bucuriile simple, savurate în cadrul bucolic al peisajului natal, satisfacţiile vieţii patriarhale". IPOTEZĂ Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica), casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. ENUNŢAREA ARGUMENTELOR Poezia aparţine tradiţionalismului prin idiliza-rea trecutului, prin cadrul rural, dar şi prin tema timpului trecător -fugit irreparabile tempus. într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: „Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeaşi, la presimţirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existenţial foarte propriu şi căt se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiţiei, deci ca o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană"3. DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (exemplificare/ ilustrare ) Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul obiectiv, cu elemente de

iubirea de „acum". de exemplu. trecutul (distihurile III-IX) şi prezentul (distihurile XII-XIX). Ruptura de utopia romantică). cu formă regională: „acf). de pe vremuri. motivul poetic ambivalent al clopotului (însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane . ca şi acum. prin intermediul unei metafore: „casa amintirif. Fanache. Metafora dobândeşte semnificaţia unui spaţiu mitic.narativitate simbolică şi meditaţie cu caracter general-uman. Compoziţional. în poezia lui Ion Pillat. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul subiectiv. fie „loc al sacrei perechi. unde dintotdeauna. natura devine solidară cu omul. Cele două planuri ale poeziei. evocarea iubirii de „ieri a bunicilor. construite pe relaţia „atunci . dar şi ideea de spaţiu privilegiat. accesibil numai urmaşului. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. este ridicată la grad de generalitate. epilogul poemului. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. al luptei haiducilor pentru dreptate: Jar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când lup-tară-n codru şi poteri şi haiduc". „Acf este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului: „ier? . izolat. la persoana I singular. Bacovia. G. liber. nedefinit). Dacă în poezia romantică. Al treilea distih deschide planul trecutului. „poartă". în opoziţie cu efeme-ritatea existenţei umane. „pridvof. sunt redate succesiv. „acum" . evocată (timp şi spaţiu mitic. de timp (locuţiune adverbială de timp: „pe vremuri) şi forma verbală. Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor. sosesc cuplurile de îndrăgostiţi pentru a da curs recunoscutei iniţieri de misterul nunţii (V. Elemente de recurenţă sunt. Dar iubirea evocată. deşi aparţine planului trăirii subiective. care poate reînvia trecutul în a-mintire. elemente deictice spaţiale şi temporale: „acf „acolo". cu prezenţa eului liric şi comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor. existenţa naturii era eternă. al evocării iubirii bunicilor. „zăvor" şi versul „Păienjeni zăbreliră şi poartă şi zăvor" sugerează trecerea timpului. fiind marcată de semnele senectuţii. adjective posesive şi verbe la persoana I şi a Ii-a singular. obiectivându-se.„acum". devine un timp mitic. Trecutul capătă o aură legendară. fie locuinţă a strămoşilor. degradarea. „păienjeni. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează. simbol al trecerii şi laitmotivul reprezentat de versul final. prin repetabilitate. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. starea de părăsire a locuinţei strămoşilor. ca şi fiinţa umană: „în drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.nunta şi moartea). ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii.„atunci). Elementele asociate casei: „obloane". poezia este alcătuită din distihuri şi un vers final. şi lirismul subiectiv. susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale.„acum". Titlul fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi. având rolul de leitmotiv al poeziei. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc. de perfect simplu: „sos?. în versul „Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopf este reluat titlul poeziei şi este evocată imaginea din tinereţe a .

