Sunteți pe pagina 1din 39

Popa ne-a zis: "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic!

"

Leia Sorin nascut in 24 septembrie 1967 la Tomesti (jud. Timis), operator chimist la "Solventul", necasatorit, fara copii. Gasit in ianuarie 1990 in groapa comuna din cimitirul eroilor. Ilitoni Aurica (mama): nascuta in 1 ianuarie 1952 la Balosesti (jud. Timis), muncitoare la Fabrica de sticla din Tomesti. Sorin Leia a fost primul ei copil. Recasatorita, mai are 3 copii. Nu imi este usor si ochii imi sint in lacrimi si inima sfisiata de durere cind derulez timpul acela in care fiul meu a fost sa fie ucis. Atunci in preajma de inceput a celor intimplate la Timisoara chiar si aici la Tomesti parca se simtea framintarea intre oameni; zvonuri infricosatoare se precipitau unele dupa altele. In data de 19 seara am primit telefon de la o studenta din Timisoara (careia nu am reusit sa-i aflu numele) care cautase in buzunarul fiului meu cazut in nesimtire linga ea, de unde luase buletinul si in baza acestuia ma putuse anunta ca fiul meu era mort. A doua zi m-am deplasat la Timisoara unde l-am cautat cu disperare peste tot. La morga mi sa spus ca nu are rost sa mai cautam pentru ca toti mortii fusesera trimisi la Bucuresti pentru incinerare. Intoarsa acasa, cu disperarea alaturi pentru ca nu gaseam nici o cale de speranta si de Catedrala nici un chip sa te poti apropia, daramite de vreo persoana care sa iti poata spune ceva, am stat intr-o saptamina de zbucium si de asteptare - saptamina patimilor. Dupa aceasta saptamina am mers din nou in cautare cu colegul fiului meu Dumitrescu Florin, cu care am putut reconstitui un fir. La Catedrala am stat de vorba cu un preot (Nitiga Victor) care mi l-a descris pe fiul meu si care isi amintea bine de "baiatul impuscat in cap". Acesta m-a indrumat spre spitalul judetean, dar cu toata stradania nu a fost chip sa-l gasesc. Fusese luat in 27 decembrie si dus in cimitirul eroilor cu inca 8 cadavre spre a fi ingropati in comun. Am mai facut inca doua drumuri pina la prefectura de indata ce am aflat acest lucru dar de acolo mi se spunea ca securitatea a furat mortii si nimeni nu poate sa stie de morti ceva. In data de 12 ianuarie 1990 am primit un telefon tot de la colegul mai sus amintit care ma anunta ca s-a gasit o groapa comuna in cimitirul eroilor si s-ar presupune ca si fiul meu sa fie acolo. Am plecat grabnic spre

Timisoara. Dumnezeu mi-a dat puteri parca nemasurate. Calea era spre Procuratura. Acolo un procuror cauta sa ascunda tot timpul adevarul si sa dezminta faptul ca ar exista o groapa comuna in cimitirul amintit. Mi-am iesit din fire, eram disperata si as fi fost in stare sa-i dau cu ceva in cap pentru ca ii vedeam pe toti cum mint. Vazind comportarea mea, acest procuror m-a condus pina la capatul unui coridor intr-o sala unde erau mai multe persoane din conducerea institutiei respective si pe masa carora se gaseau dosarele celor noua care fusesera ingropati comun. Primul dosar care l-am luat in mina era al fiului meu. Era fotografiat dar fara identitate. Cu aprobarile pe care le-am primit am mers la deshumare. Domnule draga, cuvinte nu se pot gasi pentru a cuprinde nemarginita mea durere si golul ramas in sufletul meu. Nu se pot cuprinde in cuvinte zilele de cautare pina l-am gasit si l-am putut aduce aici sa-i stiu mormintul si sa pot ingenunchea si sa-mi pot plinge durerea la crucea sa. 24 septembrie 1995 (fragment de scrisoare) Gliguta Avram (martor ocular): nascut in 8 octombrie 1960 la Marghita (jud. Bihor), electrician auto la ICIM Brasov - filiala Timisoara (1995), impuscat la baza gitului In seara de duminica 17 decembrie pe la ora 23-24 din caminele muncitoresti din Calea Buziasului a iesit o trupa de vreo 100 de tineri, strigind "Romani veniti cu noi!", "Jos Ceausescu!". Eu am iesit atunci pe balcon si am strigat "bravo baieti!", dar am ramas in casa. Luni dimineata cind am mers la lucru (la IUGTC, linga Fabrica de Zahar) am vazut ca in oras este devastat, geamurile de la magazine sparte, panourile cu cincinalele comuniste distruse. In tramvai oamenii vorbeau despre cele intimplate, cum ca armata si militia a tras in oameni. Mie nu-mi venea sa cred. La servici secretarul de partid ne-a spus ca n-avem voie sa lipsim de la lucru, ca se va face prezenta din ora in ora, iar de la servici sa mergem direct acasa, ca ne poate impusca militia si armata. O casierita se plingea ca o nepoata a ei a fost impuscata in Calea Sagului. Nu-mi venea sa cred ca se poate ca militia sa impuste oameni. Dupa servici am venit acasa, m-am schimbat si am iesit in oras. Am ajuns in Piata Operei unde era plin de militie si activisti de partid. M-am apropiat de doi tineri sa-i intreb ce s-a intimplat, dar un militian solid mi-a spus sa nu facem grupuri ca vor trage.

Am mers pina la Expresul care e peste drum de catedrala. De la cinema Timis pina la statia de taxi erau militari in termen (in uniforma verde) pe trei rinduri, cu arma la picior si baioneta pusa, in pozitie de drepti. Pe sosea, in fata soldatilor, erau 2 TAB-uri pe turele carora stateau militari de vreo 30-40 ani. De la cinema Timis pina la Expres erau postati militieni, de la maior in sus, si doi civili, la distanta de 5-6 metri unii de altii. Militienii si civilii aveau pistoale mitraliera cu pat rabatabil. In statia de tramvai si la intrarea in parc era plin de lume care discuta despre evenimentele din oras. Din grupul acela o parte ne-am urcat pe scarile catedralei. Am zis: "Hai sa luam luminari, sa-i afumam putin!", iar lumea s-a imbulzit sa cumpere luminari. Am luat si eu trei luminari, doua le-am dat, iar apoi am coborit scarile drept (pe mijloc). Pe trotuarul din fata catedralei si pe partea cu pamint, unde-i gardul viu, erau balti de singe inchegat de vreo doua palme si groase de un deget. Cind le-am vazut m-am indreptat spre militarii in termen si i-am intrebat: "Ce e aici, pluton de executie? Carati-va acasa!". Ei nu mi-au raspuns nimic. Am urcat scarile dinspre statia de taxi si am aprins luminarea. Cam toata lumea a aprins luminarile. Am inceput sa strigam catre soldati: "Voi sinteti copiii si fratii nostri", "Jos Ceausescu!" etc. Vreo jumatate de ora am fost lasati sa strigam ce-am vrut. Cind am strigat "Soldati, uniti-va cu noi!" cei de pe TAB-uri au intrat inauntru si leau pornit prin fata noastra spre statia de tramvai, pentru a imprastia multimea de acolo. Cind TAB-urile au trecut prin fata noastra militienii care erau postati cum am amintit au tras un foc de avertisment. Noi ne-am imbulzit sa intram in catedrala. Catedrala are usa dubla dar la imbulzeala una din usi s-a inchis. Stateam ghemuiti, incercind sa ne strecuram inauntru. Eu si inca o persoana, pe care mai apoi am aflat ca se numea Sorin Leia, am ridicat capul sa vedem ce se intimpla, cind s-a tras o rafala printre noi, de jos in sus. Leia Sorin a fost nimerit in mijlocul fruntii. Glontul care a iesit din capul lui m-a atins si pe mine la baza gitului, in partea dreapta. Am simtit ca o arsura, am bagat capul la cutie si m-am strecurat incet-incet inauntru. Niste tineri au vazut ca Leia e impuscat si l-au tirit in Catedrala. Desi impuscat in frunte Leia nu pierduse mult singe si inca mai respira. Cind capul i-a atins cimentul brusc s-a facut sub cap o balta de singe. Noi vorbeam sa cumparam o luminare ca sa moara crestineste. Un popa inalt, slab, de vreo 40-50 de ani, s-a apropiat de noi si ne-a intrebat: "ce, ba, ii mort?". Am zis ca da. Auzindu-ne vorbind de luminare popa a zis, parca cu dusmanie, "da-l incolo ca nu-i mai trebe nimic". Un alt preot, mai batrin, cu barba carunta, a aratat manifestantilor iesirea prin spate, catre parc, dar eu n-am fost pe faza. Cind am prins un moment de acalmie am iesit prin fata si apoi pe linga zid catre statia de

tramvai. Inca se tragea. Am ajuns la iarba si m-am aruncat pe burta. Am vazut ca pe haina aveam bucati din creierul lui Sorin Leia si urme de singe. M-am sters cu iarba si frunze. Linga Expres era civilul care trasese in mine si in Sorin Leia (il vazusem) si un locotenent-colonel de militie, care trageau dupa oameni ca sa-i imprastie. Am mers in Piata Maria, iar apoi am luat tramvaiul pina acasa. Am cerut pansament de la un vecin, caci mi-era frica sa merg la spital, auzisem ca acolo se impusca ranitii. A doua zi am aflat ca tot la Catedrala a fost omorit si vecinul meu Nemtoc Marius. Se pare ca el a fost impuscat ceva mai devreme, poate de la el erau baltile de singe pe care le vazusem. Dupa caderea lui Ceausescu am fost la spital sa-mi pansez rana. In 1990 am fost chemat la Tribunalul Militar unde au fost judecati militienii invinuiti ca au tras la catedrala. Eu l-am descris exact pe cel care a tras, dar nu l-am vazut in boxa acuzatilor. Toti invinuitii la proces au fost eliberati. Dupa proces, in februarie 1991 treceam zebra pe la prefectura. Un tramvai a trecut prin fata, iar din spate am fost impins intre vagoane de doi indivizi care apoi au disparut. In urma acestui accident am mai stat o luna in spital. 13 iulie 1995 Nota: Pentru impuscarea lui Sorin Leia a fost arestat in 1990 maiorul de militie Sucala Ion, eliberat apoi din lipsa de dovezi. Normal ar fi fost ca domnului Gliguta sa i se fi prezentat un teanc de fotografii printre care sa fie si fotografia suspectului Sucala. Acest lucru nu s-a facut. In schimb, domnul Gliguta a fost chemat la procesul militienilor Teghiu si Asaftei, invinuiti de uciderea lui Nemtoc Marius respectiv Mariutac Ioan. Cum martorul nu a fost de fata la impuscarea lui Nemtoc si a lui Mariutac, fireste ca a declarat ca nu ii recunoaste pe cei din boxa acuzatilor (ceea ce i-a ajutat pe acestia). In cazul Nemtoc prima expertiza balistica a stabilit ca s-a tras din arma lui Teghiu, a doua expertiza a dat un rezultat neconcludent. Doamna Nemtoc crede ca glontul a fost polizat. Dupa cum spune raportul Parchetului Militar referitor la revolutie expertiza balistica nu este relevanta daca intre glontul expertizat si tragerea de proba s-au mai tras cu arma respectiva citeva sute de gloante. Cred ca gresit a procedat instanta cerind o a doua expertiza balistica in cazul Nemtoc, existind multe posibilitati de trucare. Atit Teghiu cit si Asaftei au fost achitati.

Manifestantii dadeau tigari militarilor

Orban Traian nascut in 20 februarie 1944 la Petrosani (jud. Hunedoara), impuscat in piciorul sting, medic veterinar (1989), pensionat cu grad 2 de invaliditate (1995). Membru in Comitetul National al Aliantei Civice, presedinte al Asociatiei "Memorialul Revolutiei". In dimineata de 17 decembrie eram la tara in comuna Tormac, unde lucram. Am aflat despre manifestatiile anticeausiste din Timisoara. Procurorul Pompiliu Stanciu (ginerele presedintelui de C.A.P.) care era acasa in comuna a primit telefon sa se prezinte urgent la serviciu, la Timisoara. M-am rugat de el sa ma duca si pe mine cu masina. Ajuns in oras, am luat-o pe jos. In jurul orei 14 am ajuns in zona hotelului Continental. Intre Continental si Banca Nationala era un cordon de militari in termen cu arma la mina. Am trecut printre ei. La scurt timp militarii s-au deplasat intre Banca si Policlinica 3, intarind dispozitivul de acolo, care era format din militari in termen inarmati, ofiteri si subofiteri in uniforme verzi. Inapoia acestui cordon erau doua tancuri si vreo doua TABuri, deasemeni o duba si un camion. Pe strada ce duce spre bastion erau militieni cu scuturi, bastoane si casti. In intersectie si in statia de tramvai de la Continental erau sute de demonstranti care scandau si huiduiau. M-am atasat acestora si am intrat in vorba cu unii dintre ei, care mi-au relatat cele intimplate in seara precedenta. Militarii aveau o atitudine provocatoare, gata de tragere, ceea ce a indignat multimea. Am aflat ca inainte cu o ora, o ora jumate, la Comitetul Judetean PCR au fost lupte intre manifestanti si fortele de represiune si ca sau facut masive arestari. Se strigau neorganizat diferite lozinci. Unii strigau "Libertate", "Eliberarea arestatilor", altii "jos politrucii", altii ca vor piine. Cordonul de militari a inceput sa inainteze spre Piata Libertatii, incercind sa imprastie multimea si sa-i retina pe cei mai vehementi. Dintre manifestanti, unii au incercat sa duca tratative cu militarii. Un cetatean (ulterior am aflat ca este doctorul Taut) s-a apropiat de soldati si le-a cerut sa fie intelegatori fiindca noi nu vrem sa agresam pe nimeni. Ca rezultat, acesta a fost retinut si lovit cu paturile de pusca de catre militarii in termen.

Militarii fugeau dupa noi, incercind sa ne imprastie sau sa ne retina. Noi fugeam, ne retrageam 10-20 metri, apoi reveneam. Dupa un timp au pornit si tancurile si TAB-urile. In multime lumea comenta nemultumita traiul pe care-l ducem, frigul din locuinte, se vorbea despre cei care incearca sa fuga din tara si despre nadejdea ca doar-doar se va schimba ceva, ca in tarile vecine. Am fost impinsi pina in dreptul strazii Popa Sapca. Sus am vazut un elicopter. Numarul nostru crestea, mereu ni se alaturau trecatori nemultumiti si intaritati de desfasurarea de forte, dar si curiosi care dupa scurt timp se retrageau sau priveau de departe. Cind am ajuns in dreptul bazarului am vazut o echipa de 4-5 tineri care s-au apucat sa sparga vitrinele magazinelor. Noi am protestat, spunindule ca nu asta dorim, dar ei si-au vazut de treaba, indeplinindu-si misiunea. Tinerii aceia doar spargeau, nu furau. Militarii asistind la aceste spargeri au devenit mai agresivi, incercind sa retina demonstranti sau sa-i loveasca cu paturile armelor. Demonstrantii au ripostat aruncind cu pietre si militarii s-au retras. Au venit in viteza tancurile si TAB-urile, care ne-au imprastiat. Noi aruncam in tancuri cu ce apucam (pietre, bucati de bordura, conserve). Chioscul de ziare din Piata Sfintul Gheorghe a fost incendiat. In aceasta piata ne-au ajuns tancurile si TAB-urile. Cu o parte a demonstrantilor am luat-o pe strada Engels. Citiva indivizi au vrut sa incendieze magazinul de chimicale de la coltul strazilor Engels si Ceahlau. Stiam ca in depozit sint chimicale foarte inflamabile si am intuit ce nenorocire s-ar putea intimpla daca ar lua foc. In casa aceia sta fostul meu coleg de scoala Nicolae Secosian (crainic la radio). Am zbierat la indivizii aceia sa nu dea foc ca locuiesc acolo. Tipii s-au retras. Am ajuns in Piata Libertatii. La cofetaria Macul Rosu niste tigani se serveau cu sucuri si prajituri, indemnind si pe altii sa ieie. Militarii veneau dupa noi ca sa ne imprastie. Am luat-o pe strazile laterale. Am ajuns iar in Piata Sfintul Gheorghe si am luat-o pe linia de tramvai inapoi spre Libertatii. Pe straduta aceea a venit un tanc in viteza cautind sa ne calce, cu o senila pe trotuarul din stinga, calcind balustrada. Era cit pe-aci sa-mi prinda piciorul. Dupa ce tancul a trecut unii indivizi au scos mobilier din cofetaria Macul Rosu, au facut o baricada pe linia de tramvai si i-au dat foc. Manifestantii priveau inmarmuriti. Tancurile treceau si pe trotuare si pe spatii verzi, unul din tancuri a calcat bordura bazinului de apa al porumbeilor. La un moment dat in dreptul statiei de tramvai s-a oprit un tanc, care a fost inconjurat de tineri ce incercau sa-l blocheze. Niste baieti voiau sa bage o ranga sau alte obiecte intre senile. I-am ajutat si eu bagind intre rotile senilelor cablul de remorcare al tancului respectiv. Tancul a fost

blocat, dar motorul ii mergea iar turela se misca amenintator in toate directiile. Un baiat calarea pe teava. Le-am spus tinerilor sa infunde teava de esapament cu cirpe, ceea ce au si facut. Motorul tancului s-a oprit iar multimea a izbucnit in urale. Dupa asta, un grup de militari ne-a alungat si a recuperat tancul, care a fost retras. Prin piata si pe strazile laterale umblau (mai repede decit tancurile) doua TAB-uri. Unii au avut ideea sa prepare sticle "Molotov", cautau benzina la masinile parcate in piata. Dupa scurt timp pe strada Vasile Alecsandri s-a retras in viteza un TAB incendiat, in uralele manifestantilor, care s-au adunat iar. Strazile spre Piata Sf. Gheorghe si spre CEC erau blocate de cordoane militare. In dreptul diviziei a fost incendiata o dacie (a lt-colonelului Predonescu - n.n.). Niste militari au incercat sa stinga focul. Din Divizia 18 a inceput sa se traga in sus (n-am vazut raniti). Dinspre Centru, pe strada Alba Iulia, a venit un grup mare (citeva sute) de demonstranti, atrasi de impuscaturi. Printre ei erau si manifestanti care se retrasesera initial din Piata Libertatii. Acest grup scanda cu hotarire "Libertate" si "Azi in Timisoara, miine in toata tara". Focurile de arma s-au intetit, dar tot n-am vazut raniti (era in jurul orelor 16,30-16,45). Eu am intrat in vorba cu militarii din cordonul de pe strada Caraiman, spunindu-le sa nu traga in noi, ca sintem frati si ca armata trebuie sa apere tara, nu sa traga in popor. Citiva manifestanti au dat militarilor tigari. Un ostas, plingind, ne-a spus ca sint in misiune de la 5 dimineata, ca n-au mincat nimic si ne-a aratat ca n-are gloante. Fiindca se tragea, multimea a incercat sa se retraga prin curti si pe strazile laterale accesibile inca. Am luat-o pe strada K. Marx spre Muzeu, dar de acolo venea o alta coloana de demonstranti spre Piata Libertatii. In coloana era si un ofiter care a fost agresat de multimea iritata de comportamentul armatei. Am revenit in piata cu aceasta coloana. Cum tragerile s-au intensificat, am vrut iar sa ne retragem. Ajungind iar la coltul dinspre strada K. Marx, am vazut ca din garnizoana (la 10 metri distanta) au iesit trei barbati imbracati civil cu pistoale mici si trei barbati in mantale militare (prea batrini pentru a fi militari in termen) cu pistoale mitraliera. Acestia, fara somatie, au tras in multime. Linga mine a fost ranit un individ, m-a improscat cu singe pe fata cind m-am uitat la el. Cineva a strigat: "L-au omorit!". Altcineva a strigat: "A fost impuscat un militar din cordon!". In clipa urmatoare am simtit o durere groaznica in piciorul sting (coapsa) si am cazut. M-am simtit luat de subtiori si de picioare si dus la o masina. Am racnit de durere, fiindca ma apucasera de piciorul ranit. N-am mai stiut de

mine. Mi-am revenit in masina, in drum spre spital, si am cerut sa mine mai incet, ca ma scutura si ma durea piciorul. La spitalul judetean m-am trezit pe o targa, in pielea goala, intr-un coridor in frig. Pe jos si pe targi era plin de morti si raniti. Ranitii gemeau, zbierau, chemau ajutor. Cineva a vrut sa-mi ia ceasul de la mina spunind "da-l dracului ca moare!". Eu atunci am iesit din amortire spunindu-le ca trebuie sa fiu dus la ortopedie. A venit un brancardier caruia i-am cerut sa ma scoata din acel iad de morti si raniti si sa ma duca la spitalul ortopedic. La scurt timp dupa ce a venit un nou transport de raniti, cu salvarea respectiva am fost dus la Ortopedie. In zilele urmatoare am auzit ca din morga spitalului judetean au fost furati morti si ca ranitii sint anchetati in spitale. Cei care erau raniti mai usor au parasit spitalul (pentru a nu fi gasiti de securitate). In 20 decembrie am simtit o mare bucurie cind pe linga spital a trecut o mare coloana de manifestanti care strigau "aveti grija de raniti!". Dupa caderea lui Ceausescu am fost trimis la tratament in Austria. La solicitarea Procuraturii am dat acesteia unul din cele doua gloante cu care am fost impuscat (celalalt a disparut). Nu am primit nici un raspuns privind expertiza glontului si persoana care m-a impuscat. 23 august 1995 Fiica nu ma mai cunostea, iar baiatul abia m-a recunoscut

Farcau Vasile nascut in 16 decembrie 1956 la Giorocuta (jud. Satu Mare), instalator sanitar la U.M.T. (1989), pensionat grad 2 de invaliditate (1995), arestat si batut Era in 16 decembrie 1989, ziua de nastere a mea si a fostei mele sotii Rodica. Locuiam pe strada Dropiei, in spatele restaurantului Tomis. Ne gaseam in casa in jur de 20 de persoane. Stiam ce se intimpla in oras si stateam ca pe spini. In jurul orei 10,30 se auzeau vuiete pe strada precum si lozinci "Jos Ceausescu!" si multe altele. La usa mea a sunat un student (asa s-a prezentat) si a cerut sa-i permit sa dea un telefon la niste colegi pentru a le comunica ceva important. Am retinut ca a spus sa se intilneasca mai multi in Piata Operei, dupa care a plecat.

Pe la 10,30-11 (seara - n.n.) a venit cumnatul Gabi Balalau din Calea Buziasului cu demonstranti din Calea Buziasului si ne-a spus si el ca in oras sint mari manifestari impotriva lui Ceausescu. In jurul orei 1-1,30 am plecat cu totii spre Piata Operei: eu, Vasile Farcau, Marian Zorila, Carmen Anescu, Adriana Sonfa, Lia Farcau, Nelu Craciun cu sotia Adela, Nori Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, strigind si noi jos Ceausescu, vrem lumina, piine, lapte. La fabrica de lapte ne-am despartit. Eu am ramas cu fratele meu Doru, Marian Zorila, Nicu Anescu, Doru Stoi, iar sora mea Lia cu Carmen, Adriana, Nori Zorila si sotii Craciun au luat-o pe Circumvalatiunii. Am ajuns in Piata 700 voind sa mergem in Piata Operei, dar intre Oftalmologie si Dermatologie era un cordon de soldati in pozitia de lupta cu baionetele montate la arme, iar in fata la Oftalmologie erau mai multi oameni cu bete in mina. Cam toti aveau acelasi fel de bete in sase colturi. Am mers in fata soldatilor si am spus nu trageti, vrem lumina, piine si lapte pentru copii. Era in jurul orei 2,30. In acel moment am auzit sirena militiei venind dinspre Casa Armatei. Am fugit. Soldatii au venit spre noi si m-au inconjurat linga zidul de la Dermatovenerice vrind sa ma strapunga cu baionetele, dar am scapat dintre ei. Am alergat in dreptul semaforului. Unul a venit sa dea cu bita in mine dar am dat eu primul. Al doilea era un subofiter gras care m-a lovit cu patul de la pistolul rabatabil in fata si am cazut jos. In acel moment l-am recunoscut pe sergent major Nica Vasile pe care il cunosteam injurindu-ma si dind cu picioarele in mine, dupa care m-au luat tot batindu-ma si m-au aruncat in duba militiei, unde era si Marian Zorila. Aveam ochiul spart, nasul zdrobit, coastele rupte si abia mai vedeam. Marian m-a recunoscut. Avea si el capul crapat si citeva coaste rupte. Ne-au dus in curte la Inspectoratul Militiei, unde au deschis usa si neau ordonat sa stam pe burta. Pe margine erau multi cu bete sau cozi de lopata in miini care ne-au luat din nou la bataie, dupa care ne-au ordonat sa ne sculam si sa intram in beciul Inspectoratului. La coborire mai era un militian care ne altoia cu un par, iar jos era un maior care ne miluia din nou. Ne-a ordonat sa mergem intr-o celula, sa ne asezam cu fata la perete si din nou cu parul urma spovedania. Dupa un timp ne-a ordonat sa iesim. In acel moment am vazut-o pe sora mea Lia Farcau, pe Carmen Anescu si pe Adriana Sonfa care plecasera cu mine de acasa. Ne-au bagat intr-o alta celula unde ni s-a ordonat sa ne numaram. Eram in jur de 75. Printre noi era si un civil, schiop de un picior, imbracat cu un halat albastru care ne-a batut foarte rau. Dimineata in jurul orei 8,30-9 ni s-a ordonat sa iesim in curte unde neau incolonat pe mai multe rinduri. Eram in jur de 200 sau mai multi. Un civil cu o coada de lopata in mina plimba un tinar in hanorac sa recunoasca cine a

mai fost cu el in Piata Maria. Tinarul a scos afara vreo trei. Cind a ajuns in dreptul meu si a lui Marian Zorila acel civil l-a intrebat pe tinar daca ne-a vazut in Piata Maria. Tinarul a spus ca nu si atunci a luat un par pe spate, la care eu i-am zis civilului ca nu am fost in Maria, ca pe noi ne-a luat din Piata 700. Am fost oprit deoparte si eu si Marian Zorila, cred ca pentru ca eram plini de singe. Cred ca voiau sa ne opreasca in curte la Inspectorat pentru ca pe restul i-a urcat intr-o duba mare. Civilul plecind de acolo, un ofiter ne-a ordonat sa urcam si noi in duba. Am fost transportati la Penitenciar. Am fost introdusi intr-o incapere unde s-a confiscat de la noi tot ce aveam: bani, bijuterii, chei, bricege, si am fost trecuti intr-un registru. Apoi am fost dusi intr-o sala de sedinta, controlati iar pina la piele si notati intr-un alt registru, intrebati unde lucram, daca sintem membri de partid. Un plutonier major mai virstnic, vazindu-ma in ce hal imi era lovit ochiul drept l-a rugat pe tovarasul maior (am inteles loctiitorul comandantului penitenciarului) sa ii permita sa ma duca la dispensar ca sint foarte grav si pot sa imi pierd ochiul. Maiorul a raspuns lasa-l in aia a ma-sii si totusi plutonierul major m-a dus la dispensar unde o doamna m-a curatat si m-a pansat, dupa care am fost dus iar sus. Am fost dus intr-o celula unde eram din nou cu Marian Zorila. Eram 36 la 18 paturi. Cu noi erau vreo 3-4 studenti pe care ii cunostea Marian. Luni au inceput sa ne ia la ancheta. Cind te intorceai de la ancheta erai batut zob. Ne-au scos pe hol pentru a ne recunoaste niste civili care am fost prin Maria. Marti s-a introdus printre noi si un suflator de-al lor, pe care l-am recunoscut. Tot marti am fost luat si eu la ancheta si dus intr-un dormitor unde doi civili spuneau ca au venit de la Bucuresti pentru noi si au inceput sa-mi dicteze sa scriu ca am fost in Maria si am dat foc la magazine. Eu nu am scris, spunindu-le ca m-au arestat din Piata 700. Ei au inceput cu bataia cu un cablu electric cu multe fire in el, dar tot n-am scris ce au vrut ei. Acest lucru a durat mai bine de trei ore. Numai Dumnezeu stie prin ce am trecut. Pe urma l-au luat pe Marian Zorila. El a fost dus intr-o camera unde se afla dr. Popescu de la UMT si cu Latcu, secretar de partid la UMT, pentru ca erau chemati sa isi recunoasca muncitorii. Dr. Popescu s-a purtat foarte frumos cu Marian in schimb porcul de Latcu a inceput sa il injure si sa il intrebe de ce cinta pe strada "Desteapta-te romane", la care Marian a spus ca nu cinta pe strada, ca vrea sa mearga acasa. Cine putea atunci sa recunoasca ca a vrut sa mearga in Piata Operei? Marian a scapat ceva mai usor cu bataia. Miercuri iar am fost luati pe rind la ancheta. Seara in jurul orei 17 a venit loctiitorul comandantului penitenciarului cu citiva ofiteri spunindu-ne

sa nu distrugem ca ne da drumul acasa. Noi nu stiam ce sa credem, intrucit tot timpul cit am stat in celule in fata era o masina cu motorul pornit ca sa nu auzim ce se intimpla afara. Totusi noi stiam cit de cit caci mai veneau arestati de afara si ne povesteau. Pe la ora 18 ne-au scos in curte unde ne-au imbarcat in dube. Nu stiam unde o sa ne duca. Ne-au dus in Piata Unirii unde ne-au dat drumul spunindu-ne sa mergem la Opera si sa spunem ca ne-au eliberat. Impreuna cu Marian si alti baieti am ajuns pina in Piata Libertatii. Eu n-am putut merge mai departe simtindu-ma foarte rau. Cu greu am ajuns acasa unde fiica mea de 3 ani nu ma mai cunostea, asa eram de desfigurat, iar baiatul de 6 ani abia m-a recunoscut. Joi spre seara am mers in Piata Operei si de atunci pina la victoria finala am fost pe strazile Timisorii. La spital m-am dus abia in luna ianuarie, la Oftalmologie, fiindca miera frica dupa ce auzisem ce s-a intimplat in judetean. In martie am fost trimis la tratament in Italia. In total am suferit trei interventii chirurgicale. 8 aprilie 1995 Asta nu-i moarta! Hai s-o luam!

