Sunteți pe pagina 1din 15

Relieful carstic in Carpati

Totalitatea proceselor legate de circulaia apei n roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) i formele de relief la care dau natere (de suprafa i de adncime) contureaz noiunea de carst. Acesta a fost studiat iniial n Podiul Karst din Slovenia, termenul de karst indicnd piatra sau stanca de calcar i fenomenele grefate pe ea. Relieful carstic se dezvolta in roci solubile,in primul rand pe calcare,dolomit apoi pe sare si gips si alte roci cu continut calcaros,cum sunt gresii calcaroase si conglomerate cu ciment calcaros. Procesele i condiiile dezvoltrii carstului Apariia i dezvoltarea carstului sunt condiionate de trei procese principale: coroziunea (dizolvarea sau disoluia) apare ca proces principal, datorndu-se apei i bioxidului de carbon; eroziunea, prin scurgerea laminar sau turbulent (eroziune, turbionare, marmitaj) i alterarea biochimic ce degaj acizi (azotic, sulfuric, fulvic). n ceea ce privete condiiile de carstificare, ele sunt de mai multe categorii: a) Condiii litologo-structurale includ: existena unor roci carstificabile (calcar, dolomite, cret, gips, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea i gradul de tectonizare al rocilor; structura; prezena sau absena unor formaiuni detritice acoperitoare. b) Condiii hidrologice se refera la sursele care pot furniza apa, CO2 i diferii acizi (apele ascendente, atmosfera, procesele biochimice, descompunerea resturilor organice). Apele inuturilor reci conin mult CO2, fiind de 4 ori mai agresive dect cele din zona temperat. Totui n zonele temperat, mediteraneean,

precum i cele subtropical i tropical umede carstul se dezvolt intens. Aici litiera prin descompunere genereaz diferii acizi care accelereaz efectul coroziv. c) Condiiile morfologice faciliteaz sau diminueaz intensitatea carstificarii prin: declivitatea pantelor, densitatea fragmentrii, energia reliefului, expoziia versanilor. d) Condiiile climatice, fitogeografice i omul constituie alte grupe de factori care influeneaz carstificarea. Izvoarele carstice sunt alimentate din: precipitaii, cursuri autohtone i alohtone, ap acumulat n golurile carstice. Dup specificul alimentrii i funcionarii, se grupeaz n: efemere, periodice i permanente. a)Izvoarele efemere (ocazionale) functioneaz dup ploi sau dup topirea zpezii i sunt caracteristice carstului superficial. b)Izvoarele periodice (cu sifonaj, intermitente) se caracterizeaz prin erupii ale apei i se submpart n: izbucuri i estavele. - izbucurile au la baza principiul sifonajului. n golurile carstice se acumuleaz ap pn la un anumit nivel (de evacuare); de la acesta izvorul prezint scurgere pn cnd apa atinge nivelul de oprire, n golul carstic ptrunznd aer; se ntlnesc la Clugri (lng Vacu), Bujor (Munii Apuseni) i Bigar (Munii Banatului). - estavelele funcioneaz alternativ ca ponor (cnd apa este puin, apele de suprafa se scurg prin fisuri n subteran) i ca izbuc, cnd apa este mult i debueaz pe orificiul fostului ponor, la suprafa, sub form de izvor. La noi sunt cunoscute estavelele Ponoare (Podiul Mehedini) i arina (Podiul Vacului). c)Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. n cadrul lor se disting: - izvoarele voclusiene sunt ascendente i cu debit bogat, ca Vaucluse din Frana, ce genereaz rul Sorg;

- izvoare submarine, alimentate din ruri ce pornesc din regiunile muntoase i care debueaz sub nivelul mrii; sunt larg rspndite pe rmul adriatic, n Peloponez i Argolida (Grecia); prezena lor schimb culoarea i compoziia apei i produc bolboroseli; - morile de mare sunt tipice pentru rmul dalmatic, n insule din Marea Egee. Apele dulci, ascendente, utiliznd liniile de fisurare, antreneaz i pe cele marine care ptrund aici pe principiul atraciei n goluri, i amestecate ies la zi, sau ceva sub nivelul mrii, sub forma de vrtejuri de mare presiune, ca ape salmastre. Exocarstul Pe suprafaa terenurilor calcaroase, ndeosebi atunci cnd sunt lipsite de o cuvertur de sol i vegetaie, pot fi ntlnite numeroase forme, ncepnd cu cele mai mici, cu aspect de rigole sau caneluri i terminnd cu depresiuni ntinse de ordinul kilometrilor ptrai. a)Lapiezurile sunt forme carstice elementare cu aspect de nulee (brazde) sau microdepresiuni (guri) rezultate n urma coroziunii calcarului de ctre apa ncrcat cu CO2 i cu ali acizi (humici, de regul). Dimensiunile lor sunt de ordinul centimetrilor i decimetrilor. n mod obinuit sunt grupate i intersectate ntre ele formnd cmpuri de lapiezuri. Astfel de cmpuri apar n Munii Vlcan, Mehedini, Aninei, Locvei, Bihorului, Pdurea Craiului. b)Dolinele sunt forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu diametrul de ordinul metrilor i zecilor de metri i adncimi de 2-4 50 m; sunt formate prin procese de dizolvare i/sau prbuire n masa unor roci carstice; au fundul legat de un aven sau horn (comunicnd cu reeaua carstic subteran) sau umplut cu depozite coluviale argiloase (terra rossa n unele cazuri). Fundul lor plat este acoperit cu argile de decalcificare. n dolinele n care materialele care paveaz fundul sunt impermeabile se formeaz lacuri permanente sau temporare

(Iezerul Ighiel din Munii Trascu; Tul lui Ghib din Munii Codru Moma). Dac sunt puin adncite, cu versanii estompai se numesc doline-farfurii; cnd canalul de drenare a apei este evident se numesc plnii carstice. Spre deosebire de primele, care apar ndeosebi datorit coroziunii superficiale, la secundele se conjug procesele de coroziune cu cele de eroziune i tasare. Dolinele de prbuire sau microavenele apar prin intervenia n plus a proceselor gravitaionale; acestea au pereii abrupi. Cele mai mari doline din carstul romanesc se gsesc n Munii Mehedini: Crovu Madvedului (diametrul 1000m, adncimea 170m) i Crovu Mare (diametru 500m i adncimea 150m). c) Orgile geologice reprezint goluri carstice de form conic sau cilindric, rezultate n urma lrgirii prin eroziune-coroziune, a liniilor rupturale sau a suprafeelor de stratificaie. Aceste goluri, dup formare se umplu cu materiale necoezive, din scoara de alterare sau cuvertura de sol. De regul, nu au reflectare n relief, fiind distinse numai n cadrul aflorimentelor. Diametrul lor este de civa metri. d)Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci i sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puin evoluate fundul este vlurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versani fcndu-se prin trene proluviale sau de grohoti. n cadrul lor pot debua izvoare, pot funciona estavele. La noi n ar se ntlnesc n Munii Apuseni, Munii Mehedini i Munii Banatului. e)Poliile reprezint formele depresionare cele mai evoluate i pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variaz de la cteva sute de metri la civa zeci de km; sunt delimitate de versani abrupi, avnd un fund plat, acoperit de aluviuni, n care s-au adncit organisme fluviatile a cror ap dispare n ponoare (unele polii pot adposti i lacuri). La noi n ar sunt cunoscute poliile Poiana Alb din Munii Curmturii, Beletina din Munii

Mehedini. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podiul Mehedini. Din punct de vedere genetic sunt distinse 5 tipuri principale:

1. polii tectonice dezvoltate pe sinclinale, grabene sau sisteme de linii rupturale; 2. polii de sufoziune - care se dezvolt prin evacuarea fizicochimic a calcarului, de obicei tectonizat; 3. polii rezultate prin ngemnarea uvalelor sau a dolinelor mari au aspect lobat; sunt mai mici ca celelalte i au fundul vlurit;

4. poliile de prbuire care apar prin prbuirea tavanului unor peteri; 5. polii cu origine complex; f)Avenele sunt nite puuri, de diferite dimensiuni, care comunic n partea inferioar cu o peter sau o galerie subteran. Dup genez se difereniaz avene : de coroziune i eroziune, tectonice i de prbuire. Au adncimi foarte mari: Izvorul Tauoarelor (415m), Avenul din Stanul Foncii (325m). g)Vile i rurile carstice Dup lungimea vilor i stadiul de evoluie se pot distinge urmtoarele tipuri de vi n carst: oarbe, chei, defilee i canioane. Vile oarbe se termin spre avale, la baza unui abrupt, dup care se continu cu un sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt vi nguste, adnci, cu fundul integral acoperit de ap. Ex: Cheile Rmneilor (Munii Trascu), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Cnd sunt mai largi i mai alungite se numesc defilee. n cadrul lor apar sectoare de lunc i terase nguste (defileul Dunrii, Oltului). Canioanele sunt vi adnci, cu versani terasai cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca i cele autohtone, cnd traverseaz o zon carstic, pot pierde parial sau integral apa; iau natere vile seci sau aproape seci sohodolurile. Pe ele, de regul apa se scurge

numai n timpul averselor sau al topirii zpezilor (exemplu: vile Sohodol afluent al Tismanei, Runcu Oltenia de nord; Roia Munii Apuseni). De asemenea n cazul formarii cheilor prin prbuiri pot rmne poduri naturale i arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podiul Mehedini) se dezvolt de-a lungul vilor, iar arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii. Endocarstul Endocarstul este o form carstic de adncime. Ajunse pe diferite ci n interiorul masivelor calcaroase, apele exercit o tripl actiune asupra rocilor carstificabile: eroziune-coroziune, transport i depunere-concreionare. Peterile sunt caviti naturale de dimensiuni relativ mari. Dup existena i circulaia apei exist: peteri cu ap (ruri, lacuri); mixte (cu i fr ap); receptoare (care dein sub form de lacuri, apa primit prin percolaie); debitoare (care evacueaz apa primit); receptoare-debitoare (care primesc i cedeaz apa). Dup poziia gurii peterii fa de restul cavitaii se disting peteri: descendente, ascendente i orizontale. Dup temperatura aerului din ele, pot fi ntlnite peteri: calde (cele ascendente) i reci (cele descendente). Dup cile de comunicaie cu exteriorul exist peteri: cu o gur, cu dou guri (cu dubl aeraie) i cu mai multe guri (poliaerate). n cadrul tuturor peterilor se dezvolt diferite forme endocarstice. Genetic i evolutiv distingem trei grupe principale: de eroziune i coroziune; de precipitare chimic i acumulare i erozivo-acumulative sau mixte. Formele de eroziune i coroziune rezult n urma antagonismului permanent dintre roc i ap, materializat prin sculptarea primeia. Apar astfel galeriile, coridoarele i diverticolele. n cadrul galeriilor se dezvolt poriuni lrgite denumite sli. Scurgerea turbulent sculpteaz excavaii circulare