un clopot a sunat. în clipa asta simţeau că-o să rămână.". Versul final. însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi: „Şi cum şedeau. portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor: „ Ce straniu lucru: vremea! . Dicţionar de simboluri..". „pasăre de bun augur. în versul următor de revenirea brutală la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul. sunt romantice: „Şi totul ce romantic ca-n basme se urzea". faptul că poetul este urmaşul care eternizează în creaţia sa iubirea bunicilor şi „copia" . în turnul vechi din sat. acum „ochi de ametisf.. accentuează trecerea iremediabilă a timpului: „De nuntă sau de moarte. având rolul de a asocia viaţa cu literatura şi.trecut.. S Meditaţia poetică. laitmotiv al poeziei. îndrăgostiţii de altădată. Balada lunei de Horia Furtună şi poeme de Francis Jammes.Caliope (Kalliope). ritmul iambic. întâlnirea bunicilor. este simbolul berzei. Eternitatea iubirii. dar tu nu-lpoţi uita.H. de a indica epoca. i). şi vii acuma tu: / Pe urmele berlinei trăsura ta stătu". Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. care îşi revelează astfel nivelul de profunzime al semnificaţiilor. în turnul vechi din saf. laitmotiv al poeziei. muza poeziei epice şi a elocinţei în mitologia greacă. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. dar şi simbol al fidelităţii. .bunicii cu nume mitologic: Calyopi . nepoţii repetă gesturile bunicilor peste timp.. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. .. respectă un ceremonial: bunicul aşteaptă sosirea berlinei./ De nuntă sau de moarte. Ca într-un ritual. în acelaşi timp. ieri „ochi de peruzea". Nivelul fonetic şi prozodic rima împerecheată. dar nu şi-n faţa ta. peisajul selenar. bunica e bătrână.. tonul elegiac evidenţiază idea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire: „Dar ei. se realizează o paralelă trecut -prezent şi se produce trecerea la planul prezent: „Ca ieri sosi bunica. este urmată. clipa de fericire. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice . Rădu-lescu.Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ştersele portrete. al devoţiunii.oglindirea de „acum" a poveştii de iubire de „ieri sunt aspecte care ar putea susţine caracterul de artă poetică a textului liric Aci sosi pe vremuri.Sugestia mitică a numelui. Sunetul clopotului... prezent . prin intermediul unei comparaţii. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară din „trăsură". din care coboară o tânără îmbrăcată după moda timpului „în largă crinolină". Alain Gheerbrant.". Asocierile livreşti reflectă motivul „bibliotecii" întâlnit adesea în poeziile lui Ion Pillat. măsura de 13-14 silabe. // Te recunoşti în ele. Atmosfera evocată. / Căci trupul tău te uită. simbol de pietate filială" (Jean Chevalier. departe.. imaginea ochilor.. Un alt element comun celor două secvenţe poetice. numind preferinţele în moda literară a vremurilor respective. în distihul al treisprezecelea.Le Lac de Alphonse de Lamartine şi Sburătorul de I.

„Ca ieri sosi bunica. „şedeam"). „lac". „spuse") au rolul de a reda rapiditatea gesturilor sau repetabilitatea lor. verbele la imperfect („asculta". folosirea cuvintelor cu tentă arhaică şi regională. „zăbreliră". „calci. „crinolină". Nivelul morfosintactic timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie. „berlină.. „nupoţi). antiteza. „pridvor". „poteră. „se urzea". verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii. simetria. „ochi de peruzea". fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi. în special. Le Lac. la nivel structural. şi vii acuma tu".nume cu sonorităţi din secolul XIX (Calyopi.. verbele la perfect compus susţin narativitatea iubirii din planul prezent. de la începutul secolului XX (Francis Jammes. . „lanuri de secară". Sburătoruîj şi moderne. care susţine paralelismul între trecut şi prezent şi ideea repetabilităţii existenţei umane: „câmpia ca un Iad. Horia Furtună). „aievea". „câmpia". „te recunoşti. „deasupra casei ca umbre berze cad. rolul vocalelor în realizarea imaginilor auditive. „plopii. fugit irrreparabile tempus. Eliad.. în versul laitmotiv. „câmpul. verbele la perfect simplu („sosi. se utilizează paralelismul. Nivelul lexico-semantic cuvinte din câmpul semantic al naturii: „codru". „nisipuF. „îmbătrâniră". „sări. mai mult ca perfect („pândise") şi perfect simplu susţin narativitatea iubirii din planul trecut. Nivelul stilistic . în evocarea trecutului: „haidud. „lună".folosirea cu precădere a metaforei: „casa amintiri?. „simţeau". „ochi de ametisf şi a comparaţiei. CONCLUZIE Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparţine liricii tradiţionaliste prin idilizarea trecutului. a cadrului rural. „uită". dar şi prin tema timpului trecător. „tragi).

nedefinit). constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă. dar şi motive autohtone. Acestea sugerează că existenţa umană se bazează pe experienţe repetabile. Scrie un eseu de 2 . Acest volum este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului întrucât poeziile incluse realizează imaginea spaţiului natal. argumentaţia (cu minimum 4 argumente/raţionamente logice/ exemple concrete etc. de timp (locuţiune adverbială de timp „pe vremuri”) şi forma verbală de perfect simplu („sosi”). natura câmpenească însufleţită de amintirile copilăriei. Titlul este o sintagmă ce fixează cadrul spaţio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp şi spaţiu mitic. reluate şi . Volumul „Biserica de altădată” reliefează ortodoxismul. înglobând elemente romantice. Opera sa se află la confluenţa curentelor literare. Poezia „Aci sosi pe vremuri” face parte din volumul „Pe Argeş în sus” apărut în 1923. 97 (demonstraţia apartenenţei unui text liric studiat la estetica direcţiei tradiţionaliste ) Ion Pillat este un poet tradiţionalist a cărui activitate literara poate fi încadrată în perioada interbelică. prin indicii de spaţiu (adverbul de loc cu formă regională „aci”). Notă! În elaborarea eseului.V97. deci tradiţionaliste.3 pagini în care să demonstrezi faptul că un text poetic studiat se încadrează direcţiei tradiţionaliste/ tradiţionalismului. casa părintească. III. Poezia maturităţii este reprezentată de volumele „Grădina între ziduri” şi „Pe Argeş în sus” unde se evidenţiază foarte bine legătura cu pământul şi locurile natale. vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza. spaţiul natal şi reînvierea trecutului acestea fiind regăsite şi în poezia „Aci sosi pe vremuri”. ciclicitatea vieţii. parnasiene.. simboliste clasice. Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul.) şi concluzia/ sinteza. Poetul debutează cu volumul „Visări păgâne” în 1912 după care urmează „Eternităţi de-o clipă” unde se observă ataşamentul lui faţă de simbolism. Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului asociată cu repetabilitatea destinului uman. iar „Limpezimi” şi „Poeme într-un vers” sunt volume de orientare clasică.

