OSTEOLOGIA

AXE, PLANURI sI REGIUNI ALE CORPULUI POZIIA ANATOMIC A CORPULUI Nomenclatura anatomica internationala considera pozitia anatomica a corpului urrian pozitia de referinta care face posibila orientarea corecta a segmentelor corpului si organelor. Pozitia anatomica desemneaza organismul n ortostatism, cu membrele inferioare lipite, piciorele n unghi drept pe gambe, genunchii si soldurile extinse, membrele superioare atrna lnga trunchi iar fata palmara a minii cu degetele extinse priveste nainte. DENUMIRI, LOCALIZRI DE AXE sI PLANURI Axul longitudinal (vertical) pleaca din punctul cel mai nalt al calvariei (vertex) si strabate corpul n lungime, caznd n centrul poligonului de sustinere. Este axul naltimii sau taliei. Axul sagital (anteroposterior) strabate corpul dinainte napoi, avnd un pol anterior si unul posterior. Este axul grosimii corpului. Axul transversal strabate corpul de la stnga la dreapta, este axul lfl|iinn corpului; mai este numit si ax orizontal. Planurile anatomice sunt suprafete se,descriu: - planul, frontal - este un plan paralel cu fruntea. Planurile frontiilc mpnrt cprpul ntr-o .parte/anterioara si una posterioare-; el trece prin axul lonttiludiiiiil ti cel transversal. planul transversal - este dispus orizontal si mparte corpul nlr-o p*rte imaginare care sectioneaza corpul ome nesc, Un plan trece prin cte-doua axe de orientare, n raport cu pozitii nnnloinicA

superioara si una inferioara. Trece prin axul sagital si cel transversal.

planul sagital - este dispus vertical, mpartind corpul ntr-o parte dreapti fi

una stnga. El trece prin axul longitudinal si axul sagital. Kari' Dintre planurile sagitale, cel care strabate corpul pe linia mediana si l Impute itdoua jumatati egale se numeste plan mediosagital.

REGIUNILE CORPULUI TOPOGRAFIA LOR Corpul omenesc este alcatuit din cap, gt, trunchi-si membre. Capul - are o portiune superioara si posterioara corespunzatoare neurocraniu-| lui care adaposteste encefalu si una'situata anterior si inferior, fata (viscerocraniului) J Gtul- este un segment care face legatura ntre cap si trunchi. Regiunea t posterioara a gtului numita ceafa (nucala) cuprinde un plan osos reprezentat < vertebrele cervicale cu articulatiile dintre ele si un plan muscular. Regiunea antero laterala a gtului cuprinde muschi, vase si nervi ca si o serie de organe - laringg traheea, esofagul cervical, tiroida. Trunchiul - este portiunea de corp cuprinsa ntre gat si bazin. Este'alcatuit ( torace, abdomen si pelvis. Trunchiul este format dintr-un perete osteomusc care adaposteste cavitatile viscerale cavitatea .toracica, cavitatea abdominala si| cavitatea pelvina -, n care se gasesc organele interne. Cavitatea abdominala continua larg cu cavitatea pelvina care este nchisa inferior de diafragma pelvina si;: diafragma uro-genitala. Peretii trunphiului sunt alcatuiti dintr-un schelet osteofibros; format din coloana vertebrala - posterior, stern - anterior si arcurile costale jnti coloana si stem. Peste aceste elemente osoase se asaza paturile musculare ntj care se gasesc vasele de snge si nervii. Peste peretele toracic anterior se ga| glandele mamare. Peretele posterior al toracelui si abdomenului formeaza spatf Membrele superioare se prind de torace prin centura, scapulara alcajt din clavicula si scapula. Membrul superior liber este alcatuit din brat, antebratj mna. Membrele inferioare sunt legate de trunchi prin centura pelviana. Membt inferior liber este alcatuit din coapsa, gamba si picior.

CENTRUL DE GREUTATE Este caracteristic omului n statiunea bipeda; mentinerea: statiunii bipede es|jj conditionata de relatia centrului de greutate cu poligonul de sustinere. Poligon de sustinere este aria determinata de sprijinul pe cele doua talpi .i Centrul de greut reprezinta punctul de aplicare a rezultantelor tuturor fortelor paralele cu care un^ corp este atras spre pamnt. Corpurile sprijinite se gasesc n echilibru doar daca verticala coborta din centrul de greutate cade n interiorul poligonului de sustinere. ! Centrul de greutate la om se gaseste la 55-59% din talie. Se afla la T7 la 61uni si la LI la adult. Centrul de greutate al corpului nu are o pozitie >fixa,"variaza de la individ la individ, de la o pozitie la alta pozitie si de la o faza- a1 miscarii la alt PRGHIILE OSOASE Prghia este o bara rigida care se poate roti n jurul unui punct de sprijin pis actiunea a doua forte. Segmentele osoase, articulate ntre ele; asupra carora actione muschii se comporta asemanator cu prghiile de fizica.

Sehcupjserla'prghiile mecanice trei puncte de aplicare a fortelor: punct de i<Sj puact de rezistenta R.sipunctul de aplicare a fortei motorii F. Prghia are i puncteiftc.are se aplica fortele statice S si R si un punct n care se aplica forta BtoneF. La prghiile osoase S reprezinta axul biomecanic al miscarii sau punctul de rijm pe sol. R reprezinta greutatea corpului sau segmentul care se deplaseaza, F perul de aplicare la insertia sa a fortei musculare care realizeaza miscarea. Raportul dintre aceste puncte poate varia si, n functie de acest criteriu, deosebim: i prghii de gradul I, F, sau prghii de echilibru. ' nplu de prghie de gradul ipul n echilibra' p;e coloana Jtebrala.1 Punctul de sprijin S ^reprezentat de articulatia lililor occipitali cu atlasul, e .greutatea capului, iar F k fotta.muschilor, cei. care i capul sa nu cada nainte. prghii de gradul II,. S R F, sau prghii de forta. Exemplu de prghie de gradul II - individul ridicat pe vrful degetelor. Sprijinul se face pe capul metatarsienelor. Forta este reprezentata de:contractia muschiului tricepsural iar rezistenta este data de proiectia centrului de greutate care cade pe articulatia gleznei ntre sprijin si forta. prghii de gradul III, S F R, sau prghii de viteza. Exemplu de prghie de gradul III -flexia antebratului de bra|. Punctul de sprijin corespunde articulatiei corului iar o for|ii redusa poate imprima bratului rezistentei deplasari mari.

REPERE OSOASE sI ARTICULARE PALPABILE PE VIU Capul este submpartit n calvarie corespunzatoare neurocraniului si lH(i f' care are ca substrat osos masivul facial sau viscerocraniul. Craniul poate fi explorai prin palpare pe aproape toata suprafata sa. Elementele osoase ale craniului se gasesc fie sub piele, fie sunt acoperite de parti moi si se pot palpa prin grosimea acestora, Bolta craniului este palpabila n ntregime desi este acoperita de muschiul epicranian si piele. La copii, la nivelul boltii, se pot palpa n partea anterioara a suturii sagitale fontanela mare (bregmamtica) iar n partea posterioara fontanele mica (lambdatica). Anterior, de o parte si de alta a liniei mediene se palpeaza tuberozitatile (boasele jrontale) iar ntre cele doua arcade superciliale se gaseste glabela, o supra-fata plana f, care.este.folosita si .ca reper antropometric. Lateral si superior la nivelul calvariei se.palpeaza bosele parietale simetrice, ntre marginile celor doua parietale supe-I; nor si median se palpeaza sutura sagitala. tipartea posterioara a calvariei se palpeaza ItboseJe occipitale. Ele sunt patru tuberozitatii simetrice, doua superioare si doua L inferioare. Intre bosele parietale si occipitale superioare se palpeaza o depresiune corespunzatoare suturii lambdoide. n partea laterala a calvariei se poate palpa hmartemporala inferioara dupa ce pacientul strnge maxilarele. BAZA CRANIULUI Sunt accesibilepalparii mastoidele situate posterior pe care se insera muschiul ]t -sternocleidomastoidian. Se poate palpa conductul auditiv extern n care patrundem |,pnn porul acustic extern. La limita dintre calvarie si fata putem palpa pe linie mediana

punctul nasion de la care pleaca sutura fronto-nazala. Urmnd marginile supraorbitale putem palpa incizura mediala, apoi sutura frontozigomatica, marginea superioara a arcadei zigomatice pna la porul auditiv extern. Degetul introdusriu conductul auditiv extern poate palpa condilul mandibulei.M;; FAA Craniul visceral are un etaj maxilar sudat sub exobaza si unul mobil, mandibular, legat de precedentul prin articulatia temporo-mandibulara. La nivelul etajului fix maxilar palpam piramida nazala, marginea anterioara a orbitelor. Orificiul orbitelor este larg, de forma patrulatera. La jumatatea marginii superioare se gaseste o depresiune, gaura supraorbitala, punct dureros la apasare n sinuzita frontala. La jumatatea marginii inferioare palpam gaura infraorbitala care este un punct dureros n sinuzitele maxilare. Arcada zigomatica se ntinde orizontal pna naintea conductului auditiv extern. Prin deschiderea gurii se pot palpa bolta palatina, spina palatina care margineste gaura palatina, locul unde se fac anesteziile nervilor palatini. Se pot palpa dintii maxilari si mandibulari! Pe linia mediana, anterior, la nivelul boltii de palpeaza papila incisiva pe unde se face anestezia nervului incisiv. Etajul mobil al fetei este alcatuit din mandibula. Sunt accesibile palpari condilul mandibulei cu degetul introdus n conductul auditiv extern. Interlinia articulara temporomandibulara este marcata de tuberculul articular asezat la extremitatea posterioara a arcadei zigomatice. Marginea posterioara a ramurii mandibulei este accesibila palparii de la colul condilului pna la unghiul mandibulei. Marginea anterioara se palpeaza prin vestibulul bucal. Unghiul mandibulei se palpeaza la unirea corpului cu ramura mandibulei. Corpul mandibulei se poate palpa n ntregime sub piele.

REPERELE OSOASE LA NIVELUL TRUNCHIULUI Reperele osoase ale regiunii nucale corespund sirului apofizelor spinoase-alc vertebrelor cervicale. Apofiza spinoasa lipseste la CI si este nlocuita cu un tubercui poNlcnor care se palpeaza pe linia mediana sub protuberanta occipitala externair foieta nucula oare corespunde n profunzime tuberculului dorsal al atlasului. Prii; acolita foHCta se face punctia suboccipitala a cisternei cerebromedulare (Obrejea). M itselc laterale ale atlasului asezate n profunzime corespund la suprafata foselor nucale laterale delimitate de marginea posterioara a mastoidei pe care se insera muschiul stemoclcidomastoidian, marginea laterala a trapezului si semispinalul capului. Pentru explorarea apofizelor spinoase cervicale, capul se pune n flexie si se pot explora de la a cincea vertebra cervicala. Apofiza spinoasa C7 se numeste apofi/.a proeminenta. De la C7 porneste santul median dorsal, mai adnc n parte i mijlocie si stcrgndu-se treptat catre extremitati, n flexia trunchiului santul se sterg si n locul sau apare sirul apofizelor spinoase care se pot palpa si numara ncepr.. de la C7. Numararea apofizelor spinoase se foloseste n scop explorator sau pentru a stabili locul punctiei rahidiene.

Pe partile laterale alei peretelui dorsal al trunchiului gasim o serie de repere care apartin centurilor membrelor. . . Scapula este accesibila explorarii-n mare parte: se palpeaza marginea vertebrala, unghiul inferior si vrful scapulei. Spina scapulei este explorabila pe toata ntinderea marginii posterioare. Acromionul este palpabil sub piele pe toata suprafata n partea inferioara a trunchiului se palpeaza elementele peretelui dorsal al bazinului. Pe linia mediana se palpeaza crista mediana sacrala. Pe fata dorsala a trunchiului se trag, tinnd cont de reperele osoase, mai multe linii conventionale verticale: linia mediodorsala, linia paravertebrala prin marginea"externa a apofizelor transvere, linia scapulara prin vrful scapulei si linia axilara posterioara. Liniile conventionale transversale sunt cervico-toracala prin vertebra C7, linia bispinoscapulara prin T3, linia bianguloscapulara prin T7, linia subcostala prin LI,'linia supracristala prin L4. Toate aceste linii folosesc penlni localizarea exacta sediului unei dureri, a unor formatiuni patologice ctc. n partea anterioara, coloana cervicala a corpurilor vertebrale este accesibili inspectiei si palparii prin cavitatea bucala. Se.pot palpa arcul anterior al atlasului fi tuberculului artterior al atlasului prin ridicarea valului palatin, se pot palpa corpul axisului si corpul celei de a treia vertebre cervicale. Se pot palpa circumferinta anterioara corpurilor vertebrale si tuberculii anteriori ai apofizelor cervicale, Tuberculul cel mai proeminent este tuberculul lui Chassaignac pe care se poate comprima carotida comuna, fiind situat pe un plan mai anterior dect tuberculii anteriori ai celorlalte vertebre. REPERE PE PERETELE VENTROLATERAL AL TRUNCHIULUI
:

Pe peretele ventrolateral al trunchiului se pot palpa numeroase repere osoase si interlinii articulare. Clavicula este palpabila pe toata ntinderea ei. Se palpeaza interlinia articulatiei, sternoclaviculare si interlinia acromioclaviculara.

Coracoida se palpeaza n spatiul deltopectoral unde se simte vrful acesteia. Sternul este n ntregime palpabil si inviyibil. Se.palpeaza manubriul sternal, corpul sternului si apendicele xifoid. Lajimita dintre corp si manubriu se gaseste unghiul sternal, unghiul lui Louis, care reprezinta un reper pretios pentru ca la acgst nivel, se articuleaza coasta a doua si de la ea ncepe numaratoarea coastelor. Corpul sternului este usor palpabil, putndu-se contura inciziile articulare. Apendicele .ifoid la copii este cartilaginos iar la batrni poate fi osificat. Coastele formeaza peretele ventral lateral si dorsal al toracelui. Coastele Jnt palpabile la oamenii slabi. La marginea inferioara a cutiei toracice cartilajele Dstale.de o parte si de alta delimiteaza ,un unghi-unghiul iinfrastemal (Charpy). Ajcest unghi:se submparte prin prezenta apendicelui xifoid n,doua unghiuri ifocostale. Numaratoarea coastelor ncepe cu reperarea unghiului lui Louis unde : insera: coasta a dQua, iar apoi se palpeaza coastele subiacente pe o linie care ierge dinauntru n afara si n jos. ...

Liniile conventionale pe fata anterioara a toracelui se traseaza n raport i reperele osoase fixe. Acestea sunt verticale: linia axilara anterioara, linia

medioclaviculara/lirria'parastemala si linia1 mediostemala: Liniile^transversale suni linia bimamelonara, linia xifoidiana, linia subcostala prin punctul celmaidech'vahnargini-lor coastelor si linia bispinoiliaca ventrala ntre spinele iliace anterioare ale coxalului REPERELE VENTRALE ALE PELVISl&IJl soh' Se pot palpa spina pubiana care serveste ca reper pentru explorarea orificiuk inghinal superficial si spina iliaca antero-superioara de la care ncepe creasta coxalu lui. ntre reperele osoase se masoara diametrele bazinului. Diametrele transversak bispinoiliac ntre cele doua spine ilice anterosuperioare masoara 24 cm, bicrest ntr. punctele cele mai ndepartate ale crestelor iltace (28 cm), bitrohanterian ntre ceL doua trohantere (32 cm); diametrul lombopubian este uri diametru sagital, se masoara de la spinoasa lombarei 5 la marginea craniala a simifizei pubiene si masoara 20 cn REPERELE OSOASE'J^fEMBRULUI SUPERIORJ,, Humerusul. Capul humeral se palpeaza prin peretele axilei. Tuberculul m; si mic se palpeaza prin masa muschiului deltoid; crestele tuberculare se palpe; spre corpul humerusului, delimitnd santul bicipital prin care aluneca tehdohul al muschiului biceps care ruleaza sub degete. Pe fata externa se palpeaza tuberozitatj deltoidiana. Marginea laterala se palpeaza de la insertia deltoidului la epicond iar marginea mediala se palpeaza n totalitate pe fata interna napoia manunchiul' vasculonervos. Epicondilii humerali se palpeaza pe fata dorsala a regiunii cotului. Epicondilul lateral este mai mic, epicondilul medial este mai mare. n extensia completa a cotului, epicondilii se gasesc pe aceeasi linie cu olecranul ulnei. n flexie formeaza^ cu olecranul care se deplaseaza nainte, un triunghi cu vrful inferior. Interlini; articulara a corpului se palpeaza pe fata posterioara n partea externa, unde determina o foseta care corespunde interliniei humeroradiale. n foseta se palpe; capul radial. Interlina articulara se prelungeste ocolind olecranul si ajunge n part interna sub epitrohlee, avnd forma literei omega, n flexia maxima a cotului fosei, radiala dispare. Capul radial se palpeaza dorsal'prin foseta radiala, puthdu-se contro'; marginea radiala si inferioara. Epifiza distala a

radisului se palpeaza pe'fata dorsal: pe marginea exterria n afara tendoanelor muschilor flexori. Stiloida radiala esu limita interliniei radiocarpiene pe marginea radiala. Marginea externa se palpeakx. pe toata ndinderea sa. Epifiza distala radiala este palpabila si pe ea se comprima' artera radiala n santul pulsului. Stiloida radiusului este mai dezvoltata dect apofiza* stiloida a ulnei. Olecranul ulnereste o proeminenta alungita care se palpeaza pe fata dorsali a cotului. Apofiza coronoida este palpabila la indivizi slabi pe fata palmara insinu; degetele sub aponevroza expansiunii bicipitale. Creasta ulnei este vizibila si palpabila ncepnd de la extremitatea distala a olecranului si tinnd pna'la capul ulnei Epifiza distala este o proeminenta rotunda pe fata dorsala a articulatiei minii. Se continua n sus cu creasta si n jos cu stiloida ulnara. Interlinia articulara radiocarpiana: se repereaza apofizele stiloide ale radiusului si ulnei pe fata dorsala, ntre ij care se proiecteaza interlinia articulara.

Oasele carpului pe fata palmara sunt acoperite de tendoanele muschilor flcxori asezati n doua planuri. La marginea radiala proxima! se palpeaza tuberculul ulnara scafoidulu, proximal se itdistal tuberculul trapezului. La marginea palpeaza pisifqrrnuliar distal crligul osului hamat. Dorsal, din cauza tendoanelor extensori-lor, identificarea oaselor carpului nu este posibila. Metacarpienele sunt accesibile palparii pe fata dorsala, iar falangeje se palpeaza ita dorsala si palmara. REPERELE OSOASE' ALE MEMBRULUI PELVIN Femurul. Din femur se palpeaza trohanterul mare sub forma unei depresiuns ntre masa muschilor pelivini si cvadricepsul femural. Anterior fata externa ovalara, subcutanata. Epicbndilul medial proemina napoia rotulei si se palp pe fata mediala, n partea posterosuperioara se palpeaza tuberculul adductoruiul mare. Epicondilul lateral este palpabil napoia rotulei. Patela are forma triunghiulara, se afla naintea celor doi cpicondili femurali si este palpabila pe toata fata sa anterioara. , Tibia. Se palpeaza condilul extern al tibiei care are o forma triunghiulari fi icaruijatura superioara delimiteaza interlini articulara a genunchiului, Condilul jitern al tibiei participa si el la delimitarea articulatiei genunchiului si se continui :u fata interna a tibiei. Tuberozitatea anterioara a tibiei este o proeminenta ntro :ei doi condili

de forma triunghiulara, de la care porneste creasta tibiei. Crcaltt ibiei este recurbata sub forma de S alungit, este subcutanata si palpabila pe tottl ndinderea. Fata mediala a tibiei se gaseste ntre masa flexorilor si extcnsorilor si e palpeaza pe toata ninderea. Maleola tibiala are forma triunghiulara cu vrful n os si proemina pe fata interna a glezenei. Fibula. Se palpeaza capul fibulei n partea laterala si superioara a gambei ub interlini articulatiei genunchiului; are o forma ovalara, paralela cu axul membruiLMsleola fibulara este asezata lateral, mai jos dect maleola tibiala. Piciorul. La partea posterioara, corespunzator calciului se palpeaza iberozitatea posterioara a calcaneului. Pefata mediala palpam apofiza calcaneului are sustine talusul. f

ANATOMIA

RADIOLOGIC

SCHELETULUI

sI

ARTICULAIILOR Radiografia se realizeaza pe baza proprietatii razelor Rontgen de a impresiona u placatferografica. Un obiect interpus n calea fasciculului de raze X poate absorbi maimulte sau mai putine din razele acestui fascicul. Radiografiile se fac n pozitii standard pentru divesele segmente, sau se pot face radiografii n incidente speciale.

RADIOGRAFIA CRANIULUI . radiografia craniana se evidentiaza cutia craniana si oasele fetei. La nivelul boltii craniene urmarim tablia externa - diploia - si tablia internii a oaselor boltii. Recunoastem imaginea transparenta a celor doua orbite, iar inciliiin o alta imagine transparenta triunghiulara a foselor nazale, n aria carora se proiecte;\/.a cornetele nazale. Peste partea inferiora a orbitelor se proiecteaza marginea superioara a stncii temporalului. Sub cele doua orbite se proiecteaza transparenta sinusurilor maxilare, arcada dentara a maxilarului si dintii superiori, n partea laterala se pi oiectea/.a apofiza mastoida, peste care se suprapune condilul mandibulei continuat ile ramura mandibulei si de corpul mandibulei, pe care sse gasesc dintii mandibulari. n incidenta laterala se proiecteaza forma cutiei craniene si oasele fetei. La nivelul boltii se remarca santuri vasculare, iar n partea postenoara si inferioara a cutiei craniene se gasesc celulele mastoidiene. La nivelul bazei craniului, n grosimea frontalului se vede sinusul frontal. Portiunea orizontala a frontalului formeaza plafonul orbitei. Tot pe endobaza recunoastem tuberculul selar si saua turceasca. Sub saua turceasca se gaseste sinusul sfenoidal. napoia dorsului selei se gaseste o opacitate' triunghiulara, stnca temporalului, n partea posterioara a stncii este vizibila mastoida, iar sub stnca sunt vizibile cavitatea glenoida a articulatiei temporo-mandibulare si tuberculul zigomatic. Dintre elementele fetei recunoastem orbita, oasele nazale, fosele nazale limitate inferior de palatul dur sub care se afla arcada dentara superioara, peste care se proiecteaza sinusul maxilar. Mandibula este vizibila cu toate elementele sale, iar pe ea se gaseste arcada dentara inferioara. RADIOGRAFIA COLOANEI VERTEBRALE Coloana vertebrala se studiaza pe imagini radiologice de fata si de profil, n nccste incidente clementele constitutive ale vertebrelor se suprapun. Pe radiografia ilc latii se observa corpul vertebral de forma patrulatera. Corpurilor vertebrale au o bii/ft care se liirgcstc catre regiunea lombara, n apropierea unghiurilor laterale se proicctcii/ii pediculii vertebrali (ochii . . -f" n incidenta de fata pe

vertebrei), iar ntre ei se proiecteaza arcul vntcbntl care ia forma literei Y; ramura inferioara a Y-uului corespunde apofizei NpinottNc Oe o parte si de alta a corpului se proiecteaza apofizele transverse. Radinei alia n incidenta laterala. Se disting corpul vertebrei, pediculii verte-brnli, poli/ele articulare superioare si apofizele articulare inferioare. Postenor.se proiectcii/.i'i npoli/a spinoasa. Pe radiografia n incidenta laterala se vad corpurile vertebrale ale caror dimensiuni cresc de, sus n jos. Corpurile vertebrale se contini; Imipoi cu pediculii vertebrali. Margineapediculului se continua cu apofizele articulai iar napoia apofizelor articulare se proiecteaza apofizele transversale,, n regiim toracica, peste coloana corpurilor vertebrale se proiecteaza arcurile costale. RADIOGRAFIA TORACELUI \j

n incidenta de fata pe radiografia toracica recunoastem claviculele;, scapulfc articulatia scapulohumerala si grilajul costal. Daca pacientul a fost bine pozitioo scapulele de forma triunghiulara se proiecteaza n afara grilajului costaL Clavic 320

au o dispozitie orizontala n partea superioara a grilajului costal. Grilajul costal este format din 12 perechi de coaste. Fiecare coasta are un arc posterior oblic de sus n jos, cel mai yizibil, un.arc lateral cu concavitatea orientata medial si un arc anterior mai putin viabil. Coastele se numara la nivelul arcurilor posterioare de la vrf la baza. RADIOGRAFIA MEMBRULUI SUPERIOR Claviculele se examineaza pe radiografii n incidenta de fata. Se remarca epifiza mediala care se articuleaza cu sternul n articulatia sternoclaviculara, si epifiza laterala care se articuleaza cu acrofnionul (articulatia acromioclaviculara). Articulatia umarului se studiaza de obicei pe radiografiile de fata si profil. Pe radiografia de fata se vad extremitatea laterala a claviculei, omoplatul, extremitatea proximala a humerusului si partea superioara a toracelui. Se mai vad cavitatea glenoida a scapulei de forma ovalara, acromionul si procesul coracoid. Articulatia cotului, n incidenta de fata se obsev extremitatea distala a humerusului si extremitatea proximala a radiusului si ulnei. Epifiza distala a humerusului prezinta median o transparenta crescuta datorita suprapunerii foselor coronoidc si olecraniana. Olecranul ulnei se proiecteaza n fosa olecraniana. Lateral se afla capitulum humeral iar medial trohleea humerala. De o parte si de alta se vad cei doi epicondili ai humeiusului. Pe imaginea de profil sunt vizibile extremitatea distala a humerusului si cele proximale ale ulnei si radiusului. Elementele osoase se suprapun relizndu-se mai multe imagini concentrice date de capitulum humeral si trohlee. Se mai observa olecranul, capul radiusului si tuberozitatea radiala. RADIOGRAFIA OASELOR MINII Recunoastem n incidenta de fata extremitatea distala a radiusului, a ulnei, oasele carpiene, metacarpiene si falangele. Pe radiografia de fata se observa epifiza distala a radiusului mai voluminoasa dect cea a ulnei si cu apofiza.stiloida mai masiva, Osele

carpiene sunt dispuse n doua rnduri: n rndul superior, dinspre police spre liniamediana, scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul proiectat peste piramidal, n rndul distal: trapezul, trapezoidul, osul mare si osul cu crlig. Cu oasele acestui rnd se articuleaza cele 5 metacarpiene prin epifizele lor proximale. Falangele sunt oase scurte; cele mai voluminoase se gasesc n rndul nti. RADIOGRAFIA MEMBRULUI PELVIN Bazinul se studiaza pe radiografii facute n incidenta de fata. Pe o astfel de imagine observam sacrul si cele doua coxale. Sacral are forma triunghiulara cu baza n jos, se articuleaza cu ultima vertebra lombara superior, inferior se articuleaza cu cbcCisul, iar lateral cu oasele coxale. Articulatia sacroiliaca ia aspectul unei trans-parente n forma de Y. Coxalul este alcatuit din ilion, ischion si pubis, care se unesc la niyelul cavitatii acetabulare. Cavitatea acetabulara este marginita de sprnceana icetabulara. n.ea se afla capul femural. Peste capul femural se proiecteaza ramura sccndenta;a ischionului care se continua cu tuberozitatea ischiatica.

RADIOGRAFIAT ARTICULAIEI . GENUNflHTOfcldl n incidenta de fta seobserva epifiza'distata a genunchiului,!e'pfiza proximalaj a" tibiei si fibulei. Fibula nu participa la alcatuirea articulatiei geraitichiuliu. nivelul epifizei distale a femurului se observa condilii medial si lateral, ale crorj suprafete articulare iau aspectul cifrei 3 inversat. Peste epifiza distala se proiecteaza! rotula. Epifiza distala a tibiei prezinta un condil lateral si unul medial, fiecare! avnd o cavitate glenoida prin care se articuleaza cu femurul. Suprafetele articularei sunt separate de eminenta intercondiliana. Peste condilul-extern al tibiei sej proiecteaza epifiza proximala a fibulei. Pe radiografia de profil cei doi condili apar: suprapus^ condilul mediali depaseste condilul lateral. Rotula se situeaza naintea c'ondililor. La nivelul epifizef tibiale se recunosc suprafetele articulare ca doua linii curbe pna la" eminentei^] intercondiliene. Spatiul articular ocupat de meniscurile articulatiei genunchiului! apare sub forma a doua triunghiuri ascutite care se privesc prin Vrfurile lor. RADIOGRAFIA ARTICULAIEI GLEZNEI Pe radiografia de fata recunoastem epifizele distale ale tibiei cu maleola tibiala j si ale fibulei cu maleola fibulara. n scoaba formata de oasele gambei patrunde talusulj fiind separat de ele prin spatiul articular, n incidenta laterala se observa epifizel6| tibiei si fibulei cu maleolele lor, talusul, calcaneul si navicularul. RADIOGRAFIA PICIORULUI Pe radiografia de fata se vad maleolele tibiala situata medial si fibulara situata! lateral, talusul, navicularul, cuboidul, cuneiformele, metatarsienele si falangele (proxij male, mijlocii si distale). n incidenta laterala se vede calcaneul articulat cu cuboidulf iar acesta cu ultimele doua metatarsiene. Distal sunt falangele degetelor 4 si 5fJ

ELEMENTE DE PATOLOGIE A APARATULUI LOCOMOTOR A. LEZIUNILE JRLMATICE Agresiunile asupra aparatului locomotor au ca rezultat leziuni traumatice, fracturi, entorse si luxatii. Fractura reprezinta o solutie de continuitate a unui o&asupra caruia a actionat o forta mecanica. Fracturile sunt rezultatul diverselor accidente, predominante'frind cele rutiere n care asupra organismului actioneaza forte mecanice .

Cnd agentul loveste osul nclin, fractura se produce chiar la de actiune al traumei si vorbim de un mecanism direct de producere. Cnd titul vulnerant actioneaza la cele doua extremitati ale unui os, fie compresndu-1, jrasucindu-l, fractura se produce la distanta de locul de aplicare a fortei. Este nismul indirect de producere. Dupa natura osului fracturat, fracturile se clasifica "fracturi ale oaselor sanatoase si fracturi ale oaselor patologice. Dupa aspectul tegumentelor segmentul fracturat, putem avea fracturi nchise sau fracturi deschise la care osul vine n contact cu exteriorul. La oasele lungi, sediul fracturii poate fi diafizar, epifizar sau metafizar. Agentul traumatizant care provoaca o fractura poate uza si leziuni ale tesuturilor moi - excoriatii, plagi ale tegumentelor, dilacerari as;culare, dezinsertii de ligamente si tendoane, leziuni de vase si nervi. Semnele fracturilor. Semnele locale pot fi semne de probabilitate (durerea si potenta functionala, echimoze, deformarea regiunii, scurtarea membrelor) sau t fi semne de certitudine (mobilitate anormala a segmentelor, crepitatia osoasii, transmis'ibilitatea miscarilor si ntreruperea continuitatii osului).
1

Examenul radiologie n cel putin doua incidente, de fata si profil, prcci/ca/rt istenta

fracturii si arata pozitia fragmentelor. Primul ajutor n caz de fracturi consta n calmarea durerii prin administrarea t de sedative (algocalmin, mialgin) si imobilizarea n atele sau aparate a fracturii, Atelele pot fi de lemn sau metalice (Kramer). Accidentatul trebuie transportat pe targa sau cu un alt mijloc improvizat. Tratamentul ortopedic se face n spital sub anestezie si consta n reducerea tfi imobilizarea fracturii ct mai rapid dupa producerea accidentul Atunci cnd reducerea nu este posibila sau exista o fractura cu fragmente ndepartate, reducerea si imobilizarea fracturii se fac pe cale operatorie. Operatia aceasta se numeste osteosiitteza. Entorsele reprezinta ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare consecutive unei miscari bruste care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei,

. fara a se pierde raporturile dintre suprafetele articulate. Leziunile articulare sunt ntinderi, rupturi sau dezinsertii ligamentare. Leziunile periarticulare intereseaza tesutul subcutan, muschii si tendoanele, vasele si nervii. Simptomatologia entorselor. Durerea este violenta, strict localizata la nivelul leziunii si nsotita de impotenta fundtionala. Articulatia este tumefiata, foarte durerosa la palpare. Uneori apare o echimoza data de hemoragia consecutiva de cele mai multe ori rupturilor ligamentare. Examenul radiologie obligatoriu n doua incidente pune n evidenta instabilitatea articulara si exclude eventuala fractura. Tratamentul este adecvat formei clinice si fiecarei localizari. Se fac infiltratii lo-I cale cu novocaina sau xilina si bandaj cu fasa elastica. Luxatiile reprezinta o modificare persistenta a raporturilor ntre doua sau [ mai multe suprafete articulare care pierd contactul normal ntre ele. Luxatia este [consecinta unui traumatism puternic si apare brusc la o articulatie sanatoasa ale j carei mijloace de unire au fost rupte prin actiunea agentului traumatizant. Marea Jmajoritate a luxatiilor se petrec n rnod indirect prin bruscarea unei miscari articulare [extreme. Cele mai frecvente luxatii se ntlnesc la membrele superioare. Simptomatologia luxatiilor. Durerea puternica Ia nceput este nsotita de (impotenta functionala completa. La inspectie se constata atitudinea vicioasa,

deformarea regiunii, scurtarea sau alungirea segmentului de membru. Tratamentul luxatiilor recente consta n reducerea de urgenta a luxatiei. Cu ct reducerea se face mai trziu, cu att ea devine iriai laborioasa. Dupa 4 saptamni de la accident, o luxatic hu se mai poate reduce datorita fetractiei partilor moi si modificarilor extremitatilor articulare. B. LEZIUNILE INFLAMATORII Tuberculoza osteoarticulara. TBC osos reprezinta localizarea infectiei tuberculoase la nivelul osului si articulatiei. Este o localizare secundara a bolii tuberculoase: n conditiile unui rezistente scazute a organismului, bacilii sunt mobilizati de la nivelul unui complex primar gangliopulmonar si se raspndesc pe calc sanguina n organism. Ei determina la nivelul tesutului medular al epifizei leziuni inflamatorii proliferative si infiltrative urmate de o resorbtie osoasa secundara. Se produce osteita cu granulatii alcatuite din foliculi tuberculosi care conflueaza, se cazeifica si dau nastere unei caverne, n continuare se formeaza numeroase caverne care contin cazeum, puroi si care distrug epifiza. Apar abcesele reci care migreaza la distanta de focarul de origine de-a lungul, spatiilor conjunctive si se pot deschide chiar la exterior. Simptomatologie. Tuberculoza osteoarticulara ncepe insiduos cu manifestarile caracteristice bolii tuberculoase - astenie, inapetenta, scadere n greutate, subfebrilitate, transpiratii nocturne, durere locala si impotenta functionala, n perioada de stare articulatia este globuloasa, mpastrata, tesuturile din jur sunt infiltrate si exista adenopatie satelita nedureroasa. Pentru precizarea diagnosticului sunt necesare examene radiologice care evidentiaza suprafetele articulare vag conturate si decalcifiate, extremitatile osoase prezinta geode iar spatiul articular este pensat cu urmare it distrugerii cartilajului articular. Intradermoreactia (IDR) la tuberculina este pn/.itivfi. Punctia articulara evidentiaza prezenta bacilului Koch n lichidul iiiliculiu. Tratamentul este complex: medicamentos, ortopedic si chirurgical. Trata mentul medicamentos constituie baza si utjlizeaza antibiotice cu actiune mpotriva

haciliilui Koch si tuberculostatice, de obicei n asociere pentru a preveni instalarea rc/.istcntei. . ,, , ,

Forma cea mai frecventa a TBC osos o constiuie tuberculoza vertebrala (morbul lui Pott). Bacilii disemineaza pe cale hematogena si se localizeaza la nivelul tesutului spongios al corpului vertebral care este bine vascularizat. esutul osos spongios este distrus, se formeaza o geoda n corpul vertebral care se extinde catre discul intcrvcrtcbral. La adult infectia tuberculoasa se localizeaza la nivelul invadat unuia de sau doua corpuri vertebrale si la discul dintre ele. Discul .l intervertebral

procesul tuberculos dispare, cele doua corpuri vertebrale vin n contact iar arcuril cu apofizele spinoase se ndeparteaza formnd o gibozitate (cocoasa), n perioada" de stare apar abcese reci cu originea ntr-o caverna vertebrala si care au tendinta'di a fuza de-a lungul spatiilor conjunctive. Gravitatea bolii a fost redusa rriiilt prin] folosirea antibioticelor si tuberculostaticelor.

reprezinta o inflamatie a osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe cale hematogena a acestuia de catre stafilococul auriu sau mai rar de alti germeni piogeni (steptocqc, pneumococ, colibaeil). Germenii patogeni se localizeaza n metafiza oaselor lungi la copil sau adolescenti si declanseaza fie un proces inflamator acut.cu manifestari zgomotoase, fie manifestari sterse si cu evolutie lenta, ca n osteomielita cronica de la nceput. Oasele cele mai frecvent interesate n procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, urmnd ca frecventa oasele membrului superior. Osteomielita acuta debuteaza brutal cu durere vie nsotita de frisoane, cefalee, vomismente, febra, tradnd o stare infectioasa. Durerea se intensifica la apasare iar din cauza durerii, membrul este tinut semiflectant. Dupa cteva zile de la debut se poate palpa o mpastare circulara metafizara care semnaleaza un abces subperiostic. Seninele radiologice apar la 1014 zile de la debut. Tratamentul este general, cu antibiotice, si local - punerea n repaus a membrului care se imobilizeaza n aparat gipsat ce trebuie sa cuprinda si articulatiile supra- si subiacente. Daca se constituie un abces subperiodic, este necesara evacuarea chirurgicala a abcesului si chiuretarea minutioasa a cavitatii. Osteomielita cronica de la nceput intereseaza cel mai frecvent tibia la adolescent si la adult. Se caracterizeaza printr-un proces periferic de hiperostoza pcriostala si un proces central de necroza osoasa cu sau fara supuratie. Clinic semnul cel mai important este durerea spontana si intermitenta calmata de repaus care cu timpul devine permanenta si nu se mai calmeaza la repaus si antialgice. Radiografia evidentiaza o hiperostoza la periferia corticalei iar n interiorul osului zone de distructie-geode. Biopsia pune diagnosticul de certitudine. Tratamentul osteomiclitei cronice este complex: antibioterapie dupa antibiograma si tratament chirurgical care consta n excizia tesuturilor necroze, trepanarea larga a focarului osteomielitic si ndepartarea sechelelor. Cavitatile reziduale se plombeaza cu lambou muscular saii cu grefe osoase luate din creasta iliaca.

Spondilita anchilozanta este o boala iriflamatorie cronica, de obicei progresiva, care intereseaza articulatiile coloanei vertebrale si tesuturile moi adiacente. Sunt afectate ntotdeauna articulatiile sacroiliace. Boala afecteaza adolescentul sau adultul tnarpredominant de sex masculin - dureri lombosacrate de tip inflamator, care se accentueaza n timpul noptii. Durerile fesiere si lombare sunt tenace si progresive. Primele modificari radiologice apar la jonctiunea dorso-lombara. Osificari subliga-mentare care apar sub forma de mici spiculi si-care coboara de la un corp vertebral la altul iau aspect de punti ntre doua corpuri vertebrale vecine, ducnd n perioada avansata la>aspectul radiologie de "coloana de bambus". Nu exista un tratament specific al spondilitei anchilozante, scopul tratamentului fiind ameliorarea simptome-lor si micsorarea ritmului degenerarii coloanei. C. LEZIUNILE DEGENERATIVE Spondiloza este o manifestare vertebrala a reumatismului degenerativ caracterizata prin osteofitoza, degsnerescenta discului intervertebral si un tablou clinic care difera dupa segmentul afectat, avnd ca simptom comun durerea, n

artrozele cefei avem dureri cronice ale cefei, cu iradieri n partile laterale ale, gti catre umeri si catre regiunea interscapulovertebrala., Pe cliseele radiologicade prolFf se remarca pierderea lordozei coloanei cervicale care devine rectilinie, discuril intervertebrale apar diminuate, pensate; deseori se observa osteofitoza.anterioara Tratamentul este aniinflamator n perioadele dureroase si fizioterapie (cureni dinamici, unde scurte, masaje). Artroza lombara este o cauza a lombalgiilor cronice. Lombalgia cronica est o durere surda, persistenta. Examenul bolnavului evidentiaza semne fizice 7d suferinta vertebrala- piererea lordozei fiziologice, scolioza antalgica, redoar vertebrala, diminuarea moderata a flexiei lombare. Tratamentul este fizioterapie medicamente care mbunatatesc troficitatea osteocartilaginoasa, i'ar n perioadei de intensificare a durerii antalgice, antiinflamatoare si decontracturante. D. LEZIUNI TUMORALE Se mpart n tumori benigne si tumori maligne. Tumorile benigne sunt osteomu condromul, fibromul osos, mixomui, lipomul, tumori vasculare (angiomul), tumoi din tesutul nervos, neurofibromul. Osteomul este o tumora benigna unica sau multipla data de hiperplzi tesutului osos matur. Apare la suprafata osului ca o exostoza de forma si marim variate. Osteoamele se pot dezvolta insidos n orice parte a scheletului. Radiologi apare ca o opacifiere instensa bine circumscrisa cu aspect structural normal. Condromul este o tumora localizata mai ales la oasele scurte ale minii ' picioarelor adultului, rezulta din proliferarea tesutului carilaginos, de obicei cartilajelor articulare. Tumorile maligne se mpart n tumori primitive maligne osoase si tumpi metastatice osoase. Tumorile maligne sunt sarcomul, condrosarcomul, fibro sarcomul, liposarcomul, mixosarcomul, angiomul malign.

Sarcomul este o tumora conjunctiva osoasa maligna. Elementele care , compun sunt atipice si polimorfe, au capacitatea de a-produce tesut osos mai muli sau mai putin tipic si de a distruge tesutul osos nvecinat. Este cea mai frecvent tumora maligna si afecteaza n, general sexul maspulin. Malignitatea; lui excesiv; este datorata invaziei precoce a vaselor. Consistenta tumorii este variabila n functi de elementele structurale componente: fie este dura, fie este moale. Clinic manifesta prin dureri, tumefactie si prin aparitia unei formatiuni variabjle ca forrni dimensiuni si consistenta, care face corp comun cu osul. Condrosarcomul este p tumora maligna dezvoltata pe-seama tesutului cartilaginos. Este mai rara si se localizeaza preferential la extremitatea distala femurului sau cea proximala a tibiei. Tumora infiltreaza tesutul din jur si are; consistenta elastica sau moale. Fibrosarcomul este o tumora maligna de origine mezenchimatoasa care s dezvolta din fibroblastii retelei haversiene sau ai stratului superficiaMl periostuli| Se localizeaza n regiunea metafizara sau diafizara a oaseloriliingi:ale,!ineiabrel(| Simptomatologia este asemanatoare altor neoplaziiosoase maligne

fiumorile metastatice. Neoplasmele diferitelor organe si tesuturi se pot opaga la distanta, pe diferite cai, de la tumora primitiva spre diferitele segmente ; scheletului. Localizarile tumorilor secundare cele mai frecvente sunt la nivelul Ioanei vertebrale, bazinului si epifizelor oaselor lungi.

EXPLORAREA SCHELETULUI

ANTROPOMETRICA

Antropometria reprezinta un sistem de masuratori stiintifice ale corpului uman in special ale scheletului. Daca masuratorile se refera la ntregul organism, vorbim ; stomatometrie, craniometrie daca se refera la craniu, pelvimetrie daca se refera bazinInstrumentar, Pentru masuratori se folosesc o banda metrica, un compas cu ctor al unghiului de masurat, o praj ina antropometrica si un goniometru cu fixator., Pentru nceperea masuratorilor stabilim o serie de repere osoase palpabile piele care se marcheaza exact. Acestea se numesc puncte antropometricc, ntrere setStabilesc distantele. Unghiul se masoara cu goniometrul. naltimea maxima a corpului se masoara n pozitie ortostatica ntre vcrtcxuncttuYcel mai nalt al calvariei) si plante, naltimea capului se masoarA ntre;rtic signthion (proeminenta anterioara a mandibulei). Lungimea capului HOasoarasntre glabella si opistocranion (punctul cel mai ndepartat al solzului c>e-.pital).-Latimea fetei se masoara ntre cele doua puncte eurion (punctele cele mai proeminente ale osului parietal), naltimea ventrala a trunchiului se masoara ntre punctul suprasternal si suprapubian. Largimea trunchiului la nivelul membrelor se masoara pe linia biacromiala, iar la nivelul toracelui pe linia bitoracala. Largimea bazinului mare se masoara cu compasul pelvimetrie pe linia biiliocristala (ntre

punctele'cele mai ndeparate ale crestelor iliace, se masoara diametrul bicrest 28 cm), ntre spinele iliace anterosuperioare se masoara diametrul bicrest, 24 cm, iar pe linia bitrohanterica ntre cele doua trohantere ale femurului se masoara diametrul bitrohanterian 32 cm. Diametrul anteroposterioral bazinului se masoara ntre apofiza spinoasa L5 si simfiza pubiana; masoara 20 cm. Diametrul biischiatic, ntre cele doua tuberozitati ischiatice, masoara 12 cm. Lungimea extremitatii toracice se masoara ntre punctul acromion si dactylion la vrful mediusului. Lungimea extremitatii inferioare se masoara ntre trochanterion si sol.