Cursul 1

Sistemul stientei dreptului . Locul TGD in sistemul stiintei dreptului

1. Consideratii generale privind rolul stiintei

Stiinta poate fi apreciata ca fiind un sistem de cunostinte despre natur , societate sau gindire , cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si vor fi exprimate prin concepte , categorii , notiuni si principii . In consecinta stiinta poate fi clasificata in : stiinte despre natura , stiinte despre societate si stiinte despre gindire .

2. Sistemul stiintelor sociale

Acestea sunt la rindul lor clasificate astfel : Stiinte de tip nomotetic (stiinte care au ca obiect activitatile umane care stabilesc legile si relatiile corespunzatoare dintre aceste activitati si care folosesc ca metoda de cercetare observatiile sistematice si studiile statistice ; ex. Economia , Politologia ) Stiintele istorice Stiinte juridice si etica (studiaza aspectele normative ale activitatii umane ) Cercetarea epistemologica a stiintei

3. Stiinta dreptului in sistemul stiintelor sociale

Intre stiintele sociale , dreptul ocupa un loc aparte pentru ca are ca obiect de cercetare realitatea juridica iar metodologia de cercetare are autonomie . Stiinta dreptului studiaza : 1.Legile existentei si dezvoltarii statului si dreptului 2.Institutiile politice si juridice 3.Corelatia cu celelalte componente ale sistemului de stiinte sociale Dreptul reprezinta o tentativa de disciplinare a relatiilor sociale. Stiinta dreptului formuleaza principiile generale in baza carora dreptul stuctureaza un mecanism adecvat de influientare a comportamentului uman in functie de valorile sociale juridice acceptate . Stiinta dreptului studiaza norma juridica , contractul juridic , jurisprudenta (practica judiciara ) hotaririle judecatoresti emise de instante , si contextul social-politic in care au aparut toate aceste elemente .

4. Sistemul stiintei dreptului

Dreptul este studiat :

1. Din perspectiva globala : Teoria generala a dreptului 2. Din perspectiva istorica (ex. Istoria statului si dreptului romnesc) 3. Din perspectiva structurala (stiintele juridice de ramura ) Sistemul stiintei dreptului este format din TGD , stiintele juridice istorice , stiintele juridice de ramura , stiintele ajutatoare (participative) .
1

5. Stiintele juridice istorice Acestea studiaza istoria dreptului dintr-o anumita tara sau istoria dreptului in general . Studierea dreptului din punct de vedere istoric ne ajuta sa intelegem evolutia institutiilor juridice dea lungul timpului explicindune cauzele , ratiunea , pentru care acestea au ajuns a avea structura de astazi . Deasemenea pot fi evidentiate legile aparitiei dezvoltarii sau \ si disparitiei unor fenomene juridice in functie fie de legile dezvoltarii sociale , fie de bazinele de civilizatie juridica 6. Stiintele juridice de ramura Acestea studiaza fenomenele juridice particulare . Criteriul departajarii si organizarii fenomenelor juridice in ramuri de drept sunt in primul rind urmatoarele 2 : a) Obiectul reglementarii juridice (relatiile sociale reglementate) b) Metoda specifica de reglementare Organizarea dreptului pe ramuri de drept nu inseamna ca dreptul nu este un sistem unitar . Sistemul unitar de drept reprezinta totalitatea normelor juridice si a institutiilor juridice din cadrul dreptului dintr-un stat . Ramura de drept (Dreptul Constitutional , Dreptul Civil) reprezinta un grup de norme juridice ce interactioneaza care reglementeaza categorii de relatii sociale pe baza aceleiasi metode de reglementare si unor principii comune . 7. Stiintele ajutatoare (participative) Aceste stiinte sunt stiinte de sine statatoare nefiind create in mod special de drept pentru a explica fenomene juridice . Acestea sunt indispensabile cunoasterii unor fenomene juridice precum si unei aplicari a normei juridice (medicina legala , criminalistica , statistica , logica juridica) . 8. Locul si rolul TGD in sistemul stiintei dreptului Teoria Generala a Dreptului elaboreaza instrumentele esentiale prin care dreptul este gindit . Elaborarea acestor instrumente (concepte , categorii , principii) se realizeaza plecind de la datele furnizate de stiintele de ramura si de stiintele istorice . TGD cuprinde setul conceptual prin care stiinta dreptului explica realitatea juridica . TGD studiaza fenomenul juridic : 1. Din perspectiva filozofica incercind sa explice necesitatea si posibilitatea dreptului 2. Din perspectiva stiintifica incercand sa explice cauzele fenomenelor stiintifice si juridice Scopul TGD consta in amplificarea cunoasterii dreptului . Rezultatele obtinute de TGD nu sunt speculative tinind cont si de faptul ca dreptul este prin excelenta o stiinta deductiva . In consecinta TGD ofera instrumentele stiintifice necesare explicarii si cunoasterii dreptului .

Cursul 2

Metodele cercetarii stiintifice a fenomenului juridic (Metodologia juridica)

1. Consideratii generale privind metoda de cercetare In primul rind constatam ca daca natura opereaza spontan , gindirea actioneaza pe baza de metoda . Metoda este astfel un mijloc eficace al gindirii . In prezent cercetarea stiintifica are ca obiect un spatiu privilegiat anume cel al intilnirii stiintelor , motiv pentru care metodele de cercetare sunt imprumutate de la o stiinta la alta 2. Precizari terminologice Termenul de metoda , provine de la cuvintul grecesc methodos , care inseamna cale , drum sau mod de expunere . Metodologia este sistemul celor mai generale principii de investigatie deduse din sistemul celor mai generale legi obiective (stiinta despre metoda) . Orice metoda de cercetare trebuie sa fie determinata de obiectul cercetarii stiintifice . 3. Notiunea metodologiei juridice In anul 1967 in cadrul unui congres organizat la Belgrad s-a dezbatut problema metodologiei stiintei dreptului . Scopul acestui colocviu international fiind definirea metodelor traditional de cercetare si necesitatea identificarii unor noi metode de explicare si interpretare a realitatii juridice . Concluzia acestui colocviu a fost aceea ca potrivit dreptului foloseste atit metode traditionale adaptate noilor realitati sociale , cit si noi metode preluate de la alte stiinte si adaptate dreptului . Metodologia dreptului este considerata de o parte a doctrinei ca fiind stiinta despre stiinta dreptului , iar pe de o alta parte ea fiind filozofia dreptului . Metodologia juridica reprezinta un sistem de factori de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode , factor ce au ca obiect raporturile , legaturile si relatiile ce se stabilesc intre diferite metode in procesul cunoasterii fenomenului juridic . Factorii de relativa invarianta intr-un numar suficient de mare de metode reprezinta continutul metodologiei juridice , adica principiile , metodele sau puterile metodologice . Raport , relatie si legaturile ce se stabilesc intre diferite metode reprezinta obiectul metodologiei juridice , adica raporturile ce se stabilesc intre metode asadar nu metodele in sine . Valoarea unei metode de cercetare nu poate fi absolutizata fata de cea a altei metode 4. Metodele cercetarii stiintifice a dreptului a) Metoda logica Dreptul este o stiinta eminamente prin excelenta deductiva , ceea ce inseamna ca necesitatea argumentarii se prezinta in totdeauna ca o conditie SINE QUA NON (fara de care nu se poate) . Metoda logica reprezinta totalitatea de procedee si operatiuni metodologice si gnoseologice specifice prin care se creaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii raporturilor dintre
3

diferitele componente ale sistemului juridic . In activitatea de realizare a dreptului (realizarea dreptului presupune nu doar crearea acestuia ci si aplicarea dreptului ) , dreptul foloseste regulile generale ale logicii formale , reguli pe care le adapteaza propriilor cerinte , reguli pe care asadar nu le creeaza dreptul . Logica juridica are 2 sensuri : STRICTO SENSU (sensul strins ) logica juridica priveste logica normelor juridice si LATO SENSU (sensul larg) logica juridica priveste elementele constructive ale argumentarii juridice . Orice regula de conduita care este cuprinsa de o norma juridica reprezinta in mod neconditionat ceea ce se permite sau ceea ce trebie sa faca sau ceea ce nu trebuie sa faca sau ceea ce se recomanda sa faca un subiect de drept . Utilizare instrumentelor logice formale priveste atit constructia tehnica a dreptului , cit si valorile aparate de drept si scopurile urmarite de acestea . b) Metoda comparativa Comparatia este acea operatiune care urmareste constatarea unor elemente identice sau divergente la 2 fenomene . Compararea diverselor sisteme de drept a institutiilor juridice dea lungul timpului a permis in principiu evolutia si imbunatatirea acestora ( a sistemelor si institutiilor de drept ) . Regulile de aplicare a metodei comparative sunt urmatoarele : 1. Se compara numa ceea ce este comparabil (sistemele de drept pe care le supunem comparatiei trebuie sa apartina aceluiasi tip istoric de drept . Institutiile de drept comparate nu trebuie sa fie antagoniste . 2. Termenii supusi comparatiei trebuie sa fie considerati in conexiunile lor reale (adica in contextul social , politic si cultural in care au aparut ) . Cind folosesc metoda comparativa, trebuie sa tin cont de principiile de drept si de izvoarele dreptului . 3. Trebuie sa se tina cont nu doar de sensul initial al normei juridice , ci si de evolutia acestuia in timp La baza tuturor comparatiilor trebuie sa stea descoperirea unor elemente comune . Folosirea metodei comparative ajuta la construirea tipologiilor juridice , a clasificarii lor , precum si in procesul de legiferare . c) Metoda istorica Fiecare lege exprima necesitatile reale ale vietii dintr-o anumita perioada istorica . Evolutia istorica a dreptului urmareste evolutia generala a societatii umane si in special evolutia statului . Anumite institutii juridice traditionale (contractul) se pot transmite de la o etapa istorica la alta determinind aparitia asa numitelor reziduri traditionale . Deasemenea ideile juridice se pot propaga de la un popor la altul . Acest fenomen se numeste contaminare juridica . Istoria este un mod de explicare a evolutiei societatii umane , scop pentru care foloseste metoda inferentei (se stabilesc adevaruri individuale necunoscute , plecinduse de la adevaruri generale cunoscute ) . Observind evolutia in timp a diferitor institutii juridice , stiinta dreptului constata evolutia acestora le defineste si le stabileste functiile . TGD opereaza atunci cind foloseste metoda istorica in concepte precum : tip de drept sau bazin de civilizatie juridica . d) Metoda sociologica Realitatea juridica este o componenta a realitatii sociale . Astfel toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale , reciproca nefiind valabila . Sociologia va contribui la cercetarea stiintifica a
4

dreptului in special incepind cu inceputul sec. XX definindul ca un fapt social si aratind modul in care Dreptul influienteaza societatea . Cercetarea sociologica a dreptului scoate in evidenta 2 tipuri de fenomene : 1. Fenomene juridice primare care se confunda cu dreptul (ex. Activitatea legislativa , activitatea jurisprudentiala , activitatea administrativa ). 2. Fenomene juridice secundare (acele fenomene unde elementul juridic este mai putin evident ) (ex. Responsabilitatea ) Prin metode specifice sociologia juridica ajuta la : 1. 2. 3. 4. Cunoasterea legilor Pozitia subiectelor fata de reglementarile juridice Cercetarea cauzelor concrete de incalcare a dreptului Limita juridica a raportului dintre reglementarile juridice si cele extrajuridice

Cercetarea sociologica poate fi utila si legiuitorului nu doar atunci cind analizeaza cauzele ce impun anumite legi , ci si atunci cind evalueaza efectele produse de propriile creatii . Rezultatele unor cercetari sociologice sunt evidente in exemple precum : virsta de la care o persoana raspunde juridic sau definirea conceptului de fapta anti-sociala .

e) Metodele cantitative Dezvoltarea informaticii a evidentiat necesitatea de informatizare a dreptului , pentru astfel procesul legislativ , precum si procesul de aplicare a dreptului sa poata fi imbunatatit . Cercetarile de informatica juridica sunt orientate spre : 1. 2. 3. 4. Elaborarea si sistematizarea legislatiei Evidenta legislatiei Evidenta deciziilor de practica juridica Evidenta criminologica

Cursul 3

Conceptul Dreptului
Acceptiunile notiunii de drept Cuvintul drept , provine de la cuvintul lat. directus . 1. Prin drept pot sa inteleg stiinta dreptului , adica ansamblul de idei , notiuni , concepte si principii care explica dreptul si prin care dreptul poate fi gindit . 2. Dreptul este o tehnica si o arta. Dreptul este tehnica pentru ca normeaza activitatea umana si este o arta pentru ca reprezinta un ansamblu de mijloace pe care diversele autoritati ale statului sau cei care aplica dreptul le intrebuiteaza pentru a crea sau a aplica dreptul . Niciodata insa arta dreptului nu trebuie sa fie despartita de stiinta dreptului . 3. Dreptul este o necesitate si o libertate . Necesitatea dreptului rezulta chiar din scopurile statului , iar libertatea din scopurile fiintei umane . 4. Dreptul obiectiv este o premisa a existentei drepturilor si libertatilor fundamentale . Dreptul obiectiv reprezinta normele juridice create de un stat . 5. Dreptul este dreptul subiectiv reprezinta posibilitatea unui subiect de drept de asi valorifica interesele fata de toti . In aceasta acceptiune dreptul exprima conceptul de libertate . 6. Drepul pozitiv reprezinta totalitatea normelor juridice in vigoare intr-un stat . Dreptul pozitiv are urmatoarele trasaturi : a) Aplicabilitatea imediata si continua b) Obligativitatea c) Suscebilitatea de a fi adus la indeplinire prin forta de constringere a statului 7. Valoare morala , cind cuvintul drept este folosit ca adjectiv

Dimensiunea istorica a dreptului Fiind un produs al societatii dreptul este determinat de evolutia generala a societatii , dar si de trasaturile specifice fiecarei etape din evolutia unei societati . Pentru a afla raspunsul la dimensiunea istorica a dreptului trebuie raspuns la urmatoarele intrebari : 1. Dreptul este o creatie exclusiva a statului sau poate fi creat de orice grup social ? 2. Dreptul a aparut sau nu odata cu statul ? 3. Exista un drept natural anterior oricarei reguli de drept pozitiv ? Romanii afirmau despre drept ca exista unde exista si societate . Deasemenea romanii credeau si invesnicirea dreptului . Scoala dreptului natural porneste de la conceptia lui Aristotel , potrivit careia omul este un ZOON POLITIKON (animal social) si in consecinta din instictul omului de
6

a trai in societate apare si nevoie crearii reformei juridice . Hugo Grotius preciza ca dreptul natural reprezinta totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru a satisface nevoia naturala a omului pentru viata sociala . Aceste principii erau urmatoarele : 1. 2. 3. 4. Respectarea a tot ce este a altuia Respectarea a angajmentelor Repararea pagubelor pricinuite altora Pedeapsa echitabila

Reprezentantii scolii dreptului natural considerau aceste principii ca fiind bazele dreptului natural , iar dreptul natural ca fiind un drept vesnic natural al oricarui om si care ar trebui sa fie diferit de dreptul pozitiv dar ignorat de acesta . Ideile scolii dreptului naturale au fost reinviate in timpul revolutiei Franceze , dar si in sec. XX ( in special dupa al doilea Razboi Mondial ) . In consecinta prin drept nu poate fi inteleasa orice regula de conduita , pentru ca astfel nu ar mai exista nici o distinctie intre realitatea juridica si celelalte componente ale realitatii sociale . Asadar dreptul ar reprezenta nevoile unei colectivitati constituite in forma politica . Astfel daca la inceputurile societatii umane primele forme de organizare ( hoarda sau ceata ) sau datorat nevoii oamenilor de a se apropia pentru a supravetui descoperirea uneltelor au determinat aparitia primei forme de organizare a societatii umane . Ginta spre exemplu se caracteriza nu doar prin o diviziune naturala a muncii ci si prin domnia obiceiului (cel mai vechi izvor de drept). Organizarea gentilica presupunea ca puterea sa apartina tuturor , astfel ca nu exista nici forma de constringere . Aparitia statului si aparitia formei de constringere au facut posibila si aparitia dreptului ( Hegel ). Asadar orice comunitate umana pe scara evolutiei sale istorice va crea un sistem de norme pentru a se apara de arbitrar , pentru asi apara propria existenta . La inceput aceste norme erau de diferite naturi fiind dificil daca nu chiar imposibil a fi identificat doar caracterul lor juridic , cu atit mai mult , cu cit la inceput nu exista un organ , o autoritate din afara colectivitatii dar care sa exprime interesele colectivitatii si care sa asigure obligativitatea normelor . Cu timpul structurile de conducere ale societatii se desprind de restul colectivitatii incepind a lua hotariri fara a consulta restul populatiei , dar a le impune acestora . Si in acest mod se poate explica aparitia statului , stat care va stabili noi raporturi cu cetatenii sai .O parte din normele obicei vor fi preluate si adaptate noilor cerinte ale statului devenind norme juridice la acestea adauginduse normele noi create de stat . Asadar dreptul nu v-a inlatura celelalte norme morale pe deoparte , iar pe de alta parte dreptul se va desprinde din normele morale si normele obicei . In alta ordine de idei plecinduse de la ideea pluralismului juridic s-a considerat deoparte a doctrinei ca dreptul nu trebuie sa fie cautat doar la nivelu unui stat ci si in orice alt grup social , considerindu-se ca dreptul este un fenomen pluralist . Majoritatea doctrinei considera insa ca aparitia statului a determinat si aparitia fortei coercitive a acesteia ceea ce da statului dreptul de a crea si de a realiza norme juridice cu respectarea unor principii precum : echitatea , dreptatea , asigurarea progresului societatii si a drepturilor fundamentale ale individului . Din aceste considerente majoritatea doctrinei nu considera ca orice grup social poate crea drept , dar apreciaza ca dreptul poate fi creat de organizatii suprastatale . Primele legiuiri Dreptul apare in Orientul Antic , iar cea mai veche legiurile este Codul lui Hamurabi si a fost descoperit in anul 901 la Susa . Dateaza din anul 2000 i.e.n. si contine norme juridice , morale si religioase . O alta legiuire este Legile lui Manu ( un cod de legi edictate de Brahmani ) . Alta
7

legiuire este Codul lui Mu si este o prima legiurire care a fost descoperita in China . Pe continentul european una din ligiuiri este Legile lui Lycurg din Sparta si dateaza din sec. X-IX i.e.n. Alte legiuiri sunt Legile lui Dracon , Solon si Salica . Dimensiunea sociala a dreptului Stiintele sociale privesc societatea ca un sistem care evolueaza in permamenta , fiecare stiinta studiind un aspect al societatii umane . Realitatea juridica ca si celelalte componente ale realitatii sociale se afla in strinsa dependenta cu toate componentele realitatii sociale influientinduse reciproc . Realitatea juridica cuprinde urmatoarele 3 elemente : 1. Constiinta juridica 2. Dreptul 3. Ordinea de drept a) Constiinta juridica reprezinta acele nevoi ale societatii care se doresc a fi reglementate juridic si care in faza initiala trec prin constiinta legiuitorului . Constiinta juridica are un dublu rol : 1. Receptor , adica primeste , recepteaza nevoile societatii , le ordoneaza si le supune unui examen valoric . 2. Stavila , se interpune intre nevoile receptate so realitatea normativa .

Constiinta juridica apare ca o premisa a dreptului . Constiinta juridica are 2 componente : 1. Rationala , reprezentata de ideile juridice 2. Componenta psihica b) Dreptul are in acest context acceptiunea de ansamblu de reglementari si institutii juridice prin intermediul carora sunt exprimate nevoile societatii care se doresc a fi reglementate . c) Ordinea de drept include raporturile si situatiile juridice , iar desfasurarea acestora in conformitate cu legea contureaza insasi ordinea de drept Factorii de configurarea dreptului Studierea factorilor de configurare a dreptului este determinata de faptul ca omul participa la viata sociala iar activitatea acestuia este influientata de mediul natural . Factorii de configurare a dreptului influienteaza dreptul respectiv , progresul si evolutia acestuia . 1. Cadrul natural Acesta influienteaza dreptul prin : mediul geografic , factori biologici , factorii fiziologici , factorii demografici . Mediul geografic influienteaza in primult rind viata economica care va influienta viata sociala fiind astfel influientata si viata juridica . Rolul nici unuia dintre acesti
8

factori nu trebuie sa fie exagerata , spre exemplu : exagerarea rolului factorilor biologici si demografici a determinat aparitia unor masuri de natura rasista . Factorii biologici pot sa aiba un rol penetic atunci cind spre exemplu se stabileste regimul juridic al unor produse sau cind se adopta masuri de protectie a mediului inconjurator . Cit priveste factorii demografici , statele pot lua masuri prin care fie sa sporeasca nr. populatiei , fie sa diminueze nr. acestuia . Deasemenea avind in vedere si cadrul natural , legiuitorul stabileste regimul juridic aplicabil bunurilor . Evenimentele naturale care nu depind de vointa omului pot determina aparitia , modificarea sau stingerea unui raport juridic . Pentru ca factorii naturali sa aiba si consecinte juridice este necesar ca efectele acestora sa fie corelate cu interes social . 2. Cadrul social politic Acesta contribuie la configurarea dreptului tocmai pentru ca realitatea juridica este o componenta a realitatii sociale . Prin mai multe componente ale sale (cea politica , cea ideologica, cea culturala) acest factor poate contribui la configurarea dreptului . Politica , un element al acestui factor , a incercat chiar sa-si subordoneze dreptul , insa politica ar trebui sa stabileasca scopurile guvernarii , iar dreptul mijloacele guvernarii . Intr-o societate democratica, dreptul nu ar trebui sa se departeze de realitatea sociala . Economicul influienteaza si dreptul . Astfel , trecearea Romaniei la un tip economic centralizat, la o economie de tip capitalist , a dus la disparitia a unei ramuri de drept (dreptul economic) si la revigorarea dreptului comercial . Ideologia isi pune amprenta in general asupra modului in care este configurat dreptul , dar in special asupra modului in care dreptul recepteaza latura economica a realitatii sociale (Ideologia Marxista Rolul economicului este putin evident) . Structurile organizatorice ale societatii contribuie la configurarea dreptului fiind vorba atit despre structurile statale , cit si structurile sociale nestatale : a) Grupurile de interese - structuri care pe baza uneia sau mai multor aptitudini comune transmit anumite scopuri celorlalte grupuri ale societatii in vederea stabilirii , mentinerii sau intensificarii formelor de comportament ce sunt implicate in aceste atitudini comune . Actioneaza pentru atingerea intereselor membrilor lor , isi fac publice cauzele , ajung chiar sa dezbata proiecte de legi . Grupurile de presiune spre deosebire de cele de interes isi fac foarte rar aparitia publica , iar desi prin propriile staute declara ca nu-si doresc puterea prin actiunile lor chiar asta urmaresc . De cele mai multe ori ajung sa influienteze viata politica . Gruparile de mai sus pot fi cu caracter obligatoriu (ex. Consiliul local) sau cu caracter voluntar (ex. Societatile comerciale ) . Mijloacele de actiune a acestor grupari sunt : propaganda , jocurile de influienta , actiunea directa (greva) . 3. Factorul uman Tocmai pentru ca dreptul reglementeaza comportamentul uman , e firesc ca si acesta sa influienteze la rindul sau dreptul . Orice individ ar trebui sa parcurga un proces de socializare , proces influientat si de drept . Dreptul priveste actiunile omului si nu gindurile acestuia . Reglementarea conduitei umane trebuie sa aiba in vedere primul rind cunoasterea cit mai bine posibil a comportamentului uman . Dimensiunea umana a dreptului trebuie sa aiba in vedere

inante de toate drepturile fundamentale ale omului , iar evolutia actuala a acestor drepturi impune internationalizarea acestei dimensiuni umane .

4. Factorul international si comunitar Acest factor influienteaza dreptul romanesc tocmai pentru ca Romania este membra a organismelor internationale (ONU) , iar din 2007 este membra a Uniunii Europene .

10

Cursul 4

Esenta , continutul si forma dreptului

1. Esenta dreptului Presupune patrunderea in interiorul acestuia si descoperirea calitatii dreptului . Aceasta calitate este calitatea juridica a vointei si a interesului . Aceasta calitate determina aparitia normelor juridice si asigurarea unui echilibru in relatiile inter-umane . Indiferent de cum evolueaza un sistem de drept dealungul timpului , intotdeauna aceasta calitate a dreptului va ramane neschimbata . Rolul vointei are o dubla semnificatie : a) Vointa generala care este determinata de majoritatea vointelor individuale si care va incerca in permamenta sa se oficializeze b) Vointa individuala care se manifesta in momentul aplicarii dreptului (cind inchei un contract ) Vointa generala care vizeaza esenta dreptului este cea care incearca sa se situieze deasupra vointelor individuale . Vointa generala exprima vointa si interesele generale ale gruparilor si ale structurilor sociale dintrun stat . Vointa juridica este parte componenta a constiintei juridica . Prin intermediul acestei vointei incercind a se stabili un etalon . Aceasta vointa deosebeste dreptul de celelalte componente ale realitatii sociale . Vointa juridica fiind prezenta in toate normele juridice . Vointa juridica trebuie sa fie in concordanta cu interesele fundamentale ale societatii .

2. Continutul dreptului Continutul reprezinta ansamblul elementelor , laturilor si conexiunilor care dau expresie concreta , vointelor si intereselor sociale ce se doresc a fi garantate la nivelul statului . Continutul dreptului implica esenta acestuia dar nu se reduce la aceasta fiind chiar mai stufos decit esenta dreptului . Desi sub aspectul continutului , legislatiile statelor difera de la o etapa istorica , esenta si istoria dreptului ramin aceleasi . Latura dominanta a continutului dreptului este sistemul normelor juridice . Dreptul are ca principal rol normarea activitatii umane , normele juridice fiind in acelasi timp premise , conditii sineqvanon ale ordinii sociale precum si intrumentele de control social . Dreptul nu are mai multe continuturi , ci un singur continut cu mai multe laturi . Cea mai importanta latura a continutului dreptului este cea normativa .

3. Forma dreptului Reprezinta modul de extereorizare a continutului dreptului . In consecinta dreptul are o forma interna reprezentata de sistemul dreptului (gruparea normelor juridice pe institutii si ramuri de drept ) .
11

a) Din punct de vedere a modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului , forma externa se traduce prin izvoarele dreptului . b) Din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a dreptului (codificarea si incorporarea ) . c) Din punctul de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in actele autoritatilor si institutiilor de stat (legi) .

Tipologia dreptului

O prima clasificare a tipurilor de drept Poirier se poate face in functie de evolutia istorica a societatii (drept sclavagist , drept feudal , drept burghez , drept socialist ) . Aceasta clasificare nu exclude existenta unor subsisteme care sa existe in acelasi timp in spatiu istoric . Cea dea 2 clasificare facuta de Rene David , are in vedere apartenenta dreptului la un bazin de civilizatie . Rene David , creaza in functie de acest criteriu , familiile de drept : familia romano-germanica , familia anglo-saxona , familia dreptului socialist , familia dreptului musulman , hindus , chinez si japonez , familia dreptului africii negre si al madagascarului . Diferentele dintre aceste sisteme sunt de natura ideologica juridica . Familia romano-germanica receptioneaza dreptul roman , apare in sec. al XII . Preluarea institutiilor de drept roman se face prin intermediul glosatorilor si a post-glosatorilor . Se clasifica in : a) Sistemul ce cunoaste o mai puternica influienta Franceza ( are ca model Codul Civil Francez de la 1804 . Exista in statele precum : Franta , Belgia , Portugalia , Spania , Venezuela , Romania ). Preia institutii de drept canonic (casatoria si piliatia , precum si unele din dreptul obisnuielnic ) b) Sistemul germano-elvetiano-italiano . Are la baza Codul Civil German de la 1900 . Exista in state precum : Italia , Elvetia , Germania , Rusia , Grecia , Brazilia . c) Sistemul tarilor nordice imbina elemente de traditie romana cu influiente germane , dar si din familia de drept anglo-saxona . Familia anglo-saxona exista in Marea Britanie , Australia , Noua Zeelanda , SUA , India . Exista 3 ramuri principale : Common Law , Equity (reguli pronuntate de instantele judecatoresti anterior unificarii jurisdictiei engleze ) , Statutary Law (acte normative) . Familia dreptului musulman este o continuare a primelor legislatii sumero-arkadiene si greco-romane din zona Mahreb , Masrek . Initial a fost integrata aceasta familie doctrinei religioase a Islamului. Astazi se observa o tendinta de modernizare de laicizare a acestui drept . Se caracterizeaza prin staticitate si stabilitate . Familia dreptului comunitar contureaza o ordine juridica noua , cea a Uniunii Europene . Tratatul de la Maastrich 1992 , a determinat noi dimensiuni a dreptului comunitar . Prin acest tratat UE si-a propus sa aduca intrun cadru unitar si supra national elemente ale suveranitatii de stat precum moneda nationala , siguranta interna , justitia , politica externa si de aparare . Pentru a putea vorbi despre o noua tipologie de drept dreptul comunitar trebuie sa aiba o vointa
12

autonoma care este mai presus de vointa fiecariui stat membru si care nu reprezinta suma vointelor individuale ale fiecarui stat membru .

Definitia dreptului Dreptul reprezinta ansamblul normelor asigurate si garantate de stat , care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate intrun climat specific , manifestari coexistentei libertatilor , apararii drepturilor esentiale ale omului si statornicirii spiritului de dreptate .

13

Cursul 5

Dreptul si statul
Statul este principala institutie politica a societatii . A aparut acum aproximativ 6000 de ani in orientul antic si reprezinta pina in prezent mijlocul conducerii unei societati , precum si modul de organizare al acestuia . Aparitia statului este determinata de modificarile din cadrul societatilor primitive , cind formele de organizare cunoscute de acestea nu mai corespundeau necesitatilor societatii . Aparitia statului ca forma de organizare politico-statala presupune implicit si aparitia fortei de constringere a statului . Statul este scopul oricarei societati umane . Termenul de stat are origine moderna ceea ce nu inseamna ca romanii si grecii nu au cunoscut forma de organizare a statului . Continutul si scopul statului Cele 3 elemente ale statului sunt urmatoarele : 1. Teritoriul in functie de acesta , statul isi dimensioneaza suveranitatea , isi structureaza aparatul de stat si isi stabileste raporturile cu proprii cetateni . 2. Populatia in functie de aceasta stutul stabileste reguli cu privire la cetateni . 3. Forta publica (puterea de stat , forta coercitiva , suveranitatea ) Scopul statului este reprezentat de apararea interesului general al membrilor sai .

Puterea de stat Acesta este o forma istoriceste determinata si variabila de autoritate . Orice societate , inclusiv societatea primitiva isi fixeaza un sistem de valori pe care il impune ca obligatoriu membrilor sai. Puterea de stat se diferentiaza de alta forma de autoritate prin urmatoarele trasaturi : 1. 2. 3. 4. Are caracter politic Are o sfera generala de aplicabilitate Are un aparat specializat Este suveran

Suveranitatea reprezinta dreptul statului de a conduce pe plan intern societatea , iar pe plan extern de a stabili relatii cu alte state . Suveranitatea are 2 laturi : Cea interna in virtutea careia sunt adoptate norme juridice cu carater general obligatoriu , sint puse in aplicare aceste norme , se organizeaza cadrul de desfasurare al activitatilor umane , precum si institutiile statului si care se numeste suprematie . Latura externa este cea in baza careia statul isi organizeaza raporturile celorlalte state , organizatiile internationale (ONU) si regionale ( UE) cu respectarea drepturilor suverane ale acestora , precum si a principiilor dreptului international public , care se numeste independenta statului

14

Exercitarea puterii de stat Puterea statului emana de la popor fiind exercitata direct sau indirect de catre popor . De regula in ziua de azi exercitarea puterii este incredintata statului insa pentru a evita dictatura acestuia organizarea exercitarii puterii se face in temeiul teoriei separatiei si echilibrului puterii in stat . Desi aceasta teorie isi are originea in antichitate , primul care identifica 3 forme diferite de guvernamint , urmare aplicarei acestei teorii fiind Aristotel (teoria va fi fundamentata in sec. al XVIII-lea de Montesquer in lucrarea Spiritul legilor . Montesquer identifica 3 puteri : puterea legislativa , puterea executiva si puterea judecatoreasca . Fiecare avind propriile atributii , fiecare fiind independenta , Montesquer precizeaza ca fiecare dintre aceste puteri trebuie sa se autolimiteze astfel incit sa fie evitat apusul de putere , motiv pentru care nici nu pot apartine uneia si aceleiasi persoane . Aceasta teorie a ajuns astazi fundamentul oricarei Constitutii dintrun stat democratic , accentul fiind pus nu atit pe separarea puterilor cit pe echilibrul dintre acestea , echilibrul transpus prin colaborare si control reciproc . Prin intermediul dreptului fiecarei puteri ii este creionat cadrul legal de functionare si de colaborare cu celelalte puteri . Institutiile (organele sau autoritatile) statului Pentru asi realiza functiile statul isi organizeaza un sistem de organe care sunt expresie a fiecarei puteri . Organizarea , functionarea si competentele acestor organe sunt stabilite din Constitutie si legi . Toate aceste organe formeaza aparatul de stat . Organul de stat poate fi definit ca fiind o parte componenta a aparatului de stat investita cu competenta si putere , iar cei ce o compun sunt investiti cu o calitate speciale (deputati) . Organele de stat in functie de teoria separatiei puterii in stat se clasifica in : Organe legislative ( Parlamentul) Organe executive ( Guvern, Presedintele) Organele judecatoresti ( Autoritatea judecatoreasca : Instantele de judecata , parchetele de pe linga instantele de judecata si Consiliul superior al magistraturii ) .

Actele organelor din aparatul de stat pot fi realizate in caz de nevoie prin forta de constringere a statului . Competenta acestor organe poate fi materiala , teritoriala , personala .

Forma statului Forma statului reprezinta modul de organizare a continutului puterii . Structura interna si externa a acestui continut . Componentele formei de stat sunt urmatoarele :

1. Forma de guvernamint reprezinta modul de constituire a organelor centrale ale statului , exercitarea puterii prin intermediu acestor organe si impartirea competentei intre aceste organe . Forma de guvernamint cunoaste in prezent 2 aspecte :

15

a) Monarhia - In principiu in prezent putem vorbi doar de monarhii constitutionale. b) Republica Acestea pot fi in principiu parlamentare si prezidentiale

2. Structura de stat presupune impartirea interna a statului in unitati administrativ teritoriale sau in parti politice autonome si raporturile dintre acestea . Din punct de vedere al structurii de stat statele pot fi : unitare (simple) si state federative (compuse) 3. Regimul politic reprezinta ansambul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii aceste avind cea mai mare relevante intre raporturile dintre stat si individ . O clasificare a regimurilor politice poate fi facuta in regimurile politice democratice si regimurile politice autocratice .

16

Cursul 6

Izvoarele dreptului

Notiunea de izvor de drept are 2 acceptiuni : izvor de drept in sens material si izvor de drept in sens forma . Izvoarele materiale ale dreptului sunt acele daturi , anume acele realitati exterioare care determina activitatea legiuitorului sau care dau nastere regululilor izvorite din necesitatile practice . Izvoarele materiale ale dreptului sunt acele surse ce apartin celorlalte componente ale realitatii sociale precum factorii de configurare a dreptului , dreptul natural , ratiunea umana , constiinta juridica . Izvoarele formale ale dreptului reprezinta modalitatea prin care continutul normei de drept devine regula de conduita si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Izvoarele formale ale dreptului reprezinta forma in care sunt exprimate regulile de conduita . Izvoarele formale ale dreptului 1. Obiceiul juridic (cutuma) Este cel mai vechi izvor de drept , ce a exprimat acele necesitati ale comunitatii primitive pe care aceasta a simtit nevoia a le conserva . Dreptul v-a prelua o parte dintre aceste obiceiuri si le va adapta propriilor sale cerinte . Mecanismul trecerii unui obicei in sistemul izvoarelor dreptului cunoaste 2 momente : a) Statul sanctioneaza un obicei incorporindu-l intr-o norma juridica oficiala b) Obiceiul este invocat de parti in fata judecatorului care in valideaza si il transfoma in regula juridica . Obiceiul juridic reprezinta cea mai rudimentara forma a dreptului . Obiceiul se intemeiaza pe cazuri concrete invocate ulterior ca precedente . Astazi este posibil in general ca printr-o lege legiuitorul sa inlature un obicei . In orice situatie obiceiul care contine o regula contrara ordinii publice si moravurilor nu are recunoscuta calitatea de izvor de drept . In perioada antica obiceiul si normele juridice scrise coexista nefacinduse o diferentiere clara intre acestea . In evul mediu obiceiul e considerat mai important ca izvor de drept decit legea scrisa pentru ca in perioada moderna in cadrul familiei romano-germanice rolul obiceiului sa fie unul scazut in detrimentul legii scrise . Cu toate acestea obiceiul ocupa un loc important in dreptul international public . Daca in dreptul civil romanesc obiceiul este recunoscut ca izvor de drept , in limitele constitutionale (art. 44) , dreptul penal exclude categoric obiceiul ca izvor de drept . 2. Doctrina Doctrina cuprinde analizele , investigatiile si interpretarile date fenomenului juridic de cei de specialitate . In prezent , doctrina nu mai prezinta izvor de drept , rolul acesteia fiind unul teoretic explicabil .

17

3. Practicarea judiciara si precedentul judiciar Practica judiciara sau jurisprudenta este alcatuita din totalitatea hotaririlor judecatoresti pronuntate de instantele de judecata de toate gradele . Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si a aplica legea la cazuri concrete . Activitatea judecatoreasca este guvernata de 2 principii : a) Judecatorul pronunta solutii doar pentru cauza in speta si nu are dreptul sa stabileasca reguli generale . b) Un judecator nu este legat de o hotarire judecatoreasca pronuntata intr-o cauza similara de un alt judecator . In consecinta in principiu in dreptul romano-germanic jurisprudenta nu are rol creator , asadar nu are rol de izvor de drept . Precedentul judiciar este considerat alaturi de practica judiciara ca fiind izvoare de drept in dreptul anglo-saxon . Cu toate acestea in dreptul romanesc exista 2 siuatii in care se apreciaza de majoritatea specialistilor in drept ca precedentul are rol creator , putind fi considerat izvor de drept . Cele 2 situatii sunt : 1. Deciziile pronuntate de inalta Curte de Cazatie si Justitie in cazul promovarii recursului in interesul legii . Acest recurs este reglementat in materie civila , penala , etc. Se ajunge la promovarea acestei cai extraordinare de atac atunci cind diferite instante de judecata ofera o solutionare diferita chestiunilor de drept . Solutiile pronuntate de sectiile unite ale Inaltei Curti de Cazatie si Justitie sunt obligatorii de la momentul publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei pentru instantele de judecata . In pronuntarea acestei decizii , Inalta Curte de Cazatie si Justitie isi exercita rolul de fixare a jurisprudentei si de interpretare unitara si uniforma a legii . 2. Deciziile Curtii Constitutionale . Spre deosebire de dreptul romano-germanic in dreptul anglo-saxon judecatorul este si un creator de norme jurisprudenta fiind asadar principalul izvor de drept

4. Actul normativ Actul normativ este cel mai principal izvor de drept in sistemul romano-germanic fiind creat de organele de autoriti publice investite cu competenta normativa de a crea norme juridice . Actul normativ cuprinde norme juridice generale si obligatorii al carui scop poate fi realizat la nevoie prin forta de constringere a statului . Prin intermediul actului normativ se ofera securitate si stabilitate circuitului juridic . Sistemul actelor normative este format din legi ca acte juridice ale Parlamentului , ordonante simple sau de urgenta ale Guvernului , hotariri de Guvern , regulamente si hotariri ale Parlamentului , instructiuni si ordine ale ministerelor sau ale Ministrilor , hotariri ale Consiliilor Locale si Judetene , ordine de Prefect , dispozitii ale Primarului , decrete ale Presedintelui Romaniei . Cu exceptia legii si in principiu a ordonantelor de guvern toate celelalte acte normative sunt elaborate in vederea executarii legilor. Legea ca act juridic al Parlamentului este cel mai important act normativ din sistemul Romanesc, are o procedura aparte de elaborare , are intodeauna caracter normativ si are competenta legala , primara si originara .
18

5. Contractul normativ Acest contract este un izvor de drept pentru ca are un caracter generic , nefiind un act juridic prin care se stabilesc dreptul si obligatii pentru subiecte determinate astfel precum prevede codul civil . Astfel de contracte normative au existat inca din perioada feudala cind se stabileau raporturile dintre diferite stari sociale si monarh . Astazi gasim contracte normative in :

a) Dreptul constitutional . Un astfel de contract exista in statele federative . b) Dreptul muncii si securitatii sociale (ex. Contractele colective de munca) c) Dreptul International Public (ex. Tratate)

19

Cursul 7

Raportul juridic Comportarea subiectelor de drept este prescrisa de normele juridice si se realizeaza sub forma stabilirii si indeplinirii anumitor drepturi subiective si a obiectelor corespunzatoare acestora; doar aceste raporturi capata character de raport juridic.Raporturile juridice pot fi diferite ca raporturi sociale care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare si in care subiectele apar ca titular de drepturi si obligatii juridice reciproce si a caror realizare este garantata prin forta coercitiva a statului. Trasaturile raportului juridic a) raport social fiind stabilit intre oameni care se manifesta fie ca indivizi (persoane fizice), fie organizati in anumite forme (persoane juridice) Desi in doctrina se apreciaza ca raporturile juridice ar putea fi stabilite si intre oameni si lucruri, majoritatea doctrinei considera ca a admite existent unui astfel de raport juridic ar insemna a admite ca legea poate reglementa conduit lucrurilor.Asadar, destinatarii normelor juridice nu pot fi decat oamenii, aceste norme nu pot reglementa decat conduit oamenilor chiar si atunci cand o astfel de conduit se refera la lucruri. b) au caracter volitional Prin acest caracter se intelege faptul ca raportul juridic este reglementat de norme juridice care exprima vointa legiuitorului. Exista si raporturi juridice, mai ales in dreptul privat (dr. civil si comercial), in care aspectul volitional este evidentiat si de faptul ca aceste raporturi juridice se nasc din acte juridice. In asemenea acte juridice se manifesta si vointa partilor raportului juridice in limitele normei juridice care exprima vointa legiuitorului si pe care o dubleaza.In aceste situatii vorbim despre caracterul dublu volitional al raportului juridic pentru ca vorbim, pe de-o parte, de vointa legiuitorului exprimata de norma juridica si, pe de alta parte, de vointa partilor exprimata prin actul juridic. c) raporturile juridice cunosc o mare diversitate

Premisele raportului juridic Pentru a se crea raportul juridic trebuie sa fie intrunite concomitent mai multe conditii care pot fi identificate ca fiind premise generale (norme juridice preexistente si subiectele raportului juridic) si premisele concrete (fapte juridice). Existenta concomitenta a acestor premise da nastere raporturilor juridice, unor drepturi si obligatii corelative ale subiectilor de drept si obligatii ce formeaza continutul raportului juridic.Raporturile juridice se nasc ca urmare fie a indeplinirii prescriptiei prevazute de .............. fie ca urmare a neindeplinirii conduitei prescrise. Structura raportului juridic Un raport juridic cuprinde 3 elemente ce trebuie intrunite, lipsa oricarui dintre acestea afectand existenta raportului juridic: subiectii sau partile raportului juridic continutul raportului juridic (drept sub. si ob. corelative) obiectul raportului juridic (actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect de drept e obligat a le savarsi sau, dupa caz, e obligat a se abtine de a le savarsi)

20

Subiectele raportului juridic Sunt numai oamenii luati ca indivizi sau organizati indiferent de forma de asociere, orice fiinta umana fiind subiect de drept conduita umana fiind unicul obiect al rapotului juridic. Calitatea de subiect de drept este o categorie social-istorica determinata de tipul istoric al statului si dreptului.Calitatea de subiect de drept este conditionata de recunoasterea capacitatii juridice. Capacitatea juridica reprezinta acea aptitudine generala si abstracta a persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul unui raport juridic.Capacitatea juridica este determinata sau recunoscuta de stat prin acte normative si poate fi diferita de la o ramura de drept la alta. Capacitatea juridica este unica si presupune atat posibilitatea de a fi titular de drept cat si facultatea de a e exercita.De la acest principiu exista o singura exceptie cu privire la capacitatea juridica in dreptul civil unde capacitatea juridica a unei persoane fiziice este divizata in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitatea juridica: cap. generala -> reprez. posibilitatea de a avea drepturi si obligatii pe care le au dupa caz toti cetatenii, resectiv persoanele fizice cap. speciala -> atunci cand vorbim de posibilitatea de a avea drepturi si obligatii, posibilitatea doar a unei categorii de subiecte de drept

Capacitatea juridica civila este reglementata de dispozitiile decretului 51/1954 si cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii: inceputul acestei capacitati coincide de regula cu momentul nasterii persoanei exceptia de la acesta regula prevede ca inceputul capacitatii de folosinta coincide cu data conceptiei copilului, dar numai pentru drepturi si numai cu conditia ca copilul respectiv sa se nasca viu nicio persoana nu poate fi lipsita de capacitate de flosinta precum si nicio persoana fizica nu poate renunta in totalitate sau in parte la propria capacitate de folosinta continutul capacitatii de folosinta a persoanelor fizice se exprima prin obiectul acesteia de a avea drepturi si obligatii recunoscute de legislatia in vigoare incetarea capacitatii de folosinta se produce in momentul in care persoana fizica a decedat

Capacitatea de exercitiu reprezinta aptitudinea de a dobandi si a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii, fiind legata de posibilitatea persoanei fizice de a-si reprezenta consecintele propriilor manifestari de vointa in scopul producerii de efecte juridice (conditia de existenta: discernamantul)

21

Cursul 8

Raportul juridic

Comportarea subiectelor de drept este prescrisa de normele juridice si se realizeaza sub forma stabilirii si indeplinirii anumitor drepturi subiective si a obligatiilor corespunzatoare acestora. Doar aceste raporturi capata caracterul de raporturi juridice. Raporturile juridice pot fi definite ca raporturi sociale care se formeaza pe baza normelor juridice individuale si in care subiectele apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice reciproce si a caror realizare este garantata prin forta coercitiva a statului.

Trasaturile raportului juridic: 1. Este un raport social, fiind stabilit intre oameni, care se manifesta fie ca indivizi (persoane fizice) fie organizat in anumite forme (persoane juridice). Desi in doctrina se apreciaza ca raporturi juridice ar putea fi stabilite si intre oameni si lucruri, majoritatea doctrine considera ca a admite existent unui astefel de raport juridic ar insemna admiteri ca legea poate reglementa conduit lucrurilor. Asadar, destinatarii normelor juridice nu pot fi decat oamenii. Aceste norme, nu pot reglementa decat conduit oamenilor chiar si atunci cand o astfel de conduita se refera la lucruri. 2. Are un caracter volitional. Prin acest caracter se intelege faptul ca raportul juridic este reglementat de norme juridice care exprima dorinta legiuitorului. Exista si raporturi juridice, mai ales in dreptul privat in care aspectul volitional este evidentiat si de faptul ca acele raporturi juridice se nasc din acte juridice. In asemenea acte juridice se manifesta si vointa partilor raportului juridic in limitele normei juridice care exprima vointa legiuitorului sip e care o dubleaza. In aceste situatii, vorbim despre caracterul dublu volitional al raportului juridic. Pentru ca vorbim pe de o parte de vointa legiuitorului exprimata in norma juridica si pe de alta parte de vointa partilor exprimata prin actul juridic. 3. Raporturile juridice cunosc o mare diversitate.

Premisele raportului juridic Pentru a se crea raporturi juridice trebuie sa fie intrunite concomitent mai multe conditii care pot fi identificate ca fiind premise generale, anume: normele juridice preexistent si subiectele raportului juridic si premisele concrete, anume: faptee juridice. Existent concomitenta a acestor premise, da nastere raporturilor juridice, anume unor drepturi si obligatii correlative ale subiectelor de drept, drepturi si obligatii ce formeaza continutul raportului juridic.Raporturile juridice se nasc urmare fie a indeplinirii prescriptiei prevazute de dispozitia normei juridice , fie ca urmare a neindeplinirii conduitei prescrise.

22

Structura raporturilor juridice Un raport juridic cuprinde trei elemente ce trebuie intrunite cumulativ, lipsa oricaruia dintre acestea afectand existent raportului juridic. Si anume: subiectele sau partile raportului juridic. Continutul raportului juridic (drepturile subiective si obligatiile correlative), obiectul raportului juridic (actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect de drept e obligat a le savarsi, sau dupa caz, e obligat a se abtine de a le savarsi.

Subiectele raportului juridic Subiectele unui raport juridic sunt numai oamenii luati ca indivizi sau organizati in diferite forme de asociere. Orice fiinta umana fiind subiect de drept, conduit umana fiind unicul obiect al reglementarilor juridice. Calitatea de subiect de drept este o categorie social istorica determinata de tipul istoric al statului si dreptului. Calitatea de subiect al raporturilor juridice este conditionata de recunoasterea capacitatii juridice. Capacitatea juridical reprezinta acea aptitudine generala si abstracta a personae de a avea drepturi si obligatii in cadrul unui raport juridic. Capacitatea juridical este determinate sau recunoscuta de stat prin acte normative si poate fi diferita de la o ramura de drept la alta. Capacitatea juridical este unica si presupune atat posibilitatea de a fi titular de drepturi si obligatii cat si facultatea de a le exercita. De la acest principiu exista o singura exceptie cu privire la capacitatea juridical in dreptul civil, unde capacitatea juridica a persoanei fizice este divizata in capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu. Capacitatea juridica este de doua feluri: capacitate generala, care reprezinta posibilitatea de a avea drepturi si obligatii pe care le au dupa caz toti cetatenii (persoanele fizice). Poate fi speciala atunci cand vorbim de posibilitatea de a avea drepturi si obligatii, posibilitate doar a unei categorii de subiecte de drept. Capaciatea juridica civila este reglementata de dispozitiile decretului nr 51/1954 si cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Capacitatea de folosinta reprezinta aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii. Inceputul capacitatii de folosinta coincide de regula cu momentul nasterii persoanei. Exceptia de la aceasta regula prevede ca inceputul capacitatii de folosinta coincide cu data conceptiei copilului dar numai pentru drepturi si numai cu conditia ca si copilul respectiv sa se nasca viu. Nici o persoana nu poate fi lipsita de capacitatea de folosinta precum nicio persoana fizica nu poate renunta in tot sau in parte la propria-i capacitate de folosinta. Continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice se exprima prin aptitudinea acestuia de a avea drepturile si obligatiile recunoscute de legislatia in vigoare. Incetarea capacitatii de folosinta se produce in momentul in care persoana fizica a decedat. Capacitatea de exercitiu este aptitudinea de a dobandi si a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii, fiind legata de posibilitatile persoanei fizice de a-si reprezenta consecintele propriilor manifestari de vointa in scopul producerii de efecte juridice (fiind conditionata de existent discernamantului). Din acest motiv, chiar daca orice persoana fizica are capacitate de folosinta nu toate persoanele fizice au si capacitatea de exercitiu. Ca si capacitatea de folosinta, si capacitatea de exercitiu e intangibila si inalienabila. Inceputul capacitatii de exercitiu este legat de dobandirea unei anumite maturitati psiho-fizice pe care legea a stabilit-o pentru varsta de 18 ani. Persoana casatorita va dobandi capacitatea de exercitiu de la momentul casatoriei. Legea considera ca fiind personae lipsite total de capacitatea de exercitiu: minorii pana in 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca. Intre 14 si 18 ani, minorii au capacitatea deexercitiu restransa, acestia putand participa personal la incheierea tuturor actelor juridice civile dar cu incuviintarea prealabila a parintelui sau a tutorelui. Capacitatea de exercinta a persoanei fizice inceteaza fie la decesul acesteia fie la momentul la care este pusa sub interdictie persoana. In dreptul penal, minorul pana la 14 23

ani nu raspunde pentru faptele sale apreciindu-se ca nu are inca format pe deplin discernamantul. Intre 14 si 18 ani, minorul va raspunde penal, insa, intre 14 si 16 ani, pentru ca se presupune ca nu are discernamant, minorul va raspunde penal doar daca printr-o expertiza medico-legala-psihiatrica se dovedeste ca a avut discernamant. Intre 16 si 18 ani, discernamantul minorului se prezuma ca exista, acesta nu va raspunde penal decat daca printr-o expertiza medicolegala psihiatrica se va dovedi ca nu a avut discernamant. Persoana juridica este constituita dintr-un colectiv de oameni si reprezinta un subiect de drept distinct de oamenii care il formeaza. Conform prevederilor decretului nr 31/1954, conditiile de existent ale persoanei juridice (Elemente constitutive) sunt: 1. O organizare de sine statatoare (structura interna, organe de conducere etc), 2. Un patrimoniu propriu, 3. Un scop determinat in acord cu interesul public si care exprima ratiunea de a fi a persoanei juridice. Capacitatea de folosinta a persoanei juridice incepe din momentul in care aceasta dobandeste personalitatea juridica. Continutul capacitatii de folosinta a unei personae juridice este dat de scopul cu care este infiintata; iar incetarea capacitatii de folosinta se produce in momentul in care se desfiinteaza persoana juridica. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice se exercita prin organele sale de conducere, incepe din momentul in care acestea au fost desemnate, numite sau alese dupa caz si ia sfarsit in acelasi moment in care se sfarseste si capacitatea de folosinta. Legislatia recunoaste caracterul de persoana juridica cu conditia intrunirii celor trei elemente constitutive autoritatilor institutiilor administratiei publice si locale.

Determinarea sau individualizarea subiectelor raportului juridic Determinarea concreta a subiectelor raportului juridic variaza in functie de caracterul raporturilor juridice. Astfel, in marea majoritate a raporturilor juridice, subiectele sunt determinate in mod concret si individual. Indiferent ca este vorba de titularii drepturilor sau de cei a obligatiilor. Exista insa, si raporturi juridice in care unul sau unele dintre subiecte este/sunt nedeterminat/e in momentul stabilirii raportului juridic, urmand a fi stabilit ulterior, cand se naste un nou raport juridic cu ambii subiecti determinati. Ex: drepturile absolute(dreptul civil), cel care apare in raporturile juridice penale de conformare. Schimbarea subiectelor raportului juridic nu este admisibila in principiu. Spre exemplu, in dreptul penal, in cadrul unui raport juridic de conflict, cel care a savarsit infractiunea fiind subiect strict determinat, nu poate fi niciodata schimbat.