Farcau Mariana Rodica nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), pensionata cu grad 2 de invaliditate (1995), impuscata in umarul drept si spate Simbata 16 decembrie pe la ora 19 fiind la sensul giratoriu de pe bd. Parvan am vazut grupuri de 2-3 persoane (militieni si securisti). In grupurile acestea am recunoscut pe Radulescu si pe Valentin Mioc, angajati ai Ministerului de Interne. Ii stiam fiindca lucrasem la un magazin din apropierea militiei, unde veneau si multi militieni. Am plecat spre Piata Maria. La podul Mihai Viteazul am intilnit vreo 20 de manifestanti. Citiva au plecat spre caminele studentesti. Eu, cu alte 7 persoane am luat-o spre prefectura, pe la primarie, Modex, Muzeu, parcul din spatele magazinului Bega. Pe drum chemam oamenii sa ni se alature. La statia de tramvai de la Continental am stat dupa doua tramvaie, rugind calatorii sa vina cu noi. Am ajuns la prefectura. S-au adunat tot mai multi oameni si am oprit tramvaiele. Au venit doua masini de militie si ne-au spus sa plecam. N-am

vrut si atunci au cerut ajutoare. Au venit doua masini de pompieri care stropeau cu apa, incercind sa ne impinga spre Parcul Copiilor (Pionierilor). Militari in termen in uniforme albastre impreuna cu militienii, faceau arestari. Am fugit, sarind gardul de la Parcul Pionierilor, apoi am luat-o pe Pestalozzi spre Fabrica de Bere. Aici am luat tramvaiul spre casa. In tramvai m-am razgindit si m-am intors la prefectura. Aici inca erau manifestanti (destul de multi, de ordinul zecilor). Vedeam cum militienii inhatau cite un demonstrant si il bagau intr-o duba. Am plecat spre Piata Maria, cu ceilalti manifestanti care mai ramasesera la prefectura. Ajungind la Posta Mare, m-am gindit ca miine trebuie sa merg la serviciu si am plecat acasa. Ramaseseram putini si multi s-au descurajat plecind spre casele lor, cum am facut si eu. Noaptea n-am putut sa dorm, am povestit la toti veciniice a fost in oras. La ora 4 am plecat spre servici. La magazinul unde lucram, in dimineata aceea (17 decembrie) clientii (studentii din Complex) povesteau alarmati ca in complex sint multi politai care vor sa-i impiedice pe studenti sa iasa din camine. In jurul orei 11 prin zona au inceput sa patruleze tancuri. Am fost cautata la telefon de o persoana care mi-a zis, fara sa se prezinte: "daca dumneavoastra sinteti Mariana Farcau mergeti imediat la sediul Politiei din Salajan, unde fratele si sora dv. care au fost arestati aseara urmeaza sa fie impuscati in urmatoarele ore", apoi a inchis telefonul. M-am gindit ca poate e o provocare, ca sa ma atraga la ei. Si inainte, militia si securitatea imi propusesera sa lucrez pentru ei, dar refuzasem. Am sunat la cumnata si am aflat ca intr-adevar fratele si sora mea nu s-au mai intors de o zi. Am plecat cu masina. La posta era multa lume si cordoane de militari nu lasau lumea sa treaca. Cineva mi-a lovit parbrizul cu o umbrela si mi-a zis: "Coboara din masina si vino cu noi". Am coborit si am spus celor adunati de situatia fratelui si a sorei mele. Ne-am adunat mai multi cu gindul sa mergem la militie sa eliberam arestatii, dar nu puteam trece din cauza soldatilor. Am plecat spre primarie ca sa mai adunam lume si de acolo. Intre primarie si cinema Capitol era cordon de militari. In fata cordonului manifestantii cintau Hora Unirii si scandau: "O vrem pe Doina Cornea!". Grupuri de oameni erau si pe scarile Catedralei si imprastiati prin piata. Am mers spre Opera. M-am suit pe postamentul pasajului subteran uitindu-ma dupa o colega (era intre orele 13-14). Cind am coborit am vazut un om imbracat cu vesta maro cazind, la coltul catre strada Alba Iulia. Cineva a zis: "l-au impuscat!". Eu n-am auzit impuscatura. Altcineva a spus,

uitindu-se catre Lacto Bar: "Adapostiti-va! Se trage cu amortizor si luneta!". Cineva l-a luat pe om, si am vazut ca avea singe pe camasa. Am fugit spre Muzeu, dar apoi m-am intors in piata. La libraria Eminescu, in strada, ardeau cartile lui Ceausescu. Se spargea magazinul de blanuri si o alimentara. Eu ii cautam pe cei din grupul cu care venisem, ca sa merg cu ei la Militie. Am format un grup de vreo 100 de persoane. Cum strada de pe linga primarie era blocata am mers pe podul Mihai Viteazul, iar apoi, pe Bd. Parvan, in Complexul Studentesc. Voiam sa luam studenti sa vina cu noi la politie. Aveam si un drapel cu noi, cu stema spintecata, pe care il luaseram de la primarie. Stiam ca podul Decebal e blocat. In Complex doua camine erau inchise cu lacate. Unii studenti au sarit pe geam de la etajul 1. Cind coloana a ajuns la intersectia cu str. Pestalozzi 5-6 barbati bine imbracati, solizi, cred ca securisti, au incercat sa disperseze coloana spunindu-ne sa ne intoarcem in centru, unde se trage in oameni, si sa nu mergem la politie ca se va trage in noi. Vreo 10 minute am stat acolo, nu stiam ce sa facem. O parte s-au intors spre Centru. Eu atunci am luat drapelul si am mers spre podul Decebal ca sa-i conving pe oameni sa mearga la politie. La inceput nu m-au urmat decit 10-15 persoane, dar dupa ce am inceput sa scandam a venit toata coloana. Am dat altcuiva drapelul. Intentionam ca, daca se trage, sa trec Bega pe la pasarela cu alti citiva si sa mergem totusi la politie. Era seara, dar inca nu se intunecase complet. La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind "Armata e cu noi!" si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: "Luati-ma si pe mine!". Cineva a zis: "Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!". Altul zice: "Bine, dar e grea!". M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Termal (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital. Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare. 6 octombrie 1995

Retinut pina in 22 decembrie

Sandu Mihai nascut in 2 august 1966 in com. Tudora (jud. Botosani), excavatorist la IELIF (1989), sofer la Aquatim (1995), arestat si batut Simbata 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am intors cu trenul de la Dudestii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pina in Piata Maria. Acolo erau o multime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu sotia, copilul si cumnata am ramas acolo. Dupa vreo 25 de minute cineva s-a urcat pe un tramvai, a spus ca asteapta sa vina studentii si a strigat "Jos dictatorul!". In 5 minute s-a format o coloana de vreo 2500 persoane care a plecat spre caminele studentesti. Tramvaiul a reinceput sa circule. Sotia, copilul si cumnata au plecat acasa cu tramvaiul, iar eu am plecat cu coloana. La sensul giratoriu de linga Complexul Studentesc vreo 4-5 dacii au oprit in fata coloanei si din ele s-au dat jos niste civili care ne-au spus sa plecam acasa, sa ne vedem de treaba. Coloana a mers prin Complexul Studentesc. In camine luminile erau stinse. Noi strigam "jos Ceausescu, jos dictatorul, jos comunismul!", "Vrem mincare si lumina!". La caminele studentesti am strigat "Studenti veniti cu noi!". Foarte putini studenti au venit. Am mers mai departe catre Comitetul Judetean PCR (actuala Prefectura) strigind aceleasi lozinci. Aici erau in fata usii vreo 5-6 militieni iar lateral mai erau vreo 40-50 scutieri. Vreo 10-15 manifestanti s-au dus inainte si-au dat jos stemele PCR si RSR si steagurile care erau montate la intrare. Scutierii au intervenit ca sa-i prinda pe acei manifestanti. Din multime cineva a strigat: "nu-i lasati sa-i prinda ca asa ne va prinde pe fiecare!". Ne-am repezit la scutieri si acestia s-au retras. Dupa asta scutierii au revenit in forta si ne-au risipit. Eu cu un grup de 250-300 manifestanti am mers iar la caminele studentesti. O parte dintre cei risipiti la Comitetul Judetean PCR ni s-au alaturat intre timp, ajunseseram vreo 1500 persoane. Am luat-o pe strada 1 Decembrie pina la Fabrica Banatul. Aici doua masini de pompieri au incercat sa ne stropeasca. Manifestantii au aruncat cu pietre. O masina de pompieri s-a oprit. Manifestantii i-au fugarit pe pompierii din ea. Coloana a mers mai departe pe Calea Buziasului. In dreptul Fabricii de Detergenti am fost ajunsi de doua camioane cu soldati, care au coborit. Le-am spus soldatilor sa se urce in masini ca si noi sintem ca si ei, ca miine-

poimiine se vor elibera si ei si tot aceeasi piine o vor minca. Soldatii s-au urcat in masini si au plecat. Am ajuns la caminele muncitoresti iar apoi, pe strazile Venus si Lidia, am mers in Calea Girocului. Pe tot parcursul ni se mai alatura lume. Cei mai multi ni s-au alaturat in Calea Girocului (femei, copii, batrini, de toate felurile). Cind am ajuns iar in Complexul Studentesc eram vreo 6-7 mii de demonstranti. Aici vreo 5 manifestanti au format un fel de comitet ad-hoc si discutau despre ce traseu sa urmam. Cind am iesit din Aleea Studentilor ne-au intimpinat 4-5 masini de pompieri care dadeau cu jeturile asupra noastra. Dintre noi, unii au oprit niste autoturisme cerindu-le benzina ca sa faca sticle incendiare. Un firobuz (cred ca era printre ultimele care circulau, caci era aproape ora 24) s-a postat intre noi si pompieri, impiedicind jeturile de apa sa ajunga la noi. Soferul a lasat firobuzul si ni s-a alaturat. Pompierii au plecat. Am luat-o pe podul Michelangelo pina la Opera, iar apoi pina in fata Catedralei. Pe scarile Catedralei am spus "Tatal nostru" si s-a cintat "Desteapta-te romane". Vreo 4-500 de militieni, scutieri si soldati in uniforme albastre au aparut din dreptul cinematografului Capitol. O parte dintre manifestanti ne-am dus catre ei si le-am spus sa nu mai inainteze ca sa nu ne incaieram. Ei au spus sa mergem acasa. Ne-am retras spre Catedrala si acolo am discutat ce sa facem. Daca mai stateam acolo era posibil sa ne luam la bataie cu scutierii. Am plecat pe Bd. Politehnicii si Bd. Republicii pina la viaduct. Aici o dacie neagra a trecut in viteza si a accidentat doi manifestanti (unul din ei destul de grav, a fost dus la spital). Am fugit dupa dacie, dar n-am izbutit s-o prindem. Mergind pe strada Circumvalatiunii din fata ne-au intimpinat 5-6 camioane de militari in kaki iar din spate au venit 4 masini de pompieri. Militarii au facut cordon in fata noastra. Ne-am apropiat la vreo 10 metri de ei si le-am spus sa ne lase sa trecem, ca toti suferim de pe urma dictaturii comuniste. Militarii stateau pe carosabil. Noi am trecut pe linga ei, pe trotuar si pe zona verde. Am ajuns in Piata Dacia, unde ne-am regrupat. 3-4 manifestanti s-au urcat pe niste mese si ne-au spus sa mergem prin Calea Aradului si Lipovei sa mai adunam lume. Am luat-o pe strada Timis spre Calea Torontalului. Eram vreo 10000 de persoane si strada fiind ingusta coloana era lunga. Eu eram la vreo 50-60 metri de capul coloanei iar dupa mine mai era multa lume. La intersectia cu Calea Torontalului coloana a fost atacata de scutieri si militari in verde cu bite de lemn. Acestia au arestat vreo 20 de demonstranti. Noi am contraatacat ca sa eliberam arestatii si sa putem iesi in