degradarea elementelor survenită odată cu trecerea timpului. spaţiul rememorării nostalgice a trecutului. Cele două planuri. Elementele asociate casei „obloane”. îndrăgostiţii de altădată. însoţind două momente esenţiale ale existenţei umane – nunta şi moartea. Urmează o zonă narativ-epică unde se poate urmări întâlnirea bunicilor. Distihurile sunt organizate în mai multe secvenţe poetice: incipitul. şi zăvor” şi personificarea „îmbătrâniră plopii” sugerează trecerea timpului. meditaţia asupra efemerităţii condiţiei umane. dar trecerea . poezia este alcătuită din nouăsprezece distihuri şi un vers final având rolul de laitmotiv al poeziei. accesibil numai urmaşului care poate reînvia trecutul în amintire. simbol al trecerii timpului şi laitmotivul din versul final. versul „Păianjeni zăbreliră şi poartă.retrăite de fiecare generaţie în parte care simte şi trăieşte asemenea predecesorilor. Aceştia par că vor să conserve momentele. trecutul şi prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentuează ideea de ciclicitate a vieţii şi a iubirii. Compoziţional. Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei şi fixează prin intermediul unei metafore: „casa amintirii”. se conturează astfel o imagine a unui loc pustiu şi părăsit. Elemente de recurenţă sunt spre exemplu motivul clopotului. iar sunetul clopotului însoţeşte protector cuplul de îndrăgostiţi. Bunicul aşteaptă sosirea berlinei din care coboară tânăra „în largă crinolină”. dar se şi accentuează ideea de spaţiu privilegiat. Bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantice. „zăvor”. evocarea iubirii „de ieri” a bunicilor. izolat. iubirea „de acum” a tinerilor şi epilogul poeziei. „poartă”. Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza poeziei şi a elocinţei în mitologia greacă). Se utilizează elemente de simetrie şi opoziţie a planurilor construite pe relaţia „atunci” – „acum”. Aceste prime versuri reprezintă un pastel în care este descrisă casa ce arată imaginea unor amintiri. Prezenţa berlinei accentuează imaginea trecutului. Totul se desfăşoară respectând un ceremonial.

de motivul clopotului care este un posibil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad. bunica e bătrână”. „spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor. Verbele la timpul prezent fie ilustrează permanenţa sentimentului de iubire („vii”. Ca într-un ritual. timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut şi planul prezent evocate în poezie.şi vii acuma tu”. imaginea ochilor. „ochi de peruzea”. Eternitatea iubirii.. „sări”. la nivel structural se utilizează paralelismul. ieri „ochi de peruzea”. Sunetul clopotului însoţeşte din nou momentul întâlnirii îndrăgostiţilor şi sugerează repetabilitatea existenţei umane. simetria. clipa de fericire. Muzicalitatea e conferită atât de elementele prozodiei clasice – rima împerecheată. Le lac. „crinolină”. iar versul final accentuează trecerea iremediabilă a timpului („De nuntă sau de moarte. tonalitatea elegiacă evidenţiază ideea că eternizarea fiinţei umane este posibilă doar prin iubire. măsura de 13-14 silabe. „berlină”. ritmul iambic. antiteza.. Meditaţia poetică. „te recunoşti”).”) Prin intermediul unei comparaţii se realizează o paralelă trecut-prezent şi se face trecerea la planul prezentului: „Ca ieri sosi bunica. „calci”) fie însoţesc meditaţia pe tema trecerii timpului („te vezi”.timpului a afectat până şi această atmosferă de basm. iar dintre figurile de stil se foloseşte cu precădere metafora: „casa amintirii”. Verbele la perfectul simplu („sosi”. Din punct de vedere stilistic. „poteră”. nepoţii repetă gesturile bunicilor. Diferenţele ţin de moda vremii: iubita coboară acum din trăsură. Horia Furtună) La nivel morfo-sintactic. Din portretul fizic al iubitei se reţine doar detaliul spiritualizat. iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste. portretele fiind singurele care păstrează imaginile de odinioară ale strămoşilor(„Ce straniu lucru: vremea! – Deodată pe perete/ Te vezi aievea numai în ştersele portrete. „ochi de ametist” şi comparaţia care susţine ideea ciclicităţii („Ca ieri sosi . acum „ochi de ametist”. în turnul vechi din sat”). O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice şi regionale în evocarea trecutului: „haiduc”. Sburătorul) şi moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes. este urmată în versul următor de revenirea la realitatea timpului care trece ireversibil: „De mult e mort bunicul.

