-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

Frunzele sunt late şi rigide. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie . în Delta Dunării. Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore. găsindu-se la marginea lacurilor. de culoare albă. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed. în lungul râurilor. Formează stoloni puternici. de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m).student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. Denumire populara : trestie. alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. în bălţi.

simple si flori galbene. Forsytia x intermedia. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. Nyssa Silvatica . iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile. Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren.Cuprinde 5-7 specii. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara). Specii si soiuri: Forsytia suspensa. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. care se desfac inainte de aparitia frunzelor. arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus. Forsytia viridissima. Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. Cultivare: usoara. Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi . Au frunze opuse. Se inmulteste prin ingroparea butasilor.

simple. Used for turnery. or yellow and scarlet. 39. biflora) occur in the same area. very shining above. The species is often known as simply Tupelo. They come out of the bud conduplicate.Nyssa sylvatica. one-half to three inches (76 mm) broad. gr. elliptical or obovate. one-fourth of an inch long.. In autumn they turn bright scarlet. ovoid stone fruit. some of which (Water Tupelo N. Other names include Pepperidge.59. but it becomes furrowed with age. It is lustrous. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. eventually becoming an intense bright scarlet. this last perhaps from the mallet known as a beetle. linear. very tough. oily. este un copac de marime medie. It can be oval. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. often red. acute or acuminate. Sourgum. The leaf turns purple in autumn. usually hidden by a greyish skin. often downy. with entire. coated beneath with rusty tomentum. into. resembling alligator hide on very old stems. deeply furrowed and scaly. often crowded at the end of the lateral branches. two to five inches (127 mm) long. Leaves: Alternate. entire. Inner scales enlarge with the growing shoot. and 5–12 cm (2–5 in) long. 0. not durable in contact with the soil. often wavy margins. bitter-to-sour tasting flesh. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung. with margin slightly thickened. The fruit is a black-blue. • • • • Bark: Light reddish brown. Black Tupelo in the autumn. strong. sapwood white. Feather-veined. used for hammering bungs. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. The leaf of Black Gum is variable in size and shape. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. The branches typically stand at right angles to the trunk. weight of cu.. wedge-shaped or rounded at base. Winter buds: Dark red. sometimes smooth. oblong to oval. or stoppers. The name tupelo is of Native American origin. hard to split. slender or stout. midrib and primary veins prominent beneath. heavy. The flower is very small. Wood: Pale yellow. There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. Sp. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin. obtuse.6353. The bark is dark grey and flaky when young. later dark brown. . The twigs of this tree are reddish-brown. ft. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. The pith is chambered with greenish partitions. when full grown are thick. about 10 mm long with a thin. becoming red before they fall. terete or margined. Branchlets at first pale green to orange. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. pale and often hairy beneath. aquatica and Swamp Tupelo N. dark green.

Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. Frunzele sunt simple. orizontale. lemnosi si în forma de con. si pot fi dintate sau lobate. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia. Betula. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. cu granulatie mica. Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. de consistenta unei hârtii fine.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. spre deosebire de mâtisorii de anin. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. alb. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. Fagaceae. Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. care cresc mai ales în clima temperata nordica. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. valoarea sa este dintre cele mai bune. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. si se rupe în fâsii în mod natural. cu o coaja alba caracteristica. Beldie. înrudit cu familia fagului/stejarului. la anume specii. nu exista mugure terminal. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. este tot din limba Latina. negru si galben. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. Fructul este o samara. . Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. în familia Betulaceae. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. Ca lemn de ars. iar coaja este subtire. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. Denumirea stiintifica a genului.

avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice. pentru o inflorire frumoasa.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. de culoare verde deschis. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. care se vor transforma în crengi. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. Este rezistent la frig si inghet. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. a lemnului interior. Acestea sunt alternante. cu vinisoare ca o pana.Frunzele variaza de la un soi la altul. ce ating 30 cm lungime. mai exact China si Japonia). are nevoie de lumina intensa. moale. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. . este de preferat sa se planteze in zone insorite. ajungand la maturitate la 15 . deoarece. Totusi. Apar în perechi. dintate. Desi tolereaza si o usoara umbra. cu codita. Este un arbore cu crestere medie. CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. dar putin.

wilsonii. acestea ajungand la coacere. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. C. cu caldura si umiditate ridicata. C. intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). Se mai poate inmulti si prin seminte. Polenizarea se realizeaza usor. . Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase.scandens. Specii si varietati: C. Produce infloriri abundente periodice.platycarpa. suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. C. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). C. usor dulceag. este de preferat butasirea. Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii. catre sfarsitul lunii septembrie. Daca este necesar. calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. insa procedeul este anevoios. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie.sinensis. C. pentru care se vor asigura conditii de fond.parvifolia.cimisir sau merisor . asemanator cu vanilia. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna. atragand insectele polenizatoare. ARBUSTI Buxus sempervirens. efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. necesitand mult timp si rabdare. cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei.sikokiana. la fiecare 2 ani. Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti. timp in care raspandesc un parfum deosebit. Inmultirea este dificila. Ca procedeu mai rapid. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10).

microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. inainte de aparitia noilor lastari. . In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide.pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. cum ar fi B. harlandii sau B.suporta bine orice locatie. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid. Udarea trebuie sa fie moderata. iar toamna se pot planta butasi lemnificati. In plus. 3 m. In lunile mai-iunie se poate efectua. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. ce nu se incadreaza in forma dorita. Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi. Poate ajunge la o inaltime de max. Formarea . sempervirens. Inmultirea . Suporta bine taieri drastice. Intretinere .Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta.cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate. cu frunze perene. bogate in turba sau alte amestecuri organice. mici si de un verde inchis. unele persoane nu-l pot suporta. e bine sa fie intrerupta. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. Daca am vrea sa pornim de la un butas. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Textura scoartei. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. iarna. Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. Trebuie avut grija insa. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. Dar ca bonsai. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient.

De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. Avand in vedere densitatea frunzisului. musca neagra si o serie de nematozi. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. de obicei. Locul ales trebuie sa fie destul de mare. de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). inainte ca primele frunze sa apara. un cerc cu diametrul de 3. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului.Boli si daunatori . Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. . cand planta este deja infestata. Uneori insa. partial umbra Sol: umed. Ca daunatori. este sa lasati pomul sa creasca la maxim.6 m. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat. frunzele pot fi atacate de rugina. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme. daunatorii sunt observati. usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla.

este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. pentru ca puteti rani radacinile . Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. De asemenea. Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. lutos. elibereaza in sol substante nutritive. frunze uscate si/sau ace de pin. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. dar bogat in materii organice. pe masura ce se descompune. Dupa ce ati ales locul potrivit. nu lasa sa creasca buruieni si. compost sau ingrasamant de frunze. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer. Umpleti groapa cu turba. Dupa plantare udati bine. zona in care radacinile magnoliei sunt active. totusi. adica cea la care a fost plantat in sera. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei. Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului. o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. In ceea ce priveste adancimea. in care sa turnati apa. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. care se va inlatura dupa 1 an. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. De asemenea. Dupa ce asezati copacul. bucati maruntite de scoarta de copac. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil.

adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. cu miros puternic. ”ginepro” în italiană. la coacere. Ele sunt aromate. Posibil să fie un împrumut din limba celtă. ”genebre” în provensală. tari şi grupate în formă de pană. pânză de păianjen) şi face . asemănător cu cel al piperului roz. solzoasă. ”jenever” în olandeză. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. în special cele romanice. America de Nord şi Asia. şi ca ingredient la fabricarea ginului. cu un uşor gust dulceag. În Europa. pentru vânat sau varză. Cu cât frunzele sunt mai tinere. derivă din latină: ”juniper” în engleză. Coaja ienupărului este subţire. ca un ac. Cele mature au o formă mai lată. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. Frunzele sunt ascuşite. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător. Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. asemănător coniferelor. negre. cu atât au o formă mai ascuţită. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. virează spre o nuanţă negrualbăstruie. ”enebro” în spaniolă. Denumirile din multe limbi europene. în special în marinade. creşte sub forma unui arbore. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ.

Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante. .referire la modul în care planta se întinde pe pământ. El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.