sau ovale denumite marmite de fund, respectiv, laterale. Nivelele de marmitaj se extind sub forma unor terase n roc. Pe pereii, tavanul i patul peterilor pot fi ntlnite lapiezuri, forme concoidale (linguriele i farfurioarele turbionare), striuri de frecare. Formele de precipitare chimic i acumulare dau o gam deosebit de complex i de variat; cea mai mare parte se datoreaz acumulrii calciului i aragonitului. Formele de tavan. La baza rupturilor fine apar evioare albe, ce graviteaz pe tavan, denumite stilotite (macaroane sau stalactite pai); evoluia lor duce la apariia unor forme conice, cu sifon denumite stalactite. Stalactitele cu desfurare nclinat, datorit curenilor de aer care au influenat direcia precipitrii se numesc anemolite. Tot pe tavan mai pot aprea depuneri de calcit sub forma unor mici creste, denumite filonete din calcitsunt de culoare alb i apar ca nite vinioare pe fondul cenuiu al calcarelor. Tot pe tavan se formeaz draperii- formaiuni calcaroase, formate pe linia unor fracturi; pot atinge dimensiuni de ordinul metrilor; micromorfologia sub forma de vluri i este caracteristic. Formele de perete (parietale) mbrac aspecte felurite. Se disting: vlurile scurgeri alctuite din calciu alb, pur sau calcit i argila iluvial rocat sau din aragonit. Ele se unesc cu formele conice ce cresc pe podea (stalagmitele), genernd coloane vl. Partea periferic a vlurilor poate prezenta mici cupe (cu cristale albe din calcit) denumite odontolite. Formele de podea, ntre care cea mai obinuit este stalagmita, cu aspect conic, lipsit de sifon, dezvoltat sub o stalactit. ngroarea i alungirea stalagmitei d domul stalagmitic sau stalgnatul. Cu timpul stalactitele i stalagmitele se unesc formnd coloane. La noi n ar se cunosc peste 8000 de peteri. Cele mai lungi peteri din ar sunt: Petera Vntului din Munii Pdurea

Craiului (31.338m), urmat de Petera Topolnia din Podiul Mehedini (20.500m). Relieful carstic dezvoltat pe calcare si dolomite.Calcarele au varsta diferita,dar predominante sunt cele mezozoice(2864kmp).Spre deosebire de calcarele cristaline(dure si rezistente) si cele eogene(subtiri,cu duritate redu-sa),unde carstificarea este mai slaba,cele mezozoice(cu grosimi mari si intens fisurate) permit o circulatie adecvata a apei,cu o puternica dezvoltare a reliefuri-lor endocarstice si exocarstice.Acestea au o larga desfasurare in Carpati,pe ele formandu-se cele mai impresionante si variate peisaje carstice.Areale extinse exista in Muntii Apuseni,Banat.In celelalte regiuni eroziunea le-a fragmentat si redus la martori si creste inguste(Carpatii de Curbura si Carpatii Orientali). Tipuri de peisaj carstic Tipul carpatic se remarca prin culmi,creste si platouri carstice,fragmentare intensa si evolutie inaintata,exocarst in forme multiple si cu dimensiuni mari, multe pesteri si avene,o complexa circulatie carstica.Desfasurarea mare pe verti-cala(2002300m),ce conduce la diferentieri ale proceselor de carstificare pe etaje climatice,cat si dimensiunile variabile ale masei de calcare,subimpart acest tip in 3 subtipuri: -Subtipul culmilor calcaroase alpine,la peste 17001800m,specific regiunilor de creasta,se caracterizeaza printr-o imbinare a coroziunii cu siroirea si crioni-vatia.Forme specifice sunt cele de exocarst(lapiezuri evoluate,hornuri, avene) si unele pesteri cu dimensiuni mici. -Subtipul platourilor carstice si al culmilor calcaroase medii situate la altitu-dini cuprinse intre 600 si 1800m,in general acoperite cu padure sau pajisti secun-dare.Se intalneste o grandioasa desfasurare a peisajului endo- si exocarstic,cu cele mai multe pesteri dispuse la cel putin 3-4 nivele.Campurile de

lapiezuri, doli-nele,vaile dolinare,poliile si depresiunile carstice de contact se impun in exocarst. Adesea in deschideri se pot identifica nivele de carstificare fosilizate.Este specific Muntilor Apuseni(Bihor,Padurea Craiului si Trascau) si Muntilor Mehedinti,Has-mas. -Subtipul platourilor carstice joase se dezvolta in regiuni aflate sub 600m. Este specific Banatului si se caracterizeaza prin carst mostenit,puternic evoluat, acoperit in mare parte cu scoarta de alterare,cu 1-2 nivele de pesteri,platouri cu doline,depresiuni carstice de contact litologic. Regiuni cu relief carstic. Relieful carstic din Muntii Apuseni,atat prin marea desfasurare si grosime a rocilor carstificabile,cat mai ales prin bogatia si varietatea de forme,constituie cel mai reprezentativ carst din tara noastra.Este prezent pe multe culmi si platouri ale Apusenilor si la orice altitudine a acestor munti. Calcarele si dolomitele cristaline au pondere mare in Bihorul Sudic si Gilau(bazinul Ariesului),cele triasice in Codru-Moma,triasice si jurasice in Padurea Craiului si Bihor,jurasice-cretacic inferioare si cristaline paleozoice in Trascau. Predomina carstul de tranzitie puternic evoluat,axat morfologic pe unitai de platou si culmi nivelate.Mai rar se desfasoara pe creste si martori petrografici(S-E). In Bihor si Padurea Craiului,existanta,la diferite nivele,a stivelor cu roci carstificabile separate prin discontinuitati care indica intervale de exondare, denota o modelare policiclica,cu suprafete de carstificare fosilizate,deformate mai mult sau mai putin de tectonica.O situatie similara exista in Trascau si Mataliferi, unde se distinge un relief carstic desfasurat pe depozite mezozoice si altul pe calcarele cristaline.

Trasaturile de baza ale reliefului carstic din Muntii Apuseni sunt date de: evolutia policiclica marcata de prezenta mai multor nivele de carstificare(fosiliza-te,exhumate sau in curs de exhumare si mostenite) reprezentativ fiind cele din neozoic;largile platouri cu doline,vai oarbe,trepte antitetice,sectoare de chei;cele aproape 400 de pesteri si avene(5 sunt purtatoate de ghetari,fenomen unic in tara noastra)aflate intr-un angrenaj al circulatiei subterane deosebit de complex. Muntii Apuseni(Muntii Padurea Craiului si Bihorului).Grandioase,prin maretia si amploarea fenomenului,sunt Cetatile Ponorului,imensa groapa carstica, formata din 3 excavatii delimitate de pereti abrupti de 200-300m si legate intre ele prin trasee subterane.Ele se inscriu intr-un sistem endo-si exocarstic,care include Padisul,Valea Cetatilor si Valea Ursului. Cheile sunt frecvent intalnite pe toate vaile,impresionand prin ingustime, multimea rupturilor de panta din talveg,abruptul peretilor in care se deschid nu-meroase guri de pesteri sau pe care se pastreaza nivele de marmitaj(Vaile Rosia,Lazu,Galbena,Somesul cald,Garda,Sighistelu). Peste 230 de pesteri,predominant descendente,de lungimi medii si avene de mare adancime,din care 7 depasesc 100m(avenul din Sesuri 217m,Ghetarul Scarisoara 130m,Pestera Neagra din Barsa 110m,avenul din Batrana 100m,avenul Ghetarului de la Barsa 150m,avenul Negru 108m,pestera din Ponorul Sohodol 100m) constituie caracteristica de baza a evolutiei endocarstice.Intre Pesteri se remarca cea a Vantului(18km),Meziad(3464m) si Cetatile Ponorului(2000m). O caracteristica a zonei carstice din Bihor este mentinerea,in unele avene si pesteri,a unor mase de gheata(Ghetarul de la Scarisoara cu un volum de cica 50000mc si grosime de 20m,Focul Viu de circa 10000mc si cu o grosime de

15-18m,Gherarul din avenul Bortig,Ghetarul de la Vartop si cel de la Barsa) si a unor complexe forme de cristalizare. Relieful carstic din Muntii Banatului este legat de masele de calcar jurasic si cretacic dispuse,in principal,in lungul a doua aliniamente orientate nord-sud:Resita-Moldova Noua si SvinitaSvinecea Mare.La Cazane pe Dunare ca si in Muntii Dognecei calcarele apar sub forma de creste inguste,mici platouri(latimi de ordinul zecilor si sutelor de metri) sau de masive izolate. Aceste relief se incadreaza,morfogenetic,in grupa carstului de tranzitie. Muntii Banatului prezinta un grad de evolutie ridicat pana la evoluat.Se caracteri-zeaza prin:extinse platouri carstice(Iabalcea,Colonovat,Uteris,Bradet,Carbunari), numeroase chei(Caras,Nera,Minis,Cazane),peste 90 pesteri.Exocarstul este repre-zentat prin toata gama de forme,dezvoltare mai mare avand-o pe platourile si suprafetele slab inclinate. Odata cu evolutia retelei hidrografice s-au individualizat si vai oarbe,scur-te(in bazinele raurilor Caras,Nera,Minis), trepte antitetice(pe vaile Bohui,Ponico-va),sectoare de chei si defilee.Pierderile de apa in pat(Valea Steierdorf),in ponor (paraiele Bohui,Certeg) si prin pestera(Ponor) sunt frecvente in jurul Aninei. Endocarstul releva diferentieri in gradul de evolutie impuse de grosimea masei de calcar,gradul de fisurare si de prezenta orizonturilor necarstificabile.Pre-domina pesterile cu lungimi mici si mijlocii(sub 500m);cele mai mari depasesc 1000m(Comarnic 4040m,Bohui 3217m,Ponicova 1666m). Relieful carstic din Carpatii Meridionali s-a individualizat in principal pe calcare jurasice si cretacice si secundar pe calcare si dolomite cristaline paleo-zoice in masivele Fagaras,Godeanu,Cerna,Mehedinti.

Carstul prezinta o extensiune mare in sudul Carpatilor Meridionali,in- deosebi la vest de Jiu,precum si in S-V Muntilor Sureanu.Culmile alcatuite din calcare se gasesc la altitudini diferite,suprafetele de nivelare ce le reteaza inca-drandu-se in cele trei complexe sculpturale:Borascu,Raul Ses,Gornovita. Predomina tipul carstic de tranzitie,evoluat intens pina la moderat.Pei-sajul carstic al culmilor ce depasesc 2000m se compune din creste mai mult gola-se,asimetrice,chiar cu aspect de hogbacks-uri,cu avene ,doline,lapiezuri,vai seci; mai rar apar si pesteri cu dimensiuni modeste( in Parang-7 pesteri).Peisajul carstic al culmilor aflate sub 2000m releva o intensa evolutie policiclica,pliocen-cuaterna-ra cu ansambluri endo- si exocarstice deosebit de complexe. In sudul Parangului se afla chei(Galbenu,Oltet),abrupturi calcaroase,pesteri cu mai multe nivele si bogat concretionate(pesterile Muierii,Polovragi). La vest de Jiu,in sudul Muntilor Vlcan si n Muntii Mehedinti,apar: suprafe-te de nivelare pe calcare,ansambluri exocarstice( campuri de lapiezuri-Runcu), doline,uvale de creasta,chei cu nivele de marmite(Runcu,Tismana,Sohodol,Cerna, Motru),peste 270 de pesteri(Closani,Pestera din Poiana Ruschiului). Specificul carstului din Muntii ureanu este dat de predominarea n exo-carst,a cheilor(Roia,Taia,Cheiul),a depresiunilor carstice de contact(Poiana).Doua pesteri,Sura Mare si sistemul Ponorici-Cioclovina depasesc 5000m lungime,fiind cele mai mari din aceasta unitate. Relieful carstic din Carpatii de Curbura se intalneste in Piatra Craiului,Bran-Rucar,Bucegi,Postavaru-Piatra Mare,pe unele clipe calcaroase de la obarsia Dofta-nei si din jurul Ciucasului.Este axat pe calcare jurasice si cretacice ce apar sub forma unor culmi sau

masive izolate.Cele mai extinse suprafete se intalnesc in vest(Piatra Craiului-Rucar). Relieful carstic din Piatra Craiului se caracterizeaza prin:creste,abrupturi calcaroase,lapiezuri,varfuri piramidale,doline pe suprafetele litologice,avene.Un relief similar se intalneste si in unele sectoare din Bucegi. Relieful carstic din Carpatii Orientali este legat de calcare si dolomite, pre-zente sub forma unor fasii inguste(calcare cristaline),clipe si masive mai extinse desfasurate in aria unitastii cristalino-mezozoice.In S-V Muntilor Rodna si in Birgau,carstul este dezvoltat pe calcare eocene. Prezenta uneilame de bauxita,intre stratele de calcar din vecinatatea Pietrelor Doamnei, constituie un indiciu de carst fosil. In Muntii Hasmas,masa de calcare si dolomite triasice si jurasice prezinta extensiunea cea mai mare din Carpatii Orientali(peste 20 km lungime si 5-10 km latime).Este un carst puternic evoluatcu variate forme exocarstice si cu 12 pesteri ce pastreaza concretiuni,nivele de eroziune si de acumulare. In Muntii Rodnei,pe calcare eocene diaclazate si puternic fisurate,s-a for-mat pestera Izvorul Tausoarelor,comusa din 4 galerii inguste slab concretio-nate,cu urme de eroziune(marmite) si cu caracter descendent.Are o lungime de 5050m,fiind pestera desfasurata pe cea mai mare diferenta de nivel din tara noastra(350m).Exocarstul este reprezentat doar prin cateva doline,ponoare si izbucuri. Relieful carstic dezvoltat pe sare se intalneste in regiunile unde sarea apare la zi.Dizolvarea si eroziunea duc la crearea unui microrelief cu evolutie rapida:lapiezuri,nise,doline,avene,mici formatiuni de concretionare,poduri,arca-de,iar uneori mici pesteri.Cele mai mici tipice forme sunt:peretii cu lapiezuri, crestele ascutite,acele,toate

intalnite la Slanic-Prahova,Minzalesti-Lopatari, Sovata,Praid,Ocna Sibiului. Prin extragerea sarii au aparut excavatii antropice,unele dintre acestea suferind modificari prin dizolvare.Se individualizeaza astfel,o grupa aparte a formelor carstice antropice,reprezenttate prin:gropi carstice,saline prabusite,puturi, galerii,bazine de dizolvare prezente la SlanicPrahova,Sovata,Ocna Sibiului, Cacica. Relieful carstic dezvoltat pe gips.Semnalat in cateva locuri(Muntii Trascau-lui in vecinatatea Cheilor Turzii,la baza Muntilor Mezes,Muscelele Argesului-Nucsoara,Depresiunea Tazlau,Sucarpatii de Curbura), acest relief se rezuma la doline de dizolvare si sufoziune,lapiezuri,alveole. Relieful carstic dezvoltat pe conglomerate si gresii calcaroase.Se carac-terizeaza prin individualizarea unor forme exocarstice localizate pe blocurile calcaroase incluse in masa conglomeratelor.Rezulta lapiezuri,alveole,nise,doline. De asemenea,legat de circulatia apei in masa de conglomerate la baza acestora apar izvoare cu debite foarte mari,amintind de izbucurile si izvoarele vocluziene carstice(in Ciucas pe valea Berii,Valea Stanii,Valea Strimbu).

Bibliografie:Posea,Gr.,Popescu,N.,Ielenic z,M.,1974, Relieful Romaniei,Editura Stiintifica,Bucuresti.

Student:Ivan-Ioja Marilena-Stefania Grupa:302B