-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m). de culoare albă.student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. în bălţi. Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore. în lungul râurilor. găsindu-se la marginea lacurilor. stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie . Denumire populara : trestie. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. Formează stoloni puternici. în Delta Dunării. alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. Frunzele sunt late şi rigide. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed.

Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus.Cuprinde 5-7 specii. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. Specii si soiuri: Forsytia suspensa. Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. Forsytia viridissima. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. Forsytia x intermedia. In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren. care se desfac inainte de aparitia frunzelor. simple si flori galbene. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. Se inmulteste prin ingroparea butasilor. Au frunze opuse. Nyssa Silvatica . arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara). care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. Cultivare: usoara. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi .

Branchlets at first pale green to orange.. The twigs of this tree are reddish-brown. 39. oily. It is lustrous.. with margin slightly thickened. one-fourth of an inch long. not durable in contact with the soil. aquatica and Swamp Tupelo N. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. bitter-to-sour tasting flesh. Other names include Pepperidge. Feather-veined. midrib and primary veins prominent beneath. Sp. ovoid stone fruit. The name tupelo is of Native American origin. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. gr. . There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. very shining above. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin. wedge-shaped or rounded at base. In autumn they turn bright scarlet.59. The fruit is a black-blue. It can be oval.Nyssa sylvatica. The pith is chambered with greenish partitions. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung. ft. sometimes smooth. simple. sapwood white. The bark is dark grey and flaky when young. Winter buds: Dark red. eventually becoming an intense bright scarlet.6353. weight of cu. into. later dark brown. some of which (Water Tupelo N. becoming red before they fall. or stoppers. resembling alligator hide on very old stems. • • • • Bark: Light reddish brown. Wood: Pale yellow. entire. The leaf turns purple in autumn. They come out of the bud conduplicate. two to five inches (127 mm) long. usually hidden by a greyish skin. with entire. hard to split. often red. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. Used for turnery. but it becomes furrowed with age. acute or acuminate. often crowded at the end of the lateral branches. elliptical or obovate. slender or stout. The species is often known as simply Tupelo. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. deeply furrowed and scaly. The leaf of Black Gum is variable in size and shape. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. often downy. coated beneath with rusty tomentum. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. oblong to oval. very tough. Leaves: Alternate. Black Tupelo in the autumn. linear. The branches typically stand at right angles to the trunk. or yellow and scarlet. when full grown are thick. 0. The flower is very small. obtuse. heavy. one-half to three inches (76 mm) broad. often wavy margins. este un copac de marime medie. terete or margined. pale and often hairy beneath. Sourgum. strong. biflora) occur in the same area. and 5–12 cm (2–5 in) long. Inner scales enlarge with the growing shoot. about 10 mm long with a thin. used for hammering bungs. dark green. this last perhaps from the mallet known as a beetle.

Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. Fagaceae. Beldie. la anume specii. cu granulatie mica. de consistenta unei hârtii fine. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. spre deosebire de mâtisorii de anin. valoarea sa este dintre cele mai bune. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. iar coaja este subtire. . Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. Ca lemn de ars. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. orizontale. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. în familia Betulaceae.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. negru si galben. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia. Fructul este o samara. Frunzele sunt simple. înrudit cu familia fagului/stejarului. este tot din limba Latina. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. care cresc mai ales în clima temperata nordica. Betula. nu exista mugure terminal. cu o coaja alba caracteristica. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. lemnosi si în forma de con. alb. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. si pot fi dintate sau lobate. Denumirea stiintifica a genului. si se rupe în fâsii în mod natural.

. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate.Frunzele variaza de la un soi la altul.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. are nevoie de lumina intensa. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. dintate. ce ating 30 cm lungime. ajungand la maturitate la 15 . Desi tolereaza si o usoara umbra. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. este de preferat sa se planteze in zone insorite. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. care se vor transforma în crengi. Totusi. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. a lemnului interior. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. de culoare verde deschis. Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. Este rezistent la frig si inghet. CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime. cu vinisoare ca o pana. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. deoarece. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. dar putin. pentru o inflorire frumoasa. moale. avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice. mai exact China si Japonia). Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei. Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat. cu codita. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. Este un arbore cu crestere medie. Apar în perechi. Acestea sunt alternante.

Daca este necesar. C. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10). timp in care raspandesc un parfum deosebit. atragand insectele polenizatoare. Specii si varietati: C. Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase. la fiecare 2 ani. C. Inmultirea este dificila. este de preferat butasirea. Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii. necesitand mult timp si rabdare. Polenizarea se realizeaza usor.scandens. catre sfarsitul lunii septembrie.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura.cimisir sau merisor . C. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie. Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile.platycarpa. Produce infloriri abundente periodice. usor dulceag.wilsonii. C. Se mai poate inmulti si prin seminte.parvifolia. insa procedeul este anevoios. cu caldura si umiditate ridicata. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. asemanator cu vanilia. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. acestea ajungand la coacere. cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei. pentru care se vor asigura conditii de fond. Ca procedeu mai rapid. calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta. ARBUSTI Buxus sempervirens.sikokiana. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna. . C.sinensis.

mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi. Trebuie avut grija insa. harlandii sau B. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai.pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. Textura scoartei. bogate in turba sau alte amestecuri organice. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. 3 m. Intretinere . In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. Formarea . Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru. . cu frunze perene. Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct.cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. ce nu se incadreaza in forma dorita.Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta. e bine sa fie intrerupta. Daca am vrea sa pornim de la un butas.suporta bine orice locatie. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune. In lunile mai-iunie se poate efectua. inainte de aparitia noilor lastari. iarna. Inmultirea . In plus. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide. Suporta bine taieri drastice. unele persoane nu-l pot suporta. iar toamna se pot planta butasi lemnificati. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Dar ca bonsai. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. sempervirens. mici si de un verde inchis. cum ar fi B. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Poate ajunge la o inaltime de max. Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. Udarea trebuie sa fie moderata. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient.

6 m. daunatorii sunt observati. partial umbra Sol: umed.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. inainte ca primele frunze sa apara. este sa lasati pomul sa creasca la maxim. musca neagra si o serie de nematozi. cand planta este deja infestata. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. Ca daunatori. .Boli si daunatori . usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla. De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. frunzele pot fi atacate de rugina. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. Avand in vedere densitatea frunzisului. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme. mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime. un cerc cu diametrul de 3. de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). Locul ales trebuie sa fie destul de mare. Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat. Uneori insa. de obicei.

nu lasa sa creasca buruieni si. Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului. De asemenea. pe masura ce se descompune. Dupa plantare udati bine. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine. bucati maruntite de scoarta de copac. pentru ca puteti rani radacinile . zona in care radacinile magnoliei sunt active. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. adica cea la care a fost plantat in sera. Umpleti groapa cu turba. lutos. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. De asemenea. elibereaza in sol substante nutritive. In ceea ce priveste adancimea. Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. frunze uscate si/sau ace de pin. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. dar bogat in materii organice. totusi. compost sau ingrasamant de frunze. dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. Dupa ce ati ales locul potrivit. Dupa ce asezati copacul. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. in care sa turnati apa. care se va inlatura dupa 1 an. Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei.

America de Nord şi Asia. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. pentru vânat sau varză. cu miros puternic. ”ginepro” în italiană. Ele sunt aromate. derivă din latină: ”juniper” în engleză. virează spre o nuanţă negrualbăstruie. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. creşte sub forma unui arbore. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere. Denumirile din multe limbi europene. în special în marinade. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ. Cele mature au o formă mai lată. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător. asemănător coniferelor. pânză de păianjen) şi face . în special cele romanice. Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. ”enebro” în spaniolă. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. Posibil să fie un împrumut din limba celtă. cu atât au o formă mai ascuţită. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. ”genebre” în provensală. ca un ac. În Europa. la coacere. Frunzele sunt ascuşite.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. Cu cât frunzele sunt mai tinere. asemănător cu cel al piperului roz. ”jenever” în olandeză. adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. cu un uşor gust dulceag. negre. Coaja ienupărului este subţire. şi ca ingredient la fabricarea ginului. solzoasă. tari şi grupate în formă de pană.

referire la modul în care planta se întinde pe pământ. . Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante. El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful