1

PLANTE MEDICINALE IMUNOMODULATOARE

CU REFERIRE SPECIAL LA GENUL ECHINACEA

De mii de ani medicina traditionala utilizeaza remedii naturale pentru a
stimula mecanismele de aparare proprii Iiecrui organism. Constatarea ca o boala
atinge mai usor un organism slabit decat unul sanatos, este cunoscuta de multa
vreme, prima incercare de administrare a unei substante medicamentoase Iiind
realizata la sIarsitul secolului trecut de catre Bier. Acest concept terapeutic privind
stimularea mecanismelor imunitare a Iost dat uitarii pana la inceputul anilor 60
datorita succeselor rasunatoare inregistrate de primele chimioterapice ce aparusera
si cucerisera terapeutica. Ca urmare a aplicarii pe scara larga a unei chimioterapii
deseori nejustiIicate si irationale, ne gasim actualmente in situatia de a Ii initiat un
cerc vicioa, in care populatiile bacteriene dezvolta noi mecanisme de rezistenta,
aproape cu aceeasi viteza cu care terapia curenta de descoperirea unui antibiotic.
Aceasta Iace ca o multitudine de boli sa nu mai poata Ii stapanite cu ajutorul unor
chimioterapice, situatie in care se revine la conceptul terapeutic al compensarii
carentelor de imunitate cu ajutorul imunomodulatoarelor, intelegand prin aceasta
aplicarea Iie a unor imunomodulatoare Iie a unor imunosupresive. Din categoria
imunomodulatoarelor naturale Iac parte, pe langa cele bacteriene si de origine
animala, si extractele sau principiile active vegetale. Astazi numeroase extracte din
diIerite plante sunt in mod curent utilizate pentru a mari rezistenta naturala a
organismelor Iata de inIectii sau in tratamentul eIectiv al acestora.
Dupa 250 de ani de la anandonarea terapei bazate pe utilizarea exclusiva a
plantelor ca remediu terapeutic, are loc o revenire spectaculoasa datorata
schimbarii de mentalitate in ceea ce priveste sursele terapeutice, schimbare care se
bazeaza pe descoperirea calitatilor acestora : usor de obtinut, cost scazut, non-
toxice. AstIel in Europa si S. U. A. se aloca anual venituri importante pentru

2

gasirea remediilor vegetale ( aproximativ o treime din veniturile alocate cumpararii
de medicamente ), Iiind investigate 250.000 300.000 de specii vegetale.

CAPITOLUL I

1. STRUCTURA $I FUNCTIONAREA SISTEMULUI IMUNITAR
Nu cu mult timp in urma se considera ca unica Iunctie a sistemului imunitar
o reprezinta asigurarea capacitatii de rezistenta a organismului Iata de agentii
patogeni. Dupa cum se stie astazi, Iunctiile biologice constau in capacitatea de
recunoastere si diIerentiere a structurilor proprii (selI) de cele straine (non-selI),
eliminandu-le si, uneori memorandu-le pe acestea din urma.
Imunoreactivitatea este un mecanism esential al homeostazei, dependent de
constructia genetica a individului in absenta caruia nu este posibila supravietuirea.
Functionarea acestui sistem este necesara pentru asigurarea prevenirii oricarui atac
datorat unor Iorte destructive externe (agenti chimici, microorganisme), dar si
interne, cum ar Ii celulele tumorale sau Ienomenele autoimune. DeIicientele sau
disIunctiile ce apar in cadrul sistemului imunitar conduc cu timpul, dependent de
proIunzimea alterarii, la maniIestari patologice mai mult sau mai putin severe, a
caror gama se intinde si pana la malignizare sau imunomodelatie severa.

1.1.ORGANELE SISTEMULUI IMUNITAR
In procesele de aparare ale organismului sunt implicate diIerite tesuturi si
organe, care din punct de vedere Iunctional apartin sistemului imunitar.
Organele limIatice centrale, reprezentate la mamiIere si om prin timus si
echivalentele bursei lui Fabricius, au urmatoarele caracteristici deIinitorii :
- sunt de origine endodermica ;

3

- apar precoce in viata embrionara si dupa nastere ,,suIera,, o involutie
Iiziologica, Iara a dispare complet ;
- absenta sau extirparea lor precoce determina dezordini grave ale proceselor
imune ;
- stroma lor este Iormata din celule reticuloendoteliale, celule care au Ioarte
probabil si Iunctii endocrine ;
- structura lor nu este antigen dependenta si in conditii normale, la nivelul lor
nu se gasesc nici centrii clari, nici plasmocite ;

Structura organelor limIatice centrale este dependenta de subpopulatia de
celule stem prezente in compartimentul nemieloid al maduvei, iar la nivelul lor se
realizeaza diIerentierea celulelor stem in limIocite T, respectiv limIocite B.
a) Timusul, organ localizat in mediastin, exercita corelarea intregului sistem
imunitar. Este sediul maturarii populatiilor limIocitare din care rezulta limIocite
imunocompetente (limIocite T sau timocite). O parte din limIocitele ajunse la
nivelul timusului sunt Iagocitate, eliminandu-se in acest Iel clonele reactive selI
antigene. In plus, timusul regleaza diIerentierea limIocitelor T prin secretia unor
hormoni timici (timopoietina, timozina). Absenta sau involutia timusului are ca
rezultat un deIicit de limIocite T cu repercusiuni grave asupra sanatatii
organismului (9).
b) Echivalentele bursei lui Fabricius la mamiIere si om.
Bursa lui Fabricius este un organ limIoid al pasarilor, specializat in dezvoltarea
limIocitelor B, constituit ca un ,,buzunar,, al endoteliului cloacal, dar care lipseste
la mamiIere si la om. Echivalentele bursei lui Fabricius sunt reprezentate de
populatiile de celule stem, localizate in compartimentul nemieloid al maduvei
osoase.

4

Organele limIoide periIerice, limIoganglionii, splina si tesuturile limIatice
asociate tubului digestiv, sunt dependente morIo-Iunctional de organele limIoide
centrale, ele Iiind sediul major de desIasurare a proceselor imunologice.
Caracterele comune si esentiale ale organelor limIoide periIerice sunt
urmatoarele :
- sunt de origine mezodermo-mezenchimatoasa, se dezvolta tardiv in viata
Ietala si involueaza numai tardiv ;
- absenta sau extirparea lor nu are consecinte grave asupra organismului ;
- stroma lor este de natura mezenchimatoasa si lipsita de Iunctii endocrine ;
- structura lor este antigen-dependenta si se constituie numai dupa nastere
consecutiv stimularilor antigenice.
Ganglionii limIatici sunt organe limIatice secundare carora le revine rolul de a
lupta impotriva raspandirii inIectiilor in organism, Iiind constituiti din limIocite B
(corticola superIiciala si medulara), plasmocite (medulara) si din limIocite T
(corticola proIunda si periIeria centrilor germinativi).
Splina este Iormata din limIocite T (tecile limIoide periarteriale) si din
limIocite B (Ioliculii limIatici-corpusculii lui Malpiaghi). Ea reprezinta sediul
Iormarii si maturarii limIocitelor B.
Tesuturile limIatice asociate tubului digestiv, cum sunt placile Peyer,
apendicele cecal si amigdalele, prezinta aceeasi separare in areale rezervate
limIocitelor T si B.
Tesutul limIatic asociat tractului gastro-intestinal poate juca un rol important
in diIerentierea limIocitelor in celule B.
1.2. COMPONENTA CELULAR A SISTEMULUI IMUNITAR
Componenetele celulare de maxima importanta pentru calitatea raspunsului
imun sunt granulocitele si macroIagele, celulele T si B, Iunctionarea corecta a

