-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

în Delta Dunării. Denumire populara : trestie.student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. în bălţi. Formează stoloni puternici. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed. Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore. alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. găsindu-se la marginea lacurilor. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. în lungul râurilor. stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie . de culoare albă. Frunzele sunt late şi rigide. de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m).

Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi . Specii si soiuri: Forsytia suspensa. Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. Forsytia x intermedia. Cultivare: usoara. In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. care se desfac inainte de aparitia frunzelor. Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus. Se inmulteste prin ingroparea butasilor.Cuprinde 5-7 specii. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara). Forsytia viridissima. care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren. Au frunze opuse. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. Nyssa Silvatica . simple si flori galbene.

Other names include Pepperidge. often red. It can be oval. often crowded at the end of the lateral branches. The pith is chambered with greenish partitions. It is lustrous. often wavy margins. usually hidden by a greyish skin. Black Tupelo in the autumn. slender or stout. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. bitter-to-sour tasting flesh. very shining above. dark green. Inner scales enlarge with the growing shoot. used for hammering bungs. resembling alligator hide on very old stems. The twigs of this tree are reddish-brown.. very tough. eventually becoming an intense bright scarlet. pale and often hairy beneath. midrib and primary veins prominent beneath. sometimes smooth.Nyssa sylvatica. . In autumn they turn bright scarlet.6353. not durable in contact with the soil. hard to split. or yellow and scarlet. 39. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. este un copac de marime medie. There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. entire. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. Feather-veined. The fruit is a black-blue. ft. two to five inches (127 mm) long. oblong to oval. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin. Sp. but it becomes furrowed with age. one-half to three inches (76 mm) broad. oily. elliptical or obovate. acute or acuminate. The flower is very small. They come out of the bud conduplicate. Sourgum. strong. wedge-shaped or rounded at base. The name tupelo is of Native American origin. aquatica and Swamp Tupelo N. some of which (Water Tupelo N. linear. obtuse. • • • • Bark: Light reddish brown.. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. and 5–12 cm (2–5 in) long. deeply furrowed and scaly. coated beneath with rusty tomentum. or stoppers. The leaf turns purple in autumn. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung. biflora) occur in the same area. with margin slightly thickened. often downy. simple. The species is often known as simply Tupelo. The leaf of Black Gum is variable in size and shape. Winter buds: Dark red. 0. Wood: Pale yellow.59. becoming red before they fall. with entire. one-fourth of an inch long. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. The bark is dark grey and flaky when young. terete or margined. Leaves: Alternate. The branches typically stand at right angles to the trunk. sapwood white. when full grown are thick. into. gr. later dark brown. Branchlets at first pale green to orange. ovoid stone fruit. heavy. this last perhaps from the mallet known as a beetle. weight of cu. about 10 mm long with a thin. Used for turnery.

la anume specii.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. lemnosi si în forma de con. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. cu granulatie mica. Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. Denumirea stiintifica a genului. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. nu exista mugure terminal. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. Ca lemn de ars. care cresc mai ales în clima temperata nordica. orizontale. spre deosebire de mâtisorii de anin. valoarea sa este dintre cele mai bune. Beldie. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. cu o coaja alba caracteristica. este tot din limba Latina. . Fagaceae. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. de consistenta unei hârtii fine. Fructul este o samara. Betula. înrudit cu familia fagului/stejarului. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. în familia Betulaceae. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. si se rupe în fâsii în mod natural. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia. negru si galben. si pot fi dintate sau lobate. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. alb. Frunzele sunt simple. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. iar coaja este subtire.

Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. Este un arbore cu crestere medie. Totusi. pentru o inflorire frumoasa. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate. Este rezistent la frig si inghet. are nevoie de lumina intensa. de culoare verde deschis. ce ating 30 cm lungime. cu vinisoare ca o pana. moale. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. a lemnului interior. Acestea sunt alternante. avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice.Frunzele variaza de la un soi la altul. cu codita. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime. Apar în perechi. dintate. ajungand la maturitate la 15 . dar putin. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. . datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. Desi tolereaza si o usoara umbra. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. mai exact China si Japonia). CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. este de preferat sa se planteze in zone insorite. deoarece. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat. care se vor transforma în crengi. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor.

Polenizarea se realizeaza usor. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). C. Produce infloriri abundente periodice. acestea ajungand la coacere. Inmultirea este dificila. cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei.wilsonii. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie. timp in care raspandesc un parfum deosebit. atragand insectele polenizatoare. Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase.sikokiana. Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile.platycarpa. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna. C. Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii.scandens. Daca este necesar. la fiecare 2 ani. catre sfarsitul lunii septembrie. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice.cimisir sau merisor . ARBUSTI Buxus sempervirens. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. Se mai poate inmulti si prin seminte. este de preferat butasirea. intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine).parvifolia. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10). usor dulceag. necesitand mult timp si rabdare. C.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura. cu caldura si umiditate ridicata. Specii si varietati: C. suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. asemanator cu vanilia. calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. insa procedeul este anevoios. C.sinensis. pentru care se vor asigura conditii de fond. . efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. Ca procedeu mai rapid. C.

Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru. Udarea trebuie sa fie moderata. mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi. Textura scoartei. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. .cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. Daca am vrea sa pornim de la un butas. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai. cum ar fi B. ce nu se incadreaza in forma dorita. Trebuie avut grija insa. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. In lunile mai-iunie se poate efectua. e bine sa fie intrerupta. Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. Suporta bine taieri drastice. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. iarna. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid. Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. Intretinere . Inmultirea . mici si de un verde inchis. Dar ca bonsai. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. Formarea . Prefera solurile calcaroase dar bine drenate.Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. bogate in turba sau alte amestecuri organice. inainte de aparitia noilor lastari. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct.suporta bine orice locatie. Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. Poate ajunge la o inaltime de max. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. harlandii sau B. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului.pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. unele persoane nu-l pot suporta. cu frunze perene. 3 m. sempervirens. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. iar toamna se pot planta butasi lemnificati. In plus.

Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. de obicei. De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. inainte ca primele frunze sa apara. Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. partial umbra Sol: umed. de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla. . mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului. chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui.Boli si daunatori . Avand in vedere densitatea frunzisului. cand planta este deja infestata.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. este sa lasati pomul sa creasca la maxim. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme.6 m. Ca daunatori. musca neagra si o serie de nematozi. Locul ales trebuie sa fie destul de mare. un cerc cu diametrul de 3. daunatorii sunt observati. frunzele pot fi atacate de rugina. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. Uneori insa.

De asemenea. nu lasa sa creasca buruieni si. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. Dupa ce ati ales locul potrivit. In ceea ce priveste adancimea. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer. in care sa turnati apa. care se va inlatura dupa 1 an. bucati maruntite de scoarta de copac. lutos. o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. adica cea la care a fost plantat in sera. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata. compost sau ingrasamant de frunze. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. Umpleti groapa cu turba. Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. totusi. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. dar bogat in materii organice. De asemenea. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii. pentru ca puteti rani radacinile . dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. pe masura ce se descompune. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. elibereaza in sol substante nutritive. Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. Dupa ce asezati copacul. este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. zona in care radacinile magnoliei sunt active. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. Dupa plantare udati bine. frunze uscate si/sau ace de pin. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei.

Posibil să fie un împrumut din limba celtă. tari şi grupate în formă de pană. şi ca ingredient la fabricarea ginului. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. în special cele romanice. ca un ac. Ele sunt aromate. Coaja ienupărului este subţire.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. cu atât au o formă mai ascuţită. solzoasă. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ. Cu cât frunzele sunt mai tinere. America de Nord şi Asia. creşte sub forma unui arbore. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. virează spre o nuanţă negrualbăstruie. derivă din latină: ”juniper” în engleză. cu miros puternic. ”genebre” în provensală. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. ”enebro” în spaniolă. Cele mature au o formă mai lată. asemănător coniferelor. cu un uşor gust dulceag. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. pânză de păianjen) şi face . pentru vânat sau varză. ”ginepro” în italiană. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. ”jenever” în olandeză. Frunzele sunt ascuşite. Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. asemănător cu cel al piperului roz. Denumirile din multe limbi europene. adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. în special în marinade. În Europa. negre. la coacere.

. El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.referire la modul în care planta se întinde pe pământ. Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful