Merita viata sa Iie traita

Sau nu?

Merita viata sa Iie traita?Aceasta este una dintre intrebarile esentiale la care orice om incearca
sa gaseasca raspuns.Si,desigur,raspunsul la aceasta intrebare este diIerit la Iiecare
individ,care,inIluentat de propriile experiente incearca sa-si gaseasca sau,mai degraba,sa-si
creeze un rost in viata.
Daca adoptam IilozoIia germana a secolului XVIII a lui Arthur Schopenhauer regasita in
opera sa Iundamentala ,,Lumea ca vointa si reprezentare atunci raspunsul la aceasta intrebare
ar Ii categoric NU.Pornind de la ideea ca orice actiune a omului este generata de o necesitate
ce trebuie satisIacuta ,apoi considerand ca orice lipsuri sunt resimtite ca neplacere ,
Schopenhauer ajunge la concluzia ca elementul deIinitoriu al existentei umane este
suIerinta.Iar daca admitem Iaptul ca,pe plan universal,vointa de a trai a omului este
nelimitata,atunci rezulta ca suIerinta este eterna deci,Iericirea nu este posibila,pe plan
universal,niciodata.Singura materializare a conceptului de Iericire ,nu se poate realiza decat
la nivel individual ,insa nici acest tip de Iericire nu poate Ii eterna.Putem spune doar ca
experimentam mici momente de Iericire atunci cand necesitatile noastre,Iie ele de orice
natura,sunt satisIacute ,iar neplacerea cauzata de aceste necesitati dispare.Dar asta se intampla
numai pentru cateva clipe,ore,zile,luni,ani etc.Tot ce putem noi deIini ,ca unitate de timp ,este
Iinit ,prin urmare ,la nivel universal insigniIiant.Suntem,deci ,pierduti intr-o mare de aspiratii
si de idealuri,singurul nostru reIugiu Iiind bucuriile de moment sau,chiar,cand un scop a Iost
atins,de propriile reusite ,inghitite treptat de grijile si de problemele existentei de zi cu zi.
Suntem obligati sa ne traim viata in Iiecare secunda si sa experimentam o gama Ioarte larga
de emotii ce ne sunt imputate de stilul nostru de viata anost,lipsit de orice Iel de
compasiune,in care singurul scop real ramane vointa de a trai ,vointa care duce la egoismul
care devine treptat singura cale de supravietuire.
Dar oare de ce exista aceasta vointa de a trai daca suntem ,totusi, constienti de Iaptul ca nu
vom Ii niciodata cu adevarat Iericiti si ca existenta noastra nu are ,in deIinitiv ,nici un sens. Se
poate ca aceasta vointa sa Iie strans legata de latura noastra mai putin umana,de
paleocortex,de acel ,,animalut`` care are ca prim atribut instinctul de conservare ,instinct care
se maniIesta indiIerent de gandurile si preocuparile Iiecaruia.Acest instinct de conservare isi
are ca prim rezultat vizibil nevoia Iiecarui om de a isi gasi un scop in viata care,pentru
majoritatea oamenilor,este sa aiba copii si sa munceasca astIel incat sa le poata oIeri un
viitor.Dar aceasta abordare este o reprezentare a unui ideal pe care noi,prin nevoia de a gasi
un scop existentei noastre pe pamant,il cosmetizam in Iel si chip.In realitate o motivatie
pentru a trai nu exista cu adevarat iar raspunsul la intrebarea ,,Merita viata sa Iie traita?``este
incert daca luam acest Iapt in considerare.Ce scop are existenta omului pe pamant daca
,oricum,la un moment dat,vom muri ,iar tot ce vom Ii insemnat noi ca individ va disparea cu
timpul?

#aspunsul pe care as Ii tentat sa il dau la intrebarea ,,Merita viata sa Iie traita?``este,in poIida
celor sus-mentionate,da.Un da hotarat ,Iara urma de regret,Iara vreo ezitare.Da pentru ca
avand in vedere Iaptul ca nu din proprie vointa am venit pe lume ,ci din vointa altora ,nu
avem dreptul sa judecam .Suntem datori sa pastram ceea ce ni s-a oIerit,chiar daca suntem
nevoiti sa Iacem Iata eternei suIerinte,eternului chin,eternului egoism.Constiinta vietii este de
o valoare mult mai mare decat viata in sine si acest lucru se naste din Iaptul ca ,majoritatea
timpului,nu traim pentru noi ,ci traim pentru cei din jurul nostru.Poate,la un nivel mai
inalt,suntem proiectarea idealurilor altor persoane,Iie ele mame ,tati sau chiar proIesori
,oameni a caror tinuta morala ne este exemplu si in baza carora am crescut,ne-am dezvoltat
,am ajuns indivizi care pot scrie astazi despre viata si pot incropi un raspuns,Iie el si succint
,la intrebarea ,,Merita viata sa Iie traita?``.
In marea de necazuri ,de suparari si de probleme omniprezente nu putem spune decat ca viata
este ca o piesa de teatru,o piesa de teatru in care nu mai conteaza timpul,nu mai conteaza
evenimentele,nu mai conteaza decat deznodamantul,deznodamant care te poate bucura,sau te
poate lasa indiIerent.
Esential in viata este ca in inIinitul tristetii sa exploatam cat de mult putem acele mici si
insigniIiate momente de Iericire pura,de extaz de care avem atata nevoie ,iar cand aceste
momente lipsesc cu desavarsire perioade lungi de timp,sa ne amintim ca timpul este doar ceea
ce il deIinim noi .AstIel un an poate parea putin,o luna poate dura o eternitate,o secunda mult
prea mult,o clipa sa Iie tot ceea ce avem nevoie .Judecand dupa vorbele lui Emil Cioran care
spune ca,, Oamenii se impart in doua categorii:Cei care cauta sensul vietii Iara sa-l gaseasca,si
cei care l-au gasit Iara sa-l caute``hLLp//rowlklquoLeorg/wlkl/Lmll_Cloran) intelegem ca nu ne
este dat sa cautam adevaruri nedescoperite despre sensurile vietii si ca odata cu varsta aceste
inIormatii vor veni de la sine,chiar daca acest raspuns vine inainte de moarte.Viata este ,in
esenta,o poveste.O poveste care nu depinde numai de cei ce o experimenteaza pe viu,o
poveste cu milioane de interpretari,o poveste a carui ultim element pe o scara a valorilor este
lungimea.Daca am sti toate raspunsurile atunci viata ar deveni anosta.Viata este o arta nu o
stiinta.Fiecare om trebuie sa gaseasca in viata raspunsul la aceasta intrebare pentru ca, dupa
parerea mea ,sa-ti traiesti viata dupa raspunsurile date de altii nu inseamna decat ca nu traiesti
cu adevarat,ca esti sclavul constiintei altora.In Iapt nu traim dupa cum am vrea ci dupa cum
putem.Daca soarta noastra este sa Iim innecati in nimicul existential al universului atunci asa
sa Iie.Trebuie sa inIruntam eterna suIerinta cu armele ce ni sunt date ,si anume,putinele
momente in care simtim cu adevarat ca existenta noastra conteaza,momentele de
Iericire,momentele in care eIortul de a trece de la o zi la alta este rasplatit.Viata merita traita
pentru ceea ce oIera Iiecarui individ in parte si nu pentru ceea ce oIera tuturor.Fiecare
experienta este unica in Ielul ei.
Nu pot incheia decat cu o scurta Iraza plina de adevar a lui Albert Camus si anume ,,Fericirea
este cea mai mare biruinta,aceea pe care o dobandim impotriva destinului ce ne este impus``
si cu o impresie personala care a devenit Motto-ul meu :In viata, cateodata,lucrurile sunt mai
simple decat par.
Mitrea Mihai Adrian XII E