P. 1
Memoriu Print

Memoriu Print

|Views: 31|Likes:
Published by Sinziana Rasca

More info:

Published by: Sinziana Rasca on Dec 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/01/2012

pdf

text

original

-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie . de culoare albă. găsindu-se la marginea lacurilor. în bălţi. de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m). în Delta Dunării. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. Frunzele sunt late şi rigide. Denumire populara : trestie. alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed. Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore.student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. Formează stoloni puternici. în lungul râurilor.

care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. Forsytia viridissima. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren.Cuprinde 5-7 specii. In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. Cultivare: usoara. Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Forsytia x intermedia. Se inmulteste prin ingroparea butasilor. Nyssa Silvatica . arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara). Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi . Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. Specii si soiuri: Forsytia suspensa. care se desfac inainte de aparitia frunzelor. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. simple si flori galbene. Au frunze opuse. Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus.

The leaf of Black Gum is variable in size and shape. The bark is dark grey and flaky when young. Branchlets at first pale green to orange. with margin slightly thickened. The species is often known as simply Tupelo. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. becoming red before they fall. very tough. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. about 10 mm long with a thin. entire.. pale and often hairy beneath. when full grown are thick. oblong to oval. 0. Leaves: Alternate. dark green. The fruit is a black-blue. usually hidden by a greyish skin. The leaf turns purple in autumn. not durable in contact with the soil. Wood: Pale yellow. The pith is chambered with greenish partitions. este un copac de marime medie. Inner scales enlarge with the growing shoot. Black Tupelo in the autumn. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. Feather-veined. They come out of the bud conduplicate. or stoppers. sapwood white. aquatica and Swamp Tupelo N. In autumn they turn bright scarlet. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. terete or margined. It is lustrous. but it becomes furrowed with age. eventually becoming an intense bright scarlet.6353. obtuse. biflora) occur in the same area. simple. Sourgum. elliptical or obovate. The branches typically stand at right angles to the trunk. sometimes smooth. Sp. There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. gr. two to five inches (127 mm) long.. Used for turnery. often wavy margins. • • • • Bark: Light reddish brown. used for hammering bungs. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung.59. one-half to three inches (76 mm) broad. The flower is very small. into. It can be oval. ovoid stone fruit. often downy. coated beneath with rusty tomentum. The name tupelo is of Native American origin. . Winter buds: Dark red. and 5–12 cm (2–5 in) long. linear. oily. one-fourth of an inch long. 39. strong. heavy. midrib and primary veins prominent beneath. with entire. Other names include Pepperidge. or yellow and scarlet. often red. acute or acuminate. often crowded at the end of the lateral branches. bitter-to-sour tasting flesh. deeply furrowed and scaly. The twigs of this tree are reddish-brown. wedge-shaped or rounded at base. some of which (Water Tupelo N. weight of cu. hard to split. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin.Nyssa sylvatica. resembling alligator hide on very old stems. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. very shining above. this last perhaps from the mallet known as a beetle. slender or stout. ft. later dark brown.

. Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. în familia Betulaceae. negru si galben. Fagaceae. Frunzele sunt simple. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. si se rupe în fâsii în mod natural. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia. si pot fi dintate sau lobate. lemnosi si în forma de con. care cresc mai ales în clima temperata nordica. de consistenta unei hârtii fine. Beldie. cu granulatie mica. este tot din limba Latina. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. nu exista mugure terminal. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. alb. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. înrudit cu familia fagului/stejarului. cu o coaja alba caracteristica. la anume specii. Ca lemn de ars. iar coaja este subtire. valoarea sa este dintre cele mai bune.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. orizontale. Denumirea stiintifica a genului. Betula. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. spre deosebire de mâtisorii de anin. Fructul este o samara. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin.

Frunzele variaza de la un soi la altul. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. Este rezistent la frig si inghet. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. moale.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. Acestea sunt alternante. datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. are nevoie de lumina intensa. cu codita. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. ajungand la maturitate la 15 . Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. Totusi. deoarece. Apar în perechi. avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice. este de preferat sa se planteze in zone insorite. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. cu vinisoare ca o pana. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. Este un arbore cu crestere medie. CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat. de culoare verde deschis. pentru o inflorire frumoasa. mai exact China si Japonia). a lemnului interior. care se vor transforma în crengi. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. dintate. ce ating 30 cm lungime. Desi tolereaza si o usoara umbra. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. . dar putin. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime.

calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta. Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase. insa procedeul este anevoios. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10). asemanator cu vanilia. Daca este necesar. suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. C. intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii. C. C. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna.sikokiana. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti. Specii si varietati: C. necesitand mult timp si rabdare. C.wilsonii. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie. catre sfarsitul lunii septembrie. C.sinensis. cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). Polenizarea se realizeaza usor. Inmultirea este dificila. ARBUSTI Buxus sempervirens. la fiecare 2 ani.platycarpa.scandens. Ca procedeu mai rapid. usor dulceag. acestea ajungand la coacere. este de preferat butasirea. timp in care raspandesc un parfum deosebit. cu caldura si umiditate ridicata.cimisir sau merisor . Produce infloriri abundente periodice. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. atragand insectele polenizatoare.parvifolia. . efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. Se mai poate inmulti si prin seminte. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile. pentru care se vor asigura conditii de fond. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice.

iar toamna se pot planta butasi lemnificati. 3 m. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide. Textura scoartei. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. e bine sa fie intrerupta. Dar ca bonsai. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. Daca am vrea sa pornim de la un butas. Formarea . Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. mici si de un verde inchis. mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi. iarna. cum ar fi B. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid. bogate in turba sau alte amestecuri organice. cu frunze perene. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. Udarea trebuie sa fie moderata. harlandii sau B. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. ce nu se incadreaza in forma dorita. In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. . Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct.Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta.suporta bine orice locatie. Inmultirea . Poate ajunge la o inaltime de max. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai. sempervirens. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. In plus. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Trebuie avut grija insa. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani.cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. unele persoane nu-l pot suporta. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune.pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. Intretinere . inainte de aparitia noilor lastari. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. In lunile mai-iunie se poate efectua. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate. Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. Suporta bine taieri drastice. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru.

frunzele pot fi atacate de rugina. de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). Uneori insa. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. musca neagra si o serie de nematozi. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. de obicei. daunatorii sunt observati.Boli si daunatori . chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme. Ca daunatori. partial umbra Sol: umed. este sa lasati pomul sa creasca la maxim. De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. un cerc cu diametrul de 3. cand planta este deja infestata. Avand in vedere densitatea frunzisului. .6 m. inainte ca primele frunze sa apara. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime. Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. Locul ales trebuie sa fie destul de mare. mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului. Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat.

Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. care se va inlatura dupa 1 an. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii. o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. bucati maruntite de scoarta de copac. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. zona in care radacinile magnoliei sunt active. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. Dupa ce ati ales locul potrivit. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. lutos. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. De asemenea. in care sa turnati apa. frunze uscate si/sau ace de pin. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei. Dupa ce asezati copacul. De asemenea. adica cea la care a fost plantat in sera. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer. Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata. Dupa plantare udati bine. elibereaza in sol substante nutritive. compost sau ingrasamant de frunze. pe masura ce se descompune. este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. nu lasa sa creasca buruieni si. Umpleti groapa cu turba. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. pentru ca puteti rani radacinile . totusi. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei. dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. In ceea ce priveste adancimea. dar bogat in materii organice. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil. Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului.

”enebro” în spaniolă. cu atât au o formă mai ascuţită. Ele sunt aromate. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ. pânză de păianjen) şi face . Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. ca un ac. Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. Cu cât frunzele sunt mai tinere. în special în marinade. Coaja ienupărului este subţire. În Europa. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. Frunzele sunt ascuşite. solzoasă. cu un uşor gust dulceag. asemănător cu cel al piperului roz. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. Posibil să fie un împrumut din limba celtă. şi ca ingredient la fabricarea ginului. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere. America de Nord şi Asia. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. asemănător coniferelor. derivă din latină: ”juniper” în engleză. ”jenever” în olandeză. ”genebre” în provensală. creşte sub forma unui arbore. negre.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. cu miros puternic. virează spre o nuanţă negrualbăstruie. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător. în special cele romanice. la coacere. Denumirile din multe limbi europene. ”ginepro” în italiană. tari şi grupate în formă de pană. Cele mature au o formă mai lată. pentru vânat sau varză.

referire la modul în care planta se întinde pe pământ. Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante. . El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->