-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore. în Delta Dunării. Denumire populara : trestie. în bălţi. stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie .student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. Frunzele sunt late şi rigide. Formează stoloni puternici. găsindu-se la marginea lacurilor. de culoare albă. în lungul râurilor. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed. alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m).

care se desfac inainte de aparitia frunzelor. Nyssa Silvatica . Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus. Se inmulteste prin ingroparea butasilor. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. Au frunze opuse. iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi . Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. Forsytia x intermedia. Specii si soiuri: Forsytia suspensa. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. Cultivare: usoara. arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. simple si flori galbene. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara).Cuprinde 5-7 specii. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. Forsytia viridissima.

usually hidden by a greyish skin. about 10 mm long with a thin. It can be oval. 39. este un copac de marime medie. often downy. bitter-to-sour tasting flesh. strong. two to five inches (127 mm) long. or yellow and scarlet. sometimes smooth. hard to split. The pith is chambered with greenish partitions. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. used for hammering bungs. obtuse. very shining above. oblong to oval. simple. into. acute or acuminate. heavy. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung. It is lustrous. The name tupelo is of Native American origin. Inner scales enlarge with the growing shoot.6353. deeply furrowed and scaly. Wood: Pale yellow. pale and often hairy beneath. biflora) occur in the same area. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. The bark is dark grey and flaky when young. Other names include Pepperidge. . entire.. with margin slightly thickened. becoming red before they fall. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin. The species is often known as simply Tupelo. resembling alligator hide on very old stems. this last perhaps from the mallet known as a beetle. often red. terete or margined. wedge-shaped or rounded at base. The leaf turns purple in autumn. Branchlets at first pale green to orange. and 5–12 cm (2–5 in) long. elliptical or obovate. weight of cu. The leaf of Black Gum is variable in size and shape. Sourgum.. The twigs of this tree are reddish-brown. often wavy margins.Nyssa sylvatica. There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. dark green. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. The branches typically stand at right angles to the trunk. Sp. not durable in contact with the soil. later dark brown. gr. In autumn they turn bright scarlet. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. They come out of the bud conduplicate.59. Winter buds: Dark red. one-fourth of an inch long. often crowded at the end of the lateral branches. sapwood white. linear. Feather-veined. eventually becoming an intense bright scarlet. slender or stout. but it becomes furrowed with age. with entire. Leaves: Alternate. one-half to three inches (76 mm) broad. when full grown are thick. Black Tupelo in the autumn. some of which (Water Tupelo N. ft. very tough. midrib and primary veins prominent beneath. The flower is very small. ovoid stone fruit. The fruit is a black-blue. oily. coated beneath with rusty tomentum. aquatica and Swamp Tupelo N. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. Used for turnery. or stoppers. • • • • Bark: Light reddish brown. 0.

lemnosi si în forma de con. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. înrudit cu familia fagului/stejarului. spre deosebire de mâtisorii de anin. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. Ca lemn de ars. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. si pot fi dintate sau lobate. care cresc mai ales în clima temperata nordica. Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. iar coaja este subtire. cu o coaja alba caracteristica. nu exista mugure terminal. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. Fagaceae. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. în familia Betulaceae. si se rupe în fâsii în mod natural. Denumirea stiintifica a genului. Frunzele sunt simple. . Beldie. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. orizontale. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. valoarea sa este dintre cele mai bune. de consistenta unei hârtii fine. alb. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. Fructul este o samara. Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. cu granulatie mica. la anume specii. este tot din limba Latina. negru si galben. Betula.

. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. Desi tolereaza si o usoara umbra. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. dar putin. de culoare verde deschis. a lemnului interior. dintate. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. deoarece. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. Totusi. care se vor transforma în crengi. cu codita. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. Este un arbore cu crestere medie. ce ating 30 cm lungime. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. Este rezistent la frig si inghet. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. mai exact China si Japonia). este de preferat sa se planteze in zone insorite.Frunzele variaza de la un soi la altul. Apar în perechi. CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. cu vinisoare ca o pana. Acestea sunt alternante. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate. pentru o inflorire frumoasa.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. are nevoie de lumina intensa. Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei. moale. ajungand la maturitate la 15 . Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat.

suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. C. pentru care se vor asigura conditii de fond. asemanator cu vanilia. ARBUSTI Buxus sempervirens. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti.cimisir sau merisor .scandens. usor dulceag. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. C. Polenizarea se realizeaza usor. catre sfarsitul lunii septembrie. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10).platycarpa. intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. C. Specii si varietati: C. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna. insa procedeul este anevoios. calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta. timp in care raspandesc un parfum deosebit. Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile. acestea ajungand la coacere.parvifolia. Produce infloriri abundente periodice. este de preferat butasirea. Se mai poate inmulti si prin seminte. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. .wilsonii. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie. Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii. Ca procedeu mai rapid. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice. cu caldura si umiditate ridicata.sinensis.sikokiana. Daca este necesar. Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura. necesitand mult timp si rabdare. C. C. Inmultirea este dificila. atragand insectele polenizatoare. la fiecare 2 ani.

Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. iarna.pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. ce nu se incadreaza in forma dorita. Daca am vrea sa pornim de la un butas. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. cu frunze perene. iar toamna se pot planta butasi lemnificati. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. Intretinere . cum ar fi B. mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. sempervirens. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. unele persoane nu-l pot suporta. Trebuie avut grija insa. Poate ajunge la o inaltime de max. inainte de aparitia noilor lastari. bogate in turba sau alte amestecuri organice. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate. In lunile mai-iunie se poate efectua. 3 m. In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B.suporta bine orice locatie. e bine sa fie intrerupta. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. harlandii sau B. mici si de un verde inchis. Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. Textura scoartei. Inmultirea . Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. In plus. Formarea . Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. . Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Udarea trebuie sa fie moderata. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza.cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune. Dar ca bonsai. Suporta bine taieri drastice. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid.Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta.

este sa lasati pomul sa creasca la maxim. Uneori insa. . cand planta este deja infestata. chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. Locul ales trebuie sa fie destul de mare. partial umbra Sol: umed. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. frunzele pot fi atacate de rugina. Ca daunatori. De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. daunatorii sunt observati. de obicei. inainte ca primele frunze sa apara.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri.6 m. mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului.Boli si daunatori . de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. Avand in vedere densitatea frunzisului. un cerc cu diametrul de 3. musca neagra si o serie de nematozi.

o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. care se va inlatura dupa 1 an. Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. bucati maruntite de scoarta de copac. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine. dar bogat in materii organice. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. pentru ca puteti rani radacinile . Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. in care sa turnati apa. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. compost sau ingrasamant de frunze. lutos. este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. elibereaza in sol substante nutritive. zona in care radacinile magnoliei sunt active. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer. Dupa ce ati ales locul potrivit. totusi. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. Umpleti groapa cu turba. frunze uscate si/sau ace de pin. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. nu lasa sa creasca buruieni si. De asemenea. Dupa plantare udati bine. dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata. De asemenea. Dupa ce asezati copacul. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. adica cea la care a fost plantat in sera. In ceea ce priveste adancimea. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. pe masura ce se descompune. Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului.

Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. America de Nord şi Asia. solzoasă. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. pentru vânat sau varză. şi ca ingredient la fabricarea ginului. cu atât au o formă mai ascuţită. derivă din latină: ”juniper” în engleză. la coacere. Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ. Denumirile din multe limbi europene. Cu cât frunzele sunt mai tinere. asemănător cu cel al piperului roz. Coaja ienupărului este subţire. Posibil să fie un împrumut din limba celtă. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere. ”genebre” în provensală. cu miros puternic.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. creşte sub forma unui arbore. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. pânză de păianjen) şi face . virează spre o nuanţă negrualbăstruie. asemănător coniferelor. în special în marinade. În Europa. ca un ac. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. ”enebro” în spaniolă. tari şi grupate în formă de pană. Cele mature au o formă mai lată. în special cele romanice. Ele sunt aromate. negre. Frunzele sunt ascuşite. ”ginepro” în italiană. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. ”jenever” în olandeză. cu un uşor gust dulceag. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător.

. El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.referire la modul în care planta se întinde pe pământ. Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful