Sunteți pe pagina 1din 22

Marea Britanie

Pentru orice stat, aderarea la Uniunea Europeana aduce beneIicii


economice evidente, ale caror dimensiuni rezoneaza cu abilitatea de a
le capta. Fructele aderarii nu cad de la sine, ele trebuie cultivate si
culese cu competenta. Marea Britanie cunoaste bine acest adevar si il
aplica din momentul aderarii, in 1973. dr. Radu Serban
Politica de ,opt out - un artiIiciu in beneIiciul tarii
In Uniunea Europeana, pozitiile Marii Britanii intre cele 27 de
state membre baleiaza un spectru larg de speciIicitati. In prezent, tara
beneIiciaza de doua clauze de ,opt-out, respectiv derogari sau
exceptii de la legislatia comunitara (acquis), care ii dau dreptul sa
ramana in aIara ,zonei euro si a ,zonei Schengen. BeneIiciaza, de
asemenea, de o unica exceptie de la acquis, respectiv returnarea unei
parti din contributiile Iinanciare la politica agricola comuna (asa
numitul ,rebate obtinut de Margaret Thatcher in 1984). Alte doua
clauze de ,opt-out vor Ii aplicabile prin Tratatul de la Lisabona, care
vor permite britanicilor sa eludeze: ,Carta Drepturilor Fundamentale
a Uniunii Europene si ,Cooperarea politieneasca si fudiciara in
materie penala. Mai exact, in cel de-al doilea caz, Marea Britanie,
alaturi de Irlanda, nu accepta trecerea de la deciziile prin unanimitate
la deciziile prin majoritate caliIicata (asa numita ,clauza pasarela). In
practica, ramane la optiunea Regatului Unit daca sa intre sau nu in
acele cooperari.
Marea Britanie a mai beneIiciat de o exceptie, aceea de la
,Protocolul Social, negociata de premierul John Major in anul 1991,
abandonata de Tony Blair, imediat dupa preluarea puterii in 1997.
Acelasi Tony Blair a reusit cu abilitate, in timpul presedintiei britanice
a U.E. in semestrul II 2005 sa mentina ,rebate-ul, din 1984.
Negociata cu abilitate, politica de ,opt-out, desi descurajata si
dezavuata de institutiile europene, aduce beneIicii tarii, reIlectand, in
opinia sustinatorilor, ,eurorealismul britanic.
Dividendele integrarii se obtin, nu se acorda
Pentru orice stat, aderarea la Uniunea Europeana aduce beneIicii
economice evidente, ale caror dimensiuni rezoneaza cu abilitatea de a
le capta. Fructele aderarii nu cad de la sine, ele trebuie cultivate si
culese cu competenta. Marea Britanie cunoaste bine acest adevar si il
aplica din momentul aderarii, in 1973.
Pe diverse paliere de integrare isi Iormuleaza pozitii bine
conturate, conIorme intereselor propriei economii. Intr-un jargon
dihotomic al integrarii, Marea Britanie se pozitioneaza mai degraba de
partea metodei interguvernamentale decat a celei federaliste. Sustine
Iervent extinderea U.E., inclusiv cu Turcia, pozitie pusa uneori,
neoIicial, pe seama inclinatiei spre ,diluarea procesului
integrationist.
SpeciIicitatile britanice au motivatii proIunde.
Fiecare vot in Consiliu in Iavoarea unei decizii trece prin Iiltrul
interesului national. Cand un subiect nu o priveste direct, isi
amaneteaza votul in schimbul unui beneIiciu viitor. Corelatiile se Iac
uneori indirect, ca in cazul recent al preaderarii Irlandei. Orice
concesie ce se va Iace acestei tari in domeniul pescuitului va Ii
solicitata si de Marea Britanie, cel putin si pentru Scotia, unde politica
comuna in domeniul pescuitului (PCP) a distrus stocurile de peste.
Daca Irlanda va semna tratatul de aderare cu clauza de ,opt-aut` de la
PCP, atunci, probabil, si Marea Britanie va solicita o asemenea
exceptie.
Apartenenta la Uniunea Europeana induce in Marea Britanie un
substantial spor de competitivitate, stabilitate economica si reactie
concertata la criza economica, deschizandu-i accesul pe piete si
conIerindu-i mai multa vizibilitate pe glob.
Timp de peste 36 de ani de cand a aderat la Uniunea Europeana,
tara s-a integrat puternic in structurile economice ale continentului.
Fluxurile comerciale, de capitaluri, investitionale, de forta de munca
si de servicii au tesut o panza densa a interdependentelor economice.
Chiar daca nu a preluat moneda unica, Regatul Unit s-a conectat solid
la zona euro, obtinand prin aceasta multiple beneIicii.
Criza economica globala a demonstrat gradul de integrare
europeana a Marii Britanii, prin modul in care masurile sale de salvare
a unor banci si stimulentele Iiscale s-au armonizat cu ale altor state
membre. Detinand presedintia G-20 in anul 2009 si organizand
summit-ul din 2 aprilie, Marea Britanie s-a dovedit, din nou, un actor
central in Uniune, contribuind la buna cooperare intracomunitara in
combaterea recesiunii.
Integrarea europeana a Regatului Unit a provocat un adevarat
cerc virtuos al competitivitatii, prin noi oportunitati deschise
investitiilor si o mai eIicienta alocare a resurselor, Iacilitand astIel
crearea unei piete pan-europene, cu companii active in intreaga
Uniune.
Un studiu al ,think-tank - ului londonez ,Business Ior New
Europe, publicat in 2009 (,An Indispensable Relationship. Economic
Linkages between the UK and the rest of the European Union a
report by OxIord Economics commissioned by Business Ior New
Europe), evidentiaza beneIiciile apartenentei Marii Britanii la U.E.,
indeosebi cele cuantiIicabile.
Studiul estimeaza dividendele totale rezultate din piata unica
europeana la 2,2 din PIB-ul total al U.E. (223 mld. euro) si 1,4
din totalul Iortei de munca a U.E. (2,5 milioane locuri de munca).
Schimburile comerciale
Peste 52 din exporturile de marIuri si servicii ale Marii
Britanii se dirijeaza catre U.E. (peste 400 mld. L, de trei ori mai mult
decat spre Statele Unite). Spre comparatie, China detine doar 4,2
din comertul exterior al Marii Britanii, iar India doar 1,3 .
In comertul cu marIuri, Marea Britanie inregistreaza un deIicit
cronic cu restul U.E. de peste 41 mld. L anual, depasit insa atat in
termeni relativi cat si absoluti, de deIicitul comercial cu statele din
aIara U.E.
Structura pe marIuri a comertului cu statele U.E. diIera
substantial de cea a comertului cu terte state. De exemplu,
,combustibilii minerali si uleiurile reprezinta principala grupa de
marIuri la importul din aIara U.E., in timp ce din interiorul U.E.
grupa de ,vehicule si componente este dominanta.
Comertul cu servicii aduce constant Marii Britanii un excedent,
atat cu statele U.E. (4,6 mld. L), cat si cu cele din aIara Uniunii (37,6
mld. L). Cea mai mare parte a excedentului provine din comertul cu
servicii Iinanciare, realizat prin city-ul londonez.
Noua Directiva europeana a serviciilor va crea in Marea Britanie
aproape 80.000 de locuri de munca, aducand un spor la PIB de 4-6
mld. L, conIorm estimarilor ,Clifford Chance.
Aproximativ 3,5 milioane de locuri de munca din Marea Britanie
depind de comertul cu celelalte state membre ale U.E.
,Indicele de schimb in comertul exterior este Iavorabil Marii
Britanii. Importurile incorporeaza mai multa manopera decat
exporturile, acestea din urma continand un grad inalt de tehnologie si
o inalta valoare adaugata. Se apreciaza astIel ca, daca importurile ar Ii
inlocuite cu productie locala, s-ar produce o realocare ineIicienta a
resurselor, care in prezent alimenteaza sectoarele cu avantaje
competitive ale economiei britanice.
Comertul contribuie si la un standard de viata sporit al
consumatorilor britanici, prin accesul neingradit la produse din
intreaga U.E.
Forta de munca
Circa 1,6 milioane britanici traiesc si lucreaza in alte state
membre ale U.E., in timp ce in Regatul Unit se gasesc aproape 2
milioane de cetateni nebritanici ai U.E. (3,3 din totalul populatiei
britanice). Dintre acestia din urma, 1,25 milioane provin din cele 14
state vechi ale U.E., iar 750.000 din statele care au aderat dupa 2004).
Cetatenii U.E. reprezinta 4,46 din totalul Iortei de munca a Marii
Britanii (circa 1,2 milioane lucratori), ceea ce dovedeste un grad mai
scazut de angajare a britanicilor in raport cu cei veniti din aIara tarii.
Rezidentii U.E. din Marea Britanie sunt mai tineri decat media
populatiei locale. Cetatenii proveniti din cele 14 vechi state membre
ale U.E. au un nivel de caliIicare superior mediei britanice, cu mai
multe sanse sa ocupe pozitii manageriale. Cetatenii din noile state
membre detin o caliIicare tehnica peste media britanicilor, deci cu
sanse mai bune de angajare.
In general, se considera ca impactul cetatenilor proveniti din alte
state U.E. asupra economiei britanice este pozitiv, majoritatea Iiind
tineri si gata caliIicati, scutind prin aceasta sistemul de invatamant
britanic de o serie de cheltuieli.
Turismul
In sectorul turismului, in anul 2007 au vizitat Marea Britanie un
numar de 21,8 milioane de cetateni din U.E. (67 din totalul
inIluxului turistic), cheltuind 7 mld. L (impact direct de 0,5 in PIB).
In sens invers, U.E. reprezinta principala destinatie pentru turistii
britanici, cu 51,2 milioane de vizitatori (74 din totalul deplasarilor
britanice in strainatate).
Aparitia liniilor aeriene ,low-cost a incurajat mult calatoriile de
scurta durata, stimuland astIel si aIacerile intracomunitare.
Investitiile straine directe
Investitiile straine directe (ISD) provenite din U.E. reprezinta
50 din totalul inIluxului in Marea Britanie, creand locuri de munca,
stimuland inovatia si concurenta si Iacilitand accesul la tehnologiile
din alte tari.
ISD provenite din U.E. creeaza in Marea Britanie 50-60.000 de
locuri de munca (echivaland cu 0,34 din totalul Iortei de munca).
Din totalul Iirmelor straine inregistrate in U.E., 26 isi au sediul
In Regatul Unit.
Marea Britanie se situeaza pe locul 2 in lume la inIluxul de ISD,
dupa Statele Unite, o buna parte din aceste investitii Iolosind-o drept
poarta de intrare in U.E. Pe langa accesul la piata unica europeana,
investitorii straini aleg Marea Britanie si pentru accesul la pietele
bancare, pentru resursele umane bine caliIicate ale city-ului Iinanciar
londonez, pentru baza solida de cercetare si dezvoltare, precum si
pentru nivelul scazut de reglementare.
Investitiile de portoIoliu
Investitiile de portoIoliu in Marea Britanie depasesc de 2,5 ori
PIB-ul total anual, iar din acestea, 41 provin din celelalte state ale
U.E.
Investitiile de portoIoliu contribuie la ameliorarea deIicitului de
cont curent al Marii Britanii, ele insumand 1.300 mld. dolari dinspre
U.E. si numai 1.150 mld. dolari in sens invers, rezultand un sold activ
de 150 mld. dolari.
Relatiile bancare
Cetatenii si Iirmele din U.E. detin o treime din totalul
depozitelor bancare straine in Regatul Unit si, pe de alta parte, 48
din totalul imprumuturilor acordate in aceasta tara strainilor. Comertul
britanic cu servicii Iinanciare inregistreaza un excedent de 12 mld. L,
din care serviciile bancare in relatia cu statele U.E. reprezinta circa 1
mld. L.

Apartenenta la U.E. conIera marii Britanii stabilitate
institutionala si beneIicii rezultate din coordonarea politicilor
economice, elemente esentiale pentru castigarea increderii pietelor
Iinanciare, indeosebi acum, in perioada de criza. Dividendele
integrarii si interdependentelor economice pot Ii surse de inspiratie
pentru eventuale solutii la o reIorma a pietelor globale de capital, in
conditiile in care proiectul european se dovedeste nu numai viabil, dar
si destul de rezistent la recesiune.
Inventarierea riguroasa a beneIiciilor integrarii europene dovedeste
preocuparea Marii Britanii pentru o actiune concertata la nivel
european, intr-un an in care Uniunea Europeana traverseaza o
recesiune economica proIunda, cand Regatul Unit detine presedintia
G-20 si cand summit-ul de la Copenhaga din decembrie 2009, privind
schimbarile climatice, pozitioneaza central U.E. intre actorii globali.
Demersul de inventariere a beneIiciilor tempereaza, printre
altele, reactia negativa a city-ului londonez la propunerile Comisiei
Europene de reglementare severa a bancilor si Iondurilor de investitii
alternative, reglementare care ar eroda competitivitatea Marii Britanii
pe piata serviciilor Iinanciare globale. Asa cum in 2005, Peter
Mandelson a reusit sa blocheze ,Directiva radiatiilor optice,
dezavantajoasa mediului de aIaceri, britanicii vor reusi din nou,
probabil, sa tempereze elanul legislativ al celor care par invidiosi pe
Londra, unde se deruleaza, conIorm specialistilor, intre 80 si 90 din
operatiunile Iondurilor speculative ale Uniunii Europene.

6
II. Marea Britanie inainte de 1945
Imaginea de mare imperiu unde " soarele nu apune niciodata " era un
Iapt in secolele XIX
si inceputul secolului XX. Dupa 300 de ani de expansiune inceputa cu
cresterea puterii navale,
aIacerile coloniale cu Noua Lume si India sau declaratia
Commomnwealth-ului din 1649,
Regatul Unit al Marii Britanii era cel mai mare imperiu pe care
omenirea l-a vazut pana atunci,
intinzandu-se de la coasta de vest a Americii pana in Noua Zeelanda,
de la Cercul Polar pana la
Capul Bunei Sperante in sudul AIricii.Cu lira sterlina Iiind cea mai
respectata moneda si o Ilota
uriasa, Iorta comerciala si navala a Marii Britanii rivaliza cu intinderea
teritoriului.Savantii
englezi erau primii in dezvoltarea tehnica si au Iacut din Marea
Britanie modelul industrial al
lumii secolului XIX
8
.
La inceputul secolului XX Statele Unite ale Americii au devenit cea
mai mare economie
devansand Marea Britanie dar datorita imperiului colonial putea sa-si
maniIeste statutul de mare
putere in Europa. " In anul 1948 produsul intern brut (PIB) pe cap de
locuitor ea jumatate Iata de
cel american, iar in urma cu un deceniu diIerenta era doar de 10:si
Marina Americana a
intrecut numeric Marina Royala la toate categoriile de corabii pana in
1945, iar cu 6 ani mai
devreme ii intrecuse la numarul de submarine|...| "
9
Nu a Iost inIranta in Primul Razboi Mondial
si spre deosebire de Franta, a rezistat cu succes invaziei germane. In
perioada interbelica Marea
Britanie a inceput sa decada atat politic cat si economic. Primul semn
a Iost separarea Irlandei in
1921 urmata de independenta Egiptului in anul 1922 si apoi caderea
standardului aur, linia
directa intre lira sterlina si aur pana in 1931.
10
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial balanta puterii in Europa s-a
schimbat iar Marea
Britanie a realizat o relatie stransa cu Statele Unite ale Americii din
punct de vedere economic si
militar. Cu Germania sub ocupatie si majoritatea tarilor europene
cautand o solutie de durata
pentru evitarea unei alte conIlagratii mondiale pe teritoriul sau si cu
URSS care se ridica ca o

7
superputere, Europa inIrunta o noua situatie iar cel de-al "treilea mare"
al conIerintei de la
Yalta
11
, Marea Britanie avea un rol important.
III. Drumul Marii Britanii in Uniunea Europeana
III. 1. 1945-1961 (Marea Britanie laburista)
Dintre marile tari ale Europei occidentale , Marea Britanie este singura
care si-a pastrat
institutiile antebelice.
In Iruntea unui Cabinet de Uniune Nationala din 1940 Churchill isi
condusese tara catre
spre victorie cu pretul unor grele sacriIicii.Rezervele se ridica doar la
500 de milioane de lire Iata
de o datorie de 3,5 miliarde mai ales catre Statele Unite si
Commonwealth.
La alegerile din 1945 teama de o revenire la perioada de criza si de
somaj dintre cele doua
razboaie va domina.
AstIel conservatorii se bazeaza pe prestigiul lui Churchill iar laburistii
pe raportul
Beveridge din 1942 prin care s-ar instaura un " Stat providential " prin
care ar trebui sa i se
asigure Iiecarui cetatean bunastare " din leagan pana in mormant ".
AstIel Atlle devine prim-
ministru datorita unei victorii zdrobitoare 393 de mandate din 540,
laburistii Iiind votati de clasa
muncitoare dar si de majoritatea clasei de mijloc.
12
Laburistii Iac reIorme in economie, nationalizand Banca Nationala si
industria miniera
(1946), transporturile si telecomunicatiile (1946-1947), gazul si
electricitatea (1947-1948),
siderurgia (1949). In domeniul social, au creat Asigurarea Nationala
care acoperea riscurile de
boala, accidentele, somaj, un serviciu medical gratuit.Insa costul
acestor masuri sociale
agraveaza diIicultatile Iinanciare ale tarii.India isi proclama
independenta in 1947 si situatia se
inrautateste, lira se devalorizeaza in 1949 iar dependenta Iata de
Statele Unite este tot mai mare.
Cu toate acestea laburistii castiga alegerile din 1950.
13
Insa slaba lor majoritate si dezbinarile

8
interne il determina pe Atlle sa provoace noi alegeri in 1952.Scrutinul
majoritar cu un singur tur
si inegalitatea circumscriptiilor joaca o Iesta laburistilor care, cu 200
de mii de voturi mai mult
decat conservatorii obtin cu 26 de deputati mai putin. Conservatorii
revin deci la putere, pe care
o vor pastra timp de 13 ani sub conducerea lui Winston Churchill
(1951-1955), Anthony Eden
(1955-1957), Harold Macmillan (1957-1963), Alex Douglas-Home
(1963-1964).
In domeniul economic, conservatorii nu vor repune in discutie
mostenirea laburista,
denationalizand numai siderurgia (1953) si transporturile rutiere
(1956). Mult mai atenti la
respectarea regulilor ortodoxiei Iinanciare, ei nu ezita sa Iraneze
uneori dezvoltarea economica
printr-o politica deIlationista dusa cu scopul de a mentine precarul
echilibru al balantei de plati
si paritatea lirei sterline. AstIel Marea Britanie cunoaste un proces de
crestere economica cu dinti
de Iierastrau (Stop and Go), progresand mai lent decat "Europa celor
sase".
In domeniul social, reIormele laburiste beneIiciind de un larg consens,
conservatorii se
multumesc doar sa le amelioreze Iunctionaea si sa controleze mai bine
costurile serviciilor
sociale instaurate de guvernul Atlle , care se dovedise costisitoare din
punct de vedere electoral.
Nivelul gneral de trai se ridica considerabil: Marea Britanie
conservatoare pare sa Iie in mars
spre " societatea abundentei ", in ciuda catorva puncte slabe: stagnarea
industriilor traditionale,
regiuni care raman in aIara avantului general, deteriorarea balantei de
plati.
14
Primele planuri britanice pentru retrasarea Hartii Europei dupa razboi
nu au avut eIectul
asteptat printre puterile egale. Ernest Bevin, Ministrul de Externe al
Guvernului laburist din
1945-1951 a urmarit " politica puterii a treia "
15
(third power policy) care insemna ca Marea
Britanie este independenta si egala cu Statele Unite intr-un sistem
vestic de alianta anti-
comunista.In 1950 Ministrul de Externe al Frantei a initiat CECO
(Comunitatea Economica a
Carbunelui si Otelului) statele care au Iosrmat-o Iiind Franta,
Germania, Italia, Belgia, Olanda si
Luxemburg. In ciuda Iaptului ca Marea Britanie avea o industrie a
carbunelui si oteluilui
dezvoltata, o cooperare cu CECO nu a reprezentat un avantaj tactic
din multiple motive
16
: Marea
Britanie nu avea aceleasi puternice interese in controlarea Germaniei.
Franta pe de alta parte

9
avea " o Irica obsesiva "
17
Iata de vecinul ei estic si avea dorinta de al controla , care era
imposibil pe cale militara. Marea Britanie inca Iacea jumatate din
comert cu Imperiul-
Commonwealth. O cooperare de durata intre Franta si Germania nu i
se parea realizabila. Ideea
pierderii suveranitatii i se parea de neconceput
18
,iar relatiile sale cu Statele Unite i se pareau
Ioarte importante.
Statele Unite au primit calduros indeea " celor sase ", pentru ca erau
interesate ca Europa
sa Iie stabila, astIel Iiind o partenera de incredere impotriva
amenintarii comuniste. Planurile
pentru construirea unei armate comune a " celor sase ", Comunitatea
Europeana de Aparare nu a
Iost ratiIicat datorita Iaptului ca Irancezii se temeau de ideea
reinarmarii germane intr-un timp
atat de scurt de la razboi si nu doreau sa renunte la controlul asupra
Iortelor lor armate.
19
In
acelasi timp Marea Britanie nu a putut rezolva criza Canalului Suez
din 1956 astIel pierzandu-si
reputatia de actor de incredere pe scena mondiala.
In 1952 prim-ministrul conservator
Anthony Eden a dat un motiv pentru scepticismul sau
in privinta participarii Marii Britanii intr-o Europa Iederala" |...| asta e
ceva ce stim pana in
adancul oaselor ca nu o putem Iace "
20
. Marea Britanie se temea de un superstat european. Nu a
putut sa-si pastreze inIluenta in Egipt, pierderea controlului Canalului
Suez, principala conexiune
intre Europa, Orientul Mijlociu si sudul Asiei a insemnat un pas inapoi
in reprezentarea
intereselor vestice in Orientul Mijlociu, nevoia statutului de partener
al Statelor Unite a crescut,
iar CECO se pronunta ca Iiind noul punct de reIerinta in Europa.
21
Avand indoieli cu privire la relatiile stranse propuse de Monnet si
Shuman Marea Britanie
s-a decis in schimb sa sustina o cooperare mai laxa, Numita Asociatia
Europeana a Liberului
Schimb(AELS)
Avand drept obiectiv liberul schimb mai degraba decat integrarea
politica, AELS a Iost
inIiintata in ianuarie 1960, prin semnarea Conventiei de la Stockholm
de catre Austria, Marea
Britanie, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia. Spre
deosebire de clauzele

contractuale ale CEE, statutul de membru era voluntar si nu implica


alte institutii in aIara de
Consiliul de Ministri care se reunea de 2, 3 ori pe an, precum si un
grup de reprezentanti
permanenti, asistati de un mic secretariat inIiintat la Geneva.
AELS a contribuit la reducerea tariIelor, dar a obtinut realizari mici pe
termen lung, in
special din cauza ca multi dintre membrii sai Iaceau comert mai mult
cu CEE decat cu partenerii
din AELS. Marea Britanie a realizat rapid ca inIluenta politica in
Europa era exercitata de CECO
si nu de AELS, precum si ca ea insasi risca izolarea politica daca
ramanea in aIara CEE.
Organizatia CEE Iunctiona intradevar, statele membre realizasera un
progres economic si politic
impresionant, iar industria Marii Britanii dorea acces la bogata piata
CEE.
Marea Britanie cu tot mai multe colonii care devin independente si
perIormantele sale
economice crescand Ioarte lent a realizat ca daca nu se alatura CEE
poate Ii o pierdere pe termen
lung. AstIel Regatul Unit sub seIia prim-ministrului conservator
Harold Macmillan si-a depus
candidatura in august 1961 la 15 luni de la crearea AELS.
22
II. 2. 1961-1975
Dupa decizia Marii Britanii de a deveni un membru al CEE, din
perspectiva tarii asupra
negocierilor, chiar daca statutul de membru ar Ii Iost acceptat pe loc,
ar Ii Iost dezavantajata.
Britanicii s-ar Ii alaturat unei aliante a carei tratate erau deja realizate.
Ar Ii trebuit sa accepte
acele tratate Iara un " trade mark " Britanic.
Uzura puterii Iavorizeaza intoarcerea laburistilor, invingatori in
alegerile din 1964, a caror
slabamajoritate va Ii consolidata doi ani mai tarziu cu ocazia unor
alegeri anticipate. Adeptul
unui socialism moderat si realist, noul lider al partidului laburist,
Harold Wilson, va guverna de o
maniera Ioarte pragmatica in domeniul economic ca si in politica
externa. Inca de la sosirea lor la
putere, laburistii se gasesc intr-o grava criza Iinanciara, care le
monopolizeaza eIorturile in
dentrimentul aplicarii programului lor, care prevendea in principal
modernizarea industriei.
Enormul deIicit al balantei de plati lasat de conservatori determina
guvernarea lui Wilson sa ia
masuri energice(suprataxe pe importuri, politica deIlationista...) care
vor Irana expansiunea
22
11
economica si vor nemiltumi sindicatele, Iara totusi a putea evita o
devalorizare a lirei sterline, cu
14,3 in noiembrie 1967. Absenta marilor reIorme structurale cu
exceptia renationalizarii
siderurgiei in 1966-1967), esecuk unei noi cereri de admitere in Piata
Comuna in decembrie
1967 in Iata unui nou veto Irancez antreneaza o scadere de
popularitate a guvernului laburist,
care pe de alta parte este nevoit sa Iaca Iata unor noi violente tulburari
in Irlanda de Nord in
toamna anului 1968 .
23
. In aIara de scepticii britanici aderarea a Iost blocata de puterile
Europene, in special de
presedintele Frantei de Gaule. El ca si altii, vroiau o Europa egala
economic cu Statele Unite, si independenta militar de aceasta.
Ingrijorarea in legatura cu legatura puternica dintre Londra si
Washington a Iost conIirmata aIacerea Polaris. Neputand sa-si
dezvolte un program nuclear
Marea Britanie, a cumparat rachete polaris de la Statele Unite, astIel "
suparandu-l " pe de Gaule
si Iacand aderarea imposibila pe termen scurt. Acesta planuia o CEE
axata pe Franta si
Germania, si vedea Marea Britanie ca pe un rival pentru inIluenta
Iranceza in comunitate.
Monnet insa era dornic ca Marea Britanie sa devina membru,
incercand chiar sa-l convinga pe
cancelarul Germaniei, Konrad Adenauer.Acesta insa impartasea
angloIobia lu de Gaule
24
.
Comportamentul arogant si agresiv al Marii Britanii in timpul
viitoarelor negocieri au Iacut ca
cererea sa-i Iie din nou respinsa, acum opunandu-se si Germania.
" La conIerinta sa de presa de Gaule nu a restrictionat intrarea
Britaniei pentru totdeauna,
dar a atacat insistenta extraordinara si graba lui Harold Wilson (Prim-
ministru 1964-70, 74-76) in
cautarea acceptarii si credea ca Marea Britanie nu vroia statutul de
membru decat pentru a putea
sa-si compenseze slabiciunea|...|a Iost pusa presiune mare pe germani
ca sa ajute Marea Britanie
sa intre in Europa. Brown (George Brown, Ministru de Externe 1966-
68) s-a plans chiar patetic
lui Willy Brandt, care era in vizita in Britania, ' Willy, trebuie sa ne
bagi ca sa putem lua seIia
CEE.' In ciuda unei asemenea arogante naive, Consiliul de Ministri al
CEE a cazut de acord pe
19 decembrie 1967 ca cererea Marii Britanii nu poate Ii luata in
considerare. "

12
Dupa demisia lu de Gaule din 1969, Marea Britanie a aplicat pentru a
treia oara, de aceasta
data solicitarea Iiindu-i acceptata, impreuna cu cea a Irlandei si
Danemarcei.
26
Invingatori in alegerile din 1970, conservatorii, sub directia lui
Edward Heath, se straduiesc
sa relanseze expansiunea economica printr-o politica neo-liberala. Insa
gravitatea situatiei
economice determina noul guvern sa intervina intr-o maniera adeseori
dirijista (nationalizarea
sectorului aeronautic de la Rolls0Royce in 1971) si sa se integreze in
Piata Comuna, dupa
semnalul pozitiv acordat de Georges Pampidou.
27
Abia in in anul 1973, Marea Britanie a devenit membru al CEE.
Aceasta optiune europeana
survine in plina criza politico-sociala, guvernul Heath ciocnindu-se de
puternicul sindicalism
britanic. Numeroasele greve agita tara pana la marea incercare de Iorta
dintre Trade Unions si
guvern (sIarsitul lui 1973-inceputul lui 1974) cand in Iata amenintari
unei greve pe termen
nelimitat a minerilor, Heath este nevoit sa dizolve Camera Comunele.
28
Chiar si atunci,
dezacordurile dintre pro-europeni si euro-scepticii din clasa politica au
Iacut un reIerendum in
1975 pentru a decide asupra acestei probleme. ReIerendumul a
conIirmat calitatea de membru cu
o medie DA-NU de 67,2 la 32,19
II. 3. 1975-1990
Cu toate ca toate partidele politice au Iost de acord cu statutul de
membru al CEE in 1973
contradictiile au Iost lamurite odata pentru totdeauna printr-un
reIerendum in 1975. Britnicii au
parut sa Iie " un partener ciudat |...|, cautand sa-si promoveze
interesele izolandu-se de celelalte
state membre"
29
, in Europa sub seIia prim-ministrului Edward Heath si succesorii sai.
Marea
Britanie parea in principal interesata de beneIiciile sale si nu de
intarirea institutiilor. Legatura
transatlantica, era inca prioritara in viziunea urmatorilor prim-ministri,
deci inca unul din multele
motive care arata egocentrismul Britanic.
30
Guvernul laburist s-a opus Uniunii Monetare care a
Iost aprobata la Bruxelles in 1978 deoarece considera Europa un "
club capitalist " Iara interese in politica sociala si nu numai ca nu au
vrut sa intre in Uniune ci chiar au decis sa se retraga din
Comunitate in 1983.
31
In Iruntea conservatorilor victoriosi in alegerile din mai 1979
Margaret Thatcher, isi
impune puternica sa personalitate care ii va atrage prenumele de "
doamna de Iier " . Thatcher
este adepta liberalismului cvasi absolut, actiunea guvernului trebuind
sa se orienteze la controlul
monedei. Aceasta schimbare de orientare a politicii economice se
mainIesta mai ales printr-o
tentativa de restructurare industriala (de nationalizari, inchiderea
interprinderilor nerentabile...)
si printr-o atitudine Ioarte Ierma Iata de sindicat.
32
Margaret Thatcher era cunoscuta ca unul din
cei mai puternici opozanti ai unei viitoare integrari europene, chiar
daca a sustinut statutul de
membru in 1975 pe cand era in opozitie. Odata ajunsa la putere a
redus contributia la Fondul
European Comun la care Marea Britanie era un contribuitor principal.
Thatcher a venit cu o noua
politica de suveranitate si a reinoit relatiile cu Statele Unite.
33
Cu toata opozanta care o
caracteriza, totusi a Iost de acord cu Piata Comuna si cu Actul Unic
European (AUE).
34
II. 4. 1990
Odata cu Tratatul de la Maastricht din 1991, Comunitatea Europeana a
cazut de acord
pentru un sistem de aparare si o politica externa comuna si mai putine
controale vamale intre
tarile membre. A Iost introdus noul termen de Uniune Europeana si
inca odata Marea Britanie s-a
opus. Bugetul comunitar trebuia sa Iie marit, ceea ce insemna plati
mai mari din partea tuturor
statelor membre si era nevoie de noi institutii supranationale iar cele
vechi trebuiau intarite, ceea
ce insemna transIerul suveranitatii spre Bruxelles si Strasbourg.
O alta problema era acordul spre o Uniune Monetara Europeana, cu o
singura moneda ca
tinta. Renuntarea la lira sterlina si sa se subordoneze unei banci
centrale era inimaginabil pentru
Thatcher si succesorul sau, John Major. El a mers pe o politica care se
impotrivea " retragerii de suveranitate ".
Thatcher a incercat renegocierea tratatelor si la Iel ca predecesorii sai
laburisti
din urma cu 10 ani a discutat retragerea din Uniune.
Se stia ca Thatcher avea o relatie puternica cu Washington-ul si o
relatie speciala cu
presedintele Ronald Reagan, sub seIia lui Major acestea nu au mai
putut Ii mentinute. Cand
Guvernul Conservator a Iost inlocuit de cel Laburist sub conducerea
lui Tony Blair, guvernele
Europene sperau la o politica pro-europeana din partea acestuia.
Evenimentele recente in jurul Cruciadei Americane impotriva
terorismului si razboiul din
Irak au aratat cat de puternice au ramas relatiile anglo-americane, cu
Marea Britanie Iiind una din
putinele tari europene care s-au alaturat aliantei impotriva "axei
raului"
III. Concluzii
Raceala Marii Britanii cu care trateaza orice proiect de unitate
europeana este bazata pe
motive istorice si culturale si care sunt puternic inradacinate in
constientul clasei politice cat si a
populatiei. Ideea ca Europa este o amenintare a granitelor de neclintit
a Regatului Unit vine din
experienta declinului Imperiului Britanic in o perioada de mai putin de
o generatie. Ideea de
imperiu a devenit un obstacol mai putin inIluent in drumul spre
Europa. Dar euro-scepticii din
clasa politica considera Europa o amenintare pentru modul in care
Marea Britanie isi desIasoara
politica si economia. Clasa politica din arhipelag a avut mereu o
politica rece Iata de Comunitate,
mai intai socialistii priveau oarecum cu neincredere capitalismul
european, apoi conservatorii au
pus la indoiala proiectul CEE si chiar au ajuns sa " dispretuiasca si sa
deteste tot ce este european
" , pentru ca, "numai lucruri rele |...| au venit din Europa. "
36
Un alt aspect este relatia vitala a Marii Britanii cu Statele Unite, care
cu toate ca au existat
momente de impas, in secolul XX a Iost intotdeauna o contragreutate
pentru Europa. Prim-
ministrii Marii Britanii au avut tendinta sa vada Marea Britanie la
mijloc, deseori in Iavoarea
Statelor Unite, dar evitand mereu sa Iaca o alegere.
Britanicii sunt de acord cu politica Comunitatii Europene doar daca ii
avantajeaza, in caz
contrar ei duc o politica distanta, incearca sa negocieze si asteapta un
compromis Iavorabil din
partea celorlalte state membre.
Marea Britanie dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a Iost scena
schimbarilor de guverne
intre laburisti si conservatori, Iiecare parte initiand reIorme si curatand
"mizeria" lasata in urma
de guvernarea precedenta. Din acest motiv tara a Iost macinata de
crize politice, economice si
sociale si s-a putut ajunge la o oarecare stabilitate abia spre sIarsitul
anilor 80' inceputul anilor
90'.
Chiar si astazi " intrebarea in legatura cu prioritatea de a Ii pentru
Europa sau America a
ramas nerezolvata si impartita in doua de ambele partide cat si de
opinia publica. "
38
La inceputurile CECO, statele membre nu aveau nevoie de Marea
Britanie. Astazi Uniunea
Europeana cu 27 de state si aproape 500 de milioane de locuitori, zona
de piata cea mai populata
din lume, are nevoie de Marea Britanie ca una din puterile economice
europene, si nu in ultimul
rand un contribitor net. Viitorii prim-ministri o sa trebuiasca sa se
decida daca o sa poata sa-si
permita sa Iie la Iel de rece Iata de Europa si sa urmeze aceeasi cale
exceptionala.