Memoriu Print

-FACULTATE DE MUZICAAMENAJARE CURTE INTERIOARA

alcătuind împreună cu papura vegetaţia caracteristică numită plaur. Denumire populara : trestie. de culoare albă. stuf) Descriere : Specie legată de mediul umed. Inflorescenţa este un panicul cu spiculeţele multiflore.student arhitect Rasca Ioana Sinziana an V DOCUMENTATIE VEGETATIE Phragmites communis (trestie. Frunzele sunt late şi rigide. găsindu-se la marginea lacurilor. în bălţi. Axa spiculeţelor este acoperită cu peri lungi. stuf Forsythia Familia: Oleaceae Aspect: Arbust Perioada de inflorire: Primavara Expunere: Plin soare Udare: Medie . Formează stoloni puternici. în Delta Dunării. în lungul râurilor. de pe care pleacă tulpini foarte înalte (4m).

In acest caz trebuie taiate si arse partile afectate. Ciupercile Alternaria si Phyllosticta provoaca pete si puncte pe frunze. Ajustarea trebuie efectuata dupa perioada de inflorire. Udarea se face de fiecare data cand terenul o cere. iar ingrasamintele se vor administra la inceputul primaverii. Pericole: Acste specii pot fi atacate de o ciuperca din genul Phomopsis. care provoaca aparitia unor pete maro-inchis. Forsytia viridissima. Se ia un butas lemnos (pentru plantare in timpul iernii) sau unul semilemnos (primavara sau vara). Speciile de Forsythia se adapteaza la orice fel de teren. florile aparand primavara pe ramurile crescute in anul precedent. arbusti cu frunze cazatoare de diferite forme si dimensiuni. O data la 3-4 ani se taie ramurile mai slabe. care se combat prin folosirea unor fungicide pe baza de cupru sau dithiocarbamat. Cultivare: usoara. Nyssa Silvatica .Cuprinde 5-7 specii. Acestea se combat cu insecticide pe baza de malathion. Se inmulteste prin ingroparea butasilor. simple si flori galbene. Aceste plante mai pot fi atacate si de unele hemiptere din genurile Lygus si Poecilcapsus. care se desfac inainte de aparitia frunzelor. Reproducere: Se realizeaza mai ales prin butasi . Au frunze opuse. Forsytia x intermedia. care priovoaca negi pe tulpina si pe ramuri. Specii si soiuri: Forsytia suspensa. Pe masura ce zilele se scurteaza se raresc udarile.

usually hidden by a greyish skin. simple. strong. about 10 mm long with a thin. The leaf turns purple in autumn. Petioles one-quarter to onehalf an inch long. into. ft. In autumn they turn bright scarlet. often red. este un copac de marime medie. with margin slightly thickened.6353. Black Tupelo in the autumn. sometimes smooth. .59. later dark brown. Feather-veined. used for hammering bungs. often crowded at the end of the lateral branches. or yellow and scarlet. not durable in contact with the soil. sapwood white.Nyssa sylvatica. linear. or stoppers. pale and often hairy beneath. 39. in greenish-white in clusters at the top of a long stalk. The name tupelo is of Native American origin. terete or margined. one-half to three inches (76 mm) broad. The leaf of Black Gum is variable in size and shape. The bark is dark grey and flaky when young. heavy. Other names include Pepperidge. Sp. deeply furrowed and scaly. ovoid stone fruit. resembling alligator hide on very old stems. Leaves: Alternate. weight of cu. oily. hard to split. The twigs of this tree are reddish-brown. slender or stout. • • • • Bark: Light reddish brown. very shining above. care poate ajunge la 20-25 de metri in inaltime. two to five inches (127 mm) long. often downy. aquatica and Swamp Tupelo N. coated beneath with rusty tomentum. Sourgum. when full grown are thick. biflora) occur in the same area. wedge-shaped or rounded at base. There are from one to three such fruit together on a long slender stalk. 0.. acute or acuminate. elliptical or obovate. becoming red before they fall. The flower is very small. often wavy margins. Inner scales enlarge with the growing shoot. midrib and primary veins prominent beneath. entire. obtuse. and (on Martha's Vineyard) Beetlebung. The scientific name means "water nymph of the woods" in Latin. some of which (Water Tupelo N. this last perhaps from the mallet known as a beetle. Wood: Pale yellow. It can be oval. but it becomes furrowed with age. It is lustrous. one-fourth of an inch long. bitter-to-sour tasting flesh. but the full name Black Tupelo helps distinguish it from the other species of tupelo. Branchlets at first pale green to orange. gr. oblong to oval. eventually becoming an intense bright scarlet. with entire. cunoscuta ca si black tupelo sau black gum. dark green. very tough. Winter buds: Dark red. Este o planta provenita din estul continentului Nord-American. The branches typically stand at right angles to the trunk.. The pith is chambered with greenish partitions. The fruit is a black-blue. Used for turnery. and 5–12 cm (2–5 in) long. The species is often known as simply Tupelo. They come out of the bud conduplicate.

cu o coaja alba caracteristica. alb. Beldie. Fructul este o samara. iar coaja este subtire. Mesteacanul reprezinta sursa de hrana pentru un numar mare de larve ale genului Lepidoptera. si pot fi dintate sau lobate. Lemnul tuturor speciilor de mesteacan este fin. Toti mugurii frunzelor cresc lateral. Betula. Denumirea stiintifica a genului.MESTEACAN Betula pendula Clasificare stiintifica dupa Al. Frunzele sunt simple. de consistenta unei hârtii fine. înrudit cu familia fagului/stejarului. Ca lemn de ars. este tot din limba Latina. Descriere Coaja tuturor soiurilor de mesteacan prezinta aceeasi caracteristica: este marcata de dungi fine. spre deosebire de mâtisorii de anin. unde este celebrat în reprezentarea unei zeite. cu toate ca aripile acesteia pot lipsi. Coaja contine multe rasini si are un pigment care da numele diverselor soiuri de mesteacan: rosu. si serbat în timpul Saptamânii Verzi de la începutul lui Iunie. 1977 Regn: Plantae Încrengatura: Spermatophyta Subîncrengatura: Angiosperma Clasa: Dicotyledoneae Ordin: Fagales Familie: Betulaceae Gen: Betula L. cu granulatie mica. Acestia sunt în general copaci sau arbusti de talie mica spre medie. Mesteacanul e numele copacilor din genul Betula. care cresc mai ales în clima temperata nordica. lemnosi si în forma de con. valoarea sa este dintre cele mai bune. orizontale. Mesteacanul este considerat copac national în Rusia. Fagaceae. cu textura matasoasa si care poate fi slefuit fin. în familia Betulaceae. Diferenta între mesteacan si anin (genul Alnus) este ca amentii (mâtisorii) femeli nu sunt lemnosi si la maturitate cad si lasa loc semintelor. . si se rupe în fâsii în mod natural. la anume specii. nu exista mugure terminal. Denumirea mesteacanului vine din latinul mastichinus. Mugurii apar primavara devreme si cresc pâna la începutul verii. negru si galben.

pentru o inflorire frumoasa. Este un arbore cu crestere medie. chiar 5-6 ore de soare direct pe zi. moale. Un aspect interesant la Cladrastis lutea este culoarea galbena a maduvei. Totusi. cu aspect de ciorchini cu flori mici de culoare alba. Acestea sunt alternante. pe timp de iarna accepta si temperaturi joase. . este de preferat sa se planteze in zone insorite. dar mai ales prin inflorescentele pendente si parfumate. care se vor transforma în crengi. are nevoie de lumina intensa. cu vinisoare ca o pana. de culoare verde deschis. foarte asemanatoare cu cele ale salcamilor. Caldura este benefica si ea pentru dezvoltarea viguroasa a acestui arbore. Este decorativ prin frunzisul imparipenat. avand in vedere ca suporta o gama larga de conditii atmosferice. datorita careia este utilizat pentru obtinerea de mobilier scump. Este rezistent la frig si inghet. compus din 7 pana la 11 foliole ovale de cca 10-12 cm lungime. ce ating 30 cm lungime. ajungand la maturitate la 15 . Conditii de ingrijire/cultivare: Este un arbore usor de aclimatizat.20 m inaltime si avand o coroana larga de cca 10-12 m. numita si kentukea datorita faptului ca a fost descoperita in regiunea Kentucky. cu codita. Denumiri comune: Arborele cu lemn galben Familie: Fabaceae Origine: Estul Statelor Unite ale Americii Aspect si prezentare: Lutea este una din cele sapte specii ale genului Cladrastis. Desi tolereaza si o usoara umbra. a lemnului interior. celelalte specii fiind native din Estul Asiei. dar nodul de insertie al petiolului frunzelor formeaza mici tulpinite laterale. Apar în perechi. dintate. mai exact China si Japonia). CLADRASTIS LUTEA Denumire stiintifica: Cladrastis lutea (Cladrastis kentukea sau Sophora kentukea) Numele deriva din cuvintele grecesti klados insemnand ramuri si thraustos insemnand fragil. suportand in general temperaturi intre minus 20 si plus 30 de grade Celsius. deoarece. dar putin.Frunzele variaza de la un soi la altul.

Inflorirea are loc la sfarsitul primaverii.scandens. C. C. ARBUSTI Buxus sempervirens. Arborele contine o seva laptoasa care abunda primavara si iarna. calitatea infloririi fiind determinata de temperaturile ridicate din vara precedenta.cimisir sau merisor .sinensis. Trucuri si sfaturi speciale: Plantati-l in zone ferite de curenti. Polenizarea se realizeaza usor. timp in care raspandesc un parfum deosebit.wilsonii. C. Se mai poate inmulti si prin seminte. C. la fiecare 2 ani. catre sfarsitul lunii septembrie.parvifolia. Specii si varietati: C. precum si temperaturi reduse (10-12 grade Celsius). Dupa epuizarea infloririi se formeaza pastaile. insa procedeul este anevoios. suportand la fel de bine solurile bogate cat si pe cele lutoase si sarace. cu conditia ca acestea sa permita un drenaj bun al apei. atragand insectele polenizatoare. tunderea in aceste anotimpuri nefiind recomandata. C. Inmultirea este dificila. inflorescentele persistand pe ramuri pe parcursul lunilor mai si iunie.sikokiana. Produce infloriri abundente periodice.Nu emite pretentii in ce priveste substratul de cultura. .platycarpa. pentru care se vor asigura conditii de fond. necesitand mult timp si rabdare. intrucat florile sunt hermafrodite (au si organe femeiesti dar si masculine). asemanator cu vanilia. Daca este necesar. cu caldura si umiditate ridicata. acestea ajungand la coacere. Are nevoie de udare abundenta in perioadele foarte calduroase. efectuati taierile de corectare a coroanei la sfarsitul veri. usor dulceag. ce contin fiecare 2 pana la 6 seminte. ramurile fragile tind sa se rupa usor in cazul unor furtuni sau chiar vanturi mai puternice. este de preferat butasirea. Ca procedeu mai rapid. fiind sensibil la insuficienta apei doar in primii ani de la plantare si acceptand aproape orice fel de pH (de la 4 pana la 10).

Un argument contra ar fi mirosul neplacut pe care il emana si pe care. Replantarea este recomandata la fiecare 2 ani. harlandii sau B. 3 m. mediul sau rezumandu-se la vasul in care e plantat si la locul ales de noi.Familia Buxacee Descriere -cimisirul este un arbust cu o silueta compacta. Clima tarii noastre nu pune nici un fel de problema cimisirului. Este o specie extrem de rezistenta si de toleranta. Textura scoartei. inainte de aparitia noilor lastari. Daca am vrea sa pornim de la un butas. Trebuie avut grija insa. In lunile mai-iunie se poate efectua. Suporta bine taieri drastice. Buxus-ul nu se simte bine in soluri acide. .cea mai indicata metoda ar fi marcotajul aerian. iar toamna se pot planta butasi lemnificati. ce nu se incadreaza in forma dorita. sempervirens. unele persoane nu-l pot suporta. Inmultirea .pentru realizarea unui bonsai din Buxus ar trebui sa ne orientam spre achizitionarea unei plante de dimensiuni considerabile pe care sa o formam prin reductie. cu frunze perene. putand fi pastrat doar trunchiul si eventual 2-3 ramuri reduse la o treime din lungimea lor. este si una dintre plantele cu o crestere extrem de lenta. am avea de asteptat zeci de ani pentru a ajunge la un rezultat cat de cat satisfacator. Mugurii latenti de sub scoarta vor fi activati iar planta se va ramifica bogat in sezonul de crestere. de la umbra cea mai deasa pana la soarele direct. modul de ramificare si dimensiunile mici ale frunzei fac ca aceasta specie sa fie din ce in ce mai des folosita in bonsai. Primavara devreme se poate incerca inmultirea prin diviziune. Poate ajunge la o inaltime de max. Dar ca bonsai. Udarea trebuie sa fie moderata. Substratul folosit pentru aceasta specie ar trebui sa fie un pic alcalin sau cel mult neutru. iarna. pentru ca lemnul de cimisir este foarte dens si rigid. Defolierea nu este necesara in cazul acestei specii. Formarea . Fertilizarea se face o data la 3-4 saptamani in sezonul de crestere. mici si de un verde inchis. am putea sa-i asiguram un minim de protectie. Prefera solurile calcaroase dar bine drenate. e bine sa fie intrerupta. In plus. Cimisirul nu suporta un sol care musteste de apa. data fiind cresterea extrem de lenta a speciei. cum ar fi B. la indoire putand sa se rupa si ramuri de doar 5-6 mm grosime. Probabil ca singurul loc unde nu s-ar simti bine ar fi interiorul unui apartament. bogate in turba sau alte amestecuri organice. Tunderea de mentinere a coroanei se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere prin eliminarea tuturor lastarilor moi. In bonsai sunt foarte cautate varietatile cu frunza chiar mai mica decat B. microphylla cu cel doua soiuri Compacta si Koreana. lasand solul sa se usuce putin pana la urmatoarea repriza. Aceasta operatie se poate face atat primavara cat si toamna. Rezista la ger la fel de bine ca si la temperaturi caniculare. Un ingrasamant lichid si echilibrat (de genul 10/10/10) ar fi suficient. Legarea cu sarma se poate face oricand pe parcursul anului. Taierile de formare se fac iarna tarziu sau primavara devreme. Intretinere .suporta bine orice locatie.

mai ales cand planta e amplasata in spatii cu o slaba circulatie a aerului. Avand in vedere densitatea frunzisului. un cerc cu diametrul de 3. Uneori insa. Una din cheile succesului cand vine vorba de magnolie. mai des intalniti sunt paianjenul rosu. musca neagra si o serie de nematozi.6 m.specia este foarte rezistenta la ciuperci si mucegaiuri. cand planta este deja infestata. inainte ca primele frunze sa apara. .Boli si daunatori . daunatorii sunt observati. nu mai are nevoie decat de ingrijiri minime. Magnoliei nu ii place sa fie transplantata si nici deranjata. Plantare Cel mai bun moment de plantarea a magnoliei este primavara devreme. de obicei. chiar daca acest lucru inseamna ca va face multa umbra in jurul lui. frunzele pot fi atacate de rugina. MAGNOLIA Familie: Magnoliaceae Aspect: arbust cu coroana rotunda Expunere: plin soare. de aceea este bine sa lasati o zona de cel mult 6 metri in jurul ei (in cazul speciilor care ating dimensiuni foarte mari). De aceea se recomanda pulverizari regulate cu un insecticid cu spectru larg. Locul ales trebuie sa fie destul de mare. usor drenabil Ingrijire si cultivare Ingrijirea magnoliei este realtiv simpla. este sa lasati pomul sa creasca la maxim. partial umbra Sol: umed. Ca daunatori. Odata ce pomul a prins radacini in locul in care a fost plantat.

lutos. este recomandabil (acelasi lucru se aplica oricarui pom) sa nu "ingropati" arbustul. inlaturati sarma sau folia de plastic din jurul radacinilor. balegar descompus sau ingrasamant de frunze. Dupa ce asezati copacul. elibereaza in sol substante nutritive. Magnolia este un arbust cu radacini care isi aduna substantele hranitoare din stratul de pamant de la suprafata.Magnolia se dezvolta cel mai bine in plin soare. Plantarea magnoliei se face numai cand arbustul este in stadiul de repaus pentru a reduce riscul de a se ofili. sapati o groapa in care sa asezati arbustul. Nu uitati ca irigarea corespunzatoare in primul sezon de dezvoltarea este foarte importanta. Tasati bine acest amestec de pamant in jurul radacinii si formati un sant in jurul tulpinii. bucati maruntite de scoarta de copac. frunze uscate si/sau ace de pin. Dupa ce ati ales locul potrivit. in care sa turnati apa. Umpleti groapa cu turba. dar bogat in materii organice. Aceasta trebuie sa fie destul de mare incat ghemul de radacini sa stea lejer. Evitati sa deranjati radacinile magnoliei atunci cand sapati sau ingrijiti plantele din jurul ei. compost sau ingrasamant de frunze. pe masura ce se descompune. pentru ca puteti rani radacinile . Acest strat protector ajuta la mentinerea umiditatii la suprafata pamantului. zona in care radacinile magnoliei sunt active. magnoliile care sunt plantate in umbra au ramificatii putine si firave si flori putine. Aveti grija daca udati zona dun jurul magnoliei cu furtunul sau folositi alte unelte de gradinarit. asa ca plantarea prea adanca nu o va face o planta prea fericita. o substanta fertilizatoare echilibrata va da magnoliei un incaput bun. Dupa plantare udati bine. Acoperirea cu paie Dupa plantarea magnoliei. Stratul trebuie sa fie cam de 8 cm si trebuie inlocuit periodic. Locul in care urmeaza sa plantati magnolia trebuie sa fie protejat de vant. adica cea la care a fost plantat in sera. De asemenea. acoperiti pamantul de sub ramuri cu talas. nu lasa sa creasca buruieni si. In ceea ce priveste adancimea. dar infloreste fara nici o problema si daca se afla la umbra partiala data de copacii din jur. De asemenea. ci sa il asezati la o adancime egala cu cea care este indicata pe tulpina. pentru ca acest lucru poate stopa procesul de crestere al arbustului si uneori poate fi fatal. totusi. Pamantul trebuie sa fie usor drenabil. Arbustii nou plantati trebuie legati de un bat. care se va inlatura dupa 1 an.

Fructele arată ca nişte bobiţe roşii care. tari şi grupate în formă de pană. în special în marinade. pentru vânat sau varză. Origine: Etimologie Numele din latină al plantei ”iuniperus” nu poate fi explicat satisfăcător. zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment. ca un ac. virează spre o nuanţă negrualbăstruie. ”jenever” în olandeză. de 20 cm înălţime şi 20-30 cm întindere. Ienupărul este o tufă coniferă sau un arbore columnar. cu miros puternic. ”ginepro” în italiană. Descrierea condimentului: Boabele de ienupăr se folosesc de obicei întregi. solzoasă. Cele mature au o formă mai lată. derivă din latină: ”juniper” în engleză. În America de Nord creşte ca o tufă ce ce se întinde pe pământ. ”ienupăr” în română şi ”juniper” în ebraică. în special cele romanice. cu un uşor gust dulceag. creşte sub forma unui arbore. pânză de păianjen) şi face . ”enebro” în spaniolă. la coacere. Frunzele sunt ascuşite. asemănător cu cel al piperului roz. În Europa. Ele sunt aromate. America de Nord şi Asia. adesea exfoliindu-se în fâşii subţiri. cu atât au o formă mai ascuţită. Denumirea germană ”Wacholder” conţine o rădăcină care poate fi legată de ”wachsen” (a creşte) şi derivă din indo-europeanul ”weg” (împletitură. ”genebre” în provensală. Fructele uscate de „Juniperus communis” (boabe mari. Posibil să fie un împrumut din limba celtă. asemănător coniferelor.IENUPAR Denumire stiintifica: Juniperus Denumiri comune: Ienupar Familie: Cupressaceae(familia chiparosului) Origine: Europa. şi ca ingredient la fabricarea ginului. Denumirile din multe limbi europene. negre. Coaja ienupărului este subţire. Cu cât frunzele sunt mai tinere.

Sufixul german ”der” apare şi în alte denumiri de plante.referire la modul în care planta se întinde pe pământ. . El derivă din indo-europeanul ”deru” care înseamnă arbore.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful