Progresul continuu al stiintei si al tehnicii a fost fara ndoiala, un rezultat firesc al cerintelor impuse de activitatile practice carora trebuia

sa li se faca fata, n conditii de crestere a competitivitatii, de mbunatatire a performantelor produselor, n paralel cu asigurarea unui cost de productie optim. Pe de alta parte, domenii de vrf (nuclear, militar, aerospatial s.a.) au impulsionat activitatea de cercetare, proiectare si productie, impunnd performante extrem de nalte, fapt justificat de competitia acerba n aceste domenii. Intotdeauna proiectarea unui produs se ncepe de la cerintele constructiv-functionale pe care acesta trebuie sa le ndeplineasca, dupa care se pune, n mod firesc, problema alegerii materialului din care sa fie realizai acel produs. Apare imediat necesitatea rezolvarii unei probleme complexe de optimizare, n care criteriile sunt numeroase: parametrii pe care trebuie sa-i ndeplineasca n exploatare costructia, posibilitatea asigurarii prelucrarilor pentru a ajunge la forma ceruta, un cost de productie ct mai scazut etc. In cazul aplicatiilor militare si aerospatiale primeaza, de obicei, cerintele de a asigura caracteristici mecanice nalte n conditii de exploatare deosebit de dificile (temperaturi extreme, presiuni nalte, agenti corozivi etc), n timp ce greutatea produsului finit trebuie minimizata prin scaderea densitatii materialelor. Paleta foarte larga de procese de fabricatie, aplicatiile cu totul inedite, problemele ridicate de optimizarea procesului de fabricatie, complexitatea datelor ce trebuie luate n considerare atunci cnd se ia decizia de producere a unui astfel de material s.a, constituie factori ce obliga in a considera ca materialele compozite reprezinta un domeniu de vrf al stiintei si tehnicii actuale. Materialul compozit poate fi descris ca fiind un amestec de materiale create special pentru a satisface anumite cerinte tehnologice, folosind proprietatile dorite ale componentelor, odata cu diminuarea proprietatilor nedorite ale acelorasi materiale. In timp ce, spre exemplu, betonul armat poate fi considerat ca fiind un material compozit n sensul definitiei de mai sus, termenul este n general rezervat pentru amestecuri de materiale realizate la o scara ct mai fina, ct mai intima. Principalul obiectiv n dezvoltarea producerii compozitelor este acela de a asigura caracteristici si proprietati performante, mai presus de limitele cunoscute pentru materialele metalice si nemetalice utilizate n mod obisnuit. Este intuitiv sa se descrie un compozit ca fiind realizat dintr-un material matrice n care sunt adaugate una sau mai multe feluri de ntarituri, sau pur si simplu matricea este umpluta cu alte materiale considerate a fi de adaos. Aceasta permite realizarea unei clasificari n functie de materialul-matrice utilizat, putndu-se identifica astfel materiale compozite pe baza de matrici metalice, polimerice sau ceramice (pentru simplificare s-a considera ca sticla este tot un un material ceramic, asa cum rasinile nu au fost citate separat, cu toate ca nu sunt numai polimerice). O alta clasificare se poate face n functie de materialele ce umplu matricea, care pot fi sub forma de macroparticule, mustati sau fibre. Intariturile pot fi, la rndul lor, metalice, polimerice: ceramice, celulozice etc. Macroparticulele se caracterizeaza prin echiaxialitate dimensionala, fiind monocristale, compusi chimici sau conglomerate ce se pot asimila cu un corp geometric regulat. Mustatile sunt monocrisiale filiforme al caror nume provine de la traducerea termenului consacrat din limba engleza (whiskers).

Fibrele reprezinta forma de baza sub care se poate prezenta un element chimic, compus chimic, material celulozic, polimeric etc, fiind caracterizate de o lungime mult mai mare n raport cu diametrul. Mai multe fibre rasucite sau mpletite formeaza un fir. Intarituriie sub forma de fibre sau fire pot fi ntregi (lungime foarte mare), sau taiate ia anumite dimensiuni bine precizate. Tinnd seama de cele prezentate mai sus, se contureaza o serie de clasificari pentru materialele compozite. Pot exista deci compozite cu matrice polimerica si fibre polimerice, compozite cu matrice polimerica si fibre metalice, compozite cu matrice metalica si fibre celulozice s.a.m.d., fiind posibile, n principiu, orice combinatii de matrici si ntarituri. Trebuie precizat ca materialele ceramice, care sunt de obicei compusi chimici anorganici, pot fi n acelasi timp si matrice, si ntaritura. Spre exemplu, exista materiale cu ntarituri din fibre de safir si cu matrice metalica din niobiu, etc. Materiaiele Compozite cu Matrice Metalica se pot clasifica si dupa forma sub care se prezinta att matricea, ct si ntaritura. Matricea poate sa se afle sub forma unui material care mbraca reteaua de ntarituri sau matricea poate sa fie ea nsasi o retea. Pe de alta parte ntariturile pot fi de trei feluri: ntarituri continue, de tip fir sau fibra si ntarituri discontinue, care la rndul lor pot fi mustati (monocristale alungite cu caracter metalic), sau pot fi monoparticule (macroparticule). MCMM reprezinta o mare familie de materiale aparute n scopul de a realiza si spori combinatiile de proprietati. Deoarece matrice poate fi orice metal sau aliaj, s-a aratat un mare interes pentru metalele cu structuri ct mai usoare, n majoritatea cazurilor principalul obiectiv constituindu-l mbunatatirea proprietatilor mecanice ale acestora. In mare masura, progresul n domeniul compozitelor cu matrice metalica este strns legat de dezvoltarea ntariturilor ncorporate. Pna n prezent motivul principal ce a stat la baza dezvoltarii MCMM l-a constituit realizarea cresterii rezistentei si a tenacitatii componentelor. Alte importante mbunatatiri ale valorilor unor caracteristici cum ar fi capacitatea de amortizare, greutatea specifica, rezistenta la uzura, coeficientul de dilatare termica, ct si capacitatea de exploatare la temperaturi nalte pot fi realizate prin combinatii avantajoase ale materialelor de adaos.

Materiale Compozite Clasificare

Scopul iniial al realizrii compozitelor a fost creterea competitivitii materialelor clasice, ale cror proprieti de rezisten i de rigiditate nu mai puteau fi mbuntite prin alte mijloace. Din acest punct de vedere se nelege c eficiena maxim a ntririi unui anumit material se obine prin introducerea, n structura lui, a unor elemente de armare sub form de fibre. Reprezentnd cea mai cunoscut categorie i marcnd nceputul folosirii pe scar industrial a noilor materiale, compozitele cu fibre sunt imaginate mai ales sub form de matrici plastice (polimerice) armate cu fibre (lungi) de sticl, care vreme ndelungat (n deceniile de la

mijloculveacului trecut) au fost singurul tip de compozite de larg recunoatere. Aa se explic faptul c, chiar i n prezent, aceast clas de materiale este adesea identificat n literatur cu nsi noiunea de compozit. Principial, cu ct fibrele de armare au diametre mai mici, cu att proprietile lor mecanice sunt mai bune, deoarece scade probabilitatea de apariie a defectelor n materialul lor, precum i mrimea probabil a acestor defecte. Din acest motiv se poate spune c monocristalele filamentare whiskerele reprezint o categorie cu totul special de fibre, avnd i proprieti foarte bune. Obinute prin creterea dirijat a cristalelor, acestea au, n mod tipic, diametre cuprinse ntre 0,2 i 15 m i lungimi de 10300 m. Primele astfel de cristale au fost din oxid de aluminiu, fiind fabricate de firma american General Electric, ncepnd din 1960. Ulterior s-au produs i cristale din alte materiale ceramice (oxid de beriliu, carbur de bor sau de siliciu s.a.), din carbon, dar i din metale precum cupru, nichel, fier etc. Ca orientare, tabelul de mai jos, prezint cteva dintre valorile tipice ale proprietilor unor monocristalelor filamentare.

Se poate observa cu uurin c proprietile mecanice indicate n tabel au valori mult superioare celor ale acelorai materiale, atunci cnd sunt folosite n eantioane macroscopice. n schimb, este important de subliniat c producerea materialelor sub form de whiskere necesit costuri ridicate i dotri tehnologice performante, nct folosirea acestor elemente de armare este justificat numai pentru domeniile de vrf ale tehnicii. Clasificarea compozitelor cu fibre Considerate global, principalele categorii de compozite armate cu fibre sunt urmtoarele : 1. Compozite cu matrice polimeric de obicei sunt rini termorigide (epoxidice, poliimide sau poliesterice) sau termoplastice, armate cu fibre de sticl, de carbon, de bor sau aramidice (Kevlar), cu monocristale ceramice sau, mai recent, cu fibre metalice. Sunt folosite mai ales n aplicaii care implic temperaturi relativ joase de lucru (ajungnd, n mod excepional, pentru termoplastice fabricate prin injecie, la nivelul maxim de 400C). 2. Compozite cu matrice metalic cel mai frecvent se bazeaz pe aliaje de aluminiu, magneziu, titan sau cupru, n care se introduc fibre de bor, de carbon (grafit) sau ceramice (de obicei de alumin sau carbur de siliciu). Temperatura de lucru (uzual de cel mult 800C) a unui astfel de compozit este limitat de nivelul punctului de nmuiere sau de topire care

caracterizeaz materialul matricei. Dac aplicaia avut n vedere implic temperaturi mari, atunci se recomand folosirea ca matrice a unor aliaje pe baz de nichel sau a unor superaliaje. Dezavantajul acestora este c au greuti specifice mari, ducnd la creterea masivitii structurii finale. 3. Compozite cu matrice ceramic au fost dezvoltate n mod special pentru aplicaiile cu temperaturi foarte ridicate de lucru (peste 1000C); cele mai utilizate materiale de baz sunt carbura de siliciu (SiC), alumina (Al2O3) i sticla, iar fibrele de armare uzuale sunt tot de natur ceramic (de obicei sub form de fibre discontinue, foarte scurte). 4. Compozite carbon-carbon cu matrice de carbon sau de grafit i armare cu fibre sau esturi de fibre de grafit; sunt foarte scumpe, dar i incomparabile cu alte materiale prin rezistena la temperaturi nalte (de pn la 3000C), cuplat cu densitatea mic i coeficientul mic de dilatare termic. Cele mai rspndite sunt compozitele armate cu fibre lungi (de obicei din carbon, bor, sticl, alumin sau carbur de siliciu), care mai sunt numite i unidirecionale. Acestea sunt caracterizate de o puternic anizotropie a proprietilor fizico-mecanice, fiind uor de imaginat c proprietile cele mai bune se realizeaz pe direcia armrii. Alte criterii de clasificare a materialelor compozite sunt: a) Dup starea de agregare a matricei i a materialului dispersat:

compozite de tip lichid-solid (suspensii, barbotine); compozite de tip lichid-lichid (emulsii); compozite de tip gaz-solid (structuri fagure, aerodispersii); compozite solid-solid (metal-carbon, metal-fibre, carbon-carbon, polimer-fibre etc).

b) Dup configuraia geometric a materialului complementar:

compozite cu fibre discontinue (fibre scurte, mono sau multifuncionale); compozite cu fibre continue; compozite cu particule mari (grafit, oxizi, nit run, carbon, aliaje) acestea avnd dimensiuni mai mari de 1 m i diferite forme: sferic, plat, elipsoidal, neregulat; compozite cu microparticule (la care materialul dispersat n matrice reprezint 1-15%, iar diametrul mediu al particulelor nu depete de regul 0,1 mm); compozite lamelare stratificate.

c) Dup modul de distribuie a materialului complementar:

compozite izotrope, care conin elemente disperse de tip particule, granule metalice sau fibre scurte, uniform repartizate; compozite anizotrope (cu proprieti variabile cu direcia, la care materialul complementar este sub form de fibre continue (inserii, mpletituri), orientate unidirecional n plan sau n spaiu sau fibre scurte repartizate liniar; compozite stratificate, n cazul crora elementele componente sunt bidimensionale;

compozite cu o distribuie dirijat a materialului dispersat, obinute prin solidificarea unidirecional sau deformare plastic la rece.

d) Dup modul de realizare a suprafeei de contact:

compozite integrate chimic, la care interaciunile din suprafaa de contact sunt de natur chimic (vitroceramul gama silicioas, masele refractare fosfatice, cermeii); compozite obinute prin agregare, la care predomin forele de adeziune i coeziune ntre componeni; compozite cu armur dispers, care constau dintr-o matrice rigid (ceramic) sau deformabil (metale, aliaje polimeri), n care se nglobeaz materialul complementar, constituit din fibre sau particule, forele de legtur fiind de natur fizic i/sau chimic.

e) Dup mrimea materialului complementar:

microcompozite la care materialul dispers este la scar microscopic sub forma de fibre continue (aliniate sau mpletite), fibre scurte (aliniate sau nealiniate), (sferice, plate, elipsoidale, alte configuraii), microparticule, structuri lamelare, reele spaiale, componente multiple; macrocompozite, categorie n care se ncadreaz compozitele stratificate macroscopic, materiale acoperite, materiale cu elemente de armare la scar macro.

Materiale Compozite Definitie

Definit n sens larg, un material compozit este un ansamblu de materiale distincte, care are caracteristici pe care nu le au materialele constituente n parte. n multe cazuri, materialele, naturale sau sintetice, se gsesc n combinaie cu alte materiale i nu acionnd n mod individual. Este cazul corpului uman, construit din carne i oase sau al betonului armat, unde cimentul este turnat pe un cadru metalic. Compozitele sintetice au aprut prima oar n industria aerospaial, din necesitatea controlrii i mbuntirii proprietilor materialelor, n conformitate cu cerinele impuse de destinaie. Exist mai multe variante de definiie a materialelor compozite. Cea mai cuprinztoare, caracteriznd cel mai bine natura acestora este cea dat de P. Mallick. Conform lui Mallick, un material compozit este o combinaie ntre dou sau mai multe materiale diferite din punct de vedere chimic, cu o interfa ntre ele. Materialele constituente i menin identitatea separat (cel puin la nivel macroscopic) n compozit, totui combinarea lor genereaz ansamblului proprieti i caracteristici diferite de cele ale materialelor componente n parte. Unul din materiale se numete matrice i este definit ca formnd faza continu. Cellalt element principal poart numele de ranforsare (armatura) i se adaug matricei pentru a-i mbunti sau modifica proprietile. Ranforsarea reprezint faza discontinu, distribuit uniform n ntregul volum al matricei. Fibrele sunt elementul care confer ansamblului caracteristicile de rezisten la solicitri. n comparaie cu matricea, efortul care poate fi preluat este net superior, n timp ce alungirea corespunztoare este redus. Matricea prezint o alungire i o rezilien la rupere mult mai mari, care asigur c fibrele se rup nainte ca matricea s cedeze. Trebuie insa subliniat faptul c materialul compozit este un ansamblu unitar, n care cele

dou faze acioneaz mpreun, aa cum sugereaz curba efort alungire pentru compozit. Sistemele de ranforsare pentru materiale compozite pot fi obinute utiliznd toate tehnologiile textile: esere, tricotare, braiding, procese pentru materiale neesute, asamblare prin coasere. La acestea se pot aduga i procesele caracterizate de producerea ranforsrii i a materialului compozit n aceeai etap, cum sunt nfurarea filamentelor i poltruderea. Criteriile utilizate n alegerea procesului tehnologic pentru fabricarea ranforsrii se refer la stabilitatea dimensional, la proprietile mecanice impuse, precum i la proprietile de drapaj / formabilitate ale sistemului de ranforsare.

Materiale Compozite Polimerice

Incercarile de obtinere a unor noi materiale superperformante au condus la dezvoltarea unei clase de produsi cunoscuti sunb denumirea de materiale compozite. Prin definitie, conceptul de compozit este atribuit unui sistem complex, alcatuit din mai multe materiale de natura diferita. In aceasta categorie intra o clasa foarte vasta de produsi. Acest lucru este determinat de faptul ca posibilitatile de modificare a constituientilor de baza, a tehnicilor de asamblare si de fabricare, a nivelului de performanta si costului sunt practic infinite. Materialele compozite au fost realizate de om din cele mai vechi timpuri. Astfel, chirpiciul (material compozit pe baza de lut si paie) si betonul armat reprezinta cele mai simple exemple de materiale compozite. Dupa Larousse, un material compozit este facut din mai multe componente cu proprietati fizice si chimice diferite si materialul compozit obtinut are proprietati mai mari decat ale componentelor. Alta definitie ar fi three point definition: 1. un material compozit este obtinut prin punerea in contact a cel putin doua componente de naturi diferite; 2. amestecarea componentelor este un proces bine controlat astfel incat materialul compozit obtinut are proprietati mecanice, chimice si fizice bune; 3. un material compozit trebuie intotdeauna sa aiba proprietati mai bune fata de componentele din care a fost obtinut. Aceasta structura de material compozit este caracteristica multor produse naturale, fapt ce explica rezistenta mecanice deosebita a acestora. Este suficient sa amintim lemnul, bambusul, oasele, muschii etc. Este cunoscut de asemenea faptul ca aliajele metalice prezinta proprietati superioare fata de cele ale componentelor constituente. Acelasi lucru se poate spune si despre materialele compozite ceramice sau polimerice. Un material compozit este format dintr-o matrice in care se dispersa agentul de armare sau agentul de umplutura. Astfel, se poate face o prima clasificare a materialor compozite dupa provenienta acestora:

Acum, in functie de matricea folosita, materialele compozite pot avea matrice bazata pe:

metale, ocupa app. 10% din productia de materiale compozite; ceramice, ocupa app 15% din productia de materiale compozite; polimeri, ocupa app 75% din productia de materile compozite.

Principalele motive pentru care polimeri reprezinta majoritate matricilor foolosite pentru producerea materialelor compozite sunt:

polimerii au proprietati mecanice mai slabe in comparatie cu metalele sau ceramicele si trebuie sa fie ranforsati cu diferite fibre, astfel producand materiale compozite cu propritati mecanice marite; polimeri pot fi prelucrati la temperaturi joase si astfel pericolul de a distruge agentul de armare (ranforsare) nu exista, in comparatie cu metalele si ceramicele pentru a caror procesare sunt necesare temperaturi foarte mari; polimerii pot fi obtinuti dupa metode clasice ce nu necesita tehnologie complexa, ca in cazul metalelor si ceramicelor.

Materiale compozite cu matrice metalica

trimis la data: 2006-05-11 de catre: Horia Raporteaza o eroare Referat despre Materiale compozite cu matrice metalica Clasificarea materialelor compozite: 1) Dup starea de agregare a matricei i a materialului dispersa; 2) Dup natura matricei; 3) Dup configuraia geometric a materialului complementar; 4) Dup modul de distribuie a materialului complementar; 5) Dup modul de realizare a suprafeei de contact; 6) Dup mrimea materialului complementar. Referate similare:

Aliaje Fibre naturale, artificiale si sintetice Procese tehnologice de prelucrare mecanica Aliajele

Aliaje

Nota: 10.00 Nivel: Liceu Dimensiune: 2823 kb Downloads: 2 Referat Premium

Preview referat Materiale compozite cu matrice metalica

Referat despre Materiale compozite cu matrice metalica Matricea materialelor compozite durificate cu fibre: - matricea polimerica: cu temperatura de lucru < 200 C; - matricea metalica: cu temperatura de lucru < 600 C; - matricea ceramica: cu temperatura de lucru > 2500 C. In comparaie cu metalele monolitice MMC-urile prezint urmtoarele avantaje: - rezisten ridicat raportat la densitate; - rigiditate ridicat raportat la densitate; - bun rezisten la oboseal; - proprieti bune la temperaturi ridicate: - rezisten ridicat; - vitez sczut de propagare a fisurii; - coeficient redus de dilatare termic; - bun rezisten la umiditate. Cteva dezavantaje n comparaie cu metalele monolitice sau cu compozitele cu matrice polimer sunt: - cost ridicat pentru anumite sisteme de materiale; - tehnologie de fabricaie ralativ imatur; - metodele de fabricaie devin complexe pentru sistemele cu armare prin - fibre (exceptnd turnarea); - experien n exploatare limitat.

Armturile pentru MMC-uri Armturile MMC-urilor pot fi mprite n 5 mari categorii: fibre continui, fibre discontinui, cristale filament, particule i srme. Cu excepia srmelor, care sunt metalice, armturile sunt n general de natur ceramic. Fibrele continui includ materiale ca: bor, grafit (carbon), alumin i Si-C. Anumii furnizori produc fibre continui din alumin si fibre discontinui din alumina i Al-Si Cele mai utilizate cristale filament sunt cele fabricate din Si-C. Ca armturi pentru matricile metalice sunt utilizate un numr mare de fibre metalice, incluznd aici tungstenul, beriliul, titanul i molibdenul. Analiz prin microscopie electronic SEM: Cu acoperit cu fibre de SiC Microstructura unei probe din materialul compozit AlSi7Mg O caracteristic important a MMC-urilor, i care este mprtit de toate materialele compozite, este c, printr-o selecie optim a materialelor matricii, a armturilor i a orientrii straturilor este posibil de a dirija proprietile i caracteristicile componentei finale, care sunt necesare n aplicaia respectiv. De exemplu, n anumite limite, exist posibilitatea de a specifica rezistena i rigiditatea ntr-o anumit direcie, coeficientul de dilatare termic pe alt direcie Astfel, pentru aplicatiile in care este importanta reducerea greutatii, iar conditiile de exploatare nu includ incarcari si temperaturi foarte mari, compozitele SiCp/Al sunt foarte potrivite prin calitatile de rigiditate, rezistenta mecanica si la uzura, avand si avantajul proprietatilor aproximativ izotrope si al obtinerii prin tehnologii uzuale. Combinarea aluminiului cu alumina poate duce deasemenea, la compozite cu proprietati mecanice crescute. Compozite bazate pe compusi intermetalici Un pas important in dezvoltarea compozitelor metalice il reprezinta folosirea compusilor intermetalici - combinatii din cel putin doua elemente chimice clasa metalelor care au proprietatea ca energia de interactiune dintre spectre diferite de atomi este mai mare decat intre atomii aceleiasi specii. Se caracterizeaza prin structuri cristaline proprii, deosebite de cele ale constituentilor si care sunt ordonate in mult mai mare masura decat structurile aliajelor obisnuite. Aceasta face foarte dificila producerea dislocatiilor, ceea ce explica (in parte) mentinerea pana la tcmperaturi ridicate a calitatilor mecanice ale compusjlor intermetalici. Un exemplu tipic sunt compusii de Ni si Al intariti cu fibre ceramice Trebuie semnalat ca in categoria compusilor intermetalici se inscriu si aliajele cu memoria formei, ale caror aplicatii cunosc o extindere tot mai mare. Este important, intre altele, ca acesti compusi nu contin metale rare, astfel au preturi relativ mici.

Un aliaj cu memoria formei are particularitatea ca poate fi deformarea plastica cu usurinta, dar aceasta deformatie poate fi indepartata prin incalzirea la o anumita temperatura, facand sa se revina spontan la forma inititiala a piesei. Metode de fabricare Metodele curente pot fi mprite n dou categorii majore: primare i secundare. Metodele primare de fabricare sunt utilizate pentru a fabrica MMC-uri din constituenii acestora. Materialul poate rezulta direct cu forma final sau poate necesita prelucri suplimentare semnificative numite fabricaie secundar, cum ar fi: formarea, roluirea, presarea i anumite procese mecanice. Aceste procese depind de tipul armturii i al matricii. Fibrele monofilament cu diametrul relativ ridicat sunt ncorporate n matricile din metal prin presarea la cald a matricii. In aceste condiii, metalul curge n jurul fibrelor aprnd legturi de difuzie. Compozitele pot fi fabricate i prin infiltrarea metalului lichid n interiorul unei configuraii de fibre prearanjate. In mod frecvent, pentru meninerea fibrelor pe poziie sunt utilizate materiale ceramice sau organice de legtur. Acestea din urm sunt arse nainte sau dup infiltrare. Infiltrarea poate fi fcut sub vacuum, presiune sau ambele. Infiltrarea sub presiune presupune trecerea fibrelor prin materialul matriei. In acest moment cele mai comune metode de fabricare a compozitelor grafit/Al i grafit/Mg sunt prin infiltrare. Firele toarse din grafit trec prima dat prin cuptor pentru a fi arse. Urmtorul pas l reprezint trecerea printr-un proces CVD care produce acoperirea cu Ti sau B care uureaz legarea ulterioar la materialul matricii. Apoi, acest ansamlu este trecut printr-o cea de metal topit producndu-se legarea prin infiltrare a fibrelor. In operaia secundar sunt produse plci sau alte forme structurale prin plasarea firelor ntre foi i presarea ansamblului. Descoperiri recente n tehnologia procesrii permit utilizarea procesului de infiltrare far a fi necesar pasul intermediar de obinere a firelor (srmelor).