5

acestor componente celulare asigurand eliberarea unor mediatori, care la randul lor,
pe cale umorala, inIluenteaza desIasurarea in continuare a raspunsului imun.
DesIasurarea proceselor imunologice in organism reprezinta procese
complexe care includ pe de o parte imunitatea speciIica dar si imunitatea
nespeciIica, Ienomene care se desIasoara in paralele in organism dar adesea
interactioneaza in plan Iunctional.
Imunitatea speciIica se dobandeste in cursul vietii in mod activ si este datorata
reactiei celulare si umorale pe baza limIocitelor T si respective B.
Imunitatea nespeciIica reprezinta celelalte mecanisme ale reactivitatii
sistemului imunitar cum ar Ii Iagocitoza sau reactiile legate de activarea
complementului C (in reactiile alergice) (5, 7).
1.2.1.Celulele T yi B reactive
Din punct de vedere Iunctional limIocitele se impart in doua populatii
majore si anume :
LimIocitele T reprezinta 80 din limIocitele sanguine. Iau nastere in
maduva osoasa (protimocite) dupa care trec in circulatie si migreaza in timus unde
in Iinal vor deveni timocite mature. Dupa maturare, timocitele mature sunt
exportate prin circulatia sanguina in organele limIatice periIerice, precum si in alte
organe. Aceste organe periIerice vor Iorma rezervorul de celule T pe tot parcursul
vietii.
Pe supraIata celulelor T se gasesc receptori precum si alte molecule proteice
care deosebesc timocitele intre ele (CD) (cluster oI diIIerentation). Receptorii
recunosc antigenii de pe supraIata altor celule.
In Iunctie de receptori si de moleculele CD limIocitele se impart in 3
categorii :
- citotoxice (killer) care distrug celulele straine ;
- helper (T4) care secreta Iactori ce stimuleaza celulele B Iata de antigeni;

6

- supresoare (T8) care deprima raspunsul celulelor B si T Iata de antigeni.
LimIocitele B reprezinta 12-15 din limIocitele circulante. Iau nastere tot din
limIocitele precursoare din maduva osoasa si dupa maturare ele migreaza si
populeaza splina si ganglionii limIatici. Ele au pe supraIata lor receptori pentru
imunoglobine (IgM, IgG, IgA, IgE) precum si receptori pentru antigeni. Functia lor
importanta este aceea de producere a anticorpilor. Aceste limIocite reprezinta
substratul imunitatii umorale.
1.2.2.Granulocitele yi microfagele - celulele fagocitare
Celule Iagocitare reprezentate de seria granulocitara (cozinoIile, neutroIile,
bazoIile), monocitele si macroIagele isi au originea tot in maduva osoasa, unde se
matureaza, dupa care trec in circulatia sanguina, de unde apoi prin diapedeza
parasesc capilarele, patrunzand in spatiile tisulare, ca urmare a unor Iactori
chemotacticiasociati proceselor inIlamatoare.
MacroIagele deriva din monocite si sub aceasta Iorma se gasesc numai in
tesuturi unde indeplinesc o serie de Iunctii importante : Iagocitare, chemotactice,
antigen-procesoare, de prezentare a antigenului precum si o serie de Iunctii
secretoare (enzime, proteine, etc).
Granulocitele isi au originea tot in maduva osoasa si au ca Iunctie importanta
Iagocitarea si distrugerea antigenilor (neutroIilele), Un rol important in procesele
inIlamatorii si imunoreactivitate (cozinoIilele) rol in eliberarea unor mediatori
hipersensibilizatori cum ar Ii histamina, leucotriene, etc (bazoIilele) (6, 8).







7

CAPITOLUL II
2. INFLUENTAREA RASPUNSULUI IMUN CU A1UTORUL
IMUNOMODULATOARELOR

Faptul ca o boala atinge mai usor un organism slabit nu este o observatie
recenta, primele incercari de stimulare a capacitatii de aparare a organismului prin
administrarea unei substante medicamentoase Iiind realizate la sIarsitul secolului
XIX de catre A Brier.
Acest concept terapeutic privind stimularea mecanismelor imunitare a Iost
data uitarii pana la inceputul anilor 60 datorita succeselor rasunatoare inregistrate
de primele chimioterapice ce aparusera si cucerisera terapeutica. Ca urmare a
aplicarii pe scara larga a unei chimioterapii deseori nejustiIicate si irationale, ne
gasim actualmente in situatia de a Ii initiat un cerc vicios, in care populatiile
bacteriene dezvolta noi mecanisme de rezistenta, aproape cu aceeasi viteza cu care
terapia beneIiciaza de descoperirea unui antibiotic. Aceasta Iace ca o multitudine
de boli sa nu mai poata Ii stapanite cu ajutorul unor chimioterapice, situatie in care
se revine la conceptul terapeutic al compensarii carentelor de imunitate cu ajutorul
imunomodulatoarelor, intelegand prin aceasta Iie aplicarea unor imunostimulatoare
Iie a unor imunodepresive. Dependent de natura substantelor utilizate la ora actuala
pentru proprietatile lor imunomodulatoare, acestea pot Ii diIerentiate in naturale si
de sinteza.

2.1. IMUNOMODULATOARE DE ORIGINE ANIMAL

Au Iost obtinute utilizandu-se tesuturi sau extracte si substante izolate din
diIerite organe animale. Dintre acestea, extractele cartilaginoase provenite de la oi,
bovine, gaini sau rechini ocupa un loc important. Acestea au Iost utilizate cu

8

succes in tratamentul artritelor reumatoide si se bazeaza pe rolul jucat de colagenul
de tip II in stimularea sistemului imunitar de a produce citokine antiinIlamatoare.
Au Iost utilizate cu succes o serie de extracte obtinute din timus de vitel cu eIecte
de stimulare a Iunctiilor timusului, organul limIatic central responsabil de
imunitatea celulara (1).


2.2. IMUNOMUDULATOARE VEGETALE

In urma cu 250 de ani nu existau medicamente de sinteza pentru a Ii utilizate
in scopul combaterii diIeritelor maladii umane si animale, si ca remedii terapeutice
erau utilizate plantele din natura inconjuratoare omului. Si azi 75 din populatia
globului utilizeaza ca remedii contra maladiilor umane plantele, incat medicina
traditionala apeleaza la peste 250-300.000 specii vegetale.
Descoperirea si utilizarea medicamentelor de sinteza in locul celor obtinute
din produse naturale a atras dupa sine o serie de eIecte secundare toxice induse la
nivelul organismului, asa incat revenirea la medicatia naturista isi Iace tot mai mult
simtita prezenta in ultimele decenii.
Bazand-se pe numarul mare de specii vegetale si pe experienta acumulata de
medicina traditionala, experientele Iacute au stabilit ca un numar impresionant de
substante de origine vegetala dezvolta calitati de inIluentare a desIasurarii
raspunsului imun. Utilizarea in terapeutica a imunomodulatoarelor vegetale oIera
alternativa unei sustineri a sistemului imunitar, Iara costuri ridicate, usor de obtinut
si nu in ultimul rand lipsite de eIecte toxice (2, 11).
Avand in vedere heterogenitatea principiilor active si a eIectelor generate
asupra sistemului imunitar, imunomodulatoarele vegetale se clasiIica dupa mai
multe criterii dintre care doua dintre ele sunt mai reprezentative.

9

a) ClasiIicare dupa greutatea moleculara
1. Cu greutate moleculara mica
i) Alcaloizi
ii) Taninuri catehice
iii) Derivati Ienolici
iv) Compusi terpenoidici
2. Cu greutate moleculara mare
i) Lectinele
ii) Polizaharidele (poliholozidele)
b) ClasiIicare dupa eIectul produs la nivelul sistemului imunitar
1. Activatori non-speciIici ai organelor imunitare
2. Activatori speciIici ai organelor imunitare
3. Modulatori hormonali ai organelor imunitare


2.2.1.Alcaloizii

Alcaloizii sunt considerati cele mai potente principii active cu eIect
imunomodulator. Deoarece reprezinta o clasa variata si complexa de compusi
azotati, sunt greu de deIinit, reprezentand un grup heterogen.
Acidul aristolohic este un alcaloid izolat din specii de Aristolochia.
Administrat in doze de 0,3 mg de trei ori pe zi, timp de 10 zile, duce la cresterea
semniIicativa a Iagocitozei, al carui maxim se atinge in cea de-a saptea zi de la
inceperea tratamentului. In schimb, s-a constatat ca administrarea indelungata
determina o severa neIropatie, la pacientii tratati cu Aristolochia fanghi. Mai mult,
testele de mutagenitate eIectuate pe Salmonella typhimurium, raporteaza o
mutagenitate directa si accentuata a acidului aristolochic, ceea ce indica o posibila

10

implicare a acestuia in carcinogeneza, motiv pentru care medicamentele care-l
contin au Iost scoase din uz (3, 15).
Emetina si pilocarpina sunt alcaloizi Iolositi de mult in terapeutica si doar in
ultimii ani s-au dovedit a avea calitati imunostimulatoare. Emetina, care este
utilizata ca expectorant, se pare ca are un eIect mai complex. Sub Iorma unui
derivat de oxidare, Iormat la contactul substantei solubilizate cu oxigenul
atmosIeric, are eIect imunomodulator (imunostimulator sau imunosurpresiv) in
Iunctie de concentratie. Solutiile Ioarte diluate au eIect imunostimulator, in timp ce
la concentratii de peste 1/1000 mg emetina/ml eIectul este invers, citotoxic,
imunosupresiv. De altIel, eIectul ,,amIiIil,, imunostimulator sau imunosupresiv,
dependent de concentratia substanteiactive in solutie, este Irecvent observat la
imunomodulatoarele de origine vegetala.
Imunostimularea este determinata de concentratii extrem de mici de
principiu activ, deseori de domeniu pg, Ig, sau ag/ml.
Din categoria alcaloizilor, terapeutica utilizeaza o gama destul de larga de
compusi imunosupresivi, domeniul major de indicatie Iiind boala canceroasa.
Demecolcina, este un izomer al colchicinei, izolata din olchicum
autumnale si utilizat sub denumirea generica de Colcemid ca agent citostatic in
tratamentul leucemiei mieloide. EIectul citotoxic si citostatic se bazeaza pe
capacitatea sa de a inhiba polimerizarea tubulinei si blocarea diviziunii celulare.
Desi colchicina are eIecte similare, cunoscuta Iiind inca din 1820, nu poate Ii
aplicata ca antitumoral in terapeutica, deoarece doza terapeutica eIicienta este mult
prea apropiata de doza toxica.

Vinblastina si vincristina, alcaloizi dimeri izolati din atharanthus roseus,
Iac parte din aceeasi categorie a imunosupresivelor, ca de altIel si cei doi alcaloizi
din olchicum, anterior amintiti.

11

EIectul antitumoral se explica prin proprietatea pe care o au acesti compusi
de a precipita tubulina, inhiband prin aceasta mitoza limIocitelor anormal stimulate
pentru diviziune. In acest sens, studii recente eIectuate cu derivati marcati ai
vinblastinei, demonstreaza ca ei se leaga la partea centrala a secventei primare de
tubulina si pe aceasta cale inhiba polimerizarea.
De asemenea, alcaloizii mentionati, actioneaza si in sensul sintezei de ARNt,
impiedicand prin aceasta sinteza nucleoproteinelor.
Vinblastina este utilizata in special in tratamentul limIoamelor, boala
Hodgkin, carcinom mamar, cervical si de prostata iar vincristina Iolosita in terapia
leucemiilor acute la copii.
In ultimii ani au Iost izolati o serie de alcaloizi avand un spectru mai larg de
actiune in cadrul tumorilor maligne, astIel, tiloIorina si tilocrebina izolate din
%ilophora asthmatica, in dilutii mari au eIect imunostimulator. In concentratii
mari, tiloIorina este citotoxica, iar tilocrebina este activa Iata de leucemia
limIocitara.
Camptotectina este un alcaloid anticanceros izolat din amptotheca
acuminata, activ Iata de andenocarcinomul 75S, leucemia L1210 si carcinomul
Walker 256.
Acronicina, izolata din Achronychia baueri, este un alcaloid cu cel mai larg
spectru antitumoral. Datorita acestor proprietati si Iaptului ca poate Ii administrata
pe cale orala si subcutanata, acronicina este produsa astazi prin semisinteza.
Cicleanina, izolata din Stephania glabra si IuniIerina, izolata initial din
%iliacora funifera, dar mai apoi regasita si in % acuminata si % dinkelagei, sunt
antileucemice.
Talidasina si talirugozidina, izolate din %halictrum dasicarpurra, % foliosum
si % rugosum, pe langa actiunea tuberculostatica si eIect antitumoral Iata de
carcinosarcomul Walker 256.

12

Cel mai activ si cu un spectru larg in ceea ce priveste Iormele de cancer, s-a
dovedit a Ii indici-N-oxidul, izolat din eliotropium indicum. Acest alcaloid este
utilizat in tratamentul cancerelor de colon, dupa melanoame, dar prezinta
hepatotoxicitate.
2.2.2.Taninuri catehice

Taninurile catehice au eIect imunostimulator, dar mai redus in comparatie cu
alcaloizii. In schimb ele pot contribui la maniIestarea unei altIel de actiuni de catre
alte substante care in lipsa lor nu ajung sa se exprime. Un astIel de exemplu, este
&ncaria tomentosa, bogata in taninuri catehice. Maceratul apos poseda o
pronuntata actiune de stimulare a Iagocitozei. Daca se indeparteaza taninurile din
acest macerat prin precipitare, in solutie raman alcaloizii, dar activitatea
imunostimulatoare se reduce Ioarte mult. Adaugand acestei solutii o a doua solutie
continand 10 catehina, amestecul redevine puternic activ.
Aceasta observatie explica de ce uneori extractele vegetale dovedesc o
capacitate imunostimulatoare sau imunosupresiva mult mai mare, decat
componentele acestora izolate si puriIicate.
S-a dovedit experimental ca galatul de epicatehina si galatul de
epicalocatehina, taninuri extrase din scoarta speciei de Okubaka aubrevillei,
stimuleaza Iagocitoza
(4, 13).

2.2.3.Deriva(i fenolici

Dintre compusii Ienolici gosipolul, existent in radacinile de osipium,
datorita actiunii sale spermicide, a Iost utilizat de catre chinezi ca tratament

13

contraceptiv. Ulterior, gosipolul a dovedit reale calitati de stimulent a secretiei de
interIeron.
Lignanele sunt Ioarte raspandite in lumea vegetala ca elemente structurale de
sustinere. Ele poseda proprietati antivirale, antitumorale, alergene si
cardiovasculare. AstIel, eleuterozida E, izolata pentru prima data din
leutherococcus senticosus, regasita in vasc, unde insoteste siringarezinolul,
actioneaza ca si acesta din urma, ca imunostimulator.
PodoIilotoxina impreuna cu derivatii sai de semisinteza Ternoposide si
Etoposide, au proprietati citostatice, Iiind utilizate in terapia cancerului. Acestea
blocheaza ciclul celular, actionand Iie in intervalul dintre sIarsitul ultimei diviziuni
si inceputul replicarii ADN-ului (Iaza G1), Iie in timpul Iazei S a replicarii ADN-
ului. Etoposidele se utilizeaza in tratamentul canceruluitesticular, carcinoame,
limIoame, melanoame, sarcomul Kapossi. Teniposidele au aceleasi indicatii, dar se
utilizeaza in special in tratamentul limIoamelor.
Austrobailignanele, izolate initial din Austrobaileya scadens, in special
austrobilignanul 1, este activ Iata de leukemia limIocitara P388, carcinomul Eagle,
carcinomul naso-Iaringian KB.
Unii acizi Ienolici, cum ar Ii acidul 2,3-dihidroxibenzoic, acidul Ierulic au
actiune imunostimulatoare.
Acizii lichenici sunt dotati cu anumite proprietati imunomodulatoare.
Licenul Stricta coronata este utilizat in medicina traditionala din Noua Zeelanda in
tratamentul leucemiilor, datorita acidului poliporic pe care il contine. &snea
barbata este un lichen utilizat in Europa in proIilaxia gripei, datorita acidului usnic
care poseda actiune antivirala, imunostimulatoare.




14

2.2.4.Compuyi terpernoidici

Compusii terpenoidici sunt un grup larg de principii active ce prezenta eIecte
imunomodulatoare.
Lactonele sescviterpenice cum ar Ii helanalina, tenulina, sunt dotate cu
proprietati antiaritmice. Helanina si dehidrohelenanina, izolate din Ilorile de Arnica
au proprietati imunostimulatoare. Sescviterpenele din Bidens cernua, au proprietati
antimicrobiene.
Actiune stimulatoare poseda si cele 4 lactone sescviterpenice esteriIicate,
identiIicate in radacinile de hinacea, si care mai tarziu s-au dovedit a proveni din
radacinile de Partenium integrifolium.
Zexbrevinele A si B izolate din Zexmennia brevifolia pot determina o
crestere a titrului de anticorpi circulanti, in cazul in care aceste substante se
administreaza unor animale de experienta cu 48 de ore inaintea aplicarii
antigenului.
Din categoria terpenoidelor Iac parte asa numitii taxani, dintre care cel mai
important este taxolul extras din %axus brevifolia si are actiune citotoxica si
antitumorala cu spectru larg. Similar alcaloizilor din olchicurn si atharantus,
taxolul este un inhibitor mitotic, dar spre deosebire de acestia, care inhiba
polimerizarea tubulinei, taxolul impiedica depolimerizarea microtubulilor, blocand
astIel mitoza.
Produse de sinteza Paclitaxel si Docetaxel ( pe baza de taxol), sunt
administrate intravenos, provocand reactii alergice locale destul de grave, de aceea
inainte de tratament se administreaza antihistaminice. Paclitaxel-ul este administrat
in cancerul

15

ovarian, carcinoame mamare aIlate in stadiu avansat. Docetaxel-ul se
administreaza in carcinoame uterine, pulmonare, ovariene, melanoame, limIoame
non-Hodgkin (12, 15).
Triterpenele sunt un grup mai larg de terpenoide, dintre care multe poseda
proprietati imunostimulatoare.
Triterpene tetraciclice de tip panaxadiol si panaxatriol, izolate din Panax
ginseng (ginseng oriental) au actiune imunostimulatoare, actionand direct asupra
maduvei osoase. Principiile active mentionate impreuna cu alte saponine sau gasit
in radacinile de Panax notaginseng, care poseda proprietati imunostimulatoare,
stimuland diIerentierea celulelor stem din maduva hematopoietica si si Iormarea
granulocitelor.
Din rizomi, denumiti in limba japoneza ninjin (Panax fapanicus) s-a izolat
beta 1,4-D galactan liniar denumit tochibaban A) precum si galacto-arabino-
glucogalacturonan (tochibaban B) cu actiune identica.
Din categoria triterpenelor tetraciclice, cu structura mai deosebita, mai Iac
parte si quasinoidele. AstIel ailantinobol B si C, ailantona, izolate din Ailanthus
altissima, sunt inhibitori ai virsului Epstein-Barr. Quasinoidele izolate din
radacinile de Ailanthus excelsa, ailantiona, glaucarubinona, au activitate
antitumorala si citotoxica.
Triterpenele pentaciclice, cum ar Ii asiaticzida, izolata din entella asiatica,
poseda proprietati imunostimulatoare. Fitosterolii sitosterolul, campesterolul,
beta-sitosterolul, ergosterolul, au eIecte antiinIlamatoare, cicatrizante,
imunomodulatoare.
O serie de chinone notriterpenice pentaciclice, cum ar Ii celastrolul,
pristimierina, izolate din specii de elastraceae, au dovedit actiune antitumorala.
In special, izoiguesterina din radacinile de Salcia madagascarensis, este
antileucemica ,,in vivo,,.

16


2.2.5.Lectinele

Lectinele sunt glicoproteine care sunt cunoscute pentru abilitatea lor de a
aglutina eritrocitele ,,in vitro,,. Lectinele poseda insa si activitati
imunostimulatoare si antitumorale. AstIel, complexul lectinic UDA (&rtica dioica
aglutinia), Iormat din 6 izolectine, este capabil de a stimulaproliIerarea
limIocitelor (20). De asemenea, lectinele de pe supraIata celulelor tumorale ar
putea Ii tinta unor anticorpi antilectinici si pe aceasta cale ar putea Ii supresata
cresterea celulelor tumorale ,,in vitro,,. De exemplu, WGA (lecitina izolata din
germenii de grau) induce citotoxicitate macroIag-dependenta impotriva celulelor
canceroase umane T-24. De asemenea s-a demonstrat experimental
ca WGA poate stimula activitatea macroIagelor alveolare, importante in
mecanismul antitumoral. Alte cercetari demonstreaza ca exista 6 linii celulare
tumorale umane dependente Iiecare in parte de un situs receptor pe supraIata
WGA. Studiile eIectuate ,,in vivo,, au demonstrat ca WGA exercita eIect inhibitor
asupra cresterilor tumorale la bovine (10).

2.2.6.Polizaharidele ( poliholozide )

Cel de-al doilea grup de substante macromoleculare sunt poliholozidele
imunomodulatoare, care Iac parte la randul lor din marea categorie a
polizaharidelor vegetale. Poliholozidele, care sunt practic monomeri glucidici
simpli si acizi uronici, au Iost identiIicate in orez si grau, ovaz si trestie de zahar,
dar si in stevie si drojdie de bere. IdentiIicarea unor astIel de substante in produse
vegetale atat cunoscute, cum ar Ii musetelul, nalba sau galbenelele, a incurajat
gasirea unor principii active similare in alte specii vegetale.

17

Astazi se cunosc o serie intreaga de poliholozide izolate din ciuperci sau
licheni, unele dintre ele Iiind Iolosite in tratamentul cancerului.
Cazul cel mai controversat, l-a constituit utilizarea extractelor vegetale din
ciuperca nnotus obliquus sau Chaga, utilizate in terapia traditionala din Rusia,
Polonia si Tarile Bahice, ca remediu antitumoral si ,,puriIicator,, al sangelui.
Cercetatorii rusi au utilizat aceste extracte ,,in vitro,, si ,,in vivo,, in terapia
cancerului, preparatul comercial avand denumirea de BeIungin. S-a crezut initial
ca proprietatile acestui preparat se datoreaza triterpenelor de tipobliquol,
lanosterol, inotodiol. Ulterior s-a constatat, de catre japonezi, ca eIectele
antitumorale se datoreaza Iractiunilor poliholozidice. Studii recente eIectuate pe o
alta specie (nnotus radiatus) conIirma actiunea antitumorala a poliholozidelor
Iungice.
Lentinanul, poliholozid izolat din ciuperca Letinus edodes, poseda de
asemenea o activitateantitumorala, utilizandu-se in terapia carcinoamelor
hepatocelulare, a cancerului gastric, colorectal si mamar, a carcinomului avansat de
prostata, a tumorilor metastazate. EIectele sale antitumorale cu spectru larg se
datoreaza activarii celulelor T-helper, stimularii productiei de intereukina-1,
stimularii proliIerarii limIocitelor B si cresterii productiei de anticorpi.
In cele mai multe cazuri, Iitocomplexul prezinta o activitate
imunomodulatoare mai pronuntata decat Iiecare componenta luata separat,
poliholozidele brute reprezentand, de Iapt, amestecuri heterogene constituite din
mai multe Iractiuni.
Polizaharidele imunologice active par a se gasi in special printre
heteroxilani, la acestia catena principala Iiind intotdeauna constituita in mod
identic, variind doar locul de substitutie, de ramiIicare. RamiIicarea se Iace
intotdeauna cu acid 4-0metilglucoronic si, doar in unele cazuri, suplimentar cu
arabinoza si xiloza. Ca model general de structura a unor astIel de heteroxilani,

18

poate servi polizaharida I, izolata din radacinile de chinacea purpurea, studiata
din punct de vedere Iizic, chimic si biologic de Wagner H. si scoala sa de la
Munchen.
Aceste Iractiuni heteroxilanice sunt insa in general insotite de poliholozide
de tip ramnogalacturonan, cu structuri Ioarte complexe, care la randul lor dovedesc
calitati imunologice deosebite.
Caracterele generale ale poliholozidelor vegetale sunt urmatoarele :
- Greutatea moleculara a Iractiunilor separate depaseste 500.000 daltoni, in
unele cazuri ajungand de domeniul milionului. Exceptie Iac poliholozidele
din leutherococcus, Sabal si chinacea cu greutatea moleculara cuprinsa
intre 30.000 si 50.000 daltoni.
- Din punct de vedere optic componentele pure Iac parte atat din grupul
substantelor levogire, cat si dextrogire. Fractiunea poliholozidica principala
din Ilorile de musetel este dextrogira, in timp ce la upatorium canabinum,
perfoliatum si leutherococcus sunt levogire. Din chinacea purpurea,
Solidago, s-au izolat Iractiuni atat dextro cat si levogire.
- In ceea ce priveste compozitia calitativa si cantitativa a acestor poliholozide,
se diIerentiaza doua tipuri principale : cele cu continut ridicat (peste 20)
in acizi uronici si cele cu continut redus (10-20 sau chiar unne). Toate
poliholozidele brute contin galactoza, glucoza, ramnoza, arabinoza, xiloza si
in mai mica masura manoza.
- In privinta procedeelor de extractie ale poliholozidelor, acestea pot Ii
clasiIicate in tehnici de extractie (la rece sau la cald, de preIerinta prin
macerare un timp mai indelungat sau nu) si respectiv, cu ajutorul unor
solutii slab alcaline.
Colectivul de cercetatori condus de H. Wagner au studiat poliholozidele izolate
din 13 extracte vegetale Irecvent utilizate in terapia de imunostimulare. Pentru

19

aceste extracte, capacitatea de stimulare a Iagocitozei granulocitare variaza, in
Iunctie de produs si concentratie, intre 27-52. Produsele vegetale cercetate au
Iost : Arnicae flos, Achyrocline herba, alendula flos, chinacea purpurea herba
si respectiv radix, chinacea angustifolia herba si radix, Baptisiae radix,
hamomillae flos, upatorii perfoliati herba, Sabal fructus, leutherococci radix.
Pentru leutherococci radix s-a putut constata ca poliholozida actioneaza nu doar
imunopotentator (testul Iagocitozei) ci in parte si imunoadjuvant (stimularea
limIocitelor B).
Din punct de vedere imunoIarmacologic, extractele mentionate mai sus,
prezinta proprietati imunostimulatoare nespeciIice. Ceea ce ramane insa de
clariIicat in experimentele Iarmacodinamice viitoare, ar Ii capacitatea acestor
substante naturale de a-si pastra si maniIesta eIecte imunomodulatoare la
administrare orala, stiut Iiind Iaptul ca sunt in parte distruse de enzime intestinale.
In ultimii ani s-a reusit obtinerea de poloholozide imunomodulatoare prin
tehnica culturilor de celule. AstIel, culturile de celule obtinute de la radacinile de
chinacea purpurea, elibereaza in mediul de cultura o Iractiune poliholozidica
bruta, constituita din 3 poliholozide omogene, din categoria
Iucogalactoxiloglucanilor si o a treia, reprezentata de un arabinogalactan acid. In
timp ce primii 2 constituenti stimuleaza, atat ,,in vitro,, cat si ,,in vivo,, Iagocitoza,
arabinogalacturonanul stimuleaza macroIagele in mod speciIic sa secrete Iactorul
tumoro-necrotic, secretia de interIeron a si interleukina 2.







20

2.3. EFECTUL IMUNOMODULATOARELOR VEGETALE LA NIVELUL
SISTEMULUI IMUNITAR

Determinarea principiilor active vegetale cu actiune imunostimulatoare este de
importanta majora, dar nu in ultimul rand trebuie subliniate nivelele la care
actioneaza asupra sistemului imunitar.
Din acest punct de vedere, imunomodulatoarele vegetale se clasiIica in :
- Activatori non-speciIici ai sistemului imunitar
- Activatori speciIici ai sistemului imunitar
- Modulatori hormonali

2.3.1.Activatori non-specifici ai sistemului imunitar

Activatorii non-speciIici ai sistemului imunitar au ca eIect activarea
complexului si stimularea Iagocitozei granulocitelor neutroIile si a macroIagelor.
In general aceste plante sub cunoscute sub numele de ,,anti-microbiene,,. Din
aceasta categorie Iac parte : chinacea spp, Baptisia tinctoria, ommiphora mol-
mol, &snea spp, hufa occidentalis, alend::la officinalis, Allium spp

2.3.2.Activatori specifici ai sistemului imunitar

Activatorii speciIici ai sistemului imunitar implica atat reactiile imunitare
celulare cat si umorale, raspuns imunitar care culmineaza cu productia de anticorpi.
In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele specii vegetale : Astragalus
membraceous, Ligustrum lucidum, Schi:andra chinesis, anoderma lucidum,
onodopsis tangshen.


21

2.3.3.Modulatori hormonali

Modulatorii hormonali determina o modulare hormonala (via suprarenale,
timus) a raspunsului imun. In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele specii
vegetale : leutherococcus senticocus (Ginseng siberian), Panax spp (Ginseng
american si Ginseng corean).

CAPITOLUL III

3. SPECII VEGETALE CU PRINCIPII IMUNOMODULATOARE

De 4000 de ani chinezii utilizeaza plantele medicinale pentru a preveni
aparitia unor boli. Acestia nu cunosteau nimic despre structura, mecanismele de
invazie ale bacteriilor si virusurile, in schimb aIirmau ca utilizeaza plantele ca
,,scuturi,, sau ,,protectoare Iata de mediul inconjurator,,.
Cercetarile recente au conIirmat supozitiile acestora. Sute de ani mai tarziu, si
60 de ani dupa descoperirea penicilinei, studiile privind plantele medicinale
implicate in raspunsul imunitar au revenit in atentia cercetatorilor.
In Herbal Medicine, HoIIman exempliIica proprietatea unor specii vegetale de
stimulare a Iagocitozei, bazata pe proprietatile Iractiunilor polizaharidice existente
in aceste plante. (Tabelul nr. 1)

Tabelul nr. 1
Stimularea fagocitara indusa de fractiuni polizaharidice vegetale

Planta medicinala Stimularea Iagocitozei

22

leutherococcus senticosus 52
chinacea purpurea 45
Arnica Montana 44
Sabal serrulata 36
Matricaria recutita 31
upatorium cannabinum 22

O certitudine a stimularii imunitare o reprezinta cresterea productiei de
interIeron, indusa de tratamentul cu extracte vegetale. HoIIman a realizat o lista cu
52 de plante medicinale ce au indus o stimulare a productiei de interIeron in testele
de laborator.
Speciile vegetale cu actiune imunomodulatoare sunt numeroase, iar caile de
actiune, principiile active imunomodulatoare si nivelele imunitare la care
actioneaza sunt diIerite. Am ales pentru descriere cateva dintre cele mai utilizate si
cercetate plante pentru aceste scopuri.

3.1. ASTRAGALUS MEMBRANACEUS

Radacinile de Astragalus membranaceus au Iost cunoscute si utilizate de
medicina traditionala orientala ca tonic. Chinezii numeau planta ,,Tonic al splinei,
sangelui si al Qi,, si il utilizau in aIectiuni diverse : tonic, raceli, gripe, ulceratii
cronice si inIectii. Cercetarile actuale au demonstrat ca extractele din radacini
poseda puternice actiuni imunostimulatoare. Astragalus stimuleaza sistemul
imunitar la toate nivelele :
- Creste numarul de celule stem la nivelul maduvei osoase, dar in acelasi timp
actioneaza si la nivelul tesuturilor limIatice. Aplicarea indelungata (35 zile)
imbunatateste activitatea celulelor splenice.

23

- Stimuleaza activitatea macroIagelor, a limIocitelor T si creste rezistenta Iata
de bacterii si virusuri. Dupa 6 ore de tratament s-a obtinut o activare
semniIicativa a macroIagelor.
- Creste nivelul de anticorpi (IgA si IgG) si induce productia de interIeron
Analiza Iarmacologica demonstreaza ca exista o serie de principii active
responsabile de stimularea imunitara : polizaharide, acidul guloconic, mucilagii,
aminoacizi, colina, betaina, acid Iolic, luimatakenina, Ilavonoide, inclusiv
quercetina, izorhanmepina si ramnocitrina.
Se crede ca Iractiunile polizaharidice sunt responsabile de majoritatea
actiunilor imunomodulatoare. AstIel, la injectarea extractului, apare la sobolani o
crestere a numarului de macroIage, o stimulare a transIormarii celulelor T (de la
supresoare la helper) si o stimulare semniIicativa a Iagocitozei. In experientele
eIectuate pe soareci
s-a demonstrat ca stimuleaza mecanismele imunitatii umorale, prin cresterea
productiei de anticorpi si a sintezei de interIeron. In testele clinice eIectuate cu
voluntari, s-a demonstrat ca Astragalus creste rata de supravietuire a pacientilor cu
cancer, carora li
s-au administrat in prealabil chimioterapeutice, de la 3 la 5 ani. Deci, Astragalus,
Iiind un stimulator al imunitatii celulare si umorale, poate Ii utilizat ca protector
impotriva imunosupresiei produsa de chimiterapeutice.

