==VECHIUL REGIM SI REVOLUTIA==

ALEXIS DE TOCQUEVILLE
- Vechiul Regim si Revolutia reprezinta un model de analiza a trecerii la democratie o problema foarte dezbatuta in zilele noastre, mai cu seama in cursul ultimului deceniu - desigur, obiectele intelectuale construite de T aveau drept punct de sprijin istoria Frantei premoderne si a Frantei din primele decenii de dupa 1789 - astazi, istoria politica e cu totul diferita; T ramane totusi un reper all analizei tranzitiei democratice: el este autorul care a identificat si a definit problema democratizarii progresive a societatii moderne si tot el a construit un dispozitiv intelectual suplu si coerent, cu ajutorul caruia pot fi deslusite deliciile, dar si iluziile proprii lumii democratice - cartea a fost scrisa sub influenta revolutie de la 1848 - metoda de lucru in aceasta carte este cea a unui istoric, caci T intra in arhive pt a descoperi istori aVR, citeste brosuri si manifeste difuzate in perioada prerevolutionara atat in Franta, cat si in Anglia - in schimb, stilul pare a fi cel al lui Montesquieu, de vreme ce autorul nostru nu voia sa prezinte atat faptel ecat spirirul lor - teza principala a cartii este dubla: 1. T demonstreaza ca sistemul francez al centralizarii administrative nu este, asa cum considerau contemporanii sai, o creatie a RF consolidata apoi de Consulat si de Imperiu, ci o creatie a VR 2. T arata ca efectul cel mai insemnat al administratiei centralizate este tocmai nasterea si mentinerea spiritului revolutionar - VR si RF contin marile teme ale reflectiei tocquevilliene: - democratia inteleasa ca stare social caracterizata de agalizarea conditiilor - relatia dintre despotism si individualism - prezent alibertatii si egalitatii in diferitele faze ale RF - raportul dintre interesel private si spiritul pubic - consecintele nefaste ale angajarii oamenilor de litere in politica

CARTEA I
CAPITOLUL 5 Ce ne-a adus Revolutia Franceza

- intrebari: Care este scopul veritabil al Revolutiei? Care este la urma urmei specificul ei? De ce a fost ea facuta? Ce ne-a adus? - R. nu a fost facuta pentru a distruge imperiul credintelor religioase - in ciuda aparentelor, ea a fost o revolutie sociala si politica - ea nu a tins nicidecum sa perpetueze dezordinea institutiilor sociale si politice, sa o stabilizeze in vreun fel sau sa metodizeze anarhia, ci mai degraba sa sp[oreasca puterea si drepturile autoritatii publice - a avut ca rezultat abolirea acelor institutii politice care pt multe secole domnisera in majoritatea popoarelor europene, institutii numite de obicei feudale, pt a le substitui o ordine sociala si politica mai uniforma si mai simpla, care avea ca fundament egalitatea conditiilor - oricat de radicala a fost R. ea a inovat mai putin decat se crede in general - ea a distrus in intregime tot ceea ce in vechea societate decurgea din institutiile aristocratice si feudale, tot ceea ce avea legatura cu acestea sau ceea ce purta amprenta acestor institutii - din vechea lume a nu a pastra decat ceea ce fusese intotdeauna strain acestor institutii sau ceea ce putea exista fara ele - nu este adevarat ce se spune despre R cum ca ea ar fi fost un eveniment intampaltor; ce-i drept ea a luat lumea prin surpindere - revolutia a incheiat pe nesteptate, printr-un efort convulsiv si dureros, fara tranzitie, fara precautii, fara menanjamente, ceea ce s-ar fi incheiat, incetul cu incetul, de la sine, intr-un interval mai lung; iata ce ne-a adus Revolutia - alte intrebari care merita a fi puse: De ce oare aceasta revolutie, care se pregatea peste tot, care ameninta pe toata lume, a izbucnit in Franta mai curand decat altundeva? De ce in Franta a avut anumite trasaturi care nu s-au mai regasit in alte parti sau care au aparut acolo doar pe jumatate?

CARTEA II
CAPITOLUL 1 De ce devenisera drepturile feudale mai detestabile in Franta decat in alte parti

- R. al carei scop principal era sa aboleasca peste tot reminiscentele institutionale ale Evului Mediu, nu a izbucnit in regiunile in care aceste institutii erau resimtite cu mai mare dificultate si strictete de catre populatie, c din contra in cele in care se faceau simtite cel mai putin; astfel apasarea lor a parut mult mai insuportabila acolo unde in realitate era mai usoara - la sfarsitul sec. 18 pt ca iobagia nu fusese abolita in totalitate, deci o mare parte a populatiei ramasese legata de glie - in 1788, in Germania, taranul nu poate parasi domeniul senatorial pt ca daca o face poate fi readus cu forta inapoi; este supus justitiei duminicale care ii supravegheaza viata si care il pedepseste in caz de nesupunere; nu poate sa isi schimbe conditia sociala, sa se casatoreasca sau sa-si schimbe profesia fara voie de la stapan; taranul dependent poate sa devina proprietar de pamant, dar proprietatea sa continua sa aiba un caracter incomplet; el nu poate sa-i instraineze pamantul dupa bunul sau plac - in Franta nu mai exista de mult timp asa ceva: taranul venea, pleca, cumpara, vindea dupa cum dorea el; - in ceea ce priveste starea populatiei, s-a realizat in Franta o cu totul alta revolutie: taranul a devenit propritar funciar - s-a crezut ca impartirea proprietatii funciare data din timpul R. si nu fusese realizata decat de catre ea; dar cel putin cu 20 de ani inaintea acestei revolutii exista societati agricole care deplang faramitatrea peste masura a solului; Turgot Impartirea mostenirilor, face ca ceea ce ajungea unei familii sa se imparta intre 5 sau 6 copiii. Existau asadar o multime de proprietati rurale, datorita marii diviziuni a pamantului intre tarani - parohie = teritoriu asupra caruia se exercita jurisdictia spirituala a unui preot si care era in Franta Vechiului Regim unitatea administrativa principala

- R. a vandut toate pamanturile clerului si mare parte din cele ale nobililor; cea mai mare parte a pamnturilor au fost cumparate de catre cei care aveau deja alte proprietati; asadar dupa expresia ambitioasa a lui Neckler existau in Franta o multime de proprietari - efectul R. nu a fost acela de a imparti pamantul ci de a-l elibera pentru moment; taranii au fost scosi mai mult decat in orice parte a Europei de sub conducerea senirilor lor - este gresit sa spunem ca nobilimea care demult incetase sa mai ia parte la conducerea statului, pastrase pana la sfarsit administrarea zonelor rurale si ca seniorul conducea peste tarani - in sec 18 problemele parohiei erau rezolvate de catre un nr de functionari care nu mai erau agentii senioriei si care nu mai erau alesi de catre senior; unii alesi de tarani, iar altii de intendentul de provincie - seniorul veghea asupra bunurilor comunale, repartiza impozitul, repara bisericile, construi scoli etc - seniorul nu este decat unul dintre locuitori pe care imunitatile si privilegiile il izoleaza de ceilalti este primul dintre locuitori - nicaieri in Franta nobilii nu exercita atributii administrative nici in grup si nici de unii singuri; ei participau doar in domeniul justitiei - puterea regala redusese, limitase, subordonase justitia senioriala incat cei care inca o exercitau o considerau mai mult un venit decat o putere; la fel se intamplase si cu drepturile nobilimii - in Franta singurii care aveau dreptul sa aiba porumbare si porumbei erau seniorii adasar ii obliga pe tarani sa macine la moara lor si sa-si duca recolta de struguri la teascul seniorial - lods et vendes = impozit platit seniorului de fiecare data cand se vand sau se cumpara pamanturi pe cuprinsul senioriei - =>toate drepturile sunt legate mai mult sau mai putin de pamant sa ude produsele sale si ele sunt obligatorii pentru cei care-l cultiva - fetele bisericesti posedau in virtutea functiilor lor ecleziastice terenuri supuse censului - in Franta clerul se bucura de dreptul de aimpune dijma - in intreaga Europa a aceleiasi epoci se regaseau aceleasi drepturi feudale, exact aceleasi si ca in multe parti de pe continent ele erau mult mai grele (ex. corvada senioriala in Franta era rara si usoara iar in Germania universala si grea) - cauza ptr care aceleasi drepturi feudale ca si ale englezilor au provocat ura in inima francezilor este o cauza dubla:

1. taranul devenise proprietar funciar 2. se eliberase in totalitate de sub autoritatea seniorului sau - daca taranul s-ar mai fi aflat inca sub autoritatea seniorului sau, drepturile feudale i s-ar fi parut mai putin insuportabile, pt ca le-ar fi vazut ca si pe o consecinta naturala a drepturilor pamantului - cand nobilimea poseda atat privilegii cat si puteri, drepturile sale pot fi in acelasi timp mai extinse si mai vizibile - obligatiile impuse de nobilime erau suportatet ca urmare a garantiilor oferite - nobilii aveau privilegii suparatoare si drepturi oneroase; ei asigurau ordinea publica, imparteau dreptatea, aplicau legea, ajutau pe cel slab, etc ; dar pe masura ce ei nu mai fac aceste lucruri, greutatea privilegiilor sale parea mult mai mare - o parte venitului micului domeniu al taranului se transforma in rentele nobililor, care sunt imprescriptibile si de nerascumparat - feudalatatea ramasese una dintre cele mai importante dt toate institutiile civile si redusa fiind genera si mai multa ura

CAPITOLUL 8

Franta era tara in care oamenii ajunsesera sa semene cel mai mult intre ei

- in Franta VR exista realitati foarte contradictorii - se pare ca toti francezii, mai ales cei care fac parte din straturile medii si inalte ale societatii, singurii care de altfel se remarca, seamana perfect unii cu altii - in aproape tot regatul modul de viata specific din provincii disparuse de multa vreme; acest lucru a contricuit in mare masura la a-i face pe francezi foarte asemanatori unii cu altii - nu doar provinciile se asemanau din ce in ce mai mult; in fiecare provincie oamenii din diferitele clase sociale, cel putin toti care se diferentiaza de poporul de rand, devin din ce in ce mai asemanatori, in ciuda diferentelor de conditie - de multe secole nobilii francezi saraceau fara incetare - legile care protejau proprietatea nobiliara erau aceleasi ca si in trecut ; nimic nu parea schimbat in conditia economica a nobililor - acesta saracire graduala a nobilimii era vizibila nu doar in Franta ci pe tot continentul acolo unde sistemul feudal era pe cale sa dispara, insa fara a fi inlocuit cu o nou aforma de aristoctatie

- in Franta, doar oamenii obisnuiti pareau sa mosteneasca toate bunurile pe care le pierdea nobilimea ; cu toate acestea, nici o lege nu il impiedica pe burghez sa saracesca si ni ci sa se imbogateasca si totusi el s imbogatea fara incetare - educatia si modul de viat stabilisera deja intre aceste 2 prototipuri umane o multime de asemanari; burghezul era la fel de educat ca si nobilul si acesta educatie era de aceeasi provenienta ca si a nobilului - dar in cele din urma toti oamenii de conditie superioara se asmanau; aveau aceleasi idei, obiceiuri si gusturi; nu se mai diferentiau intre ei decat prin drepturi

CAPITOLUL 10

Distrugerea libertatii politice si fragmentarea claselor au cauzat aproape toate slabiciunile in urma carora Vechiul Regim a disparut

- diferitele clase sociale din care esre alcatuita aristocratia engleza s-ar fi separat unele de altele asas cum s-a intamplat in Franta - in sec 14 maxima nu-l impozita pe cel care nu vrea parea l afel de solid stabilita in Franta ca si in Anglia - cea mai mare parte a impozitelor generale votatet de catre cele 3 Stari in sec 14 sunt taxe indirecte, adica sunt sunt achitate de catre toti consumatorii fara distinctie; uneori impozitul este direct ( atunci el este aplicat pe venit, nu pe proprietate) - regele a ales un impozit care sa para ca nu loveste direct asupra nobililor si de la care acestia erau scutiti: birul

- pe masura ce atributiiile puterii centrale cresc, birul se extinde si se diversifica; apoi se inzeceste si toate taxele noi devin biruri; cu fiecare an, inegalitatea in fata impozitelor separa clasele si ii izoleaza pe indivizi mai mult decat pana atunci - soldatul care facea parte din militii ii era interzis sa fie inlocuit de alticineva de frica, sa nu cresca cheltuielile statului pt plata noilor recruti - drepul de liber-domeniu ( taxa care trebuia platita de ctre un om de rand care detinea un domeniu nobiliar ); in sec 15 are o valoare mica ; dar in sec 18 cand feudalitatea e aproape distrusa, el e cerut cu sfintenie la fiecare 20 ani si reprezinta venitul pe un an intreg ; il palteste fiul care succede tatalui; nobilimea ar fivrut sa fie abolit pt ca-i impiedica pe oamnii de rand sa-i cumpere pamanturile, dar nevoile fiscului cereau ca el sa fie mentinut si chiar marit - doar la inceputul sec 16, in plina renastere, a aparut ideea de a considera dreptul de a munci, ca pe u privilegiu pe care regele il putea vinde - dorinta de a scapa de sub tutela SG a facut ca puterea centrala sa incredinteze parlammentelor cea mai mare parte a atributiilor politice ale lor ceea ce a dus la intrepatrunderea puterii judiciare cu cea guvernamantala - clasele au ramas separate; guvernul sa se gaseasca intotdeauna confrutata cu un nr de oamani izolati unii de altii, a fost chiar dorinta de a impiedica natiunea carei ai se cereau contributii banesti, sa-si racapete libertatea - diviziunea claselor sociale= crima vechii regalitati; a devenit mai tarziu scuza acesteia; pt ca atunci cand toti cei care compun partea bogata a natiunii se mai poate intelege in actiunea de guvernare, administrarea tarii devine ca si imposibila si se cuvine ca un stapan sa intervina

CARTEA III
CAPITOLUL 1 Cum au devenit catre mijlocul secolului 18 oamenii de litere principalii oameni politici ai tarii si despre efectele care au rezultat de aici

- Franta era de multa vreme tara cu literatura cea mai dezvoltata; totusi, oamenii de litere nu au fost niciodata in starea e spirit de care au fost animati pe la mijlocul sec 18 si nici nu au ocupat in societate locul pe care l-au ocupat atunci - nu erau insarcinati cu vreo autoritate specifica si intr-o societate care era plina de functionari nu indeplineau vreo functie publica - cu toate acestea ei nu ramaneau cu totul straini de politica; se ocupau de problemele care tineau de activitatea de guvernare; acesta era in realitate adevarata lor preocupare - cat despre sistemele politice ale acestor scriitori ai cre dca trebuie sa se substituie cutumelor complicate si traditionale care reglementeaza societatea , reguli simple si elementare, extrase din principiile ratiunii si legii naturale - o aristocratie in plina putere nu conducea numai chestiunile publice; ea formeaza de asemenea opiniile, da tonul scriitorilor si autoritate legilor; in sec 18, nobilimea franceza isi pierduse in intregime acesta parte a puterii; influenta sa a vut aceeasi soart acu cea a puteri sale; locul pe care il ocupau in conducerea spirituala a societatii ear liber si scriitorii puteu sa il ocupe singuri si dupa voia inimii - exista uimire la vederea orbiri stranii cu care claselel superioare ale VR au pus umarul la propria lor distrugere - nu este surpinzator faptul ca nobilimea si burghezia, excluse de atata vreme de la treburile publice, erau atat de lipsite de experienta; ce uimeste si mai tare este faptul ca toti cei careersu infruntea treburilor publice ministrii, magistratii, intendentii nu mai sunt nici ei deloc prevazatori; cu toate aceste amulti erau foarte competenti in meseria lor cunoscand pana la cel amai mic detaliu functionarea administratiei publice din epoca dor functionarea institutiilor libere poate sa ii invete in totalitate pe oamenii de stat aceasta parte esentiala a artei guvernarii - natiunea franceza era cea mai educata si cea mai indragostita de literati de unde se intelege de ce au devenit in Franta scriitorii o putere politica, devenind cea mai important aputere de acest fel - deasupra societatii reale - cu o organizare traditionala, neregulata, cu rangurile bine delimitate, conditiile sociale predeterminate si obligatiile inegale - se construia in care totul parea simplu si ordonat, echitabil si conform cu ratiunea

- acesta situatie in care educatia politica a unui popor sa fie facuta de oamneni de litere a fost cea care a cotribuit cel mai mult in a oferi R caracterul sau specific - RF a fost animata de exact acelasi spirit care a inspirat scrierea atator carti abstacte despre politica

CAPITOLUL 4

Domnia lui Ludovic al 16-lea a fost cea mai prospera a vechii monarhii si chiar aceasta prosperitate a grabit Revolutia

- cu 30 sau 40 ani inaintea izbucnirii RF, spectacolul incepe sa s schimbe; in acel moment intreg corpul este strabatut de o tresarire interioara care nu mai fuseses remarcata pana atunci; pe an ce trece aceast amiscare accelereaza si se extinde, iar natiunea pare sa renasca; nu se trezeste la vechea forma de viata; spiritul care anima acest spirit nou; corpul este reinviat o clipa pt ca apoi sa fie distrus - fiecare este ingrijorat, se agita si face efort pt a-si schimba conditia: cautarea unei vieti mai bune este generala - curand acesta stare patrunde chiar in sanul puterii centrale, care se transforma in interior fara a schimba nimic in exterior - intendentul si controlorul general de la 1740 nu mai semanu deloc cu intendentul si controlorul general de la 1780 - drumurile, canalele, manufacturile, comertul se afla in centrul preocuparilor intendentului; ii atrage atentia mai ales agricultura - incep sa se formeze societatile de agricultura , sa se organizeze concursuri, sa se distribuie prime - in nici una dintre epocile de dupa R nu s-a dezvoltat bunastarea publica mai rapid decat in timpul celor 20 de ani care o preced; singurii cei 37 ani de monarhie constitutionala, care au fost o perioada de pace si progrese rapide, s-ar putea compara sub acest aspect cu domnia lui Ludovic al 16-lea - Franta putea sa se imbogateasca si sa prospere daca existau inegalitatea obligatiilor, diversitatea cutumelor, vamii interne, drepturi feudale, slujbele etc.; in ciuda acestor lucruri, Franta incepe sa

se dezvolte in toate domeniile, pt ca existau 2 resorturi foarte simple si puternice: o putere centrala, care fara sa mai fie despotica, mentinea ordinea peste tot; o natiune - regel continua sa vb ca un stapan, insa in realitate se supunea el insusi opiniei publice care il inspira sau il stimula zi de zi, pe care o consulta, de care se temea si pe care o flata fara incetare; regel = un monarh absolut dupa litera legii, insa limitat de practica acesteia - pe masura ce se dezvolta in Franta prosperitatea spiritele par mai putin hotarate si nelinistite; nemultumirea publica se inteteste; ura tuturor institutiilor vechi creste ; natiunea se indreapta in mod vizibil catre o revolutie - mai mult, partile Frantei care vor constitui focarul acestei R sunt exact acelea in care progresul este cel mai vizibil

CAPITOLUL 6

Despre cateva practici cu ajutorul carora puterea centrala a desavarsit educatia revolutionara a poporului

- insasi puterea centrala lucra dej ade multa vreme la inducerea si fixarea in mintea poporului a multora dintre ideile care au fost denumite de atunci incoace revolutionare, idei ostile individului, contrare drepturilor individuale si aliate ale violentei - regele a fost cel dintai care sa arate cu cat dispret puteau fi tratate institutiile cele mai vechi si in aparenta cele mai bine incetatenite - cand poporul a vazut prabusindu-se si disparand acest parlament a inteles ca se apropiau vremuri ale violentei si i care totul devine posibil - printre reformele pe care le-a intreprin Ludovic al 16-lea , unele au schimbat brusc si farar pregatiri suficiente obiceiurile vechi si repspectabile si au violentat unele drepturi incetatenite; ele au pregatit astfel R, insa nu atat prin desfiintarea institutiilor care se opuneau acesteia, cat mai curand aratand poporului cum sa actioneze asupra lor pt a o face posibila - ideea socialismului modern prinde radacini mai intai in despotismul monarhic (teorie care spune ca toate pamanturile regatului fusesera la origine concedate in mod conditonat de catre stat, care devenea astfel singurul lor proprietar veritabil)

10

- in timpul domniilor care i-au urmat principelui Ludovic al 14-lea, administrati ai-a invatat pe oameni de rand, dispretul pe care trebuie sa il avem fata de proprietatea privata - existasera odinioara, intr-un nr mare de parohii, fundatii caritabil ecare aveau drept scop ajutorarea locuitorilor in situatiile si i maniera indicate prin testament; majoritatea acestor fundatii au fost distruse in ultima parte a monarhiei sau deturnat ede la scopul lor initial prin simple hotarari ale consiliului, adica prin vointa arbitrara a puterii centrale - rechizitiile, vinderea obligatorie a marfurilor, legea maximumului sunt masuri guvernamentale care au cunoscut precedente sub VR - insa nici o lectie nu a fost mai periculoasa decat unele proceduri folosite de catre justitia penala atunci cand era vb despre poporul de rand - astfel, un guvern bland si bine organizat ii invata zilnic pe oameni codul de instructie penala cel mai potrivit pentru perioadele revolutionare si cel mai placut tiraniei; VR a oferit pana la capat claselor de jos aceasta educatie periculoasa

CAPITOLUL 7

Cum a fost revolutia politica precedata de o mare revolutie administrativa si despre consecintele pe care acest fapt le-a avut

- nimic nu se schimbase inca in forma de guvernamant si deja cea mai mare parte a legilor secundare care reglemenatau conditia oamenilor si administrarea afacerilor publice erau abolite sau modificate - desfiintarea comitetelor de jurati ale corporatiilor si restabilirea lor partiala si incompleta alterase in profunzime toate vechle raporturi dintre muncitor si stapan - cu 1 an inaintea R, un edict al regelui perturbase in intregime organizarea justitiei; fusesera create mai multe jurisdictii noi, multe altele fusesera abolite competentele schimbate - insa ceea ce a perturbat viata privata a fiecarui cetatea a fost mai ales reforma radicala pe care asuportat-o in 1787 administratia propriu-zisa, care a dezorganizat mai intai treburile publice - sub VR existau in Franta tot felul de puteri, care variau la nesfarsit in functie de provincie si dintre care nici una nu avea limite fixe si bine cunoscute, a.i. campul de actiune al fiecareia era intotodeauna comun cu al celorlalte; cu toate acestea, s-a ajuns la stabilirea unei ordini precise si destul de simple in organizarea treburilor publice; insa, simultan, noile puteri, care erau mult mai si toate regulile privind

11

putin numeroase, limitate cu grija si asemanatoare intre ele, au intrat curand in contact si s-au amestecat unele cu altele creand cea mai mare confuzie si reducandu-se adesea la neputinta - noua lege avea, de altfel, un mare defect care si singur ar fi fost de ajuns pt a o face foarte greu aplicabila, mai ales la inceput: toate puterile pe care le crea erau colective - sub vechea monarhie, nu fusesera cunoscute decat doua feluri de conducere; acolo unde administratia era incredintata unui singur om, acesta actiona fara concursul vreunei adunari; acolo unde existau adunari, puterea executiva nu era incredintata unei persoane anume; adunarea nu se limita la a conduce si supraveghea administratia, ci administra ea insasi sau numea functionari temporari pe care ii insarcina in acest scop - ceea ce a desavarsit confuzia generala a fost faptul ca functia de intendent a fost mentinuta chiar daca intendentul fusese redus la neputinta - in 1775, cand Turgot i-a propus regelui sa reformeze administratia rurala, cea mai mare piedica intalnita, a fost cea provenita din repartizarea inegala a impozitelor - in 1787, cand s-a realizat in sfarsit acesta reforma, lucrurile nu s-au petrecut asa; in interiorul parohie s-a mentinut vechea impartire pe ordine si inegalitatea impozitelor care era semnul cel mai evident al acestei impartiri; cu toate acestea, intreaga administratie a fost incredintata unor corpuri elective - seniorul nu mai aparea in consiliu decat pentru a se supune in intregime vechilor sai supusi, deveniti dintr-o data stapanii sai; el era mai curand prizonierul decat seful lor - sindicul era in continuare acel functionar discreditat ale carui insarcinari nu erau exercitate decat prin constrangere sau conditia sa se imbunatatise odat acu cea a comunitatii al carei agent principal ramanea ? nimeni nu stia cu precizie acest lucru - pe de alta parte, locuitorii de vaza ai parohiei sau chiar gentilomi se apropie deodata de tarani, de cum acestia devin o forta - pe masura ce oamenii din clasele bogate se apropie de popor si se straduisc sa se amestece cu el, acesta se retrage in izolarea care-i fusese impusa, aparandu-se - aceasta reinnoire brusca si generala a tuturor legilor si a tuturoro practicilor administrative, care a precedat rev politica, constituiau totusi una dintre cele mai mari rasturnari intalnite vreodata in istoria unei mari natiuni - in momentul in care a izbucnit R, parte aguvrnarii care , chiar daca era subordonata, se face simtita zi de zi in viata cetateanului, tocmai fusese dezorganizata in intregime: administratia

12

pubica isi schimbase dintr-o data toti functionarii si isi reinoise toate regulile; la inceput, statul nu a parut sa fie prea afectat de acesta reforma; insa toti frencezii au resimtit-o dureros; fiecare a fost afectata in conditia sa sociala, in obiceiuri, in meseria sa; o anumita ordine si regularitatet continuaua sa se mentina in problemele cele mai importante si cele mai generale; dar dej animeni nu mai stia cu precizie nici cui sa i se supuna, nici cui sa i se adreseze si nici cum sa actioneze in problemele personale care formau viata de zi cu zi a societatii

13