Calea Torontalului, dar n-am izbutit caci militarii si scutierii erau foarte multi si ne-au imprastiat. Pe strada Gh. Lazar ne-am regrupat vreo 500 de manifestanti care am hotarit sa mergem la Catedrala, unde sa stam pina dimineata. Am mers pina la linia troleibuzului 14. In dreptul spitalului Clinicile Noi era un cordon de militari, ca si la magazinul Materna si in Piata Libertatii. Vazind atitia militari mi-am spus ca nu mai putem ajunge la Catedrala. Dinspre Clinicile Noi veneau doua camioane militare. Eu impreuna cu doi cunoscuti pe care ii intilnisem printre manifestanti (colegul de servici de la IELIF Bordeanu Marin si un ungur Imre) ne-am ascuns in fata Centrului de Calcul. Dupa ce au trecut camioanele am fugit pe linga spitalul militar, prin Piata Unirii, pina la strada Oituz. Dinspre Calea Lipovei au venit 6-7 camioane militare. Neam ascuns in intrarea unei case de pe strada V. Goldis. O dacie din Piata Unirii a aprins si a stins de doua ori farurile iar apoi a venit in viteza spre noi. Din ea au coborit trei civili care ne-au amenintat cu pistolul pe mine si pe Imre (Bordeanu izbutise sa fuga), ne-au pus cu miinile dupa cap. Eu am incercat sa protestez ca merg acasa si ca de ce se leaga de noi, la care indivizii au inceput sa ne injure si sa ne loveasca, strigind ca ce nu ne convine regimul. Apoi ne-au urcat in dacie si ne-au dus la Militia Judeteana. Aici in curte erau doua rinduri de militieni (unii imbracati civil). A trebuit sa trecem printre cele doua rinduri pina la celulele de la subsol, incasind lovituri de bite de lemn. Jos ne-au luat datele personale (locul, data nasterii, domiciliul, locul de munca). Am fost pusi in celule (femeile si copiii separat). Celulele erau arhipline, abia mai puteau intra noii arestati. Dimineata ne-au dus intr-o alta celula (cu mai putina inghesuiala). De aici erau scosi cite unul pina intr-o celula alaturata unde auzeam ca cei anchetati sint batuti. Eu n-am mai apucat sa fiu anchetat, caci ne-au scos pe toti si ne-au urcat intr-un camion de arest care ne-a dus la inchisoarea de pe strada Popa Sapca. Aici, intr-o incapere am dat iar declaratii cu datele personale, iar cei care aveau bani sau obiecte de valoare au trebuit sa la predea. De aici am fost dusi la camera 42. Subofiterul care ne-a dus ne-a spus ca in inchisoare ne vom petrece jumatate din viata. In camera erau vreo 80 de paturi, iar noi vreo 200 de arestati, am dormit cite 2-3 intr-un pat. Sub patul meu statea Vasile Cercel, un tinar caruia i se zicea Paunescu caci il imita pe Paunescu. Am intilnit un coleg de slujba, Marcel, care zicea ca-l cunoaste pe un militian si spera ca acesta sa-i dea drumul. L-am rugat pe Marcel ca daca va fi eliberat sa-mi anunte familia despre ce am patit.

Duminica seara au fost adusi in camera doi arestati, unul impuscat in umar si unul impuscat in picior. Noi auziseram impuscaturi, dar cind i-am vazut pe acestia ne-am dat seama ca se trage in oameni. Am stat in pat cu cel impuscat in picior, care era sofer venit de la Alba Iulia dupa marfa si fusese impuscat pe linga Opera. Luni pe la 10 dimineata am fost scosi mai multi din camera si dusi intr-o alta incapere unde am dat iar o declaratie despre datele personale. Tot luni am fost dus intr-o sala unde am dat declaratie despre cum am fost arestat. Eram vreo 5-6 arestati, fiecare la o masa cu anchetatorul lui. Am scris ca am fost la intreprinderea unde lucra sotia (U.T.T.) ca sa duc niste acte pentru concediu medical, iar la intoarcere firobuzul a fost oprit de manifestanti care ne-au silit sa coborim. N-am recunoscut ca as fi participat la manifestatii. Anchetatorul mi-a zis ca de ce nu spun adevarul, ca am spart vitrine, ca am aruncat cu pietre in militieni, si a inceput sa-mi dea pumni in cap. M-am intors in camera 42. Pe la ora 14 membrii PCR am fost dusi afara pe platou. Doi subofiteri ne-au zis ca trebuie sa vina Pacoste sa discute cu noi, dar acesta n-a venit. Dupa vreo ora am fost dusi inapoi in camera. Marti nu s-a intimplat nimic deosebit. Miercuri dimineata, pe la 10-11, au inceput sa scoata detinutii dupa niste tabele. Am fost scos si eu. Ne gindeam ca ne da drumul. Am fost pusi intr-o duba de arest si dusi la Militia Judeteana. Aici am ajuns iar la subsol. Pe rind era scos cite unul la ancheta. Pe la ora 14 mi-a venit si mie rindul. Am fost dus la etajul unu din cladirea dinspre riul Bega (Militia Municipala). Aici era un anchetator venit de la Bucuresti, foarte nemultumit ca a trebuit sa vina pina aici din cauza unora ca mine. Am scris iar declaratia cum ca veneam de la U.T.T. Apoi anchetatorul a plecat si in locul lui a venit un securist imbracat in haina de piele si cu pistol automat la el. Dupa 20 de minute anchetatorul a revenit iar securistul a plecat. Eram cu cojocul pe mine. Anchetatorul a zis ca e cald aici, sa-mi scot haina. Mi-am dat seama ca urmeaza bataia. Cum cojocul amortiza loviturile, am zis ca mai bine stau imbracat. Anchetatorul mi-a spus sa-i execut ordinele, iar apoi a chemat un civil de afara, care avea o bita. Mi-a zis ca au o declaratie de la un cunoscut al meu (al carui nume nu l-a dezvaluit) ca as fi participat la demonstratii, si sa nu-i mai mint. Eu n-am vrut sa-mi schimb declaratia iar cel cu bita a inceput sa ma loveasca peste spate. Cum tot nu voiam sa cedez, anchetatorul a inceput sa ma palmuiasca si sa-mi dea picioare in stomac. Dupa vreo 20 de minute am fost trimis jos. Pe la 4 dupa-masa am fost imbracat in haine de detinut si mutat, impreuna cu inca cineva, intr-o celula unde mai era un detinut de drept

comun. Dupa un timp au mai fost adusi detinuti, dintre care imi amintesc de Geangu Ioan si de un doctor Taut. Joi pe la ora 16 am fost dus la un alt anchetator. Am repetat declaratia. Atunci anchetatorul a adus un ins gras care am inteles ca era de la partid. Acesta i-a spus ca ei trebuie sa predea lista cu cei care au devastat si sa ma faca sa-mi schimb declaratia. Dupa ce individul gras a plecat in camera au mai venit citiva care au inceput sa ma bata cu pumnii, picioarele, parul, cu ce-au apucat. Dupa vreo 20 de minute de bataie mi-au zis sa scriu. Le-am raspuns ca nu pot scrie, ca-mi tremura mina. Au chemat gardianul sa ma duca in celula, zicind ca o sa ma cheme iar cind imi revin. Vineri pe la 8 dimineata am fost dus in fata unui tip inalt cu mustata. Acesta avea un baston de cauciuc cu care m-a lovit si mi-a spus sa declar ca am spart vitrine si am lovit militieni. Eu incepusem sa scriu declaratia cind am vazut manifestanti pe bd. Tache Ionescu strigind "Jos Ceausescu!", "Jos comunismul!". Am zis: "Tovarase, de ce va legati de mine care n-am facut nimic si nu va legati de cei de afara?" El a inceput iar sa ma loveasca ca de ce ii spun eu ce sa faca. Am zis atunci ca nu mai scriu nici o declaratie, ca sa-i aduca pe cei din strada sa le ia declaratii. Militianul mi-a promis ca o sa aiba el grija de mine cit o sa mai stau pe aici si apoi m-a scos in suturi afara, trimitindu-ma inapoi in celula. Pe la amiaza am auzit tropote pe hol. Geangu s-a pus in genunchi si a spus "Tatal nostru", gindindu-se ca poate vom fi impuscati. Am fost scosi afara, ni s-au inapoiat hainele si ne-au urcat intr-o duba TV. In fata erau doi militieni, imbracati civil, dar in spate (cu noi) nu aveam gardian. Duba mergea pe drumuri ocolite. Citiva am zis sa sarim din masina. S-au fortat usile din spate si apoi am sarit fiecare din masina, din mers (pe strada Eneas). 8 iulie 1995 Ne-a spus ca sintem liberi, apoi am mai fost retinuti o zi

Burghelea Victor nascut in 29 septembrie 1934 la Riscani (Basarabia), tehnician la ELBA (1989), pensionar (1995), arestat.

14 decembrie 1989, inspre seara trec intimplator prin Piata Maria, unde lume foarte putina - citiva - sint postati linga parohia lui Laszlo Tokes. Nu stiu de ce acesti citiva sint postati acolo. 15 decembrie dimineata sint la serviciu de unde nu aflu nimic, dar nici eu nu povestesc nimic colegilor despre Piata Maria, caci nu socot ca a fost "ceva" acolo. Dupa ora 18 trecind cu tramvaiul prin "Maria" observ acolo un grup de 50-60 persoane. Cobor si ma intilnesc cu colegul de serviciu Giulay Adam. El ma pune la curent cu ceea ce urma sa se intimple, adica evacuarea fortata a pastorului Laszlo Tokes. Nu-mi place grupul, printre ei imi dau seama ca sint si "baietii" de la securitate. Ba in spatele meu, ba in spatele lui, apare cite o fata cu organele auzului bine "dezvoltate". La orele 19 colegul ma ia de brat si ne postam in dreptul unei ferestre de la parohie, in cadrul careia apare pastorul cu sotia lui si incepe sa vorbeasca, dar dupa citeva spuse de jos se striga sa vorbeasca in romaneste caci sint multi romani care si ei asculta. Pastorul se supune si spune citeva in maghiara, apoi in romaneste. La un moment dat de jos se infiripa, destul de timid, dar se infiripa, un "Desteapta-te romane". Dupa a doua strofa parohul se adreseaza multimii sfatuind-o sa nu cinte astfel de cintece, nu ca nu i-ar placea si lui, dar este periculos si pentru el si pentru multime. Se aud "nu va lasam!", "nu va lasam!". Nu-mi vine sa cred, e ceva nemaipomenit. Mai ramin cu colegul meu si apoi ma indrept spre casa, unde povestesc sotiei si fiului. A doua zi (16) merg la serviciu, unde de fapt abia asteptam sa ajung ca sa le povestesc colegilor de evenimentele din seara trecuta. Dupa serviciu ma indrept spre casa. Drumul - tot pe la "Maria" - unde acum este mult mai multa lume. Ajung acasa si gasesc aici pe un nepot care abia iesise din spital si auzise dar nu stia ce se intimpla. Ii explic ce stiam si ma ofer sa ma duc cu el. In dreptul Regionalei CFR - un grup de trei "tovarasi" de la intreprinderea unde lucram. Am simtit care era scopul lor si le spun cu curaj, dar mai in gluma, sa se duca acasa si sa lase lumea sa se racoreasca. Ajung in dreptul parohiei, stam un timp, dupa care nepotul meu pleaca acasa. Ma intorc spre casa, caci nu mincasem si ii vad iar pe cei trei (M.C., G.T. Si C.P.). Mai in gluma mai in serios ii intreb ca luni la serviciu spun eu ca i-am vazut acolo sau spun ei ca m-au vazut pe mine. Vin acasa, vreau s-o iau pe Corso pe la cofetaria Violeta dar nu-mi vine sa-mi cred ochilor: dinspre Opera un grup imens de oameni, majoritatea tineri, umplu "strada" din centrul orasului. Se striga lozinci si retin bine de tot ca se striga "jos comunismul". Ma intorc spre Expres, dar prin fata mea trec doua sau trei tanchete si citeva camioane pline cu soldati inarmati.

Merg acasa, ii povestesc sotiei, si plec inapoi. In zadar a incercat sotia sa ma opreasca. Ma indrept spre podul de la "Maria", dar chiar pe pod este desfasurata o formatie de militieni cu casti si scuturi care blocheaza trecerea. Urmeaza altercatii intre multimea de tineri si militieni. Se striga cuvinte la adresa militienilor de genul "mergeti acasa", "faceti pe eroii cu nevestele voastre", "lasati lumea in pace". Sint la un metru de ei, nu reactioneaza la vorbele tinerilor. Pentru intimidarea noastra, bat cu bastoanele in scuturi. Dintr-o data dinspre catedrala vine o masina de pompieri, trece de cordonul de militieni, apoi revine - probabil a trecut inapoi peste podul Mihai Viteazul. Pentru intimidarea noastra ne stropeste cu jet de apa. Multimea reactioneaza, se arunca cu pietre in masina pompierilor. Aceasta strabate de citeva ori podul de la "Maria" si revine dinspre Catedrala. Ne hartuim cu grupul de militieni. Fortam cordonul, acesta se retrage. Dinspre catedrala vine masina pompierilor care nu stiu din ce motiv se opreste chiar pe pod. Ce a urmat nu credeam ca este aievea. In citeva secunde masina este inconjurata de tineri, doi se urca pe masina si arunca in Bega "ustensilele" cu care era echipata. Soferul este coborit din masina, cu multa grija, si dispare insotit de citiva manifestanti. Masina nu mai este de recunoscut. Un tinar intr-o bluza alba se urca la volan, scoate frina si impingem masina spre cordonul de militieni care se retrasese in dreptul Regionalei CFR. Din incercuirea de la "Maria" isi face aparitia o coloana de manifestanti care vin spre pod. O iau inaintea acestui grup. Grupul ajunge in dreptul Expresului si se indreapta spre Comitetul Judetean PCR sau caminele studentesti - nu stiu exact caci ma gindesc sa trec pe acasa, ca tot eram aproape. Zabovesc citeva minute pe Piatra Craiului, il astept pe prietenul meu Tanasescu Ioan cu sotia, cu care ma intilnisem pe pod. Vad ca nu mai vine, aud freamat de multime dinspre caminele studentesti si ma indrept acolo. In drum spre camine, pe linga liceul Loga, ma reintilnesc cu Tanasescu. Trecem pe podul Michelangelo. La sensul giratoriu sosesc citeva camioane cu militari inarmati. Un grup mare de manifestanti vine dinspre camine si ne alaturam acestuia, indreptindu-ne spre catedrala. Ne regrupam pe scarile catedralei, se aprind luminari si se striga lozinci. Intre altele "Romani veniti cu noi", "Azi in Timisoara, miine in toata tara". Nu-mi vine sa cred, dar totul este adevarat. Am uitat de toate, acolo pe treptele catedralei eram un "pumn" de oameni avind aceleasi ginduri. Nu-mi era teama, eram multi si cred ca nimanui nu-i era teama. De aici am pornit spre alte cartiere cu intentia de a ni se alatura si mai multi. Am pornit pe linga parcul Central spre "Republicii", iar de acolo pe sub podul de cale ferata. Pe pod - lozinci ale

partidului. Citeva clipe si una din ele este la pamint. I se da foc. Ne chinuim cu cea de-a doua, desprindem o parte din ea, iar apoi grupul se indreapta pe Circumvalatiunii spre fabrica de unt. Cind capatul din fata al coloanei ajunge la fabrica de unt, este intimpinat de un baraj de masini care blocheaza strada. Pentru un moment ne imprastiem printre blocuri, dar prindem curaj vazind ca soldatii nu actioneaza impotriva noastra si pornim incet cu lozinca "Armata e cu noi". Coloana coteste spre stinga, spre Mehala. Momentul acesta cind soldatii inca nu au intervenit ne-a sporit increderea. Cotim pe strada Timis catre Piata Dacia. Se striga in continuare lozinci si simt ca vom reusi. Ne oprim in Piata Dacia, ne vorbeste cineva din coloana. Sint singur, nu cunosc pe nimeni in jurul meu. Vazindu-ma mai in virsta un tinar imi zice ca bine ca sint cu ei, caci noi "batrinii" sintem de vina de starea in care a ajuns Romania. Se cinta "Desteapta-te romane" si ne indreptam spre Torontalului. Este cred ora trei din dimineata zilei de 17 decembrie. Sint printre ultimii din coloana si observ ca din spate sintem urmariti de soldati cu baioneta pusa la arma. Ies din coloana si ajung singur in Circumvalatiunii cu intentia de a ma indrepta spre centru. In fata mea vad un baraj de masini. Ma indrept spre tipografie, iar de aici spre centru. Trec pe sub podul de cale ferata de la tipografie. In fata mea la 25 de metri doi baieti si doua fete merg si ei spre centru. Cam in dreptul fostei Salvari sint opriti de citiva civili ce coborisera dintr-un Aro si sint urcati in el. Eu incerc sa trec pe linga ei. Spre mine vine un civil care imi spune sa urc in masina. Refuz, rugindu-l sa-mi arate mandatul de arestare. Mi se arata si "mandatul de arestare". Mai vin doi civili, unul cu un par in mina vrea sa ma loveasca la cap. Ma feresc si parul loveste piciorul drept. Cad, cei trei sar asupra mea si ma lovesc cu picioarele. Nu vreau sa ma ridic de jos, ei ma ridica si ma arunca in masina peste ceilalti caci nu mai era loc in masina. Civilul care ma lovise cu parul ma apostrofeaza ca si eu voi spune ca am fost la chef. Masina intra in curte la militie. Coborim si printr-un sir de militieni sintem bagati intr-o celula la subsol. Cind coboram scarile, din spate unul din militieni ma loveste cu cizma, dar acum nu mai simt nimic. In celula eram 50-60 de arestati. E cald, nu avem aer, rugam sa ne deschida usa ca sa primim un pic de aer, dar sintem refuzati. Dupa un timp usa se deschide si vine un civil (mai tirziu am aflat ca era capitanul Bucur Viorel) care ia un scaun si incepe sa scrie numele arestatilor, locul de munca si profesia. Se opreste din scris numai cind aude profesia student, ca sa-l loveasca pe cel ce spusese ca era student. Ni se adreseaza cu cuvinte grele, ne spune ca noi am dat foc magazinelor, am spart vitrinele, i-am maltratat colegii.

Dimineata pe la 6 sintem scosi in curte si incolonati. Din nou pumni si lovituri de cizma, apoi sintem urcati intr-o duba si dusi la penitenciarul "Popa Sapca". Coborim din duba, ne incolonam, apoi cite 2-3 sintem dusi intr-o incapere unde se gaseste un civil si un militian. Ni se iau datele personale, obiectele de valoare, si se inscriu intr-un registru. La un moment dat se temina cartonasele stampilate pe care ni se scriau numele. Este trimis un militian sa mai aduca cartonase. Asteptam aducerea cartonaselor si fara sa vreau aud pe civil intrebindu-l pe militian: "Oare de ce ii bagam pe astia aici, cind peste 2-3 zile le vom da drumul?". De multe ori m-am gindit la aceasta intrebare. Banuia sau stia ceva mai mult civilul respectiv? Dupa ce se termina aceste formalitati sintem dusi in asa-numitul "club". Aici, pe rind sintem controlati de doi militieni, adica: sintem dezbracati pina la piele, ni se controleaza pantofii, ciorapii, sa n-avem ceva ascuns. In buzunarul pantalonului meu mai erau citiva lei. Gol-pusca, cum m-a facut biata mama, sint trimis in celalalt capat al salii, la o masa, unde predau maruntisul. La un moment dat a intrat in sala un maior, pe care l-am auzit intrebindu-l pe militian: "Ce-i cautati pe astia asa?, ca n-au ei ce credeti voi". In sfirsit, dupa ce tot grupul a fost controlat in maniera descrisa, sintem condusi intr-o celula. Aici sint trei rinduri de paturi suprapuse, intrun colt un grup sanitar, o masa lunga si doua rinduri de banci. Sintem vreo 50-55 de insi, vreo 3-4 mai in virsta (50-60 ani), restul tineri. Cerem de la gardieni ziare, ni se aduc mai tirziu numere vechi din "Scinteia". Intre noi sint si doi copii, romi, fratii Sandu si Mihai, de 10-12 ani. Locuiau pe linga gara Ronat. Au fost ridicati pe cind ieseau de la cinematograf. M-am imprietenit cu ei, si datorita faptulul ca erau mititei, dar si fiindca unul din ei plingea mereu, cred ca Florin, parca el era mai mic. Duminica n-am primit mincare, apa aveam la grupul sanitar. Noaptea sint adusi la noi niste studenti. Aflu ca au fost tinuti intr-o baie. Luni dimineata unul dintre noi care mai avea cunostiinta penitenciarului este pus de gardieni sa ne aranjeze pentru apel. Vin doi sau trei militieni si ne numara de citeva ori. Profit de ocazie si ma prezint "regulamentar" motivind ca necunoscind motivele arestarii mele doresc sa fiu scos la raport la comandantul arestului. Sint surprinsi de interventia mea si ma asigura ca mai tirziu voi fi scos la raport (lucru ce nu s-a intimplat). La prinz si seara am primit mincare. Sintem deci arestati cu drepturi depline. Noaptea de luni spre marti am tot ascultat impuscaturile din oras si vuietul multimii. Marti in jurul orelor 13 un civil intreaba cine e Burghelea. Raspund ca eu, ma intreaba daca am lucrat la ELBA si ma scoate pe coridor unde iau loc

cu fata la perete si cu miinile la spate. Simt ca se apropie de mine si cu glas scazut ma sfatuie sa-mi tin firea, caci arat probabil speriat, dupa care, cu glas autoritar imi zice: "Mars dupa mine!". Ies in curte, unde ii zaresc pe Oprea Vasile si pe Culman Gerhard, de la mine din fabrica. Ma alatur lor. Civilul se apropie si cu acelasi glas scazut ne spune ca la noi la ELBA e mare tambalau, dupa care ne ordona autoritar sa-l urmam. (in 19 decembrie generalul Stefan Guse si prim-secretarul Radu Balan au mers la ELBA ca sa discute cu muncitorii. Intrebati ce vor, printre altele, muncitorii au spus "il vrem pe Burghelea" - n.n.) Sintem dusi la generalul Nuta. Acesta, in civil, ne face raspunzatori de cele intimplate in oras si cu ton iritat ne spune ca sintem liberi. Sintem condusi pe un coridor, dupa care un civil bine imbracat ne ia pe fiecare in parte sa dam declaratii. Am intrat eu intii in camera si evident ca la intrebarea pentru ce am iesit in strada am raspuns altceva decit adevaratul motiv. Apoi sint anchetati Oprea Vasile si Culman Gerhard. Pe rind sintem dusi intr-un birou unde o tovarasa in civil ne restituie lucrurile retinute duminica dimineata. O intreb politicos cit e ceasul, imi zice ca e 14,10. Acelasi civil ne conduce catre poarta si un altul ii spune sa ne mai retina vreo 20 de minute dupa care sa ne dea drumul. Sintem introdusi intr-o celula in cladirea unde duminica ni se luasera obiectele de valoare. Dupa un timp usa celulei este deschisa de un civil bine "colorat" care ne spune ca vom fi eliberati numai miine dimineata, apoi niste militieni ne iau inapoi obiectele ce ne fusesera restituite si toti trei sintem condusi inapoi in penitenciar, in celula 56. Civilul a spus gardienilor sa ne duca in celula 56 caci "astia trei sint pentru actiunea de miine dimineata". In celula mai sint cinci persoane. Ne suspectam unii pe altii, dar intr-un tirziu ne dam seama ca toti am fost manifestanti arestati de pe strada. Vasile Oprea e bine batut si are citeva coaste rupte. Cu el am dormit in acelasi pat in noaptea de marti spre miercuri. Nu le spunem nimic celorlalti cinci ca noi urmam sa fim eliberati dimineata. Ne e teama sa nu interpreteze altfel acest lucru. Vine si dimineata si nu se intimpla nimic deosebit. In jurul orelor 1516, profitam de faptul ca un militian deschide usa si ii relatez situatia noastra. Ne promite ca va verifica. Intr-un tirziu, cind credeam ca uitasera de noi, militianul ne spune ca in jurul orelor 18 vom fi eliberati. Sintem scosi din celula, dusi la poarta, iar din alte celule sint scosi alti noua insi. Iata un lot de 12 persoane, carora un civil, mai marunt de statura si cu o statie radio in mina ne face un "instructaj". Ne spune ca vom fi dusi cu masina la Comitetul Judetean PCR unde vom fi eliberati si sa spunem

multimii ca noi sintem primii eliberati din penitenciar si ca urmeaza ca toti sa fie eliberati. Noua celor trei, ne-au restituit lucrurile retinute marti. Celorlalti li se spune sa revina peste citeva zile. Unul dintre retinuti, moldovean dupa vorba, are curajul si le striga militienilor ca dupa ce l-au arestat si batut sa-i inapoieze bicicleta pe care o avea cu el. Civilul ii raspunde sa revina peste 2-3 zile. In curte erau 20-30 de soldati cu arma la picior. Civilul ne reaminteste ce sa spunem multimii si ne ordona sa ne indreptam in fuga spre un microbuz TV ce se vedea in fata noastra la 10-15 metri. Mi-e teama ca totul e o inscenare si soldatii vor trage in noi. Pornesc, dar nu se intimpla nimic. Urcam in microbuz, care porneste. Linga actuala prefectura, masina incetineste, strabatem multimea cu greu. Oamenii, nerabdatori, bat cu pumnul in microbuz. In sfirsit, masina se opreste si coborim. Citiva manifestanti cu banderola tricolora la mina ne controleaza la corp. Dupa citeva clipe aflu de ce: inaintea noastra mai adusesera o masina ziceau ei cu arestati dar multimea i-a dovedit ca erau securisti in civil inarmati cu pistoale. Multimea ne intreaba cum ne simtim, daca ne-au batut, daca sint multi arestati, daca ne-au drogat. E atita lume de parca tot orasul s-a adunat aici. Iata si un cunoscut, ma intreaba direct pe mine, cu greu imi dau seama ca de fapt il cunosc dar parca atunci vedeam numai "securisti". Merg cu el la o familie in blocul din fata prefecturii si vorbesc la telefon cu sotia. Dupa ce inchid telefonul, chiar in acea clipa la televizor apare Ceausescu care incrimineaza faptele savirsite de un grup de "fascisti" de la Timisoara. Nu mai am rabdare si multumesc gazdelor, ies din apartament si ma indrept spre casa. Pe strada Alba Iulia ma intilnesc cu Doru, un bun prieten de la ELBA. Acesta ma ia de mina si iata-ne in fata Operei, unde n-aveai loc sa arunci un ac. Cu greu ajung la grupul de la ELBA, acestia ma imbratiseaza. Toti sint bucurosi ca ma vad. Sint multi, parca toata fabrica este acolo. Ii cunosc pe toti, sint colegii mei din intreprinderea unde fara intrerupere am lucrat peste 38 de ani. Sint la un pas de casa mea, ai mei ma asteapta, incerc sa ma despart de oamenii care parca nu voiau sa-mi dea drumul. Ma despart cu greu de colegi dar Doru ma indreapta spre intrarea laterala la Opera. Aici un tinar cu tricolorul la mina ma conduce pina in balconul Operei. Mi se da cuvintul si la microfon ma prezint, multumesc multimii pentru cele facute pentru noi arestatii si la comunic ca si restul arestatilor vor fi eliberati. Plec din balconul Operei si ma indrept spre casa, nerabdator sa-i intilnesc pe ai mei dar si cu oarecare greutate ma despart de cei ce atunci erau un singur gind, o singura vointa. Acasa sun, mi se deschide, si strigatul de bucurie la vederea mea nu poate fi redat in cuvinte. Toata noaptea am povestit si mi-au povestit ai mei

prin ce au trecut nestiind nimic de mine. Adorm inspre dimineata, si abia vineri ma duc la serviciu. 11 septembrie 1995 Arestat de la serviciu

Geangu Ioan nascut in 20 ianuarie 1950 la Bacau, electrician auto la IELIF Timisoara (sectia Mosnita Veche), arestat si batut Duminica m-am intors din judetul Bihor cu masina prietenului Hirta Ioan. Seara am auzit scandal, focuri de arma, si am iesit in strada pe Calea Buziasului. Aici m-am intilnit cu prietenul Doru Berejovschi. La inceput eram doar vreo 20 de persoane. Am mers printre blocuri si am mai adunat lume (pina la vreo 150 de demonstranti). Pe Calea Buziasului, dupa sensul giratoriu, am facut o baricada din containere si pietre de bordura, ca sa nu poata trece armata daca vine dinspre Buzias. Strigam lozinci impotriva dictaturii. Din oras a venit un grup de demonstranti care au spus ca peste tot s-au spart vitrine, de ce aici nu?, iar apoi au aruncat cu pietre in vitrine. S-a spart alimentara, tutungeria, libraria si s-a dat foc la tutungerie. De pe strada Lidia (Venus) a aparut o duba de militie. Erau vreo 7 militieni care au coborit din duba, s-au desfasurat in linie si au inceput sa traga. Noi ne-am imprastiat, ne-am ascuns printre blocuri si am inceput sa aruncam cu pietre. Dupa un timp ne-am adunat iar in strada, cind am vazut ca militienii se retrag. Ei au tras din nou si l-am vazut pe Doru Berejovschi impuscat in mina iar pe o femeie impuscata in pulpa piciorului. Duba a plecat. Pe Doru Berejovschi l-am pansat si el a ramas cu noi. Am oprit autobuzele care mergeau spre Mosnita si Urseni si am dat jos calatorii, ca sa ni se alature. Unuia dintre autobuze i s-a dat foc. Pe la 4,30 dimineata a venit armata cu TAB-uri si ne-a imprastiat. Oricine era prins pe strada sau printre blocuri era arestat. N-am mai putut sa ma intorc acasa, de frica sa nu fiu arestat, asa ca m-am dus la Hirta Ioan. Aici mi-am dat jos barba, ca sa nu fiu recunoscut. In 18 decembrie m-am plimbat prin oras si am admirat urmarile demonstratiilor.

Marti 19 decembrie am mers la slujba (la Mosnita Veche). Eram in atelier cind seful de post Dupta si ajutorul lui, Mendrea, au venit la mine spunindu-mi sa-i urmez ca sa dau o declaratie. La postul de militie au vorbit la telefon cu lt-maj. Petru Voican, care le-a spus sa ma duca la el. Am fost dus cu o bascula pina la militia judeteana. Aici m-a luat in primire Petru Voican care ma cunostea de la o ancheta anterioara. M-a intrebat de cind mi-am dat jos barba. I-am raspuns ca de mai multe zile. El a spus ca de ce mint si mi-a tras niste palme. Am fost pus jos, legat cu catuse. Voican s-a urcat cu piciorul pe mine si m-a intrebat ce am facut in noaptea de 17/18. Am raspuns ca n-am facut nimic. Apoi m-a dus in alta incapere, unde era Doru Berejovschi in genunchi si cu miinile legate la spate. L-a intrebat pe Doru daca ma recunoaste. Eu fiind fara barba, Doru a sovait, dar dupa ce Voican i-a dat o coada de tirnacop peste talpi, m-a recunoscut. Doru a plecat. Am ramas sa fiu anchetat de Voican si de inca cineva caruia Petru Voican ii spunea procuror. Acestia ma anchetau pe rind, cu ajutorul cozii de tirnacop si a bastonului. Eram lovit in special la picioare, talpi, palme si spate. Noaptea am dormit intr-o celula, pe beton, caci nu era acolo nici un pat. In 20 am fost scos iar la ancheta, din 3 in 3 ore, in fata acelorasi persoane. Ma obligau sa spun ca as fi spart vitrine (desi eu nu facusem asta) si sa recunosc alte persoane care au fost cu mine in strada. Voican imi spunea: "Mai Geangule, cum poti sa spui ca ai strigat lozinci anticomuniste? Mai bine declara ca ai spart o vitrina, ca mai usor iesi din puscarie". Nemaiputind rezista la bataia cu parul, am declarat pina la urma ca am aruncat cu o piatra intr-o vitrina. Seara am fost dus, impreuna cu alti arestati, in niste boxe unde ni s-au dat haine de puscariasi. stiu ca un gardian a intrebat daca ne tunde sau nu dar i s-a spus ca nu mai este timp. Am fost dus in celula nr. 1, impreuna cu Doru Berejovschi, Sandu Mihai, studentul Mioc, doctorul Taut si altii. sef de camera era un hot care fusese deja in celula cind am intrat. In 21 am fost anchetat la fel ca in ziua precedenta. In noaptea de 21/22, in jurul orei 3, am mai fost anchetat de doi insi despre care Voican spunea ca sint unul judecator, altul avocat. N-am mai fost batut. Respectivii nu erau din Timisoara, pentru ca in loc de Electrotimis spuneau Electromures. In 22 pe la prinz, stind in celula linga geam am auzit militienii spunind: "rupeti toate actele si dati-le la oameni drumul afara!".

Ni s-au adus hainele si ne-au urcat intr-o duba TV. Duba se indrepta spre Calea Sagului. Eram linga usa dubei si am deschis-o, aceasta nefiind incuiata din exterior. Am sarit din mers si apoi am plecat cu Doru Berejovschi la spitalul judetean. El a ramas sa fie pansat, iar eu am mers acasa, impreuna cu seful meu de atelier Jifcu Gheorghe, pe care-l intilnisem pe drum. In lunile urmatoare am facut plingere la Procuratura impotriva lui Petru Voican. Am fost la proces, impreuna cu Berejovschi si cu Grigore Mihai, care fusese si el arestat atunci dar care, fiind prieten cu Voican, la judecata si-a retras declaratiile facute initial. Pina la urma Voican a fost achitat. 30 aprilie 1995 http://timisoara.com/newmioc/0.htm

Ion Cristoiu, virful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revolutiei


1. Revista "Zig-Zag", initiatoarea campaniei de falsificare a istoriei revolutiei In interviul acordat ziaristei Lia Lucia Epure in "Renasterea Banateana" din 15 septembrie 1990, la intrebarea: "care este ziarul pe care-l cititi cu placere ?", Corneliu Vadim Tudor raspundea: "Zig-Zag. Imi place baiatul acesta, Ion Cristoiu". Simpatia lui Vadim Tudor pentru revista "ZigZag", condusa, pe atunci, de Ion Cristoiu, este lesne explicabila. Aceasta revista este prima care, dupa decembrie 1989 (si in special dupa alegerile din mai 1990) a inceput campania de reabilitare a teoriei ceausiste despre revolutie. In nr. 9/1990 al "Zig-Zag"-ului apare articolul "Mortii din TIR-ul frigorific, ofiteri D.I.A.?", semnat de Gheorghe Olbojan, in care pentru prima oara este raspindita minciuna conform careia nimeni nu revendica cadavrele care, in decembrie 1989, au fost transportate de la Timisoara la Bucuresti pentru a fi arse. Mai apoi, teoria "misterului" celor 40 de cadavre va deveni un punct forte in incercarile de demonstrare a prezentei agentilor straini la Timisoara. Domnul Gh. Olbojan, intimplator de meserie securist, este si autor al cartii "Good bye, domnule Pacepa".

In "Zig-Zag" nr. 15/1990 Felix Anton Rizea (intimplator, fost informator al Securitatii) publica articolul "Un document care atesta actiunea agentilor straini". Documentul respectiv este o inscriptie "Jos Cioausescu!" scrisa pe un zid. Orice roman ar trebui sa stie cum se scrie numele Ceausescu, deci aici sigur e mina agentilor straini, sugereaza dl. Rizea cititorilor. Faptul ca in perioada respectiva au existat sute de lozinci "Jos Ceausescu!" scrise corect nu prezinta importanta pentru autor. Ideea ca acea ortografiere gresita ar putea apartine unui copil care abia a invatat sa scrie nici macar nu este luata in consideratie. In "Zig-Zag" nr.14/1990 incepe, in serial, campania de reabilitare a lui Nicu Ceausescu. Dl. Cristoiu a afirmat ca nu doreste sa-l reabiliteze pe "printisor", ci doar sa-i ofere dreptul de a-si face cunoscute opiniile. Ni se pare indoielnica aceasta explicatie. Putine personalitati (exceptind ziaristii), au beneficiat, dupa revolutie, de atita spatiu tipografic pentru a-si expune opiniile. Tratarea cazului Nicu Ceausescu in revista "Zig-Zag" a fost complet lipsita de obiectivitate. De pilda, ordinul acestuia "trageti fara somatie!" (vezi "Adevarul" din 9 ianuarie 1990), nici macar nu este pomenit. E adevarat ca, prin chichitele avocatesti ale Paulei Iacob, s-a sustinut ca acest ordin n-ar avea legatura cu mortii de la Sibiu. Dorinta reabilitarii cu orice pret a lui Nicu Ceausescu reiese insa din articolul "Cazul Nicu Ceausescu" iscalit de Ion Cristoiu in "Zig-Zag" nr. 23/1990. Nicu Ceausescu este prezentat aici ca un lider politic cu o mare popularitate, care, chiar dupa moartea tatalui sau, ar fi putut ameninta "echipa pro-kremlineza" a lui Ion Iliescu: "In contextul antisovietismului romanesc, exista riscul ca o parte a partidului, cel putin aripa tinara, inclinata catre reforme inca din timpul dictaturii, sa se adune in jurul lui Nicu Ceausescu"... "Fiul lui Nicolae Ceausescu (...) putea incurca multe din planurile unei echipe pro-kremlineze"... "Macelul de la Sibiu a avut drept rol si scoaterea din joc a lui Nicu Ceausescu". Asadar, nu anticomunistii erau cei care ingrijorau "echipa prokremlineza" instaurata in 22 decembrie 1989, ci Nicu Ceausescu! Observam si obsesia domnului Cristoiu despre aripile "reformiste" din P.C.R. Acelasi Cristoiu a indemnat opozitia sa pactizeze cu "aripa reformista" a lui Petre Roman, chipurile, fundamental diferita de "conservatorii" lui Ion Iliescu, pentru ca apoi sa sustina ca si Ion Iliescu face parte dintre "reformisti". Acceptarea totala si fatisa a teoriei lui Ceausescu despre revolutie este marcata insa de editorialul "Un nou an 1940 ?" din "Zig-Zag" nr. 18-19/1990. Gasim in acest editorial informatii false strecurate insinuant: "De ce a avut un rol atit de important in intoxicarea Vestului cu exagerarea masacrului de la Timisoara tocmai agentia de presa maghiara ?".

Rolul esential pe care l-ar fi avut in dezinformarea opiniei publice mondiale "tocmai agentia de presa maghiara" exista numai in bogata imaginatie a domnului Cristoiu. Prima agentie de presa straina care a exagerat sensibil numarul mortilor din Timisoara nu a fost "tocmai agentia de presa maghiara" ci "tocmai agentia de presa est-germana ADN", care, in 20 decembrie a anuntat 3000-4000 de morti la Timisoara (vezi "Ciudata evolutie a unui bilant", in "Zig-Zag" nr. 12/1990). Ungurii au anuntat si ei 4630 de morti, dar abia in 22 decembrie, zi in care agentia iugoslava TANIUG vorbea chiar de 12000 de morti, iar ADN anunta 4600 de morti, 1860 de raniti, 7000 de condamnari la moarte, 13000 de arestati. De fapt, chiar articolul "Ciudata evolutie a unui bilant" se bizuie pe o selectare tendentioasa a faptelor, neglijind existenta, in presa apuseana, a unor aprecieri realiste asupra revolutiei romane. De pilda "New York Times" din 19 decembrie pomenea de un numar de morti intre doi si citeva sute ("as low as two and as high as several hundreds"). "Chicago Tribune" din 20 decembrie aprecia numarul mortilor la duzini ("dozens"). Despre o campanie dirijata de dezinformare se poate vorbi doar din 22 decembrie, dupa instaurarea noii puteri. Anuntarea a 60000 de morti prin procesul Ceausescu a facut credibile relatarile despre mii de morti la Timisoara. Revista "Zig-Zag" este cea care a facut-o cunoscuta pe ziarista Angela Bacescu, transferata apoi la "Europa". In articolul "Unde este mortul lui Veverca ?" din "Zig-Zag" nr. 25/1990, aceasta incearca sa-l scoata basma curata pe Iosif Veverca, militianul care l-a ucis pe tinarul de 18 ani Ianos Paris. Veverca a fost gasit totusi vinovat de instanta de judecata, dar a scapat din puscarie datorita clasicelor motive medicale. Tot in "Zig-Zag"-ul anului 1990 au iscalit alti doi actuali colaboratori ai lui Corneliu Vadim Tudor : Cristina Pat si Florian Popa Micsan (acesta din urma doar un singur articol). 2. Ion Cristoiu, virful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revolutiei "Ne aflam oare, incepind din decembrie 1989, in fata unei manipulari grosolane apartinind unui scenariu care vizeaza insasi fiinta noastra nationala? (...) Sa fie oare acest scenariu urmarea intelegerilor secrete de la Malta?" (Ion Cristoiu - "Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14,15 iunie?" in "Zig-Zag" nr. 15/1990). Ideea ca revolutiile din decembrie 1989 se datoreaza, pur si simplu, vointei popoarelor respective (fenomen similar celui din 1848) este, pentru

domnul Cristoiu, de neconceput. Domnia sa face parte din tagma, larg raspindita, a ziaristilor pentru care simpla repetare a unei afirmatii (de pilda, existenta unor intelegeri tainice la Malta) tine loc si de argument. Desigur, nu putem exclude ipoteza existentei unor acorduri secrete la Malta. Ciudat ni se pare ca nici unul, absolut nici unul, dintre inculpatii proceselor revolutionare nu a avut ideea sa sustina teoria lui Ceausescu despre revolutie inaintea lui Ion Cristoiu. Filip Teodorescu spune pe sleau: "Nu afectez in nici un fel prestigiul contraspionajului roman recunoscind, asa cum am facut-o si in depozitia din 7 martie 1990, ca eu si ofiterii de contraspionaj de la Timisoara nu am reusit atunci sa evidentiem acest amestec strain (...) Este meritul presei in general, al unor gazetari iscoditori in special, ca au gasit dovezi indubitabile ale amestecului strain in evenimentele din decembrie 1989 in tara noastra" ("Un risc asumat", Ed. Viitorul Romanesc, Bucuresti 1992, pag. 314). Gazetarul iscoditor Ion Cristoiu ne explica in articolul "Securistomania" ("Expres Magazin" nr. 22/1991) ca securitatea este cea care l-a rasturnat pe Ceausescu, deci, sa multumim securitatii!: "Cazul Tokes. Sint acum destul de multe date care ne fac sa banuim ca el a fost creat de Securitate de la prima pina la ultima piesa". Daca ar fi asa, probabil ca securistii s-ar lauda cu asta. Iulian Vlad, la proces, si Filip Teodorescu in cartea "Un risc asumat", resping o asemenea ipoteza. Deja Sergiu Nicolaescu i-a facut o critica constructiva domnului Teodorescu pentru "nesinceritate". Din saptaminalul "Romanul" aflam ca "marele" Filip pregateste o noua carte despre revolutie. Hai Filipe, curaj! Spune-ne tu cum l-ai rasturnat pe Ceausescu! Ca dovada a faptului ca securitatea l-a rasturnat pe Ceausescu dl Cristoiu foloseste urmatorul rationament: "e greu de crezut ca in mobilizarea coloanelor de muncitori din dimineata lui decembrie 1989 nu si-au spus cuvintul oamenii infiltrati de securitate in toate intreprinderile si institutiile. Celebra coloana de la Pipera a strabatut drumul pina in Piata Palatului in pas alergator, in perfecta ordine, cu insi care opreau circulatia pe la intersectii" ("Securistomania"). O logica imbatabila! Credem insa ca in fiecare intreprindere muncitorii ii cunosc pe cei care, in decembrie 1989, au mobilizat masele. Revista "Expres Magazin" ar fi putut stabili nominal aceste persoane si verifica daca sint sau nu agenti ai securitatii. Despre teroristi dl Cristoiu scrie: "Acum, la un an si ceva de la afacerea cu teroristii stim precis ca daca acestia au existat, ei nu puteau apartine securitatii", pentru ca, dupa doar o sapta-mina, acelasi Cristoiu sa afirme: "Mult mai plauzibila e ipoteza ca nu toata Securitatea a participat la diversiune (diversiunea cu teroristii - n.n.) ci numai o parte a acesteia" ("Securitatea, un cadavru bun la toate" in "Expres Magazin" nr. 23/1991).

Adica teroristii n-au apartinut Securitatii dar, totusi, teroristii au apartinut Securitatii. Remarcam ca, inca o data, Cristoiu a avut dreptate! In editorialul "Un moment ratat. Tribunalele revolutionare" ("Expres Magazin" nr. 26/1991) dl Cristoiu se manifesta fatis ca aparator al criminalilor din decembrie 1989: "Cea mai buna solutie ar fi asadar curmarea lor (proceselor legate de revolutie - n.n.) si eliberarea tuturor celor implicati in evenimentele de la Timisoara si Bucuresti". Un talent al domnului Cristoiu este de a convinge opinia publica ca este antiguvernamental sustinind insa toate ideile fundamentale ale celor aflati la putere. In "Raspuns unui cititor (2)" ("Expres Magazin" nr. 17/1991) la intrebarea "Credeti ca sint intr-adevar tradatori de tara infiltrati in functii de conducere publice?" dl Cristoiu raspunde: "Nu cred, sint sigur (...) Imi bazez afirmatia pe doua realitati. Prima se refera la distrugerea serviciilor noastre secrete dupa un scenariu care a functionat in toata Europa de Est (...) A doua realitate trimite la numeroasele momente aberante ale istoriei noastre postrevolutionare. Punindu-le cap la cap vom observa o tendinta clara a unei permanente instabilitati". Daca acceptam logica domnului Cristoiu, tradatori de tara sint cei care au participat la mitingurile antiguvernamentale ("permanenta instabilitate") din 1990, la care se striga si "jos Securitatea!" ("distrugerea serviciilor noastre secrete"). In legatura cu "scenariul care a functionat in toata Europa de Est", credem ca, daca acesta a existat, el nu putea fi pus la cale la Malta, dintr-un motiv foarte simplu: in momentul intilnirii Bush-Gorbaciov de la Malta (2-3 decembrie 1989), intr-o serie de tari est-europene miscarile populare anticomuniste deja incepusera. Asadar, la Malta nu se putea pune la cale izbucnirea acestor miscari ci doar sa se constate existenta acestora si eventual sa se analizeze urmarile posibile. O "critica aspra" face dl Cristoiu si raportului comisiei senatoriale a lui Sergiu Nicolaescu ("Revolutia in ambalaj de Holywood" in "Expres Magazin" nr.21/1992). Mentionam ca asociatia "17 Decembrie" nu se simte deranjata de "ambalajul de Holywood" al raportului lui Sergiu Nicolaescu. Ceea ce ne deranjeaza la acest raport este minciuna (vezi "Nu" nr. 78/1992; "Ora" 25 februarie 1993). In articolul respectiv dl Cristoiu scrie: "Momentul decembrie 1989 reprezinta o lovitura de stat pusa la cale din exterior. Dar o lovitura de stat cu complicitate din interior. Ar fi absurd sa credem altfel". Totodata domnia sa considera ca teoria caracterului spontan al revolutiei apartine "noii puteri". Se mizeaza pe reactia de tip pavlovian a majoritatii cititorilor "Expres Magazin"-ului. Acestia, fiind in majoritate antiguvernamentali, au tendinta de a considera fals orice vine de la "noua putere".

Nu ne pronuntam asupra evenimentelor din Bucuresti de dupa fuga lui Ceausescu. Insa in legatura cu evenimentele din Timisoara asociatia "17 Decembrie" sustine ideea caracterului lor spontan. Il rugam pe dl Cristoiu ca, daca se va mai ocupa de teoria aia caraghioasa a izbucnirii spontane a revolutiei sa nu o mai prezinte ca "teoria lui Iliescu" ci, eventual, ca "teoria lui Iliescu si a Asociatiei 17 Decembrie". Trebuie sa remarcam ca in publicatiile conduse de Ion Cristoiu au aparut si lucruri adevarate despre revolutie. Aceasta a sporit credibilitatea dezinformarilor. (aparut, cu unele scurtari, in "Almanahul Banatului" 1994) 3. Scrisoare deschisa domnului Cristoiu In editorialul "Iluzia justitiei italiene" ("Evenimentul Zilei" 23 aprilie 1993) ati scris : "Justitia romana s-a temut sa sfideze opinia publica a momentului si, in consecinta, i-a condamnat pe fostii membrii ai C.P.Ex.". Ideea ca judecatorii care i-au condamnat pe membrii C.P.Ex. au actionat conform propriilor lor constiinte vi se pare o absurditate? Va amintim ca persoanele respective au fost osindite nu pentru apartenenta lor la C.P.Ex. ci pentru participarea la sedinta in care s-a hotarit, in unanimitate, reprimarea revolutiei. De ce credeti ca sfidarea opiniei publice este un lucru pozitiv? Esenta democratiei consta tocmai in faptul ca guvernantii trebuie sa tina seama de parerile guvernatilor (exemplu: rejudecarea procesului care a provocat violentele din Los Angeles). Numai regimurile dictatoriale isi ingaduie sa sfideze opinia publica. Daca opinia publica este sfidata, aceasta se face prin valul de eliberari cu certificate medicale dubioase (de pilda Paul Niculescu Mizil, chipurile bolnav, in loc sa stea la spital se plimba pe la diferite redactii). Sfidare a opiniei publice este si faptul ca persoane implicate in reprimarea revolutiei, precum generalii Stanculescu, Guse, Chitac, nu sint trase la raspundere. Vinovatia acestora reiese nu din ipoteze sau scenarii, ci din dovezi clare cuprinse in dosarele Comisiei Guvernamentale de Ancheta din 1990. "Vinatoarea de vrajitoare" declansata in armata impotriva ofiterilor din C.A.D.A. care au cerut dezvaluirea adevarului despre revolutie este tot o sfidare a opiniei publice. Pledoaria dv. in favoarea membrilor C.P.Ex. coincide cu cea a lui Corneliu Vadim Tudor. Nu e singura coincidenta.

Intreaga campanie de reabilitare a fostului dictator a fost inceputa de dumneavoastra. De pilda, teoria patriotismului lui Nicolae Ceausescu ati sustinut-o (cu oarecari nuantari) in editorialele din "Zig-Zag" nr. 18, 19, 25/1990. Pentru dv., Nicolae Ceausescu este un om inteligent, dotat cu un "mare instinct politic" ("Nostalgia dupa Ceausescu" in "Zig-Zag" nr. 21/1990), iar a contesta inteligenta lui Ceausescu inseamna a insulta poporul roman. "Intreaga campanie dusa dupa revolutie pentru a demonstra ca Nicolae Ceausescu a fost un cismar analfabet" reprezinta "un proces de umilire nationala" caci "un popor care a fost condus timp de 25 de ani de un ins sarac cu duhul nu poate fi decit un popor de pigmei" (I. Cristoiu - "Ipoteza complotului" in "Zig-Zag" nr. 14/iunie 1990). Infatisarea revolutiei ca o parte dintr-un scenariu extern care vizeaza dezmembrarea tarii a fost facuta initial de Ion Cristoiu ("Un nou an 1940 ?" in "Zig-Zag" nr. 18-19/1990). Minciuna ca deschiderea focului impotriva revolutionarilor s-a datorat unor provocari tot dv. ati raspindit-o ("Zig-Zag" nr. 16/iunie 1990). Din punct de vedere al eficientei reabilitarii fostei nomenclaturi sinteti neintrecut. Ce pacat ca polonezii, ungurii, cehii, est-germanii n-au stiut ca fostii nomenclaturisti sint cei mai priceputi la demolarea comunismului. "Cei mai mari dusmani ai comunismului sint insisi comunistii" (I. Cristoiu "Domnul presedinte Ion Iliescu primeste binecuvintarea NATO" in "Expres Magazin" nr. 6/1993). Sinteti, domnule Cristoiu, promotor al unui ceausism mascat cu lozinci anticomuniste. Va respectam dreptul la opinie dar, va rugam, nu va mai pretindeti anticomunist. ("Timisoara" 5 mai 1993) Reactia ziarului "Evenimentul Zilei": Sint citate frazele scrise cursiv din scrisoarea deschisa, iar apoi se scrie: "Rindurile de mai sus sint extrase din scrisoarea Asociatiei "17 Decembrie" Timisoara, Comisia pentru Adevar si Dreptate, semnata de domnul Marius Mioc. Dragii nostri revolutionari, primul care a respectat opinia publica a fost Pillat din Pont. Urmarea judecatii poporului, admisa de Pillat, o cunoasteti. Daca ar fi cum spuneti voi, nu ar mai fi nevoie de Tribunal si nici de stampila pe care ati aplicat-o pe scrisoare. Mai bine ginditi-va si trageti iute concluzii asupra singurei revolutii din istoria omenirii: cea a lui Iisus din Nazareth. Asta in cazul in care mai vreti sa mai faceti una!

Referitor la Ceausescu, faptul ca a fost impuscat dupa acea parodie de proces (deci fara adevarata Justitie) recunoasteti, da posibilitate nostalgicilor sa-i puna flori pe presupusul mormint, sfidind crucile albe ale tinerilor omoriti pentru "cauza"! Mai bine golan, decit activist!... Dar nu orice fel de golan!". ("Mai bine golan decit activist?", text nesemnat, in "Evenimentul Zilei" din 11 mai 1993) 4. Cpt. (r) I. Popescu: Lovitura de stat s-a pregatit si la frontiera cu Ungaria In august 1989, g-ral Iulian Vlad a facut demersuri la M.Ap.N. pentru preluarea de catre M.I. a pazei granitelor, scop in care l-a vizitat pe g-ral mr Stefan Guse, seful M.St.M. Aceste demersuri erau motivate de informatiile care demonstrau ca organizatii maghiare, din Romania si din strainatate, pregatesc o lovitura antiromaneasca ce urma sa fie infaptuita cu forte paramilitare masive, in scopul ruperii Ardealului din trupul tarii. Atunci era deja conturata platforma UDMR, publicata imediat dupa 22 decembrie 1989 dar, intimplator, antedatata. Din partea Ungariei actiunea era condusa, dupa informatiile adunate de organele romanesti de contrainformatii pina la revolutie, de doi membri ai corpului diplomatic al Ungariei in Romania. (Daca planurile au fost dejucate, aceasta se datoreaza numai faptului ca populatia Romaniei a transformat diversiunea antiromaneasca in rascoala anticomunista, iar armata si trupele M.I. au trecut de partea populatiei. Fara aceasta unitate de actiune e foarte probabil ca aceste planuri sa fi reusit.) In septembrie-noiembrie 1989, organele graniceresti infruntau zilnic cite 50-100 de treceri frauduloase la frontiera cu Ungaria. Majoritatea erau romani, care cautau o cale spre Occident, dar si multi maghiari. La 12 octombrie '89, imputernicitul maghiar al granitei de est, col. Janos Pl, a comunicat organelor de granita romanesti ca, avind in vedere numarul mare de cereri de returnare a celor trecuti fraudulos in Ungaria (exista o conventie ce prevedea returnarea celor ce nu se declarau refugiati politici), partea maghiara nu mai poate face fata situatiei si nu va mai respecta intocmai intelegerea. In aceeasi perioada, toti conducatorii administratiei locale din localitatile unguresti aflate in apropierea granitei cu Romania au fost inlocuiti cu ofiteri din ministerul de interne maghiar. Urmare a nerespectarii intocmai a tratatului bilateral, ungurii aduceau grupuri masive, intre care persoane neidentificate, nenominalizate, determinindu-le sa treaca inapoi in Romania. Cu aceste grupuri au trecut, probabil, majoritatea agentilor care au devastat la Timisoara: agenti unguri si

de alte nationalitati, instruiti in terorism si diversiune in tari din Occident. Dovezile concrete au existat, dar au fost sustrase din arhive, din ordin, cu ajutorul colonelului Gh. Mirita, seful arhivelor. O multime de ofiteri de graniceri cunosc aceste fapte si sper ca vor vorbi. Caci diversiunea de la granita, apoi deschiderea granitelor, au produs tarii pagube enorme, incit pot afirma fara exagerare ca poporul acesta va munci zeci de ani sa le plateasca. Nu contestam ca aceasta a fost probabil o scinteie pentru revolutia care a dus la caderea clanului Ceausescu. Dar aceasta scinteie are si o alta fata, care va trebui analizata in numele adevarului istoric. Intre 20 noiembrie si 1 decembrie '89, s-au produs mai multe incidente grave de frontiera, care erau, evident, bine pregatite: fuga unor ciobani cu 2000 de oi si alte bunuri; fuga Nadiei Comaneci si a insotitorilor ei. In urma acestor incidente, s-au deplasat in zona Postelnicu, ministrul de interne, insotit de generalii Milea si Vlad, precum si procurorul general Nicolae Popovici. Aceasta inspectie simandicoasa, desfasurata in conditii neobisnuite (au fost dusi cu tractorul, au mers si prin noroi pina la genunchi), a constatat numeroase nereguli, in special in privinta conditiilor de hrana, cazare si dotare a trupelor. S-au luat masuri: multe cadre au fost sanctionate, destituite. Au fost chiar sapte arestari. Aceasta a creat o stare si mai mare de nemultumire, de revolta, in rindul celor ce trebuiau sa asigure paza granitei, precum si in militia si primariile din zona, deoarece mustruluiala, sanctiunile si demiterile i-au atins si pe ei. Astfel a slabit si mai mult paza granitelor, au fost zdruncinate si autoritatile administrative din zona. (In timpul acestei inspectii, Postelnicu nul baga in seama pe Iulian Vlad, iar cind trebuia sa i se adreseze, tipa la el in fata subalternilor.) Toate acestea au favorizat miscarile ce au urmat, facind posibila ulterior atacarea, inclusiv a unitatilor militare din zona, cu arme de foc si sticle incendiare, pentru a le provoca sa traga. Dupa 22 decembrie, declarindu-se granitele deschise, s-au putut evapora atit agentii si diversionistii straini infiltrati, cit si unii dintre ofiterii de securitate care ii urmarisera si aveau date despre ei si care se simteau in pericol vazind ce se petrece in tara. Tot asa s-a platit si datoria contractata de anumite persoane particulare, devenite intre timp persoane oficiale, fata de tara vecina si prietena: sute, daca nu mii de vagoane de cherestea si alte bunuri, din toate depozitele din Transilvania, au luat drumul Ungariei. Marfa era cumparata direct din depozite, expediata urgent, o parte fiind oprita in Ungaria, alta vinduta de unguri (o luau de la noi la preturi ridicole) in Germania. Actiunea facea parte dintr-un plan mai general, care urmarea aducerea tarii in stare de faliment.

Sper ca si alti ofiteri care stiu aceste fapte vor scrie la ziare, pentru a dezvalui opiniei publice adevarul afirmatiilor mele si a-l completa cu noi fapte. ("Expres Magazin" nr. 20 din 20 mai 1991) 5. Unul din huligani am fost eu Domnule Cristoiu, Va scriu in urma aparitiei, in "Expres Magazin" nr. 20/1991, a articolului "Lovitura de stat s-a pregatit si la frontiera cu Ungaria". Sint membru al asociatiei "17 Decembrie" Timisoara. Dupa citirea articolului am ramas nedumerit: Nadia Comaneci este spioana maghiara sau KGB ? Dar oile care au trecut fraudulos granita ? Noi, la asociatia "17 Decembrie", avem adunate vreo 300 de marturii despre revolutie (fiecare membru, la inscriere, a dat o declaratie). Domnii ziaristi, inainte de a face tot felul de speculatii, ar putea trece si pe la noi. Asta daca nu cumva ne considera niste timpiti care nu-si pot da seama de "adevarata" desfasurare a evenimentelor. Se scrie in articol ca unitati militare au fost atacate cu arme de foc. Din cite stiu, au existat intr-adevar arme de foc care au ajuns pe mina revolutionarilor. Acest lucru a facut ca, pentru multi dintre membrii organelor de represiune, frica fata de popor sa devina mai mare decit frica fata de sefi, ceea ce a contribuit la caderea lui Ceausescu. Insa despre atacarea unitatilor militare cu arme de foc n-am auzit. Nu pretind la cunoasterea adevarului absolut, de aceea cer revistei "Expres Magazin" sa precizeze: -care unitate militara a fost atacata cu arme de foc inainte de 22 decembrie ? -cind si in ce imprejurari s-a intimplat asta ? -ce dovezi exista despre aceasta ? Chiar daca asemenea caz a existat (ceea ce nu cred), exista o multime de alte cazuri cind cei care au tras nu pot invoca nici legitima aparare, nici stavilirea actelor de vandalism. De multe ori s-a tras fara somatie. Fiindca s-a scris atita despre huliganii care au actionat in Timisoara, va fac o marturisire: unul din huligani am fost eu. Am instigat lumea la violenta impotriva militienilor fiindca asa am considerat necesar. In 16 decembrie oamenilor le era inca frica. Pentru ca Ceausescu sa cada era nevoie ca poporul sa-si infringa teama. De aceea, unele acte de violenta erau necesare. In cadrul actualei campanii de masluire a istoriei revolutiei, care are drept scop salvarea criminalilor din decembrie 1989, se incearca impartirea evenimentelor din Timisoara in 2 perioade: inainte si dupa 20 decembrie.

Trebuie spus ca, chiar din 16 decembrie, demonstrantii cintau "Desteapta-te romane !", "Hora Unirii", strigau catre militieni "Uniti-va cu noi!", "Si voi sinteti romani !". Mai trebuie spus ca teoria cu Timisoara - oras liber din 20 decembrie, teorie care are meritul de a maguli orgoliul local al timisorenilor, are si un cusur: e falsa. Pe 22 decembrie la ora 11 (dupa moartea lui Milea!) generalul Guse incerca sa-l trimita in fata Tribunalului Militar pe Viorel Oancea. Singura unitate militara care se declarase de partea revolutiei inainte de fuga lui Ceausescu era U.M. 01955 (unde lucra si Oancea). Retragerea armatei in cazarmi pe 20 decembrie s-a datorat faptului ca trupa nu mai putea fi stapinita, existind primejdia fraternizarii ostasilor cu demonstrantii. ("Expres Magazin" nr. 27/1991)

O carte nesincera: "Revolutie si reforma" de Ion Iliescu


Aparitia memoriilor presedintelui Ion Iliescu, sub titlul "Revolutie si reforma", a stirnit un justificat interes in opinia publica. Domnul Ion Cristoiu, de pilda, numea aceasta aparitie "un moment politic de exceptie", iar memoriile in sine, "un text de exceptie" ("Expres Magazin" nr. 50/1993). Aceasta carte ne ofera prilejul de a cunoaste opiniile sefului statului despre unele intimplari din istoria recenta a tarii. Din pacate, dupa parerea noastra, memoriile domnului presedinte contin o serie de neadevaruri care nu vor face decit sa intareasca suspiciunile cu privire la domnia sa. Unul din motivele contestatiilor la care a fost supus pina acum domnul Iliescu este minciuna care, din primele clipe, a fost raspindita de puterea instalata in 22 decembrie 1989. Dl. Iliescu nu tagaduieste faptul ca, in decembrie s-au spus unele neadevaruri, insa le pune pe seama altora. "Cifra victimelor pe care, intr-un prim moment, am luat-o drept buna, 60000 de morti, nu exista decit in imaginatia corespondentilor de presa" explica domnia sa (pag. 6). Avem de-a face cu o inversare a cauzei cu efectul. Cifra de 60000 de morti a fost raspindita prin procesul lui Ceausescu. Nu ziaristii au dezinformat noua putere, ci noua putere a dezinformat ziaristii. Aceasta nu s-a intimplat "intr-un prim moment", ci la trei zile dupa rasturnarea lui Ceausescu. Remarcam laudele pe care autorul le aduce pluralismului politic, pluripartidismului (pag. 18). Sa fie oare acelasi Ion Iliescu care, in ianuarie 1990, spunea ca multipartidismul este "depasit istoriceste" (vezi "Dialog cu tinerii" in "Adevarul" din 23 ianuarie 1990) ? "Nu aveam nici o indoiala ca inlaturarea dictaturii nu era decit partea vizibila a aisbergului si ca aceasta miscare populara tindea, de fapt, la disparitia totala a sistemului comunist, in care nimeni nu mai credea" scrie autorul (pag. 31). Credem ca aici domnul presedinte se inseala. Oameni care sa creada in sistemul comunist existau inca. Dl. Iliescu insusi vorbea la televiziune in 22 decembrie 1989 despre cei care "au intinat numai numele partidului comunist roman" (vezi "Revolutia romana in direct", volum editat de TVR, 1990, coordonator Mihai Tatulici, pag. 46). De altfel, chiar autorul cartii "Revolutie si reforma" scrie despre necesitatea respectarii convingerilor celor care "au fost si au ramas comunisti" (pag. 62). Cum am putea sa-i respectam pe acesti oameni daca acestia n-ar exista ? In continuare, domnul presedinte marturiseste despre ziua de 22 decembrie 1989, numita de dinsul "vremea actiunii": "Mi-am spus ca lucrul cel mai important era (...) de a putea constitui un nucleu in jurul caruia sa se poata regrupa toate fortele capabile de a transforma simplul deziderat in fapt politic; acesta trebuie sa fie bulgarele de zapada pe care, in conditii favorabile, este destul sa-l lasi sa se rostogoleasca pentru ca el sa devina avalansa. Dar acest bulgare, aceasta mina de zapada intarita intre palme (...) cineva trebuia sa-l faca" (pag. 35). Tinem sa-l informam pe domnul Iliescu ca bulgarele fusese deja facut in 16 decembrie 1989, la Timisoara. In 22 decembrie aveam deja de a face cu o avalansa.

Una dintre problemele a caror lamurire era asteptata de la aceasta carte este "cine au fost teroristii ?". In seara de 22 decembrie primele focuri de arma au fost trase la C.C. la orele 6,30-7. Despre acestea, domnul presedinte scrie: "nu mi se pare exclus ca aceste prime focuri de arma sa fi fost un simplu accident datorat unuia din acei tineri care aveau pentru prima data o arma in mina (...) Multe din infruntarile care aveau loc in acele zile au fost cauzate, pur si simplu, de graba unora de a apasa pe tragaci, fara sa stie prea bine in cine trag si de ce" (pag. 37-38). Asadar, domnul presedinte confirma varianta raspindita inca din 1990 de domnul Nica Leon, anume ca la C.C. revolutionarii se impuscau intre ei. Nica Leon era insa de parere ca aceasta era urmarea unui scenariu pus la cale de cei care au preluat atunci puterea. Pentru a combate asemenea teorii, domnul Iliescu scrie: "Cei care ne (si ma) acuza de a fi simulat un inceput de razboi civil, pentru a prelua puterea si a o consolida, o fac cu rea credinta si de pe pozitii politice vadit partizane; ei ar trebui (...) sa dea o explicatie logica unei atitudini cel putin surprinzatoare: in acel moment, nimeni nu contesta nici persoana mea, nici Consiliul Frontului Salvarii Nationale (...) Noua putere, avind din prima clipa controlul armatei si al fortelor de ordine, nu vad de ce s-ar fi pus in pericol, stirnind tulburari care nar fi putut decit compromite o pozitie deja dobindita si unanim recunoscuta" (pag. 39). Interesanta ni se pare marturisirea ca noua putere avea "din prima clipa" controlul armatei si al fortelor de ordine. Insa afirmatia ca a fost destul ca domnul Iliescu sa se autoproclame sef al statului si imediat pozitia lui a devenit "unanim recunoscuta" dovedeste dispret fata de adevarul istoric. Reamintim domnului Iliescu ca, atunci cind a incercat sa se adreseze multimii aflate in fata cladirii C.C., a fost intimpinat cu huiduieli si cu lozinca "fara comunisti!". Despre asta a povestit si unul din apropiatii domniei sale, regizorul Sergiu Nicolaescu (vezi "Revolutia romana in direct", pag. 239). Ceea ce incearca domnul Iliescu sa ascunda este existenta, printre revolutionari, a unei contestari a domniei sale incepind chiar cu momentul autoproclamarii dinsului ca sef al statului. Aceasta contestare nu avea nimic comun cu Ceausescu si nici cu partidele politice infiintate mai apoi. De indata ce asa-zisa lupta cu teroristii a scazut in intensitate, in 26 decembrie 1989 un grup de revolutionari bucuresteni au incercat inlaturarea de la putere a lui Ion Iliescu. Pe strazile Bucurestilor au fost trimisi agitatori ca sa convinga lumea sa se adune la un miting. Guvernul a anuntat prin radio si TV ca respectivul miting este o provocare a "teroristilor" (vezi "Cum a fost suspendat de catre guvern primul miting anticomunist" de Crina Nedelcu, in "Zig-Zag" nr. 13/1990). Chiar si Doina Cornea a fost convinsa atunci de Silviu Brucan sa spuna revolutionarilor ca in acel moment un miting ar fi primejdios. Sa nu cunoasca domnul Iliescu aceasta prima incercare de inlaturare a sa de la putere ? Greu de crezut. Vazind multimea adunata in fata C.C., domnul Iliescu a simtit raspunderea care ii revenea "nu numai in constituirea unui nou edificiu politic, ci, mai ales, in a impiedica conflictele care puteau fi extrem de crude" (pag. 36). "Unul din principalele obiective si merite ale noii puteri" este "acela de a fi reusit (...) sa pastreze in tara o atmosfera cit de cit calma, evitind confruntarile civile, singeroase" (pag.38). Amintim ca in urma asa-zisei lupte cu teroristii (dupa 22 decembrie) au murit de 5 ori mai multi oameni decit ca urmare a incercarii de inabusire a revolutiei de catre Ceausescu (16-22 decembrie). Putea exista ceva mai rau decit asta ? Dupa parerea domnului Ion Iliescu, Romania "a reusit, intrucitva mai bine decit altele (tari - n.n.) din fostul bloc comunist, trecerea de la o dictatura (...) la o organizare democratica" (pag. 57). Probabil domnul presedinte nu stie ca Romania a fost singura dintre tarile foste membre ale Tratatului de la Varsovia, exceptind U.R.S.S., in care confruntarile interetnice (Tirgu Mures) si politice (iunie 1990) au dus la pierderi de vieti omenesti. Totodata, intre aceste state, Romania a avut cea mai mare descrestere economica. Mai aflam din aceasta carte unele masuri luate de domnul Iliescu. De pilda, epurarea securitatii: "aceasta epurare - a carei amploare depaseste cu mult tot ce s-a facut in acest sens (...) in alte tari" (pag. 54). Cu Piata Universitatii, "o miscare atit de contrara idealurilor de libertate si valorilor democratice" (pag. 83), sprijinita de "generosi platitori" (pag. 85), domnul Iliescu a vrut sa dialogheze, insa nu in fata televiziunii. Cu toate acestea, domnia sa se declara "gata sa discut cu oricine si in orice conditii" (pag. 86). "Orice conditii" nu include oare prezenta televiziunii? In concluzie, consideram "Revolutie si reforma" o carte nesincera, scrisa in scopul cosmetizarii istoriei in conformitate cu interesele autorului. Credem insa ca opinia publica va deveni din ce in ce mai refractara la acest tip de propaganda. ("Renasterea Banateana" 2 martie 1994) Nota: Recenzia se refera la prima editie a cartii, editata de redactia publicatiilor pentru strainatate, 1993

Reactia lui Ion Iliescu: In cea de-a doua editie a cartii "Revolutie si reforma" (Editura Enciclopedica, 1994), in loc de "sistemul comunist in care nimeni nu mai credea" este scris "sistemul comunist in care foarte putini mai credeau" (pag. 51). Totodata, citatul scris cu litere cursive a fost inlocuit cu: "...lucrul cel mai urgent era (...) de a alcatui un nucleu in jurul caruia sa se poata regrupa toate fortele capabile de a orienta dezideratele multimii (...) intr-un program politic cu directie unitara. Prin acest program, miscarea populara spontana, revolta impotriva dictaturii - care pornise, initial, ca un bulgare de zapada si se transformase acum intr-o avalansa de nestapinit - aveau sa dobindeasca o hotaritoare substanta revolutionara" (pag. 55).