Continutul raportului juridic Acest continut presupune totalitatea drepturilor subiective si a obligatiilor corelative ale partilor unui raport juridic. Din punct de vedere al continutului, raporturile jurdice pot fi simple atunci cand dreptul subiectiv apartine unei parti iar obligatia corelativa unei alte parti, si compexe, atunci cand fiecare dintre parti are si drepturi sau si obligatii. Continutul raportului juridic are doua elemente: 1. Dreptul subiectiv care reprezinta posibilitatea sau facultatea subiectului raportului juridic de a avea o anumita conduit sau de a pretinde celuilalt subiect o anumita conduita iar in caz de nevoie de a recurge la forta coercitiva a statului pentru asigurarea dreptului sau. In functie de gradul de opozabilitate, drepturile subiective se impart in drepturi absolute si drepturi relative. Dreptul absolut este un drept subiectiv in temeiul caruia titularul sau determinat are posibilitatea s ail exercite singur celalalte personae nedeterminate avand obligatia generala si negative de a nu face nimic de natura a-i aduce atingere. Sunt drepturi absolute drepturile reale si drepturile personal nepatrimoniale. Dreptul real este un drept patrimonial in virtutea caruia titularul sau poate sa isi exercite atributele asupra unui lucru determinat in mod direct, nemijlocit, fara interventia unei alte personae. Drepturile 24

personal nepatrimoniale sunt drepturile subiective cu continut neevaluabil in bani, strans legate de persoana care servesc la individualizarea acesteia in societate sau in familie. Drepturile absolute relative sunt acele drepturi in care titularul acestora determinat are posibilitatea de a pretinde celuilalt subiect de drept, de asemenea determinat, o anume conduita, respective: sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Ex: drepturile de creanta. In functie de natura continutului lor, drepturile subiective pot fi patrimoniale si personal-nepatrimoniale. 2. Dupa corelatia dintre ele . Obligatia corelativa reprezinta indatorirea celuilalt subiect dintr-un raport juridic de a avea o anumita conduita corespunzatoare conduitei titularului dreptului subiectiv, aceasta putand consta in a da, a face sau a nu face ceva si care la nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului. Drepturile subiective nu trebuie condundate cu capacitatea juridical. Aceasta din urma reprezentand premise pentru a putea devein un subiect de drept intr-un raport juridic pe cand dreptul subiectiv este chiar un drept al unui subiect dintr-un raport juridic.

Obiectul raportului juridic Drepturile subiective si obligatiile din continutul unui raport juridic urmaresc sa asigure o anumita conduit subiectelor pentru realizarea unui anume scop, obiectul raportuui juridic il reprezinta asadar actiunile sau inactiunile pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza concret sau le poate pretinde altora sip e care celalalt subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine a le savarsi. In unele raporturi juridice, conduit partilor se refera la anumite lucruri, acestea formand obiectul extern al raportului juridic si aparand doar in cazul raporturilor juridice patrimoniale. Acest lucru, este obiectul asupra caruia se rasfrange actiunea sau inactiunea subiectelor raportului juridic dar care nu intra in structura raportului juridic. Bunurile sunt acele valori economice care sunt utile pentru satisfacerea nevoilor material si spiritual ale omului si sunt susceptibile de insusirile sub forma drepturilor patrimoniale. Drepturile si obligatiile care au valoare economica si care apartin unei personae, formeaza in totalitatea lor patrimonial acelei persoane. Clasificarea bunurilor: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Bunuri mobile si imobile Bunuri determinate individual si generic determinate Bunuri fungibile si nefungibile Bunuri consumptibile si neconsumptibile Divizivile si indivizibile Principale si accesorii

Drepturile subiective sunt recunoscute prin insasi reglementarea lor prin norme juridice . Drepturile subiective sunt aparate fata de cei care le nesocotesc prin posibilitatile acordate titularilor acestor drepturi de a cere pe cale administrative sau prin actionarea in justitie interventia autoritatilor sau institutiilor publice. In anumite situatii, cu respectarea prevederilor art.53 din Constitutie, exercitiul unor drepturi poate fi restrains.

25

Cursul 9

Tehnica elaborarii actelor normative

Notiunea de tehnica juridica Pornind de la ideea potrivit careia , totul in drept este un construit la baza caruia exista un dat (datul reprezinta realitatea ce este necesar a fi reglementata juridic) . Trebuie sa facem o distinctie intre stiinta (prin intermediul careia mediul social ce este necesar a fi reglementat este investigat) si tehnica (aceasta ofera mijloacele necesare pentru a reglementa realitatea sociala ulterior analizei stiintifice) . In acest context tehnica juridica reprezinta ansamblul mijloacelor si procedeelor prin care necesitati din viata sociala sunt imbracate in haina juridica , acestea fiind astfel reglementate si juridic . Tehnica juridica implica urmatoarele momente : 1. Momentul receptarii de catre legiuitor a realitatii sociale 2. Aprecierea selectiva si elaborarea normei juridice (acest moment se numeste tehnica legislativa) 3. Momentul transpunerii in viata a normelor juridice (tehnica interpretarii si realizarii dreptului)

Tehnica legislativa Tehnica legislativa reprezinta ansamblu de metode si procedee , menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului dreptului . Legiferarea cunoaste 2 momente : 1. Constatarea relatiilor sociale ce necesita reglementare juridica 2. Identificarea esentei juridice ce va reglementa acea situatie Alegerea procedeelor tehnice de legiferare apartine legiuitorului fara a fi insa una arbitrara, existind principii care guverneaza tehnica legislativa , precum si prevederi consacrate prin legea generala in materie (Legea 24 din 2000) .

Principiile legiferarii 1. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normei juridice. Aparitia unor noi domenii ce trebuie sa fie reglementate determina o continua , permamenta si accentuata specializare , legiuitorul fiind obligat a se informa asupra tuturor aspectelor realitatii sociale . Procesul legislativ trebuie sa se bazeze pe o cercetare stiintifica profunda , dar si pe observarea corecta si atenta a nevoilor societatii . Fundamentarea stiintifica a activitatii de elaborare a normelor juridice ar trebui sa cuprinda descrierea situatii de fapt ce urmeaza a fi transformata in situatii de drept . 2. Analiza judecatii de valoare 3. Posibile efecte ale viitoarei reglementari 4. Costul social al viitoarei reglementari 5. Oportunitatea viitoarei reglementari . Pentru o corecta fundamentare stiintifica ar fi necesara apelarea la prognoze legislative care sa fie realizate de organele specializate (Consiliul legislativ).

26

Principiile asigurarii Rolul normei juridice este acela de a ordona raporturile sociale, de a garanta securitatea si siguranta juridica, de a preveni si solutiona posibilile si eventualele conflicte . Din acest motiv dreptul este deacord asi perfectiona in mod continuu si constant tehnica de reglementare , inclusiv tehnica de reglementare poate fi influientate prin difuziune (contaminare juridica) si prin traditie , atunci cind tehnica se imbunatateste fiind preluate elemente dintr-o alta societate respectiv din cadrul aceeasi societati . Principiul corelarii sistemului actelor normative Pentru ca de cele mai multe ori interpretarea dreptului si aplicarea acestuia presupune coroborarea mai multor norme juridice fie din acelasi act normativ , fie din acte normative diferite este necesar sa existe o concordanta intre diferite acte normative cu respectarea principiilor erarhiei actelor normative . Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace in elaborarea normativa In momentul crearii normelor juridice , legiuitorul trebuie sa tina cont intii de toate de faptul ca acestea se adreseaza de regula omului obisnuit , dar trebuie sa tinem cont si de faptul ca cei ce doresc sa incalce legea vor cauta sa exploateze intotdeauna deficientele si neclaritatile reglamentarii . Acest principiu impune respectarea a 3 cerinte : 1. Alegerea formei exterioare a reglementarii . In functie de aceasta alegere se stabileste forta juridica a reglementarii si implicit pozitia acesteia in raport cu celelalte reglementari . 2. Alegerea modalitatii reglementarii juridice . Legiuitorul va alege daca normele juridice vor fi dispozitive/imperative . 3. Alegerea procedeelor de conceptualizare si a limbajului normei , pentru ca norma juridica este abstracta , motiv pentru care se opereaza cu concepte , categorii si notiuni in functie de necesitatile vietii sociale , legiuitorul trebuie sa identifice corect conceptele , categoriile si notiunile cu care va lucra actul normativ, putind chiar modifica unele institutii juridice . Legiuitorul mai poate folosi o alta constructie a tehnicii juridice , anume fixiunile (un fapt este considerat ca existent sau ca stabilit desi nu a fost stabilit si nu exista in realitate). Consecintele pe care legea sau magistratul le trage un fapt cunoscut la un fapt necunoscut . Cit priveste stilul si limbajul folosit acesta trebuie sa se caracterizeze prin : 1. Claritate , precizie 2. Evitarea folosirii regeonalismelor a neologismelor si mai ales a cuvintelor neclare 3. Exprimare corecta si usor de inteles 4. Terminologie constanta si uniforma Partile constitutive ale actului normativ 1. Expunerea de motive si nota de fundamentare - se regaseste in actele normative importante fiind o scurta prezentare a actului normativ a conditiilor , a cauzelor ce au determinat aparitia acestuia si scopurile urmarite . 2. Titlul 3. Preambulul si formula introductiva . Preambulul este o punere in tema in legatura cu motivatia social politica ce ar determina aparitia actului normativ . Formula introductiva cuprinde temeiul constitutional si dupa caz temeiul legal al reglementarii . 4. Dispozitiile si principiile generale 5. Dispozitiile de continut 6. Dispozitiile finale si tranzitorii . Se solutioneaza aspecte date de aplicarea in timp si spatiu a actului normativ . 27

Elementele de structura ale actului normativ Elementul structural al oricarui act normativ este articolul . Ideal ar fi ca un articol sa se identifice cu o norma juridica , dar exista si situatii cind intr-un articol se regasesc mai multe norme juridice sau chiar cind un articol se intinde pe mai multe articole . Articolele se numeroteaza cu cifre arab , iar in actele normative mai importante in dreptul articolelor este trecuta o nota marginala care sintetizeaza continutul articolului . Articolul se subdivide in aliniate si paragrafe . Atunci cind intr-un act normativ sint introduse articole noi fara ca cele vechi sa fie scoase din vigoare cele noi vor fi notate in indici . Articolele se grupeaza in sectiuni . Mai multe sectiuni formeaza un capitol , iar mai multe capitole un titlu . Unele acte normative importante , precum unele coduri sunt organizate pe parti .

Tehnica sistematizarii actelor normative Pentru ca sistemul legislatiei cuprinde totalitatea actelor normative , sistematizarea acestora este necesara pentru o mai buna organizare a lor , pentru o mai buna cunoastere si aplicare . Exista 2 forme principale de sistematizare a actelor normative : 1. Incorporarea este o forma inferioara de sistematizare si priveste o simpla asezare a actelor normative in functie de diferite criterii . Prin incorporare nu se prelucreaza actele normative nefiind adusa nici o modificare a acestora . 2. Codificarea este forma superioara de sistematizare ce presupune cuprinderea intr-un cod a normelor juridice apartinind aceleiasi ramuri de drept . Codificarea este realizata doar de legiuitor , presupune prelucrarea actelor normative , indepartarea lacunelor legislative , a normelor perimate . Codificarea are forta juridica a unei legi , nefiind o lucrare pur formala . Raspunderea juridica Creiind norma juridica , legiuitorul este nevoit sa ia in considerare si posibilitatea incalcarii acesteia , asadar afectind ordinea de drept buna si normala desfasurare a relatiilor sociale , drepturile si interesele legitime ale celorlalti . Persoana care incalca norma de drept va trebui sa raspunda . Declansarea raspunderii si stabilirea formei acesteia apartin totdeauna unor organe specializate ale statului , temeiul si intinderea raspunderii , precum si competenta acestor organe fiind stabilit prin acte normative . Raspunderea deriva din sanctiunea pe care legiuitorul a prevazut-o in continutul normei . Raspunderea juridica nu se identifica cu sanctiunea fiind cadrul juridic de realizare pentru sanctiune . Raspunderea juridica reprezinta un complex de drepturi si obligatii conexe care in conformitate cu legea se nasc ca urmare a savirsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a fortei de constringere a statului prin aplicarea sanctiunilor juridice .

Formele raspunderii juridice Fiecare ramura de drept consacra propria raspundere juridica , caracterizata prin conditii specifice de forma . Exista insa citeva principii comune tuturor formelor de raspundere : legalitatea raspunderii , raspunderea in functie de forma de vinovatie , raspunderea este una personala , prezumtia de vinovatie

28

Conditiile raspunderii juridice

Acestea sunt in numar de 3 si trebuie intrunite comulativ pentru a putea fi angajata raspunderea juridica: 1. Conduita ilicita , adica acel comportament (actiune) prin care se nesocoteste o norma juridica . Caracterul ilicit al conduitei se stabileste doar in conformitate cu dispozitia normei juridice . Conduita ilicita prezinta intotdeauna pericol social , insa gradul de pericol distinge de intre formele de ilicit si implicit, de raspundere. 2. Vinovatia reprezina atitudinea psihica a celui ce comite o fapta ilicita fata de fapta sa si fata de consecintele sarvirsirii acesteia . Vinovatia presupune ca persoana actioneaza cu discernamint pentru ca atunci cind acesta nu exista , nu exista vinovatie si nu exista raspundere juridica . Cauze care inlatura raspunderea juridica sunt minoritatea , alienatia mintala , cazul fortuit , constringerea morala , starea de necesitate , legitima aparare . Vinovatia cunoaste 2 forme : intentia si culpa . Este intentie atunci cind persoana actioneaza deliberat , urmarind producerea efectelor faptelor sale , cunoscindule si asumindusi toate riscurile , dar este intentie atunci cind persoana actioneaza deliberat , cunoaste urmarile dar le priveste cu indiferenta . Culpa intervine atunci cind persoana nu prevede consecintele faptelor sale , desi putea si trebuia sa le prevada sau desi le-a prevazut a sperat ca acestea nu se vor produce .

3. Legatura cauzala este conditia obiectiva a raspunderii , in functie de care se stabileste clar ca actiunea subiectului este cauzat producerii faptei ilicite prin care s-a incalcat ordinea de drept . Legatura cauzala trebuie sa fie stabilita in mod concret de cel ce aplica legea .

29

Cursul 10

Funciile dreptului

Noiunea funciilor dreptului Funciile dreptului reprezinta direciile fundamentale ale mecanismului juridic la ndeplinirea crora particip ntregul sistem de drept , precum i organele, instituiile i autoritile publice abilitate cu atribuii n domeniul realizrii dreptului. Dreptul are ca principal funcie pe accea de creare a ordinii publice, funcie concretizat n rezolvarea conflictelor juridice dintre indivizi, indivizi i gupuri, dintre grupuri . Funciile dreptului reprezint att scopul ct i mijlocul prin care se atinge acest scop. 1. Prezentarea funciilor dreptului: a. Funcia de instituionalizare sau formalizarea juridic a organizrii social politice. n virtutea acestei funcii dreptul asigur cadrul legal de funcionare a ntregului sistem social, orgaizarea, funcionarea, atribuiile i competenele instituiilor i autoritilor publice sunt stabilite prin intermediul dreptului. b. Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii. Ocrotind principalele valori ale societii dreptul apare ca un factor al dezvoltrii sociale, astfel, dreptul definete un cadru general de desfurare a relaiilor sociale. Identific un tipar de comportament i stabilete principiile de baz ale convieuirii sociale. c. Funcia de conducere a societii . Izvoarele dreptului, n primul rnd actul normativ, pot fi considerate i acte de conducere social. Prin intermediul lor dreptul ncearc s normeze raporturile intra i intersociale. d. Funcia normativ. Aceasta deriv din faptul c dreptul este destinat s asigure o conduit tip creia s i se subsumeze comportamentele individuale. Este o functie de sintez care le implic pe toate celelalte. Normativitatea juridic este o component a normativitii sociale. Prin normele i instituiile sale dreptul ncearc sa programeze libertatea de aciune a omului. Dreptul este un mijloc eficace de organizare i conducere a societii.

Dreptul n sistemul normativ social

Consideraii generale Individul i desfoar activitatea n societate. In orice societate se creeaza un sistem permanent de dependene intre indivizi. Aciunile acestea fiind determinate de propriile interese. Activiatea uman se desfoar ntr-un cadrul complex, att social uman, ct i fizic-natural. Astfel nct fiina uman trebuie s fie nteleas att din punct de vedere biologic dar i ca un individ capabil sa anticipeze, sa prevad 30

cursul evenimentelor. Din ntreaga activitate uman important in situaia de fa este dimensiunea normativ, care sintetiznd indic individului ce poate s fac, ce trebuie s fac, respectiv de la ce trebuie a se abine s fac. Rezultatele aciunii umane trebuie s fie apreciate nu doar din perspectiv personal ci i social. Normarea activitii umane presupune fixarea unor limite de aciune, oricrui individ, fiind o cerin a societii. n principiu orice activitate uman este supus normrii, iar sistemul de norme preexist deciziei i conduitei efective a individului.

Sistemul normelor sociale Normele sociale nu au o existen anarhic fiind necesar colaborarea dintre ele i inplicit o delimitare a tipurilor de norme i stabilirea trsturilor acestora. Sistemul normelor sociale este format din normele etice sau morale, normele obinuielnice , norme tehnice, norme politice, norme religioase i norme juridice.

Corelaia normelor juridice cu normele etice. Dreptul s-a desprins treptat din normele morale i din normele obicei, astfel c putem afirma c morala precede dreptul. Istoric , dreptul a evoluat odat cu morala , iar acestea au constituit obiectul central al teoriei si filozofiei dreptului. Raportul dintre drept i morala poate fi apreciat din dou perspective. Dreptul este un minim de moral , statul este singurul temei juridic al dreptului. Influena morala trebuie sa se simt att in momentul crerii dreptului , ct i n procesul aplicrii acestuia. Printre altele reprezinta un important mijloc de educare moral . Norma juridic reglementeaz relaii sociale ce vizeaz buna desfsurare a raporturilor sociale, de natur juridic i care constituie fundamentul ordinii sociale . Norma juridic are o structur i o form aparte. O norm morala poate deveni o norm juridic n funcie de interesul lezat i de modul de aprare social dorit. ns norma etic va putea s devin exigibil, adic s poat fi adus la ndeplinire prin fora coercitiv a statului doar dac devine norm juridic . Normele juridice sunt suspuse n permamen organizrii, sistematizrii i publicitii.

Normele de obicei Normele de obicei au precedat normele juridice, obiceiul fiind una dintre primele forme de exprimare a dreptului. Obiceiul este o regul de conduit statornicit n cadrul convieuirii umane, printr-un uz ndelungat . Obiceiul reprezint regula asupra creia membrii comunitii au czut de acord. Obiceiul nu se confund cu obinuinele care reprezin o deprindere individual, nu se confund cu uzurile, care au un caracter convenional, prile alegnd s acioneze ntr-un anumit mod, astfel precum rezult dintr-o practic dovedit. Uzurile trebuie s fie dovedite n faa instanei de judecat, pe cnd obiceiurile este suficient a fi invocata n faa instantei.

Normele tehnice Normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii si conduita umana . Cele mai multe norme cu caracter productiv apara in zona economic si in special industriala in cadrul dreptului(normele de tehnic legislativ) 31