3.2. COPTIS SINENSIS

Aceasta planta medicinala este cunoscuta de catre medicina traditionala
chineza ca energizant, imunostimulator si stimulator al secretiei tractului
gastrointestinal (saliva, secretie gastrica si pancreatica). optis sinensis contine
berberina, care stimuleaza secretia si inhiba retentia de bila in vezica biliara. De

24

asemenea, este un antiinIlamator si poseda proprietati antibiotice. Studiile
experimentale au indicat ca administrarea extractelor de Coptis sinensis, sporesc
rezistenta organismului de a neutraliza virusul inIluenza. Alte reIerinte indica
administrarea extractelor in Iebra mare, delirum, dezorientare, anxietate,
iritabilitate, insomnii, dureri dentare. Chinezii utilizeaza planta si in crampe si
dureri abdominale, disenterie, diaree. optis sinensis este un inhibitor al
streptococului hemolitic, cauza cea mai Irecventa a pneumoniei. Este de asemenea
recomandat in tratamentul tumorilor, starilor Iebrile si a proceselor inIlamatorii (1,
17).

3.3. UNCARIA TOMENTOSA

&ncaria tomentosa este una dintre cele mai Iolosite plante medicinale in Peru
sub denumirea de ,,una de Gato,, (in engleza ,,Cat`s claw,,). Este cunoscuta de sute
de ani de catre indienii Ashaninka in bolile asociate cu sistemul imunitar si
digestiv. Ca un rezultat al cercetarilor extensive realizate de Institutele de cercetari
si Universitati din Peru, Austria, Germania, Anglia, Ungaria si Italia, &ncaria
tomentosa este utilizata astazi in tratamentul cancerului, artritelor, reumatismului,
herpesului genital si herpesului zoster, alergiilor, ulcerelor, candidozelor sistemice,
bolilor digestive, imunosupresiei si in inIectiile cu HIV. Dr. Brent W. Davis D.C.,
care lucreaza cu &ncaria tomentosa de multi ani, numeste planta ,,deschizator de
drum,, utilizand-o in aIectiuni ale tractului gastro-intestinal : colite, hemoroizi,
gastrite, ulcere, paraziti intestinali (1).
Rezultate remarcabile a obtinut in anul 1989 Dr. Kiplinger, care a izolat 6
oxindol alcaloizidin radacinile de &ncaria tomentosa, care sunt raspunzatori de
stimularea non-speciIica a sistemului imunitar. Dintre acestia, isopterodin
(izomerul A) prezinta activitatea cea mai pronuntata impreuna cu alti 3 alcaloizi

25

izolati ulterior si care prezinta o puternica stimulare a Iagocitozei. Ceilalti doi
alcaloizi, care nu prezinta imunostimulatoare, au capacitatea de a inhiba agregarea
plachetara si tromboza, Iiind administrate pentru a preveni inIarctul miocardicsau
accidente vasculare cerebrale (1).

3.4. HYDRASTIS CANADENSIS (GOLDENSEAL)

ydrastis canadensis este cunoscuta printr-o remarcabila actiune
imunostimulatoare. AstIel, berberina, cea mai activa componenta, s-a dovedit a Ii
un activator al macroIagelor, celulele responsabile de distrugerea bacteriilr,
virusurilor, Iungilor si celulele tumorale.
Studiile experimentale au dovedit ca berberina este activa Iata de
Staphylococcus, Streptococcus, hlamydia, orynebacterium diphteriae,
Salmonella typhi, Yibrio cholarae, Diplococcus pneumoniae si andida albicans

3.5. GLYCYRRHIZA GLABRA

Extractul obtinut din radacinile de lycyrrhi:a glabra (Licorice) este eIicient
in inIectiile tractului respirator cum ar Ii : bronsite, Iaringite, pneumonii.
EIicacitatea extractului vegetal se datoreaza acidului glycyrrhizic care s-a dovedit a
stimula productia de interIeron, in acelasi timp inhiband inIectiile virale. AstIel, s-a
dovedit ca extractul de lycyrrhi:a glabra inhiba dezvoltarea catorva virusuri
umanein culturile de cellule, inclusive erpex simplex tipul 1, HIV, precum si
bacterii: Staphylococcus, Streptococcus


CAPITOLUL IV

26


4. SPECIILE GENULUI ECHINACEA

4.1. GENUL ECHINACEA - CARACTERE GENERALE

Genul chinacea Iace parte din Iamilia Asteraceae si cuprinde 9 specii
vegetale:
- chinacea purpurea
- chinacea angustifolia
- chinacea pallida
- chinacea paradoxa
- chinacea tenessensis
- chinacea simulata
- chinacea atrorubens
- chinacea laevigata
- chinacea sanguinea
Dintre acestea doar trei sunt utilizate cu success in practica medicala
(chinacea purpurea, chinacea angustifolia, chinacea pallida). Numele genului
deriva din grecescul euchinos arici, datorita Iructului tepos al acestor specii.
Aceste specii sunt originare din America dar au Iost aduse in Europa, introduse in
cultura si aclimatizate. Toate speciile sunt perene si au aspect de tuIa.
Radacina la chinacea angustifolia este pivotanta de culoare gri-bruna iar la
chinacea purpurea are mai multe radacini Iiroase, oblic ramiIicate, de culoare
brun deschisa. Frunzele la chinacea angustifolia sunt liniare, lanceolate la baza
cu petiol iar la cele superioare nepetiolate. La chinacea purpurea Irunzele sunt
oval-lanceolate.

27

Florile la chinacea angustifolia sunt grupate in inIlorescente (capitul), avand
petalele ligulate roz violaceu iar cele tubuloase portocalii dispuse pe supraIata
receptacolului. InIlorirea are loc in iulie-august. Fructul este o ochena albicioasa.
Ambele plante sunt acoperite de peri tectosi mai lungi la chinacea angustifolia
(1,8-2 mm) si mai scurti la chinacea purpurea (0,25-0,33 mm).
4.2. COMPOZITIA CHIMIC - PRINCIPII ACTIVE

Au Iost izolate o serie de de substante chimice apartinand unor clase variate
de compusi care prezinta eIecte terapeutice si proprietati imunologice.
Din perspectiva Iarmacologica principiile active din speciile de chinacea
au Iost incluse in 7 clase de substante :
- polizaharide
- Ilavonoide
- derivati ai acidului caIeic
- uleiuri volatile
- alcaloizi
- alchilamide
- poliacetilene

4.2.1.Polizaharide

Un numar mare de polizaharide cu eIecte imunostimulatoare si
antiinIlamatoare au Iost izolate din specii de chinacea. AstIel s-au izolat compusi
inulinici.
Compusii inulinici se gasesc in proportie de 5,9 in radacinile de chinacea
angustifolia, in concentratii mai ridicate toamna si iarna. Au ca eIect major
activarea complementului (14).

28

Heteropolizaharidele cu greutate moleculara mare (25.000-50.000 daltoni) se
gasesc in toate cele trei specii utilizate in scop medical : chinacea purpurea,
chinacea angustifolia, chinacea pallida, in proportii diIerite in Iunctie de partea
anatomica de unde sunt izolate. De exemplu, chinacea angustifolia are un
continut in polizaharide dupa cum urmeaza : 2,2 in planta intreaga, 2,6 in
radacini si valori mai scazute in celelalte organe ale plantei (Tabelul nr. 2).

Tabelul nr. 2
Continutul in polizaharide al diferitelor parti ale plantei Echinacea
angustifolia si al extractelor, determinat prin metoda spectrofotometrica
(Tamas et al, 1991)

Produsul analizat Continutul in polizaharide (g)
Planta intreaga 2,24
Radacini 2,60
Tulpini 0,11
Frunze 0,02
InIlorescente 0,05
Tinctura homeopata (T.M.) 0,38
Extract Iluid 0,88

Aceste inIormatii sunt deosebit de utile in gasirea unor preparate
Iarmacologice cat mai potente din punct de vedere imunologic, in cazul chinacea
angustifolia, extractele din radacini Iiind stimulatoare a Iagocitozei macroIagelor si
prezentand o intensa actiune antihialuronidazica.

29

Wagner si Proksch au izolat din chinacea purpurea, doua Iractiuni
polizaharidice : polizaharida (PS) I (4-0-glucuronoarabinoxilan) cu greutatea
moleculara de 35.000 daltoni si polizaharida (PS) II (arabinoramnogalactan) cu
greutatea moleculara de 45.000 daltoni.
Stuppner, a izolat din chinacea purpurea un xiloglucan cu greutatea
moleculara de 79.500 daltoni.
S-au obtinut culturi de celule din radacinile de chinacea purpurea, care
elibereaza in mediul de cultura o Iractiune poliholozidica bruta, constituita din trei
polizaharide omogene : doua din categoria Iucogalactoxiloglucanilor si o a treia
reprezentata de un arabinogalactan acid. In timp ce primii doi constituenti
stimuleaza atat ,,in vitro,, cat si ,,in vivo,, Iagocitoza, arabinogalactturonanul
stimuleaza macroIagele in mod speciIic sa secrete Iactorul tumoro-necrotic,
secretia de interIeron a si interleukina 2.

4.2.2.Flavonoide

Atat chinacea angustifolia cat si chinacea purpurea contin numeroase
Ilavonoide in Irunze si tulpini, dintre care rutozida este cea mai Irecventa. Alte
Ilavonoide importante sunt : luteolina, quercentina, apigenina. Continutul total de
Ilavonoide pentru chinacea angustifolia este de 0,48, respectiv 0,38 pentru
chinacea purpurea.

4.2.3.Deriva(i ai acidului cafeic

Cel mai important reprezentant al acestei clase de compusi este
echinacozidul, care se acumuleaza in radacini, dar a Iost gasit in cantitati mici si in
Ilori. ConIorm ultimelor cercetari, chinacea angustifolia contine 0,3-1,3 iar

30

chinacea pallida 0,4-1,7. Concentratia de echinacozid este similara si in
chinacea purpurea.
Alti derivati Ienolici importanti in Iarmacologia speciilor de chinacea
sunt : acidul cicoric, acidul clorogenic si acidul 3 cianin cicoric, care a Iost initial
izolat din
chinacea purpurea, dar care ulterior au Iost regasiti in chinacea angustifolia si
chinacea pallida
Tipurile de derivati ai acidului caIeic si concentratia lor in diIerite specii de
chinacea, servesc la diIerentierea chimica a speciilor.

4.2.4.Uleiuri volatile

Continutul in uleiuri volatilevariaza la cele trei specii : radacinile si Irunzele
de chinacea angustifolia contin mai putin de 1 uleiuri volatile, radacinile de
chinacea purpurea contin 0,2 iar Ilorile si Irunzele contin 0,6, radacinile de
chinacea pallida contin mai mult de 2, in timp ce Irunzele contin mai putin de
1 (2). Interesant este de remarcat Iaptul ca in lunile aprilie si mai, continutul
radacinilor de chinacea pallida in uleiuri volatile este maxim (3,5-4) si scade
(1-1,5) in restul anului.
Uleiurile volatile din speciile de chinacea sunt bogate in derivati
sescviterpenici, borneol, echinolona, humulina, compusi aromatici.
Echinacina, cea mai cunoscuta alchilamida, este continuta in radacinile de
chinacea angustifolia in proportie de 0,004-0,01. Prezinta activitate insecticida
si actioneaza ca anestezic local. Acest principiu activ lipseste in partea aeriana a
chinacea angustifolia, respectiv chinacea purpurea, eIectele similare
echinacinei Iiind datorate izobutilamidelor.

31

S-au pus in evidenta constituenti amidici lipoIilici in partea aeriana a
chinacea purpurea, chinacea angustifolia si chinacea pallida, precum si in
radacinile de chinacea purpurea. Studiile eIIectuate de R. Bauer au raportat
descoperirea a 6 alchilamide, isolate din radacinile de chinacea angustifolia.

4.2.5.Alcaloizi

Prezenta alcaloizilor in compozitia speciilor de chinacea a Iost raportata
inca din 1897 de catre Lloyd. Recent au Iost izolati doi alcaloizi din radacinile de
chinacea purpurea, respectiv din chinacea angustifolia : tusilagin si
izotusilagin.

4.2.6.Alte componente

- Glucide : glucoza, Iructoza. Continutul in Iructoza din radacinile de
chinacea angustifolia este scazut pana in mai si creste vara si toamna.
- Acizi grasi : acid oleic, acid linoleic (chinacea angustifolia), acid palmitic
(chinacea purpurea).
- Glicoproteine: au Iost identiIicate in Echinacea purpurea prin procedee de
Iractionare celulara, multe dintre ele Iiind imunostimulatoare.
- Minerale (mg/100 g radacini crude) : Aluminiu (129 mg), Calciu (776 mg),
Clor (76 mg), Fier (46 mg), Magneziu (117 mg), Potasiu (317 mg).
- Vitamine: Vitamina C ( 0,214) in chinacea purpurea proaspata.





32

CAPITOLUL V

5. FARMACOLOGIA SPECIILOR DE ECHINACEEA

Fitochimia, Iarmacologia si aplicatiile clinice ale speciilor de chinacea, au
Iost subiectul a peste 400 de studii stiintiIice. Majoritatea studiilor clinice au
utilizat un extract din suc proaspat de chinacea purpurea (parte aeriana) stabilizat
in 22 etanol (ex: preparatul commercial Echinacin)
In aceasta sectiune am realizat o sinteza a inIormatiilor Iarmacologice, punand
accent pe specii, partile din planta utilizate, solventul Iolosit pentru extractie si alte
caracteristici relevante.

5.1. REGENERATOR TISULAR $I ANTIINFLAMATOR

Studiile experimentale eIectuate cu suc proaspat de chinacea purpurea sau
Iractiuni polizaharidice izolate, au dovedit o stimulare a regenerarii tisulare,
precum si o reducere a proceselor inIlamatorii. Aceste proprietati se pare ca se
datoreaza inhibarii hialuronidazei. Ca urmare, poliholozidul Echinacin B Iormeaza
un complex cu acidul hialuronic, conIerindu-i rezistenta la atacul hialuronidazei si
are ca eIect cresterea productiei de acid hialuronic, stimularea Iibroblastelor,
necesare pentru regenerare tisulara.
Fractiunile polizaharidice si mai recent alchilamidele, se pare ca sunt
responsabile de actiunile antiinIlamatoare ale speciilor de chinacea





33

5.2. PROPRIETTI IMUNOSTIMULATOARE

Speciile de chinacea contin diIerite principii active care actioneaza la
diIerite nivele ale sistemului imunitar.


5.2.1.Efecte ale sistemului complement

chinacea exercita o serie de eIecte ,,non-speciIice,, asupra sistemului
imunitar. De exemplu, inulina componenta majora a radacinilor de chinacea
angustifolia, activeaza sistemul complement pe calea alternativa. Ca urmare, are
loc migrarea leucocitelor la locul inIectiei, solubilizarea complexelor imune si
distrugerea bacteriilor, virusurilor sau al altor microorganisme. De asemenea
chinacea creste nivelul de properdina, proteina serica ce determina activarea
sistemului complement pe cale alternativa.

5.2.2.Efecte asupra nivelului leucocitar

chinacea poate restabili nivelul leucocitelor normal in cazul leucopeniilor.
Studiile recente au stabilit ca polizaharidele din extractele de chinacea se leaga
de receptorii leucocitelor, activandu-le.

5.2.3.Efecte asupra limfocitelor

LimIocitele T sunt celulele responsabile de imunitatea mediata celular, adica
de mecanismele imune care nu sunt controlate sau mediate de catre anticorpi.
Aceste mecanise sunt extrem de importante in rezistenta organismului Iata de

34

inIectii bacteriene, Iungice (inclusiv andida albicans), paraziti si virusuri
(inclusiv erpex simplex, pstein-Barr sau virusurile care cauzeaza hepatitele). Nu
numai in cazurile indicate mai sus, nivelul de celule T este scazut, cat si in cancer,
boli autoimune cum ar Ii artritele reumatoide si alergiile. chinacea este indicata in
toate aceste cazuri mentionate mai sus.
chinacea determina o activare non-speciIica a limIocitelor T. Legarea
polizaharidelor de supraIata limIocitelor T are ca eIect cresterea productiei de
interIeron.
Pe langa activarea non-speciIica a limIocitelor T, extractele de chinacea
determina o stimulare a celulelor NK. Numarul sau activitatea celulelor NK este
scazut in S.I.D.A.. LA administrarea de extract pe baza de chinacea purpurea,
nivelul este restabilit.


5.2.4.Efecte asupra macrofagelor

MacroIagele sunt specializate in Iagocitarea particulelor straine de
dimensiuni mari (macroIagocitoza), inclusiv bacterii.
Polizaharidele de tip arabinogalactan, stimuleaza Iagocitoza macroIagelor,
respectiv stimuleaza producerea de catre macroIage a Iactorului tumoro-necrotic
(TNF), interIeron (i 2 si interleukina1). De asemenea, s-a dovedit ca macroIagele
distrug celulele tumorale din cultura si inhiba dezvoltarea inIectiilor cu andida
albicans, la soareci inIectati intravenos cu doza letala de andida albicans (30.000
celule).
S-a dovedit experimental ca, pe langa polizaharide, alchilamidele si derivatii
caIeici, cum ar Ii acidul cicoric, contribuie la eIectul imunostimulator al extractelor
de chinacea.

35

S-a testat activitatea macroIagelor dupa administrarea orala de extracte din
radacini de chinacea. Aceste extracte au un eIect mai pronuntat decat extractele
produse din partile aeriene (chinacea purpurea ~ chinacea angustifolia ~
chinacea pallida).

5.3. PROPRIETTI ANTIVIRALE

Sucul proaspat obtinut din partea aeriana a chinacea purpurea, respectiv
extractele alcoolice din radacini s-au dovedit a avea activitate antivirala. Principiile
active din chinacea (ex : echinacozid, alti derivati caIeici, polizaharide) pot bloca
receptorii virali de pe supraIata celulara, in acelasi mod in care inhiba
hialuronidaza. AstIel s-a dovedit ca eIectul antiviral al extractelor de chinacea
este semniIicativ diminuat cand hialuronidaza este adaugata in culturi celulare.
Probabil ca din perspectiva clinica, inhibarea hialuronidazei cuplata cu
imunostimularea generalaprodusa din extractele de chinacea, sunt mult mai
importante decat eIectul antiviral direct.



5.4. PROPRIETTI ANTIBACTERIENE

Echinacozidul, complexele derivatilor acidului caIeic, care se gasesc in
concentratii mari in radacinile de chinacea angustifolia, s-au dovedit a avea
actiune semniIicativa antibacteriana impotriva Staphylococcus aureus,
orynebacteriumdiphteriae si Proteus vulgaris. Se considera ca 6,3 mg de
echinacozid este echivalent cu IU unitati de penicilina.


36

5.5. PROPRIETTI ANTITUMORALE

Este dovedit Iaptul ca chinacea poseda activitate antitumorala indirecta, in
sprijinul acestei aIirmatii venind constatarea experimentala ca macroIagele
stimulate cu ajutorul acestor extracte vegetale isi exercita eIectele citotoxice directe
asupra celulelor tumorale. S-au administrat extracte de chinacea purpurea
(Echinacin) la pacientii cu cancer metastazat (60 mg/ml) impreuna cu
timostimulin. Dupa doua saptamani, s-a inregistrat o regresie a markerilor
tumorali.

CAPITOLUL VI

6. PREPARATE FARMACEUTICE CU EXTRACTE DE ECHINACEEA

Exista in lume peste 250 de preparate Iarmacologice vegetale ce au in
compozitie specii de chinacea.

6.1. ECHINACIN

Echinacin este un preparat Iarmacologic obtinut din suc proaspat de
chinacea purpurea, stabilizat in 22 alcool.
Echinacin injectabil cu utilizare in: inIectii generalizate si rani inIectate,
poliartrite, gripa, accese de tuse la copii, inIectiiacute si cornice ale tractului
respirator la copii, tuberculoza, bronsite, amigdalite, otite medii la copii, eczeme,
psoriasis, inIectii urogenitale, alergii, candidoze, inIectii ginecologice, inIlamatii
cornice pelvine, cancer pancreatic, esoIagian, colorectal, hepatocelular, ulceratii
cornice ale pielii.

37

Echinacin cu administratie orala cu utilizare in: Psoriazis, candidoze, inIectii
ale tractului respirator superior, stimulare imuna generala.
Echinacin unguent cu utilizare in: arsuri, eczeme, ulceratii varicoase,
ingivite ulcerative combinate cu parodontopatii, herpes.

6.2. ESBERITOX

Esberitox este un preparat Iarmacologic, obtinut din extract de chinaceea,
Baptisia tinctoria si %hufa occidentalis.
Esberitox cu administrare orala cu utilizare in : inIluenza si gripa, inIectii uro-
genitale, proIilaxia inIectiilor respiratorii, restabilirea nivelului leucocitar normal
post radio-terapie.


6.3. ECLECTIC ECHINACEEA

Eclectic chinacea este produs de British Columbia Comp sub Iorma de
- Tinctura de chinacea (1:2) stabilizata in alcool 62 (1:2, ceea ce
inseamna 1 kg de material vegetal la 2 l de alcool sau o sticluta de 50 ml
contine 25 mg chinacea).
- Unguent hipoalergic homeopat ce contine 10 chinacea proaspata inclusa
intr-o Iormula speciala hipoalergica (lipsita de uleiuri vegetalecu potential
alergen, lanolina si grasimi de origine animala care pot declansa o reactie
alergica.
- Ceai, la care se utilizeaza planta uscata in prealabil la curent de aer,
pastrandu-si polizaharidele.


38

6.4. COMPLEX NATURAL IMUNOSTIMULATOR

Ingrediente: chinacea, Siberian Ginseng si Pau d`arco, complex Iungic:
Reishi & Shitake si Maitake.
Actiuni Iarmacologice: stimuleaza si intareste sistemul imunitar, stimuleaza
activitatea macroIagelor, creste productia de cellule T si protejeaza celulele T
helper, stimuleaza productia de interIeron si interleukina 1, creste rezistenta la
inIectii.
Doza si metoda de administrare : 1-2 lingurite (35-70 picaturi) intr-un pahar
de apa 3 x / zi (2).

6.5. ECHINACEA PLUS TONIC

Ingrediente: suc proaspat din radacini de chinacea angustifolia, suc proaspat
din bulb de Garlic si piper Habanero.
Actiuni Iarmacologice : imunostimulant, cresterea nivelului de celule T si
macroIage, cresterea nivelului de interIeron, interleukine, imunoglobine,
restabilirea sistemelor imunitare sever depresate.
Doza si metoda de administrare :
Metoda 1 (stimulare imuna generala) : 2 lingurite (70 picaturi) de 6 x/zi timp
de sase zile. Se poate relua tratamentul dupa doua saptamani.
Metoda 2 (raceli sau gripe) : 1 lingurita (35 picaturi) din ora in ora intr-o cana
de ceai.
Metoda 3 (imunosupresie, inIectari, otraviri cu venin) : 2 lingurite (70
picaturi) din ora in ora timp de doua zile (2).



39

6.6. FORMULA SUPERTONIC

Ingrediente: suc proaspat din radacini de Horseradish sp, bulbi de usturoi,
bulbi de ceapa, radacini de Ginger si piper Cayenne in otet de mere si extract de
chinacea.
Actiuni Iarmacologice : regenerator tisular, vindeca racelile comune.
Doza si metoda de administrare : 2-10 lingurite (70-350 picaturi) de 1-S x/zi
sub Iorma de gargara (4).


6.7. GEL NARDOSEPT

Ingrediente: 255 Aloe Jera, 5 chinacea purpurea, ulei.
Actiuni Iarmacologice : stimuleaza cresterea si divizarea celulara la nivelul
epiteliilor, regenereaza pielea, stimuleaza sinteza de colagen, antiherpetic,
imunostimulator.