ciclicitate. simetria poveştilor şi tonalitatea elegiacă poezia „Aci sosi pe vremuri” aparţine liricii tradiţionaliste.„de nunta sau de moarte" .. „Obloanele". repetate de o noua pereche.. // Subtire. in dialectica misterioasa a vietii. tandru-ironice. „Privind cu ea sub luna. casa e o axa cu functie sacra. Varstele fiintei. „hornul" ce „trage alene din ciubuc" fac din casa amintirii un univers cald si intim ce tine la distanta securizanta teroarea mortii.. amintirile si care conserva in straturi de palimpsest urmele trecerii oamenilor vremelnici. in dreptul pridvorului... prin tematică . fluctuatia starilor si a momentelor. cu sirul eminescian de plopi. se pastreaza viu sunt tocmai gesturile fulgurante: „Nerabdator. avand ca martor clopotul din „turnul vechi din sat"." „Ea-1 asculta tacuta. in ceea ce au ele sacramental: „. evocarea copilăriei. printr-o enumerare de evocari nostalgice. aca locul.. / Bunicul meu desigur i-a recitat. sub obladuirea caminului. si un „acuma" al noului cuplu constituit in timpul modern al „trenurilor" si al distantei lucide. tanara pereche va ramane neschimbata doar „in stersele portrete" din galeria cu tablouri de familie de „pe perete". Ceea ce. bunicul pandise de la scara / Berlina leganata prin lanuri de secara. / Pe urmele berlinei trasura ta statu.nu anunta decat ca. la scara.nunta si moartea. cu lanurile sale de secara. cu umbrele berzelor neschimbate in rotirea anotimpurilor. perisabilului. s4o8914sp44fxd „Casa" este punctul referential spre care converg timpurile... paradoxal. dimensiunea completudinii.. eterna rotire a . timpului. Heliade si Lamartine." „. În concluzie.M-ai ascultat pe ganduri. Aspirand prin iubire la eternitate. calci nisipul pe care ea sari / . momentele grave ale vietii.şi vii acuma tu”). Simbol al statorniciei si adapost al cuplului in expresia lui juvenil-familiala. Tanara pereche de ieri sau de acum traieste. Ambivalenta sunetului lui . iubirii si mortii este subliniata." Ideea ca marile momente ritualice ale vietii se constituie din gesturi simple sub care se ascund tainele sfinte ale vietii. sustin ideea identitatii existentelor. in poem. „pridvorul".. destinele umane.. tutelate de versurile simboliste ale lui Francis Jammes si Horia Furtuna.. lasand sa se infuzeze doar dulcele ei presentiment melancolic. in interiorul ei ocrotitor se petrec sosirile si plecarile.... recurente in sirul generatiilor.si vii acuma tu.amintirea trecutului. „poarta". vremurile sunt mereu altele: un „atunci" al bunicii Caliopi." Aceleasi gesturi.si din berlina / Sari subtire-o fata in larga crinolina". cele doua evenimente sunt legate prin timpul-trecere. efemeritatea clipei sarbatoresti a iubirii si a nuntii.. menita sa redea fragmentelor temporale.. ea este oglinda in care se reflecta evenimentele ritualice ale vietii . // Acelasi drum teaduse prin lanul de secara / Ca dansa tragi.bunica .... pare acelasi. tanara subtiratica ce-si innobileaza iubirea cu reflexul romantic al poeziei epocii.

ea este modernista prin rafinamentul textual si prin dimensiunea profunzimii. in spatele formelor lui fluctuante se pot citi semnele imuabile. Pastrand din arealul primului interesul pentru natura bucolica.anotimpurilor. poezia Aci sosi pe vremuri (ca si intreaga opera poetica) a lui Ion Pillat poate ilustra sincronizarea lirismului traditional cu sensibilitatea moderna. tiparele perene ale vietii si lumii. vremurile vechi cu „poteri si haiduc" sau timpurile noii sensibilitati „simboliste" sunt popasuri pe care timpul insusi le face in eterna lui devenire. nostalgia timpurilor de altadata. . Revendicata in egala masura de traditionalism si de modernism. cultul stramosilor (in ipostaza familiara).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful