11minute Paulo Coelho pp.

.92-93: Daca ar trebui sa-mi povestesc astazi viata cuiva, as putea-o face in asa fel, incat m-ar considera o femeie independenta, curajoasa si fericita. Nici vorba: imi e interzis sa mentionez unicul cuv care e mai important decat cele 11 minute dragostea. In timpul intregii mele vieti, am inteles dragostea ca pe un soi de sclavie consimtita. E o minciuna: libertatea nu exista decat in prezenta ei. Cine se daruieste total, cine se simte liber iubeste la maximum. Si cine iubeste la maximum se simte liber. Din cauza asta, in pofida a tot ce pot trai descoperi, nimic nu are sens. Sper ca timpul sa treaca repede, sa ma pot intoarce la cautarea de mine insami intalnind un barbat care sa ma inteleaga, care sa nu ma faca sa sufar. Dar ce tot spun o prostie ca asta? In dragoste, nimeni nu poate leza pe nimeni; fiecare dintre noi e raspunzator pt ceea ce simte si nu putem da vina pe altul pt asta. M-am mai simtit ranita cand i-am pierdut pe barbatii de care m-am indragostit. Astazi sunt convinsa de faptul ca nimeni nu pierde pe nimeni, fiind nimeni nu poseda pe nimeni. Asta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda. p. 105: sa intrebi si sa raspunzi fara a-ti pasa de parerea celorlalti p. 118: Marele scop al fiintei umane este sa inteleaga dragostea totala. Dragostea nu este in celalalt, este in noi insine; noi o trezim. Dar pt trezirea asta, avem nevoie de altul. Universul are sens doar cand avem cu cn sa ne impartasim emotiile. pp. 168-169: Ce ai de pierdut daca nu ceri nimic in schimb? [] Dragostea cea mai puternica este cea care-si poate manifesta slabiciunea. Daca dragostea mea ar fi adevarata (si nu un mod de a ma distra, insela, de a-mi petrece timpul), libertatea are sa invinga gelozia si durerea provocata de ea intrucat si durerea este componenta unui proces normal. Cine face sport stie un lucru: cand vrem sa atingem obiectivele, trebuie sa fim pregatiti pt o doza zilnica de durere si indispozitie. La inceput e incomod si demotivant. Dar, cu timpul, intelegem ca face parte din instalarea starii de bine si vine un moment cand, in absenta durerii, avem parca senzatia ca exercitiul nu-si face efectul dorit. Periculos este sa focalizezi durerea asta, sa-i dai un nume de persoana. p. 197: Ralf Hart catre Maria Daca tu ai reusit sa pricepi ca poti sa traiesti fara suferinta, ai facut un mare pas inainte, dar sa nu crezi ca altii te vor intelege. Da, nimeni nu doreste suferinta si totusi aproape toti cauta durerea, sacrificiul si se simt justificati, puri, vrednici de respectul copiilor, al sotilor sau sotiilor, al vecinilor, al lui Dumnezeu. Sa nu ne gandim acum la asta, retine doar ca ceea ce pune lumea in miscare nu e cautarea placerii, ci a renuntarii la tot ceea ce e imp. Soldatul merge la razboi ca sa-si ucida dusmanul? Nu: merge ca sa moara pt tara lui. Femeii ii place oare sa-i arate sotului cat e de multumita? Nu: vrea ca el sa vada cat I se devoteaza, cat sufera ca sa-l vada fericit pe el. Sotul se duce oare la munca socotind ca-si

va gasi implinirea personala? Nu: isi pune in joc sudoarea si lacrimile pt binele familiei. Asa se intampla: copii care renunta la visele lor ca sa-si bucure parintii, parinti care renunta la viata ca sa-si bucure copiii, durerea si suferinta justificand ceea ce ar trebui sa aduca doar bucurie: dragostea.