Sunteți pe pagina 1din 77

Psihologia personalitatii

Cuprins

Cap.1 OBIECTUL PSIHOLOGIEI PERSONALITTII................2
1.1 DeIinirea conceptului de persoan,trstur de personalitate, individualitate......2
1.2 Explicatia genetic a personalittii.....................4
1.3 Factorul si rolul social............................5
1.4 Socializarea ca mecanism de Iormare a personalittii.............6

Cap II. EUL SI CUNOASTEREA LUI......................8
2.1 Eul si natura lui psihic..........................8
2.2. Eul si constiinta.............................9
2.3 Eul si constiinta de sine..........................12
2.4 Procese si etape n dezvoltarea sinelui......................14
2.5. Implicarea sinelui n rezolvarea unor probleme de adaptare............18
2.6. Eul si persoana / personalitatea.......................21
2.7. Eul, tipurile de Euri si de personalitate...................25

Cap III. STUDIEREA SI EVALUAREA N PSIHOLOGIA PERSONALITTII.....26
3.1. Observatia................................27
3.2. Interviul psihologic.............................28
3.3. Metoda biograIic sau anamneza........................30
3.4. Metoda corelational...........................30
3.5. Metoda experimental..............................30
3.6. Metoda testelor..............................31

Cap IV. TEORIILE PERSONALITTII.....................32
4.1.Criteriile de evaluare a personalittii......................32
4.2.Teoriile personalittii si cunoasterea psihologic a persoanei..............34
4.3 Abordarea psihanalitic a personalittii....................35
4.4 Abordarea personalittii din perspectiva nvtrii sociale..............36
4.5 Abordarea Ienomenologic........................37

Cap V. ORIENTRILE TEORETICE N STUDIEREA PERSONALITTII......38
5.1 Orientarea psihodinamic n teoria lui S.Freud,C.Jung,A.Adler,E.Erikson.....38
5.2 Teoria social-cognitiv a personalittii: A. Bandura..............54
5.3 Orientarea umanist n psihologia personalittii:A.Maslow; C.Rogers.......56
5.4 Teoriipsihometrice ale personalittii:R.Cattell; H.Eysenck; G.Allport.......61
5.5 Psihologia cognitiv a personalittii dup G.Kelly...............70
Cap VI TENDINTE ACTUALE N CERCETAREA PERSONALITTII........74
Bibliografie................................76






Cap.1 OBIECTUL PSIHOLOGIEI PERSONALITTII

1.1 Definirea conceptului de persoan,trstur de personalitate, individualitate.
Problema personalittii ocup azi un loc central att n cercetrile teoretice ct si aplicative.
Cu toate acestea, n aIar de ,inteligent, nici un alt concept al psihologiei nu este att de
complex si nedeterminat ca cel de ,personalitate. n 1931, G.W. Allport enumera peste 50 de
deIinitii, iar astzi McClelland gsi peste 100 de deIinitii ale termenului. Se apreciaz c la ora
actual pot Ii delimitate cu usurint cel putin 10-12 scoli personologice. Printre cele mai
cunoscute se numr: teoria psihanalitic (S. Freud, A. Adler, K. Jung, s.a.); teoria Iactorial (G.
Allport); teoria personalist (C. Rogers); teoria socio-cultural s.a.
Termenii de persoan si personalitate sunt att de utilizati n limbajul cotidian, nct Iiecare
are sentimentul ntrebuintrii lor corecte n cele mai diverse situatii. Ion DaIinoiu (2002)
speciIic urmtoarele:Conceptul de persoan desemneaz individual uman concret.
Personalitatea, dimpotriv, este o constructie teoretic elaborat de psihologie n scopul
ntelegerii si explicrii- la nivelul teoriei stiintiIice- a modalittii de Iiintare si Iunctionare ce
caracterizeaz persoana ca organism psihoIiziologic. Personalitatea se reIer la ansamblul
sistemelor organizate care determin conduita. Ea (conduita) se distinge de comportament, care
nu este dect actualizarea vizibil a elementelor pesonalittii, ntr-o anume situatie.
Analiza Iunctional a diIeritelor elemente luate separat d rezultate pozitive numai atunci
cnd le considerm ca verigi aIlate n strns legtur ale unui ntreg indivizibil, n plan
psihologic, ,elementele ar Ii procesele, Iunctiile si nsusirile psihice; ntregul -personalitatea.
Comportamentul este determinat de trsturile de personalitate sau de situatie?
Unul dintre obiectivele principale ale cunoasterii si evalurii personalittii este realizarea de
predictii privind comportamentul persoanei ntr-o anumit situatie.
Ce determin comportamentul uman: anumite dispozitii interne (,trsturi) sau situatia n
care se aIl?
De ce indivizii nu reactioneaz la Iel n aceeasi situatie?
Pentru a explica acest Ienomen unii psihologi iau drept unitate de analiz trstura de
personalitate.
Iiecare trstut se raporteaz la o anumit ,component a personalittii;
Iiecare component Iiind independent de celelalte contureaz o anumit Iatet a
individului (de ex: anxietate, sociabilitate, perseverent).
Adeptii acestei orientri (Allport, Eysenck, Cattell, etc.) consider c, desi Iaptele de conduit
ale unei persoane prezint o anumit variabilitate situational, pe termen lung, se observ un
cadrul relativ stabil, unitar, de asteptare si interpretare.
Trstura psihic este conceptul care evidentiaz aceste nsusiri sau particularitti relativ
stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic.
n plan comportamental o trstur constituie o predispozitie de a rspune n acelasi Iel la o
varietate de stimuli: De ex: timiditatea ca trstur, n paln comportamental se va maniIesta ca o
stngcie, hipermotivitate, mobilizare exagerat, s.a.
Comportamentele oamenilor sunt exprimate prin anumite cuvinte, de obicei adjective. n
limba englez, n 1936, Allport a gsit 17.954 de cuvinte utilizate pentru a descrie personalitatea.
Dintre acestea 4.500 se reIer la trsturi mai Irecvente. n Iunctie de nivelul lor de stabilitate, de
puterea lor explicativ si predictiv el le-a mprtit n trsturi:
cardinale
centrale
secundare
n 1943 R. Cattell a reluat lista lui Allport si dup un sir de condensri succesive (eliminarea
cuvintelor ambigue, sinonime, antonime) a redus-o la 171 de cuvinte. Acestea au Iost aplicate
pentru descrierea unui numr mare de subiecti pe care i cunostea destul de bine. Aplicnd

analiza Iactorial acestor descrieri Cattell a identiIicat n Iinal 16 Iactori, deveniti chestionarul de
personalitate 16 P.F.
Utiliznd criteriul consensului, n 1967 Norman a mprtit cuvintele n trei categorii:
trsturi stabile 40
stri temporare 40
roluri sociale si aIecte 20
AstIel lista a Iost mprtit n trsturi sau predispozitii stabile de rspuns (responsabile de
adaptarea inter si intrapersonal) si stri care sunt tranzitorii, eIemere.
De ex: anxietatea pentru unii poate Ii trstur, pentru altii stare.
Atunci cnd descriem personalitatea, exist riscul s aIirmm existenta unei trsturi pornind
de la comportamente care sunt speciIice unei stri.
n ciuda deosebirii punctelor de plecare si a procedeelor de analiz, majoritatea autorilor
contemporani relev, n calitate de radical comun al deIinirii personalittii atributul unittii,
integralittii si al structuralittii. Chestiunea care continu s Iie controversat este aceea a
raportului dintre ponderea determinrilor interne (ereditare) si cea a conditionrilor externe n
structurarea ntregului personalittii, dintre stabil si dinamic.
Spre deosebire de Iizic, astronomie sau chimie, n psihologia personalittii trecerea de la un
model teoretic general la un caz individual nu este niciodat rectilinie si corespondenta niciodat
perIect. La nivelul personalittii conditionrile si relatiile se desIsoar sub semnul posibilului,
al probabilului, si nu sub cel al unei cauzalitti liniare, directe, precise.
Adoptnd ideea c personalitatea este un sistem dinamic hipercomplex, trebuie s admitem o
serie de conventii de ordin operational logic si anume: delimitarea ei porneste de la un anumit
nivel de abstractizare; organizarea ierarhic, plurinivelar; realizarea unei comunicri bilaterale
cu mediul si eIectuarea unor sarcini speciIice de reglare; caracterul emergent si independenta
relativ Iat de elementele componente; mbinarea analizei structurale cu analiza concret
istoric; analiza structurii interne pe baza metodei blocurilor Iunctionale complementare, si nu
prin reductie la elementele substantiale, energetice sau inIormationale.
Personalitatea este o dimensiune supraordonat, cu Iunctie integrativ adaptativ a omului,
care presupune existenta celorlalte dimensiuni biologic si Iiziologic, dar nu este nici o
prelungire, nici o imagine proiectiv a continutului acestora.
,Prima nastere a personalittii se leag de momentul cristalizrii ,constiintei de sine, care
presupune si raportarea critic la propriile acte de conduit, la propriile dorinte, prin comparare
cu altii; aplicarea la sine a acelorasi criterii, conditii si restrictii care se aplic altuia.ntreaga
evolutie a personalittii se desIsoar pe Iondul interactiunii contradictorii dintre ,constiinta
obiectivsi ,autoconstiint.
Utilizarea notiunii de ,personalitate, presupune examinarea omului ca subiect (creator) si
obiect (oper) a procesului social-istoric, maniIestndu-se sub Iorma unui sistem de atribute
biopsihosociale: de structuri psihice inedite care se exteriorizeaz n activitatea de cunoastere
senzorial si logic a lumii, stri si nsusiri, cu o structur mai organizat si caracterizate printr-o
stabilitate relativ, comportamente, subordonate maniIestrilor caracterial-temperamentale si
orientate de valorile individuale produs al motivatiei, toate acestea Iiind raportate la ambianta
natural si uman si la criteriile normativ-valorice ale ei.
ntr-o acceptiune mai vast modelul personalittii include: 1) apartenenta la specia uman; 2)
maniIestarea biologic ceea ce o prezint ca pe o entitate caracterizat de anumite calitti Iizico
somatice; 3) unicitatea psihic: singurul exponent al lumii vii dotat cu ratiune si voint: 4)
dependenta social tendinta de identiIicare cu un anumit cadru cultural, preluare si perpetuare a
valorilor lui; 5) creativitatea: implicarea n inIluentarea si transIormarea ambiantei naturale si
sociale; 6) congruenta adaptarea la schimbare.
Alt aspect al abordrii personalittii scoate n evident Iortele umane, propunnd n calitate de
model principiul mobilizrii n care se includ n calitate de componente: 1) energia Iorta
psihic de baz; 2) instinctul mobilurile genetice si pulsiunile inconstiente; 3) rspunsul reIlex
conditional la actiunea stimulilor din ambiant; 4) ntiprirea capacitatea ereditar (sub Iorm

de reIlexe nnscute) de reactionare sensibil; 5) achizitia nvtarea, dezvoltarea pe parcursul


vietii; 6) motivatia stimularea intern; 7) socializarea adaptarea la mediul social;
identiIicarea realizarea ,Eu-lui; 9) inteligenta interiorizarea mintal, rezolvarea de
probleme, crearea de modele de viat. 10) homeostaza echilibrul psihoIiziologic.

1.2 Explicatia genetic a personalittii
Dinamica personalittii, asa cum reiese din cele expuse mai sus, este propulsat de tendinte si,
n Iunctie de diversitatea de combinatii ale acestora, se dirijeaz spre un obiectiv sau spre altul,
creste sau scade n tensiune, se exteriorizeaz printr-o cromatic sau alta. Tendintele nu se
maniIest n aIara unor cauzalitti si a unor Iactori obiectivi iar, n consecint, combinatiile
dintre ele nu pot lua orice Iorm.
Organizarea n cauz este opera a doi Iactori: a Iactorului endogen mediul intern si a
Iactorului exogen mediul extern. Nici unul dintre acesti doi Iactori nu poate Ii eliminat,
primordialitate n timp are ns Iactorul endogen. Ontogeneza Eu-lui coincide la nceput cu
maturizarea Iunctiilor nervoase si, cu toate c primul act al personalizrii nu se pune n scen
dect atunci cnd subiectul reuseste s se detaseze de obiect, personalitatea se realizeaz pe un
anumit Iond nervos, endocrin si umoral mostenit doar ereditar de la printii si strmosii si.
Luarea n considerare a ambilor Iactori se va Iace pentru o corect evaluare a personalittii,
asigurndu-se astIel baza necesar pentru un pronostic valid, privind dezvoltarea acesteia. Or,
dac Iactorii ereditari au un rol important n determinarea unor trsturi de persoanlitate, atunci
acestea ar trebui s Iie suIicient de stabile pentru a asigura cadrul necesar pentru un bun
pronostic. Tocmai din aceste considerente, multe din teoriile trsturilor aIirm, implicit sau
explicit, c trsturile au o anume determinare biologic. De ex: temperamentul, Iaculttile
psihice de creier.
ncepnd cu anii 70` ai secolului trecut, multe cercetri eIectuate asupra gemenilor indic
Iaptul c aproape jumtate, dac nu chiar mai mult, din variatia caracteristicilor majore ale
personalittii este datorat Iactorilor genetici. n tabelul de mai jos prezentm ponderea eredittii
n cadrul trsturilor de personalitate descrisi de Cattell (16 P.F.).

Factori Descrierea Iactorilor Ponderea eredittii
A Rece Cald 0,50
B Gndire concret Gndire abstract 0,75
C Instabilitate emotional Stabilitate emotional 0,40
E Supus Dominant 0,25
F Serios, retinut Entuziast 0,60
G Autoindulgent Constiincios 0,40
H Timiditate Noninhibat 0,40
I Realist Sensibil 0,50
L ncreztor Bnuitor 0,50
M Practic Imaginativ 0,40
N Deschis, naiv Lucid, rational, subtil 0,25
O Sigur pe sine Temtor, ngrijorat 0,25
Q
1
Conservator Liberal 0,10
Q
2
Orientat spre grup AutosuIicient 0,25
Q
3
Nedisciplinat Controlat 0,40
Q
4
Destins, relaxat ncordat 0,10

Aceste rezultate conIirm Iaptul c ereditatea ar putea avea un rol important n determinarea
trsturilor de personalitate. Aceasta implic:
a) ideea c o persoan nu se va schimba. De Iapt, indivizii se schimb. EIectele eredittii
variaz n Iunctie de vrst. n cazul inteligentei ereditatea are un eIect mai important pe msur
ce persoanele avanseaz n vrst.

b) impactul eredittii poate varia de la un mediu la altul si c ne pierdem timpul si energia


ncercnd s inIluentm o trstur care posed o baz ereditar puternic.
c) ipotetic am presupune, dac ponderea eredittii n cadrul unei trsturi este crescut,
nseamn c societatea a avut o slab inIluent asupra acestei trsturi. Paradoxal, dar se
ntmpl contra cu ct presiunea social a oamenilor este mai puternic n ceea ce priveste o
anume trstur cu att mai mult diIerentele individuale se datoreaz Iactorilor ereditari
(presiunea social crescut uniIormizeaz variabila de mediu).
d) dac o trstur este mostenit ereditar, atunci va exista un eIect similar asupra
descendentilor care au mostenit acest trstur. Ex: cercettorii accept astzi c schizoIrenia
are, partial, o determinare genetic. Probabilitatea de mostenire este Ioarte mare, Iapt care nu
exist o relatie univoc ntre ceea ce este mostenit si Iorma sub care aceast caracteristic se va
maniIesta.
e) este Ials ideea c o trstur mostenit ereditar va Ii responsabil de diIerentele dintre
sexe, dintre diIerite grupuri sociale, cci individul Iiind supus unor inIluente diIerite din partea
mediului, va Ii imposibil de a determina cauza (ereditar sau social).
Cu toate pozitiile diIerite n privinta eredittii prin investigarea acesteia prin intermediul
gemenilor, a studiilor de genetic uman si de genetic experimental s-a remarcat c ereditatea
constituie un Iundament al personalittii. Factorul ereditar se prezint pentru personalitate sub
Iorm de echipament primar. n Iormarea personalittii o important deosebit o are ns si
Iactorul social n ntreaga sa complexitate si diversitate.

1.3 Rolul factorului social in formarea personalittii
InIluenta societtii asupra individului este colosal. Personalitatea este considerat drept
produs social.
Literatura sociologic si antropologic distinge, n Iormarea personalittii, dou garnituri de
variabile: cultura si societatea. Uzual, termenul de cultur vizeaz obiectele care exprim
valorile, credintele si conceptiile despre lume, cunostintele, legile, obiceiurile, arta si limba.
Termenul de societate se reIer la institutii, la relatiile sociale. Este greu de desprtit cultura de
societate, deoarece ele actioneaz mpreun asupra individului.
Pe baza studiilor a opt culturi ale unor triburi primitive, populatii n stare apropiat de cea de
,natur, Kardiner atest c, n cadrul Iiecrui grup social, exist o structur de conduit comun
ntregului lot social, pe care o numeste personalitate de baz. Prin personalitate de baz el
ntelege o conIiguratie psihologic speciIic, proprie membrilor unui grup social concret, ce se
obiectiveaz ntr-un anumit stil de viat, ,matricea pe care se dezvolt ulterior trsturile
individuale de caracter pe care indivizii brodeaz apoi variante singulare. Pentru el, cauzalitatea
prezint un sens dublu: pe de o parte exist raporturi cauzale de la mediu la individ, pe de alt
parte de la individ la mediu. Aceast distinctie vizeaz n interiorul unei culturi dou categorii de
institutii: primare si secundare. Cele primare sunt acelea care dau continut actiunii mediului
asupra individului, iar secundare acelea care se alimenteaz din retroactiunea asupra sa.
Personalitatea de baz este asezat la jumtatea drumului dintre institutiile primare si cele
secundare. n Iormarea personalittii de baz, ponderea principal o au cele primare. Kardiner
sustine c institutiile de baz creeaz problemele de temelie ale adaptrii individului, acesta Iiind
obligat s tin seama de regulile sociale n legtur cu prohibitia sexual, de practicile reIeritoare
la hran, de disciplina grupului.
Personalitatea de baz este legat direct de istorie si mai ales de istoria nteleas ca traditie,
traditia Iiind supravietuire psihologic. Oricum ar Ii privite lucrurile, concluziile sunt aceleasi:
asa numitele institutii primare si secundare precum si personalitatea de baz, au un caracter
relativ. Numai conditiile concrete determin sIera si continutul personalittii, putndu-se vorbi
astIel de o personalitate etnic si de o personalitate individual unic. n virtutea principiului
universalittii, Iiecare om este un om ca toti oamenii. Independent de ras, religie, natiune, clas
social, omul este animat de aceleasi trebuinte biologice generale, de aceeasi tendint spre
autorealizare. n acelasi timp, Iiecare om, prin caracterele sale anatomice, prin ncorporarea unei

anumite traditii, printr-o anumit modelare psihologic, seamn numai cu un grup restrns de
oameni.
IndiIerent de ipostaza sub care se maniIest, individul se exteriorizeaz esential prin actiune,
prin activitate, si ca Iactor activ concureaz la Iinalitatea social, realizndu-si ns si propria
Iinalitate.
Notiunea de actiune si de activitate sugereaz notiunea de rol, ce const ntr-un model de
conduit prescris pentru toate persoanele avnd acelasi statut social. Att n cadrul Iinalittii
sociale, ct si a tendintei de a-si realiza propria sa Iinalitate, individul, ca persoan, joac diIerite
roluri pe scena vietii sociale.
Relund conceptia dramatic a lui Shakespeare dup care lumea e o scen si oamenii actori,
viata const ntr-o suit de roluri reale si imaginative. Conduita n rol conditioneaz constiinta de
sine. Noi suntem rolurile pe care le-am jucat si pe care le jucm. Sinele constituie Iondul stabil
al individului, iar rolul aspectul dinamic si se compune din actiuni.
Personalitatea rezult din interactiunea dintre sine si roluri. ntr-o sintez a celor expuse mai
sus se desprind dou lucruri: rolul contribuie la Iormarea personalittii; personalitatea se
maniIest ncontinuu prin rol, conduita acesteia Iiind ntr-un procentaj apreciabil o conduit n
rol.
Dintre toate rolurile pe care le joac individul pe scena vietii, cel care-1 tine angajat aproape
toat viata n aria sa este rolul proIesional.

1.4 Sociali:area ca mecanism de formare a personalittii
Sociali:area este un proces de nsusire si interiorizare a normelor si valorilor sociale, a
modelelor de comportament social.
Mecanismele socializri sunt modelarea, invtarea i controlul social.
1. Modelarea social se Iundamenteaz pe trebuint de afiliere - una din trebuintele umane
superioare, maniIestat n dorinta de a Iace parte dintr-un grup realiznd n cadrul lui aspiratia de
autoidentiIicare si autoaIirmare, asigurnd o stare de securitate, de protejare. Trebuinta de
aIiliere apare doar n conditiile mentinerii unor raporturi cu comunitatea uman. Contrariul ei se
maniIest n Ienomenul numit privare social lipsirea de posibilitatea de comunicare cu
semenii. Istoria cunoaste un sir de exemple de privare social a indivizilor.
Prin modelare se Iormeaz abilittile sociale, deprinderile, conduitele. Modelarea decurge
activ n primii ani de viat, n Iamilie. De la printi copiii nvat prin imitare cele mai simple
actiuni, reactii aIective. La 7 luni ncep s reproduc gesturi simple, la 8-9 gesturi mai
complexe, conventionale, la un an, posednd un sistem de reprezentri, recurg la acestea,
repetnd comportamentele persoanelor cunoscute. Dup trei ani copilul ncepe s imite
atitudinile celor din jur, acestea lund Iorma unor jocuri cu subiect.
2. O alt modalitate de socializare este invtarea social Iorm a nvtrii umane,
prin care subiectul nsuseste valorile si normele grupului, asistnd la experienta unor persoane,
nteractionnd nemijlocit cu acestea sau internaliznd complet modelul propus de comunitate. n
jocul su copilul imit rolurile pe care le cunoaste (sexuale, proIesionale, sociale etc). De Iapt,
jocul nu mai este o simpl imitare, ci o interactiune cu modelele care pun n joc mai multe Iorme
de activitate si de comunicare. Anume aceste jocuri l implic pe copil pentru prima dat n
lumea rolurilor si statutelor sociale, i oIer cunostinte
despre valorile grupului. Aceast interactiune se deIinitiveaz cu o internalizare a atitudinilor,
conceptiilor, valorilor, normelor sociale, ducnd la identiIicare.
3. Controlul soial ca raportare a personalittii la normele i valorile sociale
n viziunea lui H.TajIel si J.Turner conceptul de ,grup social reprezint o totalitate de
indivizi care se accept ca membri a unei categorii sociale, mprtsesc consecintele aIective ale
autodeterminrii sale si aprecierile colective ale grupului si apartenentei sale la el.
Prin integrarea n grupul social, persoana suport consecintele apartenentei sociale, realizate
n Iorma unor relatii socioaIective. Procesul integrativ contribuie la identiIicarea persoanei, care
se desIsoar n cteva etape succesive.

-Pentru nceput are loc autodeterminarea individului, Ienomen care necesit o comparare cu
alti subiecti umani.
-Raportarea la ambianta social, proiectarea ctre altii duc la acceptarea si ncorporarea de
norme, valori, etaloane, pe care individul le transIorm n reguli de comportament personal si
care nlesnesc nu numai ntelegerea de sine, ci si cunoasterea de altii si comunicarea cu ei. O
identiIicare personal puternic nu-l separ pe individ de grupul su.AstIel de persoane Iie c au
un statut nalt, datorit calittilor, intereselor, normelor, Iie c demonstreaz un comportament
nonconIormist, exprimat Ioarte puternic.
-Dac pentru nceput are loc o identiIicare n cadrul grupului de apartenent, mai apoi, prin
intermediul contactelor directe si indirecte cu alte comunitti persoana nu numai c se
autocunoaste si se autoactualizeaz, ci se separ pe sine si pe grupul su de alte entitti sociale.
AutoidentiIicarea ca Ienomen psihosocial include, la rndul lui dou procese: identiIicarea
personal (person identiIication) si social (social identiIication). Primul se reIer la
autodeterminarea nsusirilor psihosomatice, morale, comportamentale etc. Al doilea se prezint
n notiuni care exprim apartenenta social: rasial, etnic, sexual, de vrst etc. IdentiIicarea
social si cea personal se succed n constiinta individului, precum are loc trecerea de la Iormele
de interactiune interpersonal la cele dictate de apartenenta la o categorie. Ambele Ienomene
sunt parte a procesului de autodeterminare si autocunoastere.
Socializarea nu este doar o ,oIert, ci si o ,constrngere. Prin socializare individul si
ajusteaz comportamentele la cerintele comunittii iar societatea realizeaz o ,uniIormizare, un
,control al membrilor ei. Controlul este realizat prin instituirea unor criterii valoric normative.
Viata social implic neaprat o ordonare ierarhic a membrilor si. Acest atribut social este
deIinit cu notiunea de status`.
Statusul social este pozitia individului sau a grupului n contextul social si care tine de un sir
de asteptri de la el.
Aceast pozitie determin raporturile interpersonale si intergrupale, stabileste cadrul de
drepturi si obligatii ale membrilor comunittii Iie acesta doar n Iorm de prescriptii sociale,
sau de reglementri juridice, contribuie la constientizarea Eu-lui. Neglijarea statusului duce la
inadaptare social, la conIlict cu grupul sau comunitatea de apartenent. Totodat,
statusul social este o categorie dinamic. Individul uman detine n acelasi timp mai multe
statusuri n Iunctie de numrul de grupuri al cror membru este, iar n interiorul Iormatiunii
sociale el poate avansa sau cobor pe scara ierarhic.
Statusul social este legat de alt atribut al personalittii, acela de rol. Rolul social este o Iorm
de comportament asociat statusului si Iunctiei detinute n comunitatea uman sau n grupul de
apartenent. Individul uman este detintor de mai multe roluri:
1) de baz, rezultate din calitatea de membru al comunittii sociale, cum ar Ii cel al
Iemeii sau brbatului, adultului sau copilului etc;
2) particulare, dictate de anumite circumstante de viat, cu caracter temporal: de tat al unui
copil mic, de student, de mireas etc;
3) principale, determinate de ocupatia de baz, cu caracter obligatoriu: conductor de
ntreprindere, avocat, elev etc;
4) secundare, Iacultative, asumate n Iunctie de interesele si orientrile individului, dar
lsate la libera lui alegere: membru al echipei de Iotbal a Iaculttii, pescar-amator, colectionar de
anticariat etc;
5) exteriorizate, care se implic n determinarea statusului, obligatiilor, Iunctiilor:
brbat, tat, student etc;
6) ascunse sau slab distinse: amator de muzic Iolc, Iilatelist etc;
7) constante, determinate de apartenenta la o comunitate rasial, etnic, religioas etc;
8) temporare: conductor auto, cumprtor, participant la maniIestatie etc
Prin calitatea lor de a avea o anumit pozitie, rolurile i oIer individului uman un anumit spatiu
si orientare social. Ele se prezint ca o Iorm a controlului social, determinnd anumite
prescriptii, obligatii, chiar semne de distinctie. Realizarea benevol, corect a rolului social

contribuie la ncadrarea social si la constientizarea propriei identitti. Rolul poate Ii achizitionat


prin nvtare social, Iapt care l Iace pe individ s-1accepte si s-i urmeze cu plcere
prescriptiile, sau impus lucru care poate provoca un conIlict intern nevroze, Irustrare, stres
extern respingere a rolului, nclcare a cadrului lui.

Cap. II. EUL SI CUNOASTEREA LUI
2.1. Eu-l i natura lui psihic
Unul dintre psihologii umanisti, C. E. Moustakas , considera ntr-o lucrare dedicat Eu-lui c
,este mai usor s simti Eul dect s-1 deIinesti. Si totusi deIinitiile n-au lipsit si continu s nu
lipseasc. Ele sunt ns att de diverse, cu accente att de diIerite, nct par a Ii descurajatoare. n
continuare redm cteva din ele:
,, Eul este un lupttor pentru scopuri. Eul nu este dect gndirea momentului, ntotdeauna
diIerit de gndirea imediat anterioar,, (W. James, 1890);
,,Eul este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei, dispunnd n
ambele cazuri de o puternic baz aIectiv emotional,,

Eul este un sistem central al personalittii care se dezvolt n patru directii:
- ceea ce dorim pentru noi nsine,
- ceea ce credem c datorm altora si lumii n general,
- a expresiei noastre personale si
- a capacittii de a ne autorealiza, a autoevalurii .
,,Eul este constiinta de sine, nucleul sistemului personalittii, care cuprinde cunostintele si
imaginea de sine, atitudinile constiente sau inconstiente Iat de valori ,,(Paul Popescu-Neveanu,
1978);
Eul este un transIormator al constiintei.
Ey a demonstrat cel mai bine relatia dintre Eu si constiint: ,,Mai nti exist
- o subiectivitate conIuz,
- apoi o simtire, un cmp de experient,
- n sIrsit, Eul se reprezint ca rezultant structural a constiintei, adic o subiectivitate
constient de ea nssi, care integreaz experienta trecut a individului.
Ontogeneza Eu-lui coincide la nceput cu maturizarea Iunctiilor nervoase si, cu toate c
primul act al personalizrii nu se pune n scen dect atunci cnd subiectul reuseste s se
detaseze de obiect, personalitatea se realizeaz pe un anumit Iond nervos, endocrin si umoral
mostenit doar ereditar de la printii si strmosii si.
Prin cunoasterea de sine individul se ridic la constiinta de sine.
Eul este o constructie treptat, realizat n timp, bazat pe integrarea succesiv ale strilor
anterioare n cele superioare.
Odat cu aparitia Eului apare constientizarea raportului dintre sine si altul, a relatiilor
interpersonale.
Prin integrarea succesiv a experientelor din trecut Eul si creaz propriul su sistem de
inIormatii si valori.Din multitudinea de puncte de vedere se contureaz cel putin trei modalitti
distincte de deIinire a Eu-lui:
1) prin sublinierea locului si rolului lui n structura personalittii,
2) prin stabilirea propriettilor lui,
3) prin reIeriri la componenta si structura lui psihic.
n legtur cu primele dou modalitti de deIinire a Eu-lui exist o mare concordant de
preri, majoritatea autorilor relevnd locul si rolul su central, de nucleu al personalittii,
unitatea, stabilitatea lui etc.
Domeniul cel mai controversat l reprezint natura psihic a Eu-lui:
- este simtire sau gndire,
- emotie sau reIlexie?
n ciuda diversittii de preri constant, invariant n conceptiile si deIinitiile amintite este c

- Eul este fapt de conytiinj,


- yi nu orice fel de conytiinj, ci de conytiinj reflexiv, nsojit deci de gndire.
- n sfryit, se specific c Eul asigur inten(ionalitatea individului, orientarea sa spre
realizarea scopurilor. Dac la aceasta adugm si momentul alegerii, al optiunii, deci al
deciziei care implic ratiunea, vom ntelege si mai bine c tendinta general este de a se conserva
,constiinta si gndirea n structura psihic a Eu-lui.
Pn a se ajunge la Eu-l reIlexiv, adic de a Ii constient de sine, se parcurge o serie de Iaze
preliminare, n care Iactorii de ordin aIectiv au o mare important. n contextul dat MuzaIer
SheriI deIineaEu-l ca Iiind ,o Iormatiune dobndit n preparatia psihologic a
individului, constand in atitudini intercalate pe care individul le-a dobndit n relatia cu propriul
corp si prtile sale (0-12 luni), cu obiectele (1-3 ani), cu persoanele din jur, Iamilia, grupurile,
valorile sociale (3-6 ani), cu capacittile sale, scopurile si institutiile care deIinesc si
reglementeaz modul su de relationare n situatii concrete. Cnd aceast constelatie de
atitudini (angajamente, pozitii personale, acceptri, respingeri, expectatii, valori, scopuri etc.)
intr n actiune, atunci comportamentul dobndeste directionalitate.

Rezumnd cercetrile din ultimul timp privitoare la Eu ca ,organizator al cunoasterii, se
constat c acesta este interpretat n termenii a patru caracteristici:
1. Eul este o structur de cunoatere,
2. Continutul acestei structuri varia: de la o persoan la alta,
3. Eul este focar al perspectivei afective,
4. Eul dispune de fatete difu:e /publice, personale i colective), fiecare contribuind la
perspectiva afectiv a Eu-lui.
Toate aceste caracteristici sugereaz c Eul este o schem atitudinal central, complex,
speciIic personal.
Si totusi o ntrebare persist: care e natura psihic a Eu-lui? Dintre toate teoriile Iormulate n
psihologia social cea care ar rspunde mai bine la ntrebarea dat este, dup prerea noastr,
teoria constructelor de personalitate a lui G. Kelly. Dup cum se cunoaste, constructul este o
imagine, un model al lumii, un discriminant creat de persoan, care d sens i directionalitate
comportamentului. Spre deosebire de concept care reIlect ceea ce e invariant n
realitate, constructul e o repre:entare personal a lumii, folosit pentru a-i da sens, pentru a o
anticipa, un fel de unealt spiritual` prin care discriminm, organi:m i anticipm
realitatea. Bun sau ru, cum sunt cum as vrea s Iiu, demn de ncredere nedemn de
ncredere, cum obisnuiam s Iiu cum sunt acum; reprezint constructele personale, care ,nu
sunt niste simple moduri de etichetare a universului nostru, ci sunt ci de ncercare de a-1
ntelege si de a-1 anticipa. Interrelationate ntre ele, constructele dau nastere unui sistem de
constructe, unei retele complexe, ierarhice si extrem de personale. Dac sistemul notiunilor este
aproximativ acelasi la diIeriti indivizi, dat Iiind Iaptul c notiunile reIlect esentialul din
realitate, sistemul constructelor este diIerentiat de la un individ la altul. De exemplu, unii dintre
noi am putea asimila si subordona constructul de ,inteligent-prost constructului de ,bun-ru, n
timp ce altii nu. Pstrnd proportiile si asumndu-ne riscurile oricrei comparatii, am putea
considera c Eul este un construct sintetic si personal care izvorste din simtire, urc la reIlexie
si se exprim n conduit, Iiind sustinut permanent aIectiv-motivational. Prin intermediul unui
asemenea construct individul se conceptualizeaz pe sine nsusi, se evalueaz si si anticip
comportamentul. Prin termenul de construct aplicat la Eu vizm nu doar produsul obtinut la un
moment dat, ci chiar procesul prin intermediul cruia el se obtine. Avem n vedere mai ales
procesul de sintetizare, de implicare si integrare succesiv a diIeritelor componente ale vietii
psihice pn la nivelul constiintei de sine, adic pn la Eu.

2.2. Eul i contiinta.Tipurile de Euri
Dac IilosoIii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel de constiint, ntre ele existnd
un adevrat abis psihologii, psihiatrii, psihanalistii, dimpotriv, maniIest tendinta de a le

identiIica, de a le considera ca Iiind sinonime. Nici una dintre aceste pozitii nu ne pare a Ii
corect. Mult mai n acord cu realitatea ar Ii s considerm Eul i contiinta ca fiind distincte, si
totodat complementare, existand concomitent de-a lungul intregii vieti a individului. Constantin
Rdulescu-Motru sesiza n 1927: ,Eul se produce nuntrul constiintei si devine un Iactor
important n plmdeala acesteia, dar nu se identiIic cu constiinta ntreag. Constiintei i rmne
o activitate si dincolo de Eu. biologiceste, constiinta precede Eul.Ir Eu ns ea ar Ii Iost
lipsit de un pretios instrument de adaptare. Eul este un transIormator al constiintei si nu
constiinta ntreag. Caracterul transIonnator al Eu-lui n raport cu constiinta este evidentiat de
dou dintre propriettile lui:
- Eul este lipicios, adic se identiIic usor cu diverse stri de constiint;
- totodat, el este si organizator deoarece n momentul n care s-a lipsit de o stare de
constiint, o reorganizeaz, adic introduce n ea ordinea subiectiv.
La rndul su, Allport, dup ce deIineste Eul ca nucleu al personalit(ii, scrie. contiinta
este mai larg decat Eul, personalitatea mai larg decat contiinta, organismul mai larg decat
personalitatea`.
Dar poate nicieri relatia dintre Eu si constiint mai bine si mai sugestiv nu se ntlneste dect
la Ey. Gnditorul Irancez, lund ca punct de plecare Iiinta constient, arat c pn la
maniIestarea constiintei exist o:
- subiectivitate conIuz, o simtire,
- un cmp de experient.
La un nivel superior de dezvoltare a constiintei, Eul este ,rezultant structural si istoric a
constiintei.,Numai devenind contient de ea insi, contiinta devine stpan pe experienta sa,
prin obiectivarea in propriul Eu '. Eul se afl deci nu la baza fiinjei noastre conytiente, ci n
,vrful verticalitjii" acesteia, ceea ce justific definirea lui ca o ,form superioar de
conytiinj". Nu trebuie s deducem de aici c ntre subiectivitatea conIuz care precede Iiinta
constient si subiectivitatea clar care apare ca urmare a procesului evolutiv al constiintei ar
exista o prpastie. Ey ntelege c Eul, desi are rdcini n subiectivitatea conIuz, nu se dezvluie
deplin dect n reIlexie. ndividul se ridic prin cunoaterea de sine la contiinta de sine. Dar
chiar ajuns n Iormele sale superioare sau n Iormele ultime ale organizrii sale, Eul conserv
primele lui conIigurri ca pe niste conditii si constructii ale Iiintei sale. AstIel se poate conchide
c Eul este o constructie treptat, realizat n timp, bazat pe integrri succesive ale strilor
anterioare n cele superioare care devin premise sau conditii pentru acestea din urm.
Totodat, trebuie s ntelegem c celelalte Iorme ale constiintei (constiinta obiectelor, a altor
persoane) capt o nou nItisare si Iunctionalitate odat cu aparitia Eu-lui. Sunt create astIel
premisele raporturilor dintre sine si altul, a relatiilor interpersonale, ca legturi psihologice,
constiente si directe dintre oameni.
n sIrsit, prin integrarea succesiv n sine a experientelor trecute, eul si sporeste nu doar
,puterile sale de inIluentare si dirijare a constiintei, ci si creeaz propriul su sistem de
inIormatii si de valori. Prin urmare n trecerea omului de la subiectivitatea diIuz la
subiectivitatea constient de sine trebuie s vedem nu numai un simplu proces de aparitie a Eu-
lui, ci unul de autoIormare, autoconstructie a Eu-lui, care evidentiaz traiectoria axiologic a
persoanei. Din acest punct de vedere, Eul ne apare ca Iiind nu doar un simplu nucleu al
personalittii, cum l considera Allport, sau ca un simplu sistem central al ei n interpretarea
Charlottei Buhler, ci ca un adevrat sistem de valori.
Rezumnd, putem aIirma urmtoarele: contiinta este infrastructura Eu-lui, in timp ce Eul
este suprastructura contiintei, contiinta conduce la aparitia Eu-lui, repre:entand una dintre
premisele sale fundamentale, Eul este creator de o nou contiint, in sensul c o dat aprut
ridic contiinta la un nivel superior de vivacitate, optimalitate i adaptibilitate. Eul ii trage
seva din contiint, gestea: in cadrul ei, ii sudea: treptat propriile-i componente, dar o i
controlea:, introduce ordinea, ii integrea: strile, experientele, ii d un sens, o directionea:,
iar in cele din urm o depete.

Generaliznd dezvoltarea psihologic a Eului, deci si a sinelui, George Herbert Mead ajunge
la urmtoarele concluzii:
c este de origine social (nu exist de la nastere ci se constituie progresiv, n cadrul
activittii sociale si prin internalizarea acestei experiente). Eu-l se naste prin reciprocitatea dintre
Eu si Altul, Eu si Mine, Eu si Altul generalizat (Ei, ceilalti). ,Structura Eu-lui unei persoane
reIlect modelul general de comportament al grupului social, cruia individul i apartine, scria
G. Mead.
c cel mai important mecanism prin care se construieste Eu-l este comunicarea:
-gesturi simbolice,
- limbaj.
Prin acestea individul intr n relatii nu numai cu cei din jur, ci si cu sine nsusi. n Ielul acesta
se preia, se interiorizeaz experienta social. Datorit comunicrii cu altii, omul devine constient
de ei, constituindu-se pe sine ca Eu, ca obiect pentru sine. n constientizarea de sine, locul central
l ocup gndirea, procesele intelectual-cognitive.
c Eu-l detine anumite proprietti (conturarea lor): de a Ii obiect pentru el nsusi, adic
de a Ii unic, de a exista doar n relatie cu altii, de a Ii un ansamblu de stitudini preluate de la
ceilalti membri ai societtii.
Asadar, originea social, constiinta si structura comun a Eu-lui
-nu exclude variatiile, individualitatea distinct a fiecrui Eu.
-c intre Mine, Eu, Sine exist distinctii.
Minele este Iiinta biologic a personalittii, ansamblul de atitudini ca urmare a contactelor
interpersonale, deci atitudinile preluate si care ni le asumm nou.
Eu-l este reactia individului la atitudinile altora.
Eu-l este o Iorm de adaptare a Minelui la solicitrile sociale prin care se aduc modiIicri att
Minelui ct si societtii.
G. Mead: ,Exist un control social care stabileste limitele si conditiile de utilizare a Minelui
de ctre Eu.
-c Eu-l total este compus dintr-o serie de fatete, Eu-ri elementare.
Structura Eu-lui reIlect structura societtii, a grupului.
Chiar si modul de exteriorizare al Eu-lui va Ii determinat de speciIicul proceselor sociale. De
regul, se exprim acea Iatet a Eu-lui care este necesar, corespondent tipului de reactii sociale
n care este implicat individul.
G. Mead: ,Exist o diversitate de Eu-ri corespondente diIeritelor relatii sociale.
Cnd Eu-l se disociaz n Eu-ri elementare, datorit disolutiei proceselor sociale, atunci putem
vorbi despre degradarea personalittii.
La unul si acelasi individ exist unul sau mai multe Euri? iat o alt problem ndelung
controversat, care persist si n prezent. Aparent ea este simpl, rspunsul celor mai multor
autori convergnd spre acceptarea ideii c ar exista mai multe Euri. DiIiculttile ncep de ndat
ce se ncearc inventarierea si desemnarea lor. Parcurgerea literaturii de specialitate arat c
Eurile sunt clasiIicate si diIerentiate ntre ele dup:
a) caracteristicile i propriettile lor. consistente si inconsistente, complet actualizate si
incomplet actualizate, stabile si Iragile, slabe si puternice
b) locul i rolul lor in planul vietii personale i sociale a individului. Eul proIund,
Iundamental care exprim intimitatea psihic a individului si Eul social, superIicial, cu rol de
raportare si implicare a individului n viata social; individual (egoist, temporal) si spiritual (Eul
valoare); Eul intim-Iormat din valorile crora individul le acord cel mai mare credit, acestea
Iiind Iundamentale pentru el; Eul social care nglobeaz sistemele de valori mprtite de
individ cu alte grupuri sociale, cum ar Ii valorile de clas, proIesionale etc.
c) structura lui psihologic intern (sistemul de imagini presupus):
Eul subiectiv imaginea de sine a individului;
Eul reflectat - imaginea de sine reIlectat n altii n
Iunctie de prerile lor

Eul autentic - diIerit de mstile pe care le poart individul sau de personajele pe care le joac;
el este cel pe care individul l-ar putea avea dac si-ar actualiza Iiinta unic purtat n interiorul
su;
Eul ideal ceea ce vrea s Iie sau s par pentru a rspunde la asteptri, a Ii acceptat de altii, a
Iace Iat
presiunilor mediului su
Eul imaginar (termenul e neIericit ales, Iiind vorba, de Iapt, despre imaginea de sine a
individului, cum crede c este);
Si acum s revenim la ntrebarea Iormulat mai nainte: exist mai multe Euri sau doar unul
singur? n ceea ce ne priveste, considerm c dac Eul este nucleul personalittii, sistemul ei
central, dac el este cosubstantial personalittii, aprnd si devenind odat cu ea, n sIrsit, dac
el contine si exprim personalitatea, nu se poate ca ntre el si personalitate s nu existe o strns
interactiune, ca structura si Iunctionalitatea lui s nu Iie corespondent structurii si
Iunctionalittii personalittii. Iat de ce credem c asa cum ntr-unul si acelasi individ nu exist
mai multe personalitti, ci una si aceiasi ce contine ,Iatete diIerite, tot asa ntr-una si aceiasi
personalitate nu exist mai multe Euri, ci doar unul singur care dispune, la rndul lui, de ,Iatete
distincte. Mai mult dect att, credem c ntre structura personalittii si structura Eu-lui exist o
simetrie perIect. Asa nct la cele sase Iatete ale personalittii asociem sase Iatete ale Eu-lui, si
anume:
1. Eul real (asa cum este);
2. Eul autoperceput (cum crede c este);
3. Eul ideal (cum ar vrea s Iie);
4. Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalti);
5. Eul reflectat (cum crede c l percep altii);
6. Eul actuali:at (cum se maniIest).
Nu exist numai personalitti unitare si armonios dezvoltate, ci si personalitti instabile,
dedublate, accentuate. Corespondenta structural si tipologic dintre personalitate si Eu
evidentiaz si mai pregnant interdependenta lor. Pe aceast baz vom ntelege c dac o
personalitate este instabil aceasta se datoreaz Iaptului c nucleul ei adic Eul - este instabil.
2.3 Eul i contiinta de sine

1. a) Constiinta (C.) stare lucid (de Iunctionare normal a psihicului, de ntelegere, de
actiune si anticipatie natural) a unui subiect.
b) Constiint cunoastere (ntelegere, reprezentare, sentiment) pe care omul o are despre
propria existent, despre propriile acte si despre existenta lumii nconjurtoare.
2. Constiinta de sine este sentimentul, simtul de (c suntem) unitate distinct de cei din jur,
irepetabil, ceea ce stim despre capacittile si limitele noastre.
Vgotski (1985) spune: ,Ne cunoastem pentru c suntem constienti de ceilalti si de noi nsine
si aceast constiint deriv din cea pe care ceilalti o au despre noi. Sinele rmne un termen
conIuz.
Conceptul de sine reprezint ansamblul tuturor reprezentrilor individului despre sine nsotite
de aprecierea acestora. Din aceasta rezult c componentele conceptului de sine sunt:
- imaginea de sine sau viziunea asupra propriei Iiinte (aspectul descriptiv) si
- atitudinea Iat de sine, de propriile calitti(aspectul apreciativ).
Conceptul de sine asigur capacitatea de a ne observa propriul comportament, de a reactiona
Iat de acesta si de a-l orienta.
Sinele ne asigur unicitatea n lume, sentimentul c avem un loc n lumea aceasta, ntre
ceilalti semeni, dar si sentimentul continuittii n timp. Este Iundamentul cognitiv si motivational
al identittii noastre.
Conceptul de sine se maniIest prin:
- convingeri (elemente cognitive);
- atitudini aIective Iat de convingerile respective (elemente aIectiv valorice);

- reactii comportamentale
Se vorbeste despre sinele existential, precum si despre sinele diIerential.
Sinele existential subntinde constiinta individului cu privire la existent. Sinele diIerential
este constiinta individului c este diIerit de ceilalti.
Un concept de maxim important pare s Iie cel de schem (G. Matthews,et al., 2005,
p.240). O schem este un set structurat de inIormatii abstracte sau generice (reprezentational), la
care Iacem apel cnd ncercm a reconstitui careva obiecte (n cazul memoriei). Aceste
inIormatii pot tine de orice obiect sau categorie. n cazul psihologiei personalittii, acestea tin de
schemele despre sine, despre ceilalti, despre rolurile sociale, etc. Schemele sunt stocate n
memoria de lung durat si sunt greu de modiIicat, asigurnd astIel o surs de constant. Ele sunt
active prin Iaptul c dirijeaz procesele de tipul rememorrii, atentiei si actiunii.
Dup prerea lui H. Markus oamenii si creaz o schem a sinelui, un model interior
Iunctional al sinelui. Schema modeleaz att procesele interpersonale, cum ar Ii evaluarea
celorlalti si interactiunile, ct si procesele intrapersonale ale autocunoasterii si motivatiei.
Acelasi autor consider c schema sinelui este ntru totul ,interpersonal. Si aceasta Iiindc:
este produs al interactiunii sociale (alte persoane sunt surs de inIormatii despre sine):
oamenii tind s-si Iormeze preri despre modul n care sunt priviti de ceilalti. Procesele
de atasare din copilrie ar putea inIluenta dezvoltarea schemelor relationale.
comportarea celor din jur Iormeaz valorile sociale pe care le interiorizeaz.
la modelarea sinelui particip si comparatia explicit a cuiva cu ceilalti si ca urmare
oIer unei persoane inIormatii despre valoarea ei social si indic modul n care se poate
perIectiona. Comparatiile cu alte persoane ar putea reprezenta Iie o surs de amenintare (prin
autoveriIicare), Iie o surs de intensiIicare a sinelui cu scopul de ai ridica nivelul (Prostului nu-i
sade bine dac nu este si Iudul).
Imaginea de sine se construieste la conIluenta dintre
- ceea ce cred ceilalti despre noi,
- ceea ce credem noi despre ceilalti si
- ceea ce credem despre noi nsine.
Asadar, n mare msur, sinele este internalizarea imaginii celorlalti despre noi. De aici apare
marele risc pe care-l incumb relatiile precoce cu cel care ngrijeste copilul (mama) Ir a-i
transmite o imagine valoroas, respectabil, ce merit toat atentia. Imaginea de sine este
impresia pe care o avem despre noi nsine si are un rol important n personalitatea
noastr.Imaginea de sine este ghidul care ne evalueaz concordanta ntre ce gndim, cum simtim,
cum ne comportm si persoana care credem noi c suntem. Situatiile n care imaginea de sine se
clatin sunt resimtite ca o amenintare.
Imaginea de sine include si imaginea sinelui n relatiile cu ceilalti. Este un predictor al
comportamentului persoanei, mai ales n cadrul relatiilor sociale. Schimbrile de imagine de sine
obtinute prin consiliere duc la schimbri n relatia cu ceilalti, iar asta va duce la schimbarea
celorlalti n relatie cu persoana care se schimb. n copilrie, printii transmit copilului modul n
care ei l vd, l simt, ceea ce cred despre copil si asta duce la modul n care copilul se vede,
simte, crede despre el. Sentimentele celorlalti Iat de copil devin directive despre cum trebuie s
Iie copilul. Printii transmit copilului ce e ,ru si ce e ,bine (copil cuminte/copil ru). Copilul
dezvolt aceleasi convingeri despre el nsusi, le internalizeaz. Prietenii sunt att de importanti
tocmai pentru c te ajut, ti ntresc imaginea de sine (ti arat c ei te vd asa cum te vezi si tu)
si te Iac s te simti liber, s te exprimi n acord cu aceast imagine de sine recunoscut. Privirea
pozitiv se internalizeaz, devenind stim de sine. Pentru a nu pierde privirea pozitiv a
printilor, copilul nvat s interpreteze sentimentele si s se comporte n sensul asteptat pentru
a-si mentine atentia, aIectiunea, acceptarea printilor si mai trziu, a celor din jur. Cnd privirea
pozitiv este conditionat, copilul va internaliza si conditionarea: ,dac printii m aprob cnd
sunt asculttor, atunci si eu trebuie s m aprob atunci cnd sunt asculttor; dac m dezaprob
dac plng, trebuie s dezaprob si eu plnsul!.

Datorit Iaptului c n diIerite momente ale vietii (mai ales n momente de criz) depindem
unii de altii, imaginea de sine ne este amenintat si pentru a o pstra, a ne pstra stima de sine,
vom dezvolta mecanismele de a o apra (mecanisme deIensive).

2.4 Procese i etape in de:voltarea sinelui
Unul dintre marile momente n Iormarea personalittii, ce se produce n primii ani ai
copilriei, l reprezint dezvoltarea constiintei de sine, a conceptului de Eu.
Ambientul n care trieste copilul este un amalgam de stimuli al cror sens se ierarhizeaz si
se internalizeaz treptat de ctre copil, n relatie cu mama, ce i apropie si i reprezint stimulii
lumii si i va genera apoi un ,model internalizat al Iunctionrii lumii. n amalgamul acesta,
copilul va pune o ordine n Iunctie de nevoile lui si de Ielul n care i se rspunde, va receptiona
senzorial, va observa, va ntelege, va memora. Tot acest proces de Iamiliarizare cu stimulii
ambientului se desIsoar prin punerea n Iunctiune a structurilor mentale care vor procesa
inIormatiile. Sinele include si structura cognitiv care va alege si va trata inIormatia cu reIerire la
persoana nssi.
Exist o paralel ntre dezevoltarea schemei obiectului permanent (a constantei obiecutlui) si
cea a sinelui, realizat prin construirea constiintei de sine.
Prima etap n construirea sinelui, tine de ntelegerea copilului c este o entitate distinct de
lumea obiectelor, de ceilalti, aceasta depinznd de calitatea interactiunilor cu cel care l ngrijeste
(mama). Se consider c momentul recunoaterii in oglind este, n acest sens, existential n
construirea sinelui.
ntr-o cercetare Icut pe copii n vrst de 9, 12, 15, 18, 21 si 24 de luni, s-a constatat c doar
25 dintre copiii de 15-18 luni si 88 din cei de 24 de luni si recunosc Iata n oglind ca
apartinndu-le. Putini copii sub 12 luni o Iceau.
Spre 15 luni copilul realizeaz diIerenta de coaIur dintre Iete si bieti si acesta este un
element distinctiv care intr n joc atunci cnd se recunoaste n oglind si n poze.
Abea n jurul vrstei de 3 ani, copilul cu o dezvoltare normal va utiliza pronumele Eu.
Copilul autist o va Iace mult mai trziu sau niciodat.
ntre 6 si 8 ani, copilul ncepe s Iac distinctie ntre corp si spirit si deci s nteleag natura
subiectiv a sinelui. Acum ncepe s nteleag c Iiecare este diIerit nu doar pentru c are o
aparent diIerit, ci si pentru c are sentimente si idei diIerite. Poate atribui o important diIerit
diverselor componente Iizice si psihice ale sinelui. Acum devine evident stima de sine. Copilul
se mndreste cu anumite calitti care i aduc succes si recunoastere din partea celorlalti.
Sentimentul calittilor pe care le detine, al capacittilor si competentelor determin stima sau
respectul de sine.
Unii autori consider c a avea respect sau stim de sine nseamn a avea constiinta Iortelor si
a slbiciunilor proprii, a te accepta sub aspectele cele mai intime si mai pretioase. Aceasta
nseamn asumarea unor responsabilitti, aIirmarea, stiinta de a rspunde nevoilor personale, de
a avea scopuri si de a gsi mijloacele pentru a le atinge. O bun stim de sine implic integritate
personal si respect pentru ceilalti.
Asadar construirea stimei de sine depinde de practicile parentale, de modul n care printii si
vd si si ngrijesc copiii. Copiii cu o bun stim de sine, ncreztori n capacittile lor au, de
regul, printi cu o bun stim de sine, toleranti, care deIinesc clar si Ierm limitele. ntre aceste
limite, copiii au posibilitatea de a Ii creatori si independenti, avnd totodat sentimentul c sunt
protejati. Acesti printi satisIac nevoile copilului pentru o dezvoltare sntoas, respect opiniile
acestuia si le iau n considerare la adoptarea deciziilor care privesc Iamilia. Respectarea opiniei
copilului, solicitarea prerii lui despre lucruri sau situatii ce privesc viata Iamiliei sau a lui, desi
impus prin Legea copilului, ca un drept al lui, tine n cea mai mare msur de mentalitatea
comunittii. Lipsa de oIert de sprijin si Iormare pentru printi i Iac pe acestia tributari, n cea
mai mare msur, mentalittii si propriei experiente cu privire la cresterea copiilor.
Respectul (stima) de sine este important pentru c reprezint o calitate perseverent n timp. O
Ietit care la vrsta prescolar are un sentiment al valorii sale va creste ca un adult cu o bun

stim de sine, va Ii capabil s si asume responsabilitti si va deveni o mam care si va respecta


copilul. Cercetrile arat c o bun stim de sine previne esecul scolar, anumite diIicultti de
nvtare, delincventa, abuzul de droguri si substante si suicidul.
Carl Rogers (1931) spune c stima de sine d stabilitate si consistent personalittii. Se
dezvolt n copilrie, n tranzactiile cu printii. Ulterior n viat, tranzactiile cu ceilalti tind s o
conIirme si astIel s o mentin. O persoan sntoas/rezilient are o imagine de sine care
reIlect realitatea, ntr-o relatie conIortabil cu idealul de sine. Rogers vede progresul clientilor
si n procesul de consiliere n schimbrile modului n care ei gndesc si simt despre ei nsisi.
Ne dezvoltm sinele prin internalizarea reactiilor celorlalti Iat de noi, reactii comunicate prin
priviri, limbaj nonverbal, cuvinte, actiuni.
Capacitatea de a ne Iorma reprezentri interioare n Iunctie de reactiile celorlalti este
nnscut la om. Ceea ce se construieste sub Iorma sinelui este rezultatul schimbrilor cu mediul.
,Mai mult sau mai putin inconstient, ne vedem pe noi nsine asa cum credem c ne vd ceilalti
care sunt importanti pentru noi si n a cror opinie avem ncredere.
n crearea sistemului sinelui, calitatea schimburilor copil-ngrijitor (mama) este esential.
,Copilul cuminte sau ,ru constituie produsul ngrijitorului care a Iost o mam bun sau mai
putin bun.
Sinele se construieste din tririle de plcere, neplcere, din evaluri de acceptare, respingere,
n relatie cu cei care sunt importanti pentru noi (mama, colegii, prietenul n adolescent,
prietenii, sotul, etc.).
Fiinta uman care-si dezvolt sentimente de respect Iat de sine si va dezvolta si abilitatea de
a munci, de a Ii o persoan cu initiativ si harnic, deoarece munca i va da o valoare social.
n mod schematic cele trei Iatete ale emotiilor si actiunilor sinelui se prezint astIel:
a) n relatie cu corpul propriu si Iiziologia intern;
b) n relatie cu obiectele lumii externe (lumea neanimat si asocial);
c) n comunicarea cu partenerii sociali.
n socializarea timpurie, se desprinde si rolul de gen, pilon al identittii de sine. La 5 ani rolul
sexual este deja clar pentru copil. Acest rol este redeIinit n clasele primare, iar n adolescent se
dezvolt ca parte a sinelui cu o identitate unic. Pe la 20 de ani, tnrul si lrgeste gama rolurilor
sociale, ocupationale pe care le joac (student, Irate, proIesor, prieten, etc.). Toate aceste roluri
sunt prti ale sistemului sinelui, Iiind ghidate de sine. n toate aceste roluri, componenta ,gen
este esential. Rolul de gen rmne important, indiIerent de vrst. S i spui unui brbat c este
Iemeie sau unei Iemei c este brbat, chiar dac din greseal, este Ioarte jignitor. Oamenii se simt
agresati, atacati, i sinele lor.
Asa cum am mai spus, imaginea de sine nu este un produs al eredittii noastre, ci se Iormeaz
n cadrul interactiunilor sociale. Desi potentialul comportamentelor umane se aIl n gene,
comportamentul actual dezvoltat de individ ntr-o anumit situatie, mecanismele la care recurge
pentru a Iace Iat situatiilor sunt deIinite de mostenirea cultural si de experiant printre ceilalti.
Cultura, aIirm Vgotski (1985), este cea care sculpteaz sistemul sinelui prin valori,
atitudini, cunostinte si comportamente nvtate n Iamilie si apoi rentrite de alte medii sociale
(scoal, loc de munc, prietenii, proIesori, prietene, vecini, Iamilia lrgit). Fiecare individ nvat
cum s se comporte adecvat, ce este bine, ce este Irumos, adevrat. El nvat n mod direct sau
indirect.
Prin toate aceste schimburi, tranzactii cu cei din jur, cu printii si Iamilia n primul rnd,
copilul si construieste sinele. Construirea sinelui ncepe din copilrie si continu la maturitate.
Marile etape n construirea sinelui sunt:
intre 0 i 4 luni copilul maniIest un comportament de atractie deosebit, de
Iascinatie Iat de chipul mamei; n jur de 4 luni maniIestrile lui sunt comportamente cu
valente sociale si cu un oarecare autocontrol. Un astIel de comportament social este
zmbetul prin care copilul i gratiIic pe cei din jur. De pe la vrsta de dou luni, simpla
aparitie a unei persoane i putea provoca zmbetul. n jurul vrstei de 4 luni, zmbetul le

este oIerit celor care i-au Icut pe plac. Copilul distinge acum Iigurile Iamiliare. Este
perioada pre-sinelui;
intre 4 i 8 luni ncepe s se perIectioneze recunoaterea proprie in oglind,
dup indicii vizuali asociati miscrilor pe care le Iace copilul;
intre 8 i 12 luni se construieste sinele ca obiect permanent, cu calitti
distinctive si durabile.
n jurul vrstei de 7-9 luni, printii observ si recunosc tot mai multe comportamente ale
copilului si i vorbesc tot mai des, spunndu-i pe nume. Copilul ncepe s si recunoasc numele
cnd i se vorbeste. Un important aspect al sinelui este ntelegerea restrictiilor, a lui ,Nu.
nceputurile se plaseaz tot n jurul vrstei de 7 9 luni. ,Nu si numele sunt primele elemente
de limbaj, cu puternic ncrctur emotional, pe care le ntelege copilul.
n cursul celui de al doilea an, copilul nvat s-si recunoasc anumite caracteristici Iizice care
l disting de cei din jur. ncepe s-si dezvolte sentimentul propriettii n legtur cu jucriile si
teritoriul propriu. Primele posesiuni (jucrii, pat, haine, spatiu, etc.) sunt esentiale n construirea
sinelui si a respectului de sine.
Dezvoltarea sinelui este o conditie pentru progresele sociale, cognitive si aIective ulterioare,
pentru integrarea socioproIesional si Iunctionarea sntoas n cele mai mportante Iunctii ale
vietii: Iunctia de partener si aceea de printe.
La 12 luni, multi copii spun ,meu sau ncearc s si pronunte numele. La 15 luni, copilul se
recunoaste si se bucur vzndu-se n oglind. La 18-24 de luni, copilul ncepe s Iie constient
de sine, concomitent cu recunoasterea n oglind; vorbeste despre sine la a III-a persoan,
aproximndu-si numele. Tot acum ncepe ,Nu-ul social, reIuzul de a colabora, n scopul de a-si
aIirma independenta.
,Nu-ul copilului n jurul vrstei de 2-3 ani, nregistrat de adulti ca un moment de mare
diIicultate n relationarea cu acesta, este de maxim important pentru autodeIinirea lui. Stim c
un mod de a deIini o entitate este prin diIerentierea ei de ceea ce nu reprezint entitatea
respectiv. DeIinirea prin limitare, prin diIerentiere de ceilalti o utilizeaz copilul la aceast
vrst.
n perioada prescolar, copilul capt o perspectiv Iizic asupra sinelui, dezvoltndu-se ceea
ce numim schema corporal alctuit din prtile Iizice ale copilului si activittile corporale
motorii.
ntre 3 si 5 ani, se achizitioneaz autocontrolul, autoservirea, initiativa, conceptul de gen si
relatiile cu alti copii. Dezvoltarea comportamentelor autonome ale copilului depinde de reactia si
ngduinta printilor.
ntre 6 si 11 ani, copilul achizitioneaz ntelegerea regulilor sociale, devine harnic, se
adapteaz sarcinilor si mediului scolar. Acum si dezvolt abilittile de adaptare interpersonal si
social.
Daniele Stern, n cartea sa Selbstforschung (In cutarea sinelui), a elaborat noi conceptii
privind nasterea si rolul sinelui n Iunctionarea personalittii copilului.
Deja din timpul sarcinii se instaleaz un dialog emotional ntre printi si copil. Se stie c
modul n care s-a dezvoltat sarcina inIluenteaz puternic strile sugarului. Pe cnd se aIl n
burta mamei, i-au nastere deja precursorii sinelui ntr-un mod organismic (organismisches
Selbst).
ntre 3 si 7 luni de viat, se Iormeaz un nucleu al sinelui.
ntre 8 si 12 luni, se naste sentimentul de sine nsusi, pornind de la care se va dezvolta, ntre
12 si 18 luni, sentimentul valorii de sine.
Din acest moment si pn la sIrsitul celui de-al patrulea an de viat, copilul este deosebit de
vulnerabil Iat de atacurile care tintesc integritatea sinelui. Cuvintele l pot rni cu usurint.
Pentru copiii care cresc n institutii sau care au Iost prea repede dusi la cresa cu program
normal sau la cea sptmnal, se naste un mare risc care va Ii descoperit mai trziu. Din
neIericire, tinem pre putin seama de aceste lucruri n practicile de ngrijire a copilului.

O alt teorie Ioarte cunoscut este aceea construit de Rene Spitz. n teoria sa exist o
perioad initial, n care copilul nu este diIerentiat de obiectul investirilor sale pulsionale
(mama). In procesul de individuali:are care are loc in primii doi ani de viat, se nate sinele
copilului.
1. Stadiul anobiectual (0-2 luni) o perioad n care copilul nu Iace distinctie ntre eu si
obiect. Energia pulsional este centrat pe simtirile sale. Tririle copilului se concentreaz n
jurul senzatiilor plcere/neplcere, tensiuni si dizolvarea tensiunilor de ctre mam. Tririle sunt
n jurul hrnirii, iar pulsiunea libidinal se va servi de actul hrnirii si gura va Ii investit
libidinal. Toate aspectele senzoriale din jurul hrnirii se vor construi ntr-un tot pe care copilul l
percepe ca pe o parte integrat a lui, si nu ca Iiind ceva exterior.
2. Stadiul obiectului precursor (2-6 luni) este atent la cei din jur, i diIerentiaz, le zmbeste,
dup cum i Iac sau nu plcere. Este un zmbet cu valoare de schimb social. Nu zmbeste
biberonului, chiar dac se agit cnd l vede. Fata uman este deosebit de important, cci ea se
leag de satisIacerea nevoii de hran a copilului si a nevoilor lui n general. Prin urmare,
recunoaste Ietele si, deci, ncep s Iunctioneze memoria si cognitia. Spitz spune c Iata pe care
copilul o recunoaste Iie si ntr-o reprezentare graIic schematic este un precursor al obiectului
libidinal. Zmbetul social este deci indiciul c a debutat dezvoltarea unui aparat psihic, cu un
nceput de diIerentiere ntre eu si ceva din aIar.
3. Stadiul obiectual (6-12 luni) se construieste, n aIara copilului, un obiect ce va Ii investit
pulsional, libidian. Mama va Ii acest obiect total. Dovada o constituie reactia de plcere cnd se
apropie de mam, n aIara momentelor impuse de nevoile sale biologice, si reactia de respingere
pe care o are Iat de un chip strin. Vederea unei Iete strine nu i mai Iace plcere, ci i trezeste
ceea ce Spitz numeste reactia de angoas de la 8 luni. Este teama de separare de mam. Aceasta
nu nseamn c la aparitia oricrei Iemei Iata respectiv i va provoca Iric, ci si va da seama c
nu e Iata mamei (pe care o are deja n memorie). Mama este un obiect unic si de nenlocuit,
exterior copilului, un obiect libidian total. Dar si pulsiunile agresive pot investi acest obiect cu
care copilul stabileste o comunicare diadic (n doi) aIectiv, cu care se poate identiIica. AstIel,
mama l introduce pe copil, i prezint acestuia socialul, relatiile sociale. Relund discutia legat
de teama Iat de chipurile strine si angoasa separrii de mam, Bowlby contrazice psihanaliza,
sustinnd c teama de Iete strine se maniIest chiar si atunci cnd copilul este n bratele mamei,
c se maniIest la toti copiii, desi la vrste diIerite, si deci c sunt maniIestri separate, de sine
stttoare.
Angoasa (neliniste proIund,team nedeslusit) de separare si zmbetul social vor conduce
organizarea psihicului copilului si deci a sinelui.
4. Stadiul relatiilor sociale diIerentiate (n jur de 2 ani) pe toate planurile, autonomia
copilului e n crestere. Comunicarea cu mama este tot mai mult verbal si deci simbolic,
permitnd o detasare a locutorilor, o distantare. Dar n vorbirea mamei apar tot mai multe
interdictii si ordine, concomitent cu cresterea autonomiei de deplasare si miscare a copilului.
Interdictiile vor crea disconIort si vor strni agresivitatea copilului. Pentru a rezolva situatia
conIlictual, copilul va tinde s se identiIice cu agresorul (mama) si va spune si el: ,Nu, nu e
voie. Este un stadiu nou n dezvoltarea sinelui copilului, n care acesta l percepe pe cellalt, se
recunoaste pe sine distinct de obiectul libidinal si va ncepe s se aIirme prin opozitie. Acest
,Nu pe care l spune imitnd-o pe mam, Spitz sustine c este al treilea organizator al
dezvoltrii sinelui copilului.
Teoria lui Spitz, rmnnd psihanalitic, se bazeaz pe elemente cognitive si sociale,
uniIicnd aceste trei aspecte esentiale ale vietii. Pe scurt,
- obiectul libidinal este investit nainte de a Ii cunoscut,
- apoi este cunoscut ca separat de copil,
- dup care copilul si poate construi eul, separat de obiectul investit.
Mary E. Looms (1991) stabileste sapte ,sgeti negre ale conceptului de sine. Acestea, spune
autoarea de orientare youngian, inIluenteaz ntregul psihic al individului, dnd Iorm

emotiilor, dar si aspectelor Iizice, mentale, spirituale ori sexuale ale personalittii. Le prezentm
n continuare:
1. atasamentele: autoarea le priveste ca pe o incapacitate de a se vedea independent
de o anumit persoan, de un anumit loc, de o anumit IilosoIie, de un anumit stil de
viat. Persoana trieste ntr-o simbioz cu aceste elemente de care e atasat si care ajung
s o deIineasc. Desigur, procesul de simbioz nu i oIer detasarea necesar pentru a se
vedea dincolo de granitele atasamentului pe care l are;
2. dependenta: mai slab ca atasamentele, las loc unei oarecare independente a
persoanei. Aceasta se mentine ntr-o relatie distructiv din teama de a nu rmne singur,
desi este constient de nocivitatea relatiei. Emotional si spiritual, persoana se aIl ntr-o
suIerint de care este constient, dar pe care o accept;
3. judectile: o persoan, pentru a se putea aprecia mai bine pe sine, i desIiinteaz
pe ceilalti. Desigur, celelalte persoane sunt judecate conIorm propriilor reguli si norme
ale persoanei care judec si care spune: ,Ce bine c eu nu sunt asa!;
4. comparatiile: o persoan apartinnd unui grup cu care se identiIic, ale crui
norme ajunge s le considere singurele corecte, consider c toti cei ce Iac parte din grup
sunt valorosi, n vreme ce oamenii care nu sunt membri ai grupului nu au nici o valoare.
Persoana respectiv nu poate vedea Iaptul c ea nssi este purttoarea unor trsturi mai
putin dezirabile;
5. asteptrile: conIorm sistemului de valori ale unei persoane, apar asteptri Iat de
ceilalti. Aceasta este convins c lucrurile, persoanele trebuie s Iie, s gndeasc doar n
modul n care crede ea si s aib aceleasi scopuri pe lume ca ale ei;
6. sindromul copilului nevoias: apare ca sum a trsturilor amintite mai sus.
Persoana are nevoie de ceilalti pentru a se simti iubit, acceptat, sprijinit, cci numai
astIel se simte bine, se poate accepta pe sine. Lipsa celorlalti o Iace s se simt lipsit de
sens;
7. autoimportanta: persoana exagereaz n a se considera important, astIel nct
devine incapabil s se amuze de ea nssi. Ceea ce spun ceilalti, atta vreme ct nu e
vorba de complimente, este considerat neimportant. Adesea, la baza atitudinii exagerate
de autoimportant exist o puternic vinovtie sau rusine. Persoanele de acest gen au
tendinta de a se blama pe sine si pe ceilalti, continuu.
Se poate vedea aici c aceste sapte caracteristici negative pot Ii redimensionate n zona
pozitiv. Autoarea le prezint ns pentru ca ele s Iie identiIicate de cei care doresc s lucreze
asupra lor, ntr-un proces permanent de autodezvoltare.
2.5. mplicarea sinelui in re:olvarea unor probleme de adaptare
Printre Ienomenele psihologiei personalittii Iigureaz si cel de atasament social.Acesta se
maniIest prin ncrederea n cei din jur, prin perceputia lor ca Iiind ,ai ti si ca apartinndu-ti.
El nu se poate construi dect ntr-o cucerire progresiv a mediului social, proces acompaniat de
Iigura de atasament. Aceasta presupune delimitarea, diIerentierea copilului Iat de ceilalti,
concomitent cu cresterea capacittii de stpnire de sine, pe de o parte, si, pe de alt pate, o
treptat Iamiliarizare (obisnuire) cu cei din jur, cu relatiile sociale.
O astIel de delimitare sau diIerentiere este imposibil pentru un copil care creste ntr-o
institutie cu un personal ce se schimb Irecvent. Aici copii nu pot s aib o persoan iubit Iat
de care s si construiasc un atasament sntos. Copiii din institutii merg cu orice persoan care
le capteaz atentia, se agat de ea, chiar dac lucrurile merg ntr-o manier ndoielnic. Ori se
Ieresc cu obstinatie, cu Iric. Din punctul de vedere al teoriei atasamentului, acesti copii dezvolt
comportamente tulburate de tipul unei dezinhibri sociale nediscriminatorii sau al unei inhibri si
respingeri sociale accentuate, etichetat adeseori la evalurile psihologice ca ,autism. Or astIel
de maniIestri vor inIluenta sntatea mental si capacitatea individului de a rezolva eIicient
problemele cu care se conIrunt, sistemul sinelui avnd o implicatie major.
Problemele reprezint o dezechilibrare n cadrul relational al persoanei, o disjunctie n ceea ce
reprezint nevoile persoanei si ce oIer mediul extern sau intern, Iapt ce genereaz stri

emotionale care necesit controlul. Un sine puternic va controla emotiile, ngduind proceselor
intelectuale o desIsurare larg n vederea gsirii solutiei potrivite. Un sine imatur va Ii coplesit
de emotiile negative, iar procesele intelectuale vor Ii blocate, individul va Ii scos din Iunctiune.
Teoria atasamentului subliniaz Iaptul c doar copiii si adultii cu un atasament securizant (B)
sunt capabili s Iac o procesare corect a inIormatiei, cu aspectele ei cognitive si emotionale.
Cei care sunt un tip insecurizat ambivalent/inhibat (A) sunt mai putin capabili de a prelucra
aspectele emotionale, de care se vor Ieri, vduvind, astIel, o realitate complex.
n schimb, tipul C va avea un tipar de abordare a problemelor si de a interactiona excesiv de
emotional, neputnd s prelucreze eIicient inIormatia din cauza tulburrii emotiilor nestpnite.
Construirea sinelui reprezint coordonarea adaptrii emotiilor, cci anume ele sunt cele care
mentin unitatea sinelui, trecnd prin toate dezvoltrile sistemelor cognitive se de limbaj. Emotiile
leag structurile psihice ocupate cu diIeritele evaluri ale mediului si dau sens obiectelor si
actiunilor intentionate:
- corpul propriu (A),
- lumea obiectelor (B),
- alte persoane (C)
Aceast adaptare priveste cele 3 realitti ale vietii psihice:
- integrarea autoreglrii comportamentale cu ,,actiunile cognitive si practice,, la nivelul
realittii Iizice (I),
- atasamentul Iat de persoanele care ngrigesc si reconIorteaz copilul (II),
- acompanierea oIerit de parteneri cu experient (III)
Sntatea mental presupune abilitti de control al strilor emotionale care pot perturba
Iunctionarea zilnic a individului.
Pentru mentinerea snttii mentale, problemele cu care se conIrunt individul trebuie
rezolvate; dac aceasta nu se ntmpl, ele genereaz stri de dezechilibru, boal. Dar
,problemele sunt aspecte personalizate ale vietii. Se poate ntmpla ca o problem existential
pentru o persoan s nu reprezinte nimic pentru alta. n orice caz, aceast perspectiv egoist,
neempatic asupra problemelor celuilalt este periculoas n relatia cu copilul. Tot aici este si
Ioarte Irecvent, cci adesea adultul uit c lumea copilriei e cu totul alta dect cea a adultului
si acesta nu are rbdare cu copilul. Cea mai corect atitudine parental Iat de copil este aceea de
bucurie amuzat, linistitoare, artnd c problema lui e o adevrat probelm si c ea are
rezolvare n printe; c si el, copilul, este capabil s i Iac Iat, cu putin sprijin.
Cele mai mari probleme din viata unui individ, cri:ele, sunt create de pierderea, prin moarte
ori separare, a unei persoane iubite (printe, partener, iubit, sot, coleg, copil). Pierderea ntrerupe
cursul vietii si a echilibrului personal genernd emotional trirea de doliu. Pierderea, n viata
individului, poate Ii o situatie de mai mic sau mai mare relevant. Moartea unei persoane iubite
ori separarea de ea este o situatie de maxim implicare, dar n cazul n care sun teleIonul n timp
ce ncerci s deschizi usa si acesta nceteaz s sune cnd ai ajuns n cas e tot o pierdere trit
ca un doliu, cu toate Iazele lui, desi de o amploare si o relevat mai mici.
Tririle generate de pierderi trec printr-un prim moment de protest (,Nu se poate, de ce nu
mai sun? vei ridica receptorul, vei sta lng teleIon), urmat de un moment
de disperare (,Poate a Iost mesajul salvator al vietii mele cel pe care l-am pierdut acum!) si, n
Iinal, negarea, abandonul (,Probabil nu a Iost important de vreme ce nu a revenit!).
Sntatea mental nseamn si capacitatea unei persoane de a-si mentine sau de a-si recstiga
autoncrederea (ncrederea n sine) si respectul, depsind emotiile de doliu create de pierdere ori
separare.
Procesele de autoreglare pentru a Iace Iat emotiilor generate de pierdere se
numesc mecanisme defensive (atunci cnd individul se ascunde prin aceste mecanisme, se
protejeaz pe sine, nemaiIiind capabil s se conIrunte cu problema) sau mecanisme
de coping (atunci cnd gseste modalitti eIiciente de adaptare la situatie). Freud a scris pentru
prima dat despre mecanismele deIensive ale sinelui.

Copilul care si dezvolt un atasament sntos va dezvolta si mecanisme de coping Iat de


situatiile diIicile si va avea un comportament social sntos. El va avea relatii sociale
satisIctoare cu ceilalti. Cci, dup relatia cu mama, relatiile peer, cu colegii, sunt de maxim
important n construirea (adesea e vorba despre repararea) sinelui copilului.
Din perspectiva teoriei atasamentului, dezvoltarea sinelui copilului are loc n cadrul relatiei de
atasament ce se construieste cu mama. Dezvoltarea sntoas a copilului pune n Iata acestuia
cteva sarcini pe care el le depseste la nceput cu sprijinul mamei si apoi, pe baza primelor
tipare construite n relatia cu ea, el devine tot mai independent n organizrile sinelui.
Pn la 1 an, copilul are trei ,sarcini majore:
- reglarea initial a strii (0-3 luni), care nseamn achizitia tiparului veghe somn, a
capacittii de reactivitate la stimulri, a capacittii de a se concentra si de a urmri schimbrile
din jur;
- ntre 4 si 6 luni, sarcina major este de a reusi s Iie parte n schimburile reciproce
(capacitatea de a coordona si a mentine interactiuni cu mama). Aceste interactiuni constituie si
un antrenament al copilului pentru capacitatea de a rmne organizat n Iata strilor excitante.
Sunt exercitii n care copilul nvat cum s se stpneasc, s-si controleze rspunsurile motorii
si s Iie capabil s astepte, tot mai mult; ntre
-7 si 12 luni, se Iormeaz atasamentul eIectiv. Acest bun cuplu copil-mam, vizibil n
atasamentul copilului Iat de mam si cristalizat n modelul internalizat de Iunctionare a lumii
(de Iapt, sinele copilului), este sarcina major a primului an. Pn la vrsta de 3 ani, capacitatea
copilului de a se autostpni, de a se autoregla, cu suportul mamei si a celor din jur, creste. El
devine tot mai constient de sine si de ceilalti, precum si de emotiile sale.
ntre 5 si 9 ani are loc consolidarea sinelui. Aceasta se produce prin precizarea rolului sexual
si aparitia emotionalm a vinovtiei. Sentimentul vinovtiei este generat de sinele copilului.
Sinele este capabil s se compare si s se identiIice cu valorile cultivate de Iamilie. Se percepe ca
Iat sau ca biat.Apare dragostea Iat de prieteni, amici, educatoare. Devin cooperanti.
La vrsta prescolar, autoreglarea se bazeaz pe ncrederea n sine (care se sprijin pe
atitudinea celor din jur) si conduce la o autoorganizare a comportamentelor.
Dac aceste etape se parcurg sntos, la vrsta scolar, copilul constient de competentele sale
n relatiile cu copiii de vrsta lui realizeaz o integrare a sinelui. n toate comportamentele lui de
acum, va exista componenta asumrii de sine, a ceea ce vrea, a ceea ce Iace, a atitudinilor, iar n
diIeritele situatii (n viata de Iamilie, ntre colegi, la scoal), el va proba eIicacitatea sa.
ntre 12 si 16 ani, vrst caracterizat printr-o integrare critic a maturizrii sexuale,
cognitive, a gndirii abstracte, se produce o tendint de autonomie, sistem propriu de valori.
Erikson subliniaz aparitia emotional a intimittii, relatiei de prietenie, tandretei si perceptiei
Irumosului, mai mult jocuri de dragoste dect povesti de dragoste.
Succesul acestei etape depinde att de maturizarea cerebral, ct si de experientele de care are
parte tnrul. Dac a avut o oglind pozitiv a sinelui n ochii celor ce sunt semniIicativi pentru
el, va Ii capabil s-1 internalizeze pe cellalt, care este semniIicativ pentru el, si s-si
dobndeasc astIel maturitatea.
ntre 15 si 22 de ani tinerii se simt valorosi, demni, si dezvolt un sentiment de autopretuire.
Noi capacitti cognitive se cstig n relatie cu maturizarea. Mintea devine capabil de noi teorii
si ipoteze asupra lumii. Tinerii sunt capabili acum s se piard n sinele celuilalt, s se
ndrgosteasc. Pierd controlul constient al situatiei, ceea ce reprezint o caracteristic de baz a
dragostei mature.
n Iaza maturizrii de peste 22 de ani valoarea de sine, demnitatea sinelui i Iac pe tineri
capabili de a juca roluri multiple. Se dezvolt un ego si un sine puternice. Este capabil acum de o
dragoste matur, deplin, adevrat, pn la capt. Iubeste nu doar din bucuria de a iubi.
Dragostea este un proces n care Iiinta uman angajat se prinde cu ntreaga viat. Starea matur
a acestei perioade este numit de Erikson capacitate de a genera. Individul care atinge aceast
maturitate poate genera: munc, experienta dragostei, trind satisIactia eIorturilor mplinite.
Munca i d ncredere n sine, sentimentul importantei si al priceperii.

Heath (1983) deIineste maturitatea prin cinci caracteristici. Ea se cstig prin:


1. cresterea capacittii de simbolizare si a abilittii de a-ti nregistra comportamentul
propriu;
2. cunoastere de sine clar ;
3. constientizarea si utilizarea valorilor culturale ;
4. capacitatea de a stabili relatii personale bazate pe deplina constientizare a
celorlalti;
5. perspectiv multilateral asupra lumii care e integrat ntr-un sistem de sine
autonom si stabil.
Maturitatea presupune ca persoana s Ii trecut cu bine prin toate strile aIective anterioare
(atasament,
detasare,
aIiliere,
dragoste n grupul de vrst si
dragoste pentru alte persoane).
Dac adultul a Icut Iat cu bine stadiilor de dezvoltare emotional, atunci ajunge s triasc o
viat minunat, sub semnul mretiei lumii, druindu-se si asumndu-si responsabilitti Iat de
lume si Iat de sine. Capacitatea de a iubi este o conditie si o garantie pentru capacitatea de a
munci.

2.6 Mecamisme de adaptare. defensive i de coping
Mecanismele de adaptare pot Ii:
- realiste, ca un rspuns la realitate (mecanisme adaptative, de coping), sau
- nelegate de realitate (mecanisme deIensive, de aprare, neurotice).
Mecanismele deIensive sunt reactii la situatii provocatoare de stres, n care sinele nu mai este
capabil s Iac Iat cerintelor si s-si pstreze intentia de cooperare, capacitatea de a se investi.
n astIel de situatii individul elaboreaz strategii curente de rspuns de cte ori se simte
amenintat si incapabil de a Iace Iat.
Cel care a vorbit pentru prima dat despre aceste mecanisme este Sigmund Freud. El
sustine,,c orice individ are un set de reactii deIensive, avnd rol de aprare n Iata unor
evenimente traumatice. Freud mentiona c mecanismele deIensive sunt elemente Iundamentale
ale snttii mentale a individului. Indivizii sntosi utilizeaz mecanisme mature, universale n
Iunctionarea uman, prin care Iac Iat depresiei sau anxiettii provocate de anumite evenimente
ori de amenintarea cu anumite evenimente periculoase. Nu se poate spune cu precizie dac sunt
nnscute sau nvtate, dar, tinnd seama de universalitatea lor, se poate presupune c au o
component nnscut destinat conIruntrii cu situatiile de stres.
Anna Freud (1961) sustinea c mecanismele deIensive sunt n scrviciul sistemului sinelui, c
ele nu sunt sunt doar de protectie, ci c ele pot Ii considerate si ca mecanisme sntoase, de
adaptare (de coping), prin care individul Iace Iat provocrilor de zi cu zi. Haan (1969) art c
atitudinea deIensiv este o reactie cu nuant negativ, de protectie mpotriva evenimentului
(retragere).
Reactiile de coping ar Ii opusul pozitiv al deIensei. Haan sustine c exist o continuitate n
mecanismele de adaptare, dinspre polul negativ, deIensiv (de exemplu, reactia de rationalizare)
spre polul pozitiv, de coping (reactia de analiz rational). n prima reactie: ,Am spart cana
pentru c era asezat pe marginea mesei (altcineva e vinovat de a o Ii lsat acolo), n vreme ce
n a doua variant : ,Am spart cana pentru c eram prea grbit si deci neatent si ar trebui s m
trezesc cu cinci minute mai devreme pentru a nu Ii att de grbit cnd m pregtesc. Aceast
continuitate a mecanismelor descris de Haan, dinspre cele de ,deIens mpotriva situatiilor
spre cele de ,cooperare n vederea rezolvrii, este vzut ca o parte component a
comportamentului uman snttos.
Vaillant (1977) a extins viziunea asupra mecanismelor deIensive si de coping. El prezint
aceste mecanisme la mai multe nivele. Consider c nivelul al patrulea al mecanismelor apare

mai trziu, dup adolescent, n vreme ce primele trei nivele apar n copilrie. Folosirea lor de
ctre copii constituie un semn de sntate mental, n vreme ce utilizarea lor la vrste mai
avansate indic anumite tulburri psihice (personalitti psihotice, nevrotice,imature).
Dnsul aIirm c mecanismele nivelului al patrulea sunt utilizate de persoane mature care au
succes n munc si care stiu s si pstreze, adulti Iiind, interesul pentru joc. Prezentm cele patru
nivele ale mecanismelor adaptative descrise de el:
nivelul I mecanisme psihotice. Pentru cei ce le Iolosesc, presupun o alterare a realittii.
Indivizii care recurg la aceste mecanisme sunt etichetati de cei din jur drept ,nebuni. Par niste
copii care Iunctioneaz ntr-o alt lume dect aceea a adultilor. Dintre aceste mecanisme Iac
parte:
1 proiectia delirant, care const n dezvoltarea unui delir, de obicei de tip persecutiv,
despre realitatea extern. La copilul mic: ,Mama rea, vrjitoarea, care nu este aici cnd am
nevoie ; la adulti: ,Nu m nteleg cu partenerul de viat din cauza mamei lui/din pricina Iaptului
c ni s-au Icut vrji ;
2 negarea (minciuna), care presupune negarea realittii exterioare, obiective. Poate Ii
ntlnit si ca reactie tipic la comunicarea unei vesti dezastruoase pentru individ. La copil, se
leag de angoasa de separare si este prima Iaz n criza de separare. La adulti, acceptarea unei
vesti catastroIale (o boal terminal sau un Ialiment etc.) conduce la o prim reactie de negare;
3 distorsionarea, care Iace ca, n linii mari, realitatea s ia o alt Iorm, convenabil
persoanei. Realitatea ca eveniment nu este negat, dar aspecte de detaliu, de interpretare capt o
alt explicatie cauzal, ndeprtndu-se de adevr (,Este adevrat c am luat o not mic, Iiindc
proIesoara nu m suport). La adulti, este Ioarte periculoas, ajungnd ca dup o vreme nici cel
care Ioloseste mecanismul, brodnd pe marginea unui eveniment real, s nu mai stie care e
adevrul. n orice caz, ceilalti vor depista mai greu neadevrul din aceast mpletire de Iapte
reale si inventii.
nivelul II - mecanisme imature. Pentru cel care le dezvolt, au rolul de a alina suIerinta
cauzat de amenintarea intimittii interpersonale, ori de cea de a tri o pierdere la nivelul vietii
intime. Pentru ceilalti, persoana care dezvolt astIel de mecanisme este socialmente indezirabil.
Aceste mecanisme sunt:
1 proiectia: atribuirea propriilor sentimente, necunoscute, celorlalti;
2 Ianteziile schizoide : tendinta de a dezvolta Iantezii si retrageri autiste (aparente iertri),
cu scopul de a rezolva conIlictul si a obtine o rsplat ;
3 ipohondriile : transIormarea reprosurilor Iat de ceilalti (cauzate de anumite pierderi, de
singurtate sau de anumite impulsuri agresive inacceptabile) mai nti n autoreprosuri si apoi n
acuzarea diIeritelor dureri, boli somatice si neurastenii. Durerile de spate, crizele de spasmoIilie
sunt adesea astIel de maniIestri;
4 comportamentul pasiv-agresiv: agresivitate contra celuilalt exprimat indirect si ineIicient
prin pasivitate sau prin directionarea agresivittii mpotriva propriei persoane;
5 izbucnirile nepotrivite (scene): exprimarea direct a unei dorinte inconstiente ori a unui
impuls, implicnd evitarea constientizrii eIectelor, a consecintelor acestor scene.
nivelul III mecanisme nevrotice. Cel ce le Ioloseste trieste o alterare a sentimentelor
private ori a exprimrilor instinctuale. Ceilalti apar pentru persoan ca niste crlige nevrotice.
Aceste mecanisme sunt:
1 intelectualizarea : dorintele instinctive sunt gndite Iormal, n termeni lipsiti de
aIectivitate, si nu se actioneaz conIorm lor. Ideea este constientizat, dar sentimentele lipsesc;
2 reprimarea (reIularea): apare ca o naivitate inexplicabil, o lips de memorie, scderi de
constientizare a impulsului venit de la anumite organe de simt ce creeaz o problem n situatia
curent n care se aIl individul (ncercnd, de Iapt, s Iie o solutie). Sentimentul exist n
constiint, dar ideea lipseste. Se aseamn cu suprimarea, dar este mai intens si problema e, pur
si simplu, ignorat. Cnd i se reaminteste problema, subiectul sustine c a uitat si probabil c nu-
si va mai aminti-o deloc. ,Mi-am uitat caietul cu tema acas este un gest de reprimare tipic la

copil. Obligat, dar nesimtindu-se n stare s se conIrunte cu situatia de examinare, copilul nu si


aminteste unde a pus caietul sau c trebuie s ia caietul;
3 deplasarea : sentimentele sunt redirectionate ctre obiecte mai putin importante pentru
persoan, si nu ctre persoan ori situatia care le-a generat: ,Sunt speriat pentru c printii mei s-
au certat, mi-e team c m vor abandona si m bat la grdinit cu un coleg. Pulsiunea
agresivittii pus n Iunctie de situatia de angoas pe care o triesc este directional spre o
persoan accesibil ;
4 Iormarea unor reactii: subiectul dezvolt un comportament diametral opus unui impuls
instinctual care este inacceptabil: ,Mi-e Iric de doamna nvttoare si ncerc s m dau bine pe
lng ea ;
5 disocierea : modiIicarea temporar, dar intens a caracterului sau a sensului identittii
personale cu scopul de a evita tristetea, suIerinta emotional. Este un mecanism sinonim cu
negarea nevrotic. Exist copii care, btuti de printi, nu au nici un Iel de reactii, spre Iuria
acestora. Se comport ca si cnd nu ar Ii acolo n momentul btii. Disocierea este un simptom
caracteristic sindromului de stres posttraumatic, ,mecanism principal n dezvoltarea sindromului
de stres posttraumatic
nivelul IV mecanisme mature de coping. Cei care le Iolosesc integreaz realitatea, relatiile
interpersonale si si controleaz sentimentele personale. Pentru ceilalti, apar ca niste virtuti, de
dorit:
1 altruismul: dezvoltarea unor gesturi si servicii constructive, de sprijin si gratiIicare a
celorlalti;
2 umorul: exprimarea deschis a ideilor si sentimentelor Ir disconIort, crispare a
individului sau imobilizare si Ir vreun eIect neplcut asupra celorlalti (diIerit de ironie, care
este o agresivitate tintit mpotriva cuiva);
3 suprimarea: const n decizia constient sau semiconstient de a amna acordarea atentiei
unui impuls constient, generat de conIlict. Apare cnd persoana recunoaste problema, dar
ntrzie reactia (amn chiar si s se gndeasc la problem deocamdat). Scarlett O`Hara, n Pe
aripile vntului, conIruntndu-se cu problema, spune : ,si mine va Ii o zi. M voi gndi mine
la asta. Se amn cutarea solutiei;
4 anticiparea -.planiIicarea realist a disconIortului, care va urma pentru persoan n
procesul de rezolvare a problemei ivite. Ajut la a Iace Iat diIiculttilor reale din momentele
rezolvrii problemei;
5 sublimarea: reprezint o exprimare atenuat a instinctelor, n Iorme socialmente acceptate,
evitndu-se consecintele nedorite si pierderea accentuat a plcerii. n testul pulsiunilor al lui
Szondi, o mare ncrctur sadic poate semniIica o carier exceptional ca om de cultur,
chirurg, coaIez etc. Dac ne gndim Ia tehnicile psihoterapeutice ,slbatice, care recreeaz
criza pentru a ajuta persoan s-si gseasc solutia, s-ar putea s gsim si aici o sublimare a
acestor energii.
Sunt instrumente de adaptare, avnd rolul de a sprijini individul pentru a Iace Iat vietii de zi
cu zi. Vorbim despre mecanisme deIensive sau de coping. Dar un individ, n anumite situatii
neobisnuite pentru viata lui de zi cu zi, poate recurge la ambele tipuri de mecanisme. Uneori, este
vorba mai mult despre o diIerent cantitativ dect despre una calitativ a reactiei pentru a o
categorisi ca Iiind deIensiv sau de coping. AstIel, o reactie poate s nceap prin rationalizare si
s se termine prin coping, cum ar Ii: analiza intelectual, constient.
Mecanismele deIensive pleac de la deIens (autoaprare) si au rolul de a preveni
conIruntarea direct a sinelui cu situatia provocatoare, de a salva individul.
DeIensa presupune o Iorm de reIuz al implicrii n situatia real, n vreme ce coping-ul
nseamn a Iace Iat situatiei n mod obiectiv si a gsi o solutie realist pentru problem. Am
putea spune c sntatea mental e progresiv, gradat, ca si mecanismele de mentinere a ei.
Dac la copil mecanismele inIerioare, deIensive pot reprezenta o Iunctionare normal, la adult
ele pot Ii semnul unei psihoze sau al unei personalitti imature ori nevrotice.

Mecanismele de coping, de la nivelul superior, sunt puse n Iunctiune de persoane mature,


care stiu s lucreze cu plcere, dar si s pstreze latura ludic n comprehensiune si reactii.
Vaillant (1977) a ntreprins un studiu longitudinal pe generatiile admise la Universitatea
Harvard ntre 1942 si 1944. Universitatea avea ca studenti atunci doar bieti. n studiul su, el a
admis ca deIinitie a snttii mentale capacitatea individului de a rezolva probleme El a
considerat succesul ca Iiind dat de: veniturile mari, rolul proIesional si recunoasterea social.
n grupul de succes, s-au identiIicat presedinti de corporatii si chiar cstigtori ai premiului
Nobel. n acest grup, n general, indivizii Iceau parte din clasa de mijloc si mprtseau valorile
ei: cstoria, copiii, casa tendint de a acumula bunuri.Ei au bune abilitti de a relationa cu
ceilalti si de a munci. n plus, ei stiu s se joace, practic sporturi si si iau cel putin o lun de
vacant pe an. Au prieteni, unii dintre ei mentinndu-se ca prieteni nc din copilrie sau din
liceu, ntre 25 si 55 de ani, ei sunt activi, harnici la locul de munc, pentru ca la 55 de ani s
aprecieze mai mult viata de Iamilie si preocuparea pentru copii. Chiar dac n timpul vietii au
avut parte de pierderi grave (un copil care a murit, o persan iubit ce a suIerit un accident, un
handicap), ei au maniIestat mecanisme de adaptare (coping) mature, Icnd Iat situatiei n mod
constructiv.
Brbatii de succes aveau un bun atasament n copilrie Iat de mam, cu internalizarea
valorilor Iamiliei. Ei s-au zbtut pentru identitatea lor, pentru a se desprinde de controlul matern
si, la Iinal, si-au internalizat valorile mamei si ale Iamiliei de origine. Brbatii de succes au avut
mame care au crezut n ei si i-au mpins mereu s se lupte pentru pozitii bune.
Opusul l reprezint brbatii cu mai putin succes. Printre ei se numr indivizi care au
cunoscut nchisoarea, divortul, diIiculttile n relatiile cu ceilalti si cu institutiile (locul de
munc), au avut diIicultti n a-si pstra locul de munc si numeroase probleme de sntate. Unii
nc mai locuiesc cu mamele. O mare parte au Iost cstoriti de mai multe ori. Mecanismele de
adaptare utilizate n situatii diIicile au Iost mai deIensive, continund s nege, s mint, asa cum
Iac copiii. Nu prea au prieteni si nici programe de recreare, de amuzament si relaxare.
Studiul lui Vaillant sustine natura psihosomatic a numeroase boli Iizice (cauzate de stres). Se
dovedeste ca oamenii cu o sntate mental bun au mai putine probleme de sntate Iizic.
Artistii nu Iac parte din grupul studiat de Vaillant si se pare c modul lor de a Iunctiona si de a
se adapta e diIerit, desi nu se stie cum. Nu se prea cunosc cauzele inspiratiei artistice.
Adesea se consider ns geniul ca Iiind apropiat de nebunie.
Trecnd n revist studiile existente, Haynal (2002) arat c aproximativ jumtate dintre copiii
care au trecut prin suIerinte considerabile (moartea unui printe, catastroIe, rzboi etc.) reusesc
s se salveze (au o bun rezilient) si s devin personalitti cunoscute. Multi dintre ei ajung s
exceleze n art, dar si n stiinte.
Au Iost identiIicati ctiva Iactori de risc care creeaz vulnerabilitate pentru sntatea mental
a copilului:
- a creste ntr-o casa cu certuri si tensiuni: ,A Ii martor la violente n copilria mic
reprezint o mostenire ce se va Iace simtit n perioada adolescentei, mai ales la bieti. De Iapt,
autorii conIirm alte cercetri existente care arat c n cazul bietilor la vrsta adolescentei vor
aprea tulburri de comportament prin externalizare, iar n cazul Ietelor prin internalizare
(depresie) ; o divortul printilor; prezenta Iigurii masculine, a tatlui, este important n
dezvoltarea copilului, dar eIectul negativ al absentei tatlui, mai ales n cazul bietilor, e mai mic
dect cel al unei prezente masculine violente;
- moartea unui Irate sau a unui printe;
- srcia.
Opusul, Iactorii puternic predictori de succes, sunt:
- relationarea Iacil cu ceilalti (copii sensibili, tandri);
- absenta problemelor de somn sau de conduit alimentar;
- nivelul de energie crescut.

Tot un Iactor Iavorabil l constituie prezenta n viata copilului a unei persoane din aIara
Iamiliei (vecin, rud, proIesor etc.) cu care copilul are o relatie mai special. Aceasta persoan va
juca rolul unui important Iactor de rezilient pentru copil.
Bietii si Ietele au sensibilitti diIerite la acesti Iactori. De exemplu, moartea unui Irate
aIecteaz proIund bietii si mai putin Ietele. Moartea tatlui le poate marca mai mult pe Iete, mai
ales c adesea acest eveniment duce la cresterea responsabilittii lor n viata Iamiliei. n general,
se pare c a avea grij de Iratii mai mici (Ir a exagera responsabilitatea copilului mai mare)
duce la cresterea ncrederii n sine si la dezvoltarea abilittilor parentale.
Educatorii, nvttoarele, proIesorii sunt persoane Ioarte importante n evolutia copiilor si a
tinerilor si pot marca pe viat evolutia individului.
Copiii cu dizabilitti au o imagine de sine negativ, ceea ce le accentueaz handicapul
obiectiv. Este necesar o preocupare special pentru ameliorarea imaginii de sine a acestor copii,
ca si a abilittilor verbale, mentale si sociale.

2.7 Eul i persoana / personalitatea
Si n legtura cu relatia dintre Eu si persoan/personalitate exist pozitii contrare.
Separarea Eu-lui de persoan / personalitate si are originea dup prerea noastr, ntr-o
controvers ceva mai veche, si anume n cercetarea diversilor psihologi de a rspunde la
ntrebarea: Eul este anterior sau posterior personalittii?
Rdulescu-Motru este si el la Iel de categoric: eul premerge personalittii, bunul simt ne
spune c eul este anterior personalittii; eul este smburele catalizator al personalittii, Iermentul
si nu tiparul ei, elare o putere reglatoare, dar nu constitutiv.
S. L. Rubinstein (1957), de exemplu, nota: 'Fiecare persoan este subiect n sensul Eu-lui,
dar notiunea de persoan, n contextul psihologiei, nu poate Ii redus la notiunea de subiect n
acest sens speciIic, ngust. Cnd se reIer la sens restrns, deci la Eu, Rubinstein are n vedere
subiectul activittii constiente, voluntare. Or, arat el, continutul psihic al persoanei umane nu
este epuizat de motivele activittii constiente, el mai cuprinznd diversitatea tendintelor care nu
au devenit constiente, ca si stimulrile activittii involuntare.
P Janet, H. Wallon, care au studiat evolutia ontogenetic a copilului, au rspuns Ir nici un
dubiu: eul este ultima achizitie a vietii psihice, el se aIl la sIrsitul si nu la nceputul evolutiei
psihice.
n sIrsit, nu trebuie trecut cu vederea nici o alt conceptie, desi pare a Ii curioas si gratuit,
potrivit creia Eul nici nu este necesar personalittii, el putnd lipsi Ir ca personalitatea s se
resimt.
Revenind la relatia dintre eu si persoan/personalitate, considerm c ea este asemntoare
celei dintre Eu si constiint. Fr a Ii identice, Eul si persoana /personalitatea nu sunt nici
desprtite, ci ntr-o continu interactiune si interdependent. Faptul c ele nu coincid, nu
reprezint unul si acelasi lucru si c nu poate Ii tgduit. Eul este doar nucleul personalittii, doar
un Iapt de constiint individual, pe cnd personalitatea se extinde n mediu, si trage si si
interiorizeaz numeroasele sale elemente sociale, proIesionale, chiar cosmice. Iat ct de bine era
intuit distinctia dintre Eu si persoan/personalitate de ctre Rdulescu-Motru: 'Personalitatea se
cristalizeaz n jurul Eu-lui, dar n structura sa n aIar de Eu se cuprind si alte elemente
suIletesti. Eul este licrirea de fulger care dezvluie ncotro merge anticiparea suIletului.
Personalitatea este mainria solid care mijloceste realizarea anticipatiei. Eul trieste n clipita
actualittii, personalitatea in durata trecutului. Unul estemomentul, cellalt vectorul fortei,,. Dar
n aIara acestor diIerente Iiresti, ceea ce trebuie subliniat n primul rnd este unitatea si
interdependenta dintre Eu si persoan/ personalitate. ,Fr Eu scria n continuare Rdulescu-
Motru personalitatea omului ar Ii o sistematizare oarb de tendinte, asemntoare instinctelor.
Fr personalitate, Eul omului ar Ii un caleidoscop Ir valoare. Iar concluzia lui era Ir nici un
dubiu: Eul si personalitatea trebuie s mearg mpreun. Dinamica Eu-lui inIluenteaz dinamica
personalittii, ridicarea lui echivaleaz cu ridicarea personalittii pn la nivelul principiilor
morale si ideale, n timp ce coborrea lui nseamn, n cazuri mai grave, disolutia personalittii.

De asemenea, nivelul de dezvoltare a Eu-lui inIluenteaz nivelul de dezvoltare al personalittii:


cnd Eul este mai dezvoltat, mai amplu, creste gradul de constientizare, de adncire a gndirii, se
ampliIic posibilitatea de directionare al ntregului comportament al persoanei; cnd ns Eul
este mai putin dezvoltat, persoana are impresia c nu stie cine este, ce vrea, este derutat. Asadar,
Eul si personalitatea sunt consubstantiale, se Iormeaz si evolueaz concomitent. Nu ne nstem
nici cu Eu, nici cu personalitate, ci dobndind Eul vom deveni personalitti. Nu este deloc
ntmpltor Iaptul c omul devine personalitate, atunci cnd ajunge la constiinta de sine, deci
cnd se Iormeaz ca Eu, si nici Iaptul c degradarea Eu-lui duce inevitabil si invariabil la
degradarea personalittii.


Cap III. STUDIEREA SI EVALUAREA N PSIHOLOGIA PERSONALITTII
Criteriul de baz n determinarea valoric a teoriilor de personalitate este posibilitatea de a Ii
veriIicat experimental.
Cercetarea bazat pe teorie, permite a stabili dac, n cadrul Ienomenului dat precum si ntre
anume Ienomene, exist ntr`adevr relatii reciproce. Desi s-ar putea experimenta si contra
teoriei cu scopul de a obtine rezultate neasteptate, ce ar contrazice teoria respectiv.
Pentru veriIicarea teoriei (ea servind baz metodologic a cercetrii) apelm la presupuneri,
numite n stiint ipoteze.
n Ielul acesta experimentul serveste drept indicator de validitate sau de neadecvatitate a
teoriei.
Cu ct ipotezele veriIicate experimental conIirm postulatele teoretice cu att teoria este
considerat ca adecvat pentru a explica esenta Ienomenelor.
De ce avem nevoie de studierea personalittii?
1. Abordarea stiintiIic de studiere a personalittii
2. Strategiile de cercetare, mai des aplicate

metodele aplicate (observarea, experimentul) au menirea de a culege inIormatii sau
Iapte cu scopul de a explica cauzele comportamentului.
de a conIirma validitatea teoriei respective.
teoria precede si Iundamenteaz cercetarea.
Piatra triunghiular a cercetrii stiintiIice este veriIicarea experimental a ideilor teoretice:
-stabilirea Iaptelor si corelarea variabilelor.
Metodele aplicate trebuie:
s corespund scopurilor.
s Iie veriIicabile, repetabile.
Pentru veriIicarea concluziei n cazul aplicrii unei metode pot Ii ncercate si altele.
De ce se apelea: la verificarea experimental i nu ne limitm la observatiile de ca:?
Prioritatea:
intoleranta Iat de greseli
evitarea subiectivismului
naintarea ipotezelor cauzale
aprecierea se Iace n raport cu scala-standard
Strategiile trei:
clinice
analize corelative
experiment Iormativ
Obiectul psihologiei clinice n studierea personalittii este constituit de studiul si ntelegerea
subiectilor singulari si a conduitelor lor n cadrul interactiunii directe a psihologului cu acestia.
Desi datele sunt ,subiective, interactiunea permite accesul la procesele, inaccesibile
observatiei, care stau la baza comportamentelor observate si msurate cu ajutorul tehnicilor
,obiective ale psihometriei.

n timp ce metoda experimental studiaz psihologia omului n general, cu scopul explicit sau
implicit de a realiza generalizri, metoda clinic urmreste un scop mai practic:
ea vizeaz realizarea unei evaluri sau a unui diagnostic, urmate deseori de o prescriptie
terapeutic.
3.1. Observa(ia
Toate cercetrile (studierea bolnavului, stabilirea dependentelor corelationale, experimentul
de laborator) au n baz metoda observatiei.
,Observatia este deIinit ca actiune de a privi cu atentie Iiintele, lucrurile, evenimentele,
Ienomenele pentru a le supraveghea si a trage concluzii asupra acestora. Ca metod stiintiIic,
observatia const n nregistrarea sistematic, prin simturi, a caracteristicilor si transIormrilor
obiectului studiat.
A observa nu nseamn a vedea. Cnd ,vedem obiectele se impun privirii noastre, cnd
observm dezvoltm o atitudine activ, cutm, selectm, ne punem ntrebri. Prin observatie
noi organizm ceea ce vedem, realizm simultan dou actiuni: analizm, disecm Iapte sau
situatii, apoi le reconstruim (sintez), le caracterizm, le atribuim un anume sens.
Prin urmare observatia stiintiIic este totdeauna o observatie polemic, ntruct ea conIirm
sau inIirm o tez anterioar (un scop, ipotez).
Cu toat abordarea stiintiIic, minusul const n aceea c nu gsim dect ceea ce cutm si nu
cutm dect ceea ce corespunde credintelor, asteptrilor si convingerilor noastre (Iundamentate
stiintiIic sau nu).
- Observatia direct, direct cu ajutorul simturilor
- Observatia indirect, implic o serie de inIerente si ipoteze.
O proprietate observabil este indicatorul Iidel al unei proprietti doar dac ntre acestea dou
exist o relatie constant.
Observatia bazat pe introspectie se consider a Ii indirect.
Vom deosebi observatia ca metod de cercetare care vizeaz obtinerea unor date ,obiective,
precise, reproductibile si veriIicabile de observatia clinic ce si propune descrierea unui subiect
n singularitatea lui.
Ce observm?
Pentru a se delimita de abordarea reIlexiv, speculativ a IilosoIilor si a Iace din psihologie o
disciplin stiintiIic, psihologii au instituit comportamentul ca obiect principal al studiului lor.
Comportamentul este ansamblul actelor produse de om sau animal accesibile observatiei
directe (I. DaIinoiu, 2002, p.67).
Continutul acestei notiuni este extrem de divers si se situeaz la diverse nievluri:
neuroIiziologic a rosi, a transpira;
motric a ridica bratul, a rmne cu gura cscat;
al tranzactiilor individului cu mediul Iizic a nchide o us, a ocoli;
al tranzactiilor ntre indivizi a rspunde la salut, a ameninta, etc.
Comportamentul este o proprietate att de general viului, nct am putea spune c nu exist
'non-comportament. n orice moment un organism viu pentru a se adapta la mediu si a
supravietui produce un comportament.
n cazul omului, observatia (pentru a nu gresi, deruta) trebuie s tin cont de caracteristicile
esentiale ale activittii (omul dispune de constiinta de sine):
-organizarea si
-Iinalitatea,
adic observatorul s se situeze la acel nivel al observatiei care integreaz organizarea si
Iinalitatea comportamentelor. n acest caz, notiunea cea mai potrivit este cea
de conduit. Aceasta poate Ii deIinit ca 'ansamblul de acte (de rspunsuri) caracterizate printr-o
organizare impus de Iinalitatea urmrit, constient sau nu, rational sau nu, de ctre organism.
Odat cu dezvoltarea tehnicilor de psihoterapie cognitiv-comportamental termenul de
comportament nu se mai reduce doar la maniIestrile motorii direct observabile, ci includ n
sIera notiunii de comportament si alte dou tipuri de comportament:

gndurile sau comportamentul cognitiv si


sentimentele, emotiile sau comportamentul psiho-emotional.
AstIel, conIorm teoriei celor 3 sisteme (Lang), anxietatea unui individ se poate maniIesta la
nivelul a trei comportamente:
motor evitarea obiectului anxiogen;
cognitiv, 'Nu voi reusi!;
emotional si Iiziologic Iric, palpitatii;
IndiIerent de nivelul de analiz al comportamentului si de obiectivele evalurii acestuia,
trebuie avute n vedere urmtoarele etape:
selectarea si deIinirea comportamentului tint n termeni concreti, observabili;
deIinirea propriettilor pertinente pe care se sprijin recunoasterea primelor regularitti
comportamentale; A identiIica nseamn a recunoaste un obiect si a-l introduce ntr-o clas
adecvat;
pentru a asigura un caracter sistematic al observatiei vom apela la un ghid, gril. Grilele
contin mai multe unitti de comportament ce urmeaz a Ii observate;
se vor stabili proceduri de codare si nregistrare a caracteristicilor comportamentale;
esantionarea comportamentelor. Aceasta asigur un caracter reprezentativ a
inIormatiilor obtinute si prin aceasta generalizarea lor.
Pentru a spori gradul de validitate a cercetrii va trebui:
stabilit gradul de variabilitate al comportamentului n Iunctie de diverse conditii
esantionarea timpului, care presupune ca observatia s se desIsoare sistematic. O bun
esantionare a timpului prevede:
Irecventa comportamentului
variabilitatea lui
speciIicitatea situational a acestuia
posibile schimbri n timp
complexitatea sistemului de nregistrare.
esantionarea subiectilor n cazul cnd este diIicil si neeconomic s observm toti
subiectii disponibili (ex: ntr-o clas de elevi).
3.2. nterviul psihologic
Interviul este o situatie social de schimb conversational ntre dou persoane cu scopul
culegerii de inIormatii ntr-un cadru speciIicat. Pentru a Ii psihologic, interviul trebuie s aib
obiective psihologice si s Iie purtat dup anumite reguli impuse de psihologia persoanei.
Cadrul este determinat de rolurile si asteptrile persoanelor angajate n schimbul
conversational: loc, durat, nregistrarea, anonimatul sau nonanonimatul, etc.
Interviu/consultatie: interviu, cnd convorbirea are loc la initiativa psihologului; cel de
consultatie, cnd cererea este Iormulat de beneIiciarul convorbirii.
DiIerentele ntre o conversatie si un interviu psihologic:
1 Conversatia lipsit de un scop explicit, mentionat;
1 Interviul psihologic are un obiectiv explicit mentionat, dac exist un acord Iormulat
explicit privind domeniul;
2 Conversatia se evit repetarea ntrebrilor la care nu se primesc rspunsuri;
2 Interviul psihologic repetitia ntrebrilor este necesar si indicat (contribuie la
veriIicare si consecvent), modelarea aceleiasi ntrebri poate provoca noi inIormatii;
3 Conversatia ambii participanti pot adresa ntrebri;
3 Interviul psihologic doar psihologul pune ntrebri;
4 Conversatia ambii au posibilitate de a-si exprima interesul cu privire la temele care apar
n timpul conversatiei; s-i oIeri un Ieedback;
4 Interviul psihologic interesul, ct si ignoranta, sunt exprimate doar de psiholog, acestea
servind modalitate prin care se pot obtine mai multe inIormatii;
5 Conversatia depinde n mare msur de cunostiintele comune, mprtsite;

5 Interviul psihologic obiectivul interviului este de a provoca respondentul s verbalizeze,


n mod explicit, cunostintele si credintele n relatie cu tema propus.
Mecanisme yi procese psihologice implicate n interviul clinic
Interviul psihologic si atinge scopul numai n cazul n care psihologul i stimuleaz
disponibilitatea si multitudinea de triri interne, l ajut s-si Iormuleze gndurile.
Interesndu-se nu doar de Iapte observabile, ci ndeosebi de ceea ce simte si gndeste
interlocutorul su, psihologul trebuie s Iie constient de Iaptul c, n relatia dual Iiecare induce
celuilalt gnduri, emotii, comportamente. AstIel apare ntrebarea: 'n ce msur spatiul
intersubiectiv activeaz comportamente, triri, gnduri susceptibile a Ii generalizate, a Ii
prototipul relatiilor sociale (verbale si nonverbale) care Iac din subiect s Iie ceea ce este?.
n ceea ce urmeaz propunem o scurt trecere n revist a unor procese si mecanisme
psihologice pe care spatiul psihosocial intersubiectiv al convorbirii psihologice le activeaz:
. 1. ntelegerea empatic a interlocutorului de ctre psiholog adic cadrul intern de
reIerint a altuia, se produce n timp, pn la identiIicarea subiectului cu obiectul. Deci empatia
nu este o stare, ci mai degrab o miscare perpetu, o oscilatie ntre diIerent si similitudine.
n interviul clinic, psihologul trebuie s controleze procesul de identiIicare n asa Iel nct s
poat Iace acest Iapt Ir a tri iluzia identittii pacientului.
Dac maturizarea psihosocial are la baz decentrarea Eu-lui (J. Piaget), adic posibilitatea
individului de a se raporta la aceeasi realitate din mai multte puncte de vedere atunci
introiectarea de ctre client a atitudinilor si punctelor de vedere ale psihologului poate contribui
la maturizarea psihosocial a acestuia.
2. Proiectia proces prin care niste continuturi psihologice interne sunt deplasate n exterior.
Din puntul de vedere al psihanalizei este o operatie prin care subiectul expulzeaz din sine si
localizeaz n altul, persoan sau lucru: calitti,
sentimente,
dorinte,
chiar 'obiecte, pe care nu le cunoaste sau le reIuz n sine nsusi.
Interviul psihologic implicit sau explicit Iace ca subiectul rspunznd la ntrebri s se
conIrunte cu propria imagine. n aceast conIruntare proiectia ca mecanism de aprare poate
genera diverse atitudini la care nu ne asteptam.
3. TransIerul Iiecare intr ntr-o relatie cu cellalt, implicnd toat istoria personal, Iapt
care interactiunile sociale sunt construite cu ajutorul modelelor interne ale Iiecruia. Din acest
punct de vedere transIerul desemneaz tocmai acest proces de actualizare n cadrul unei relatii
anume a unor modalitti relationale inconstiente si care si au originea n istoria personal a
individului, ndeosebi n copilria sa. AltIel zis 'nu putem s nu transIerm experienta noastr
anterioar (inclusiv angoase, Iantasme, etc.) atunci cnd intrm n relatie cu cineva.
4. ContratransIerul Ienomenele transIerentiale se maniIest si la nivelul psihologului ceea ce
desemneaz contratransIerul ca ansamblu de reactii inconstiente ale clinicianului Iat de
maniIestrile transIerentiale ale interlocutorului su. Freud vedea contratransIerul ca Iiind
rezultatul 'inIluentei bolnavului asupra sentimentelor inconstiente ale medicului si gndea c
analistul 'nu merge mai departe dect i permit propriile complexe si rezistente interioare.
5. Comunicarea nonverbal comunicm cu ajutorul cuvintelor, modulatiilor vocii, corpului,
posturilor, gesturilor si expresiilor mimice.
n cazul unui discurs: 55 a impactului revine limbajului corporal, 38 tonului vocii si
7 continutului verbal.
Cuvintele Iormeaz continutul; posturile, gesturile, expresiile mimice Iormeaz contextul
comunicrii.
Cteva aspecte mai importante ale contextului:
Teritoriul
Miscrile
Spatiul intim (distanta intim, personal, social, public)
Pozitia spatial (45
0
90
0optim
)

Contactul corporal
Vocea
Privirea, s.a.
Arta de a pune ntrebri.
3.3. Metoda biografic sau anamne:a
Metoda presupune studierea detaliat a comportrii individului ca urmare a mbolnvirii, pe o
perioad ndelungat istoria. Aceast abordare este, de obicei, aplicat n medicina clinic cu
scopul diagnosticului (cauzele) si tratrii persoanelor (recuperarea) avnd probleme psihologice.
BiograIia pune n valoare speciIicul unei persoane, sIera motivational, conIlictele, prejudectile,
orientrile valorice, modelele de interactiune social.
Prioritatea aplicrii acestei metode:
ia n considerare ntreaga gam uneori contradictorie, de trssturi individuale ale
personalittii
este unica cale de studiere a unor Ienomene rar ntlnite, de exemplu de dezintegrare a
personalittii
Neajunsuri:
nesiguranta c concluziile au n baz legturile de cauz si eIect preconizate.
studierea unor persoane nu ne permite s Iacem generalizri largi.
caracterul retrospectiv al amintirilor Iace ca amintirile s Iie n careva msur
denaturate.
studiul si concluziile pot Ii inIluentate de aspectul subiectiv al cercettorului.
3.4. Metoda corela(ional
Contrar metodelor anterioare, metoda corelational are drept scop stabilirea relatiilor dintre
evenimente, componente (variabile) si n cadrul lor. Variabila orice valoare care poate Ii
msurat si a crei expresie cantitativ poate varia n cadrul unui anume continuum. Ex:
anxietatea continuum, cu scala Spealberger, oamenii au maniIestri diIerite. Pentru a stabili
gradul de interdependent, de inIluent reciproc a variabilelor se apeleaz la coeIicientul de
corelatie (liniar dup Pearson). Acest coeIicient ne mai arat si orientarea (vectorul) inIluentei.
CoeIicientul cuprinde orientarea de la -1(dependenta invers), 0, pn la 1 (inIluent total).
Zero desemneaz lipsa de corelatie. Cele mai sigure corelatii se cuprind ntre 30 si 60 (Hjelle
L., Ziegler D., Teorii licinosti, Osnovnie pologenia, issledovania i primenenie, Ed. Piter, Sankt-
Petersburg 2001, p.65 (rus). Personality Theories. Basic assumptions, research and applications).
Corelatia pozitiv desemneaz c valorile nalte ale unei variabile au tendinta de a Ii legate de
valorile nalte ale altei variabile. Si din contr valorile mici ale unei variabile sunt legate de
valorile mici ale altei variabile. Ex: relatia dintre masa corpului si vrst.
Corelatia negativ ne desemneaz c valorile nalte ale unei variabile sunt n relatie cu
valorile joase ale altei variabile. Ex: Irecventa la cursuri si rezultatele la examene, modestia si
tenacitatea.
3.5. Metoda experimental
Este unica de a stabili legturile de cauz si eIect, adic msura n care schimbarea unei
variabile inIluenteaz alt variabil. Variabila cu care se manipuleaz independent; cea
inIluentat se numeste dependet. Grup experimental si grup de control.
Experiment Iormativ.
Metoda Prioritatea Neajunsurile
Studiul clinic
1. Demonstreaz complexitatea si
unicitatea individului
1. Nu asigur o baz sigur de Iormulare
generalizrilor
2. Este n aIara conditiilor artiIiciale si de
laborator
2. Rezultatele pot Ii inIluentate de interesele
aptitudinile personale ale cercettorului
3. Nu asigur evidentierea relatiilor de cauz
eIect dintre variabile
Corelational
1. Asigur studierea unui cerc larg de
variabile, reIeritoare la deosebirile individului
1. Nu permite a concluziona c variabilele s
ntr-o legtur de cauz si eIect

2. Studierea variabilelor n conditii


naturale, reale ale vietii
2. Poate provoca nedumeriri, ca urmare
inIluentei unei variabile 'terte
3. De a prezice provocarea unei variabile
ca urmare a actiunii variabilei aplicate
3. Validitatea scalelor de autoapreciere poat
pus la ndoial
Experimental
1. Permite depistarea unor variabile cu care
s se manipuleze, precum o considerm
1. Cercul de Ienomene supus studiului
conditii de laborator se ngusteaz
2. Stabileste legturile de cauz si eIect
2. Este mai greu de a extrapola concluziile
conditiile de laborator asupra conditiilor soci
reale
3. Culegerea de date, Iixarea si analiza lor
pot Ii considerate ca obiective
3. Studierea variabilelor poate Ii inIluentat
arteIaptele experimentale (ce e bi
subiectivismul experimentatorului)

3.6. Metoda testelor
Oamenii prezint variatii Ioarte mari n ceea ce priveste caracteristicile de personalitate si
abilittile mentale.
Functia principal a testelor este de a msura diIerentele dintre indivizi sau dintre reactiile
aceluiasi individ n diIerite situatii.
Cu ajutorul testelor putem obtine, ntr-un timp relativ scurt, inIormatii cuantiIicabile si
obiective despre caracteristicile psihologice ale subiectului testat.
Testul reprezint o prob standardizat din punct de vedere al sarcinii propuse spre rezolvare,
precum si a modalittilor de cotare si interpretare a rezultatelor. n prezent circa 10.000 teste.
Putem distinge urmtoarele categorii:
teste de inteligent si dezvoltare mental aptitudini cognitive, nivelul dezvoltrii
caracteristicilor intelectuale (scalele StanIord-Binet, Wechsler David Wechsler)
teste de aptitudini si capacitti msurarea aptitudinilor de grup si speciIice (nscut
Lespezi, jud. BAcu 1896 New-York 1981)
teste de personalitate:
a)de personalitate
- asociative (testul asociatilor verbale Meninger, Rorschach)
- constructive (test aperceptiei tematice)
- de Iinisare (Rosenzweig, Rotter)
- expresive (Machover)
- alegerii (Szondi)
b)tehnici proiective relevarea conIlictelor neconstientizate, Irici, nelinisti, Ex:
teste de cunostinte sau docimologice msurarea cunostiintelor
Un test este util dac scorurile obtinute sunt att Iidele ct si valide:
sunt Iidele atunci cnd sunt reproductibile si constante
sunt valide atunci cnd ele msoar ceea ce le-a Iost menit s msoare
Testele predestinate n apreciaerea unei trsturi de personalitate presupun c trstura dat
este prezent n majoritatea cazurilor si este semniIicativ n structura personalittii. Pintre
acestea Iigureaz Spielberger 1970 (anxietate), Rotter, 1966 (locul controlului), Zuckerman 1976
(tendintei ctre succes), Snyder 1974 (scala autocontrolului).
Exist si teste de autoevaluare mai complex de obicei de orientare clinic: Ex: 16 PF
elaborat de R. Cattell (1965), contine 187 de ntrebri si msoar 16 Iactori; MMPI (Hathaway,
McKinley 1943). Scala conttiintei de sine (SelI-Conscionsness Scale, Fenigstein 1975) const
din 2 subscale de autoapreciere de sine (Eu mult m gndesc asupra mea) si de autoapreciere
social (Eu nu sunt indiIerent cum art) (Hjelle, Ziegler, p.86).



Cap IV. TEORII ALE PERSONALITTII



4.1.Criteriile utili:ate in evaluarea teoriilor personalittii.
Vreme ndelungat, n perioada de constituire a psihologiei ca stiint, o mare parte a
preocuprilor sale erau ndreptate asupra ntelegerii personalittii umane.
Din aceast perspectiv personalitatea a Iost deIinit ca pattern distinctiv si caracteristic
(Atkinson R. et al.,613) al gndirii, aIectivittii si comportamentului, care deIineste stilul
personal al unui individ si inIluenteaz interactiunea acestuia cu mediul. n contextul dat
psihologia personalittii ncearca:
-s descrie si s explice diIerentele interindividuale si,
-s sintetitizeze, ntr-o viziune integratoare asupra persoanei, numeroasele procese care pot
inIluenta interactiunile individului cu mediul interactiuni biologice, de dezvoltare, nvtare,
gndire, aIectivitate, motivatie si interactiune social.
n acest capitol, vom prezenta cele patru directii majore de abordare a personalittii si
metodele empirice la care acestea Iac apel pentru a msura sau evalua diIerite aspecte ale
personalittii.
Trebuie de retinut c actualmente multi dintre psihologi preIer o orientare eclectic: ei
combin elemente provenind din abordri diIerite, pentrun a ajunge la o viziune integratoare
proprie. Unii chiar declar c nu ader la nici una dintre teoriile existente, ntruct ei nu Iac
altceva dect s studieze n mod empiric anumite probleme care i preocup
Ion DaIinoiu (2002) speciIic urmtoarele:Conceptul de persoan desemneaz individul
uman concret. Personalitatea, dimpotriv, este o constructie teoretic elaborat de psihologie n
scopul ntelegerii si explicrii- la nivelul teoriei stiintiIice- a modalittii de Iiintare si Iunctionare
ce caracterizeaz persoana ca organism psihoIiziologic. Personalitatea se reIer la ansamblul
sistemelor organizate care determin conduita. Ea (conduita) se distinge de comportament, care
nu este dect actualizarea vizibil a elementelor pesonalittii, ntr-o anume situatie.
Pentru a atinge acest obiectiv, psihologia stiintiIic preIer sa opereze cu relatii si concepte
simple, se aplic teste empirice si se Iolosesc metode de cercetare ct mai precise.
Teoria este un sistem de idei,principii si constructii mintale consonante, elaborate pentru a
analiza si interpreta diversele maniIestri ale individului uman. n context psihologic teoria
personalittii va cuprinde:
- dezvoltarea personalittii;
- motivatia;
- structura personalittii
Drept urmare teoriile axate pe dezvoltare studiaz Ienomenul personalittii prin prisma
aspectelor dinamice ale comportamentului uman (E.Erikson, K.Rogers).
Cele axate pe motivatie au n baz analiza proceselor de schimbare, modiIicare si
transIormare a aspectelor motivationale ale individului (A.Maslow).
Personalitatea poate Ii reprezentat si ca totalitate de trsturi ca categorie relativ
independent, ca calitti ce conditioneaz comportamentul social al individului
(G.Allport,R.Cattel,H.Eysenck,C.-G.Jung)
Lund n considerare numrul mare de alternative posibile ale teoriilor personalittii, se pune
problema evalurii acestora.
Dincolo de valoarea descriptiv si predictiv se caut criteriile care pot Ii utilizate pentru
evaluare. Dup Irecventa utilizrii lor n interpretrile psihodiagnostice, A. Cosmovici (1992, pp.
16-24) grupeaz teoriile personalittii n trei mari categorii: ,teoria trsturilor, teoriile
psihodinamice si teoriile comportamentului, care desi ne ajut s diagnosticm ntr-un mod sau
altul, nu duc la o imagine de ansamblu despre care vorbesc adeptii metodelor clinice. ntr-
adevr, o analiz n detaliu a Iiecrei categorii evidentiaz importante limite n explicarea
structurii personalittii. Problema rmne deschis, punctele de vedere teoretice oIer o mare
eterogenitate a conceptelor. O cauz a acestei mari diversitti de opinii este legat de prezumtiile
de baz asupra naturii umane.Aceste prezumtii reprezint descrieri relativ comune, cu

dimensiuni bipolare, n care teoreticienii plaseaz termenii de baz, speciIici conceptelor


elaborate. Concret, este vorba de un continuum bipolar n care se pozitioneaz orice teorie a
personalittii si care cuprinde urmtoarele aspecte:
a) LERTATE - DETERMNSM. prezumtie dup care persoana este capabil s preia
inIluentele mediului si s le orienteze n propriul su comportament sau comportamentul este
cauzat de actiunea unor evenimente si nu exist libertate;
b) RA]NALTATE RA]NALTATE. dimensiune care vizeaz gradul n care persoana
este capabil s actioneze rational. Are omul o existent rational care-i determina actiunea sau
este directionat de Iorte irationale ?
c) HLSM ELEMNTARSM. din punct de vedere holistic, comportamentul uman poate Ii
explicat studiind persoana n totalitate, neIiind posibil reducerea ntregului la prtile sale
componente. Pozitia elementarist explic comportamentul prin investigatii ale aspectelor
particulare independente de ansamblu;
d) CNSTTU]NALSM - ENJRNMENTALSM. prezumtie care se reIer la importanta
aspectelor ereditare sau a inIluentelor mediului n explicarea naturii umane si a
comportamentului;
e) SCHMARE UNRMTATE. vizeaz msura n care individul este sau nu capabil
de schimbri Iundamentale n timpul vietii, dac personalitatea de baz are posibilitti reale de
schimbare n timp;
f) SUECTJTATE ECTJTATE. dac existenta uman este inIluentat n mare
msur de experienta subiectiv sau de exterior, de Iactori obiectivi;
g) AC]UN GENERATE DE STMUL NTERN AC]UN GENERATE DE STMUL
EXTERN. se reIer la cauzele reale ale actiunilor umane. Sunt aceste actiuni generate de stimuli
interni ori sunt simple rspunsuri la o serie de stimuli externi?
h) HMESTAZE HETERSTAZE. aceast dimensiune este n legtur cu motivatia
umana. Sunt indivizii motivati n primul rnd, n mod exclusiv, pentru reducerea tensiunii interne
si realizarea unei stri de echilibru intern sau motivatia de baz este directionat spre dezvoltare,
cutare si auto-acuzare?
i) CGNSCLTATE NCGNSCLTATE. poate Ii natura uman cunoscut n
termeni stiintiIici sau potentialul stiintiIic al cunoasterii este transcendent, depsind posibilittile
cunoasterii?
Considerm util trecerea n revist a principalelor limite ale teoriilor personalittii si a valorii
lor pentru cunoasterea psihologic a persoanei.


Puternic Moderat Slab Mediu Moderat Puternic
1.Libertate
2.Determinism
Adler,
Maslow,
Rogers Allport
Bandura,
Kelly Erikson
Freud,
Skinner,
Murray
1.Rationalitate
2.Irationalitate
Maslow,
Rogers,
Bandura,
Allport,
Murray,
Kelly
Adler,
Erikson Freud
1.Holism
2.Elementarism
Adler,
Maslow,
Rogers,
Erikson
Allport,
Murray,
Kelly,
Freud Bandura
Skinner,

1.Constitutionali
sm
2.Enviromentalis
Rogers,
Kelly,
Freud Maslow
Adler,
Allport,
Murray
Skinner,
Bandura,
Erikson

m
1.Schimbare
2.UniIormitate
Skinner,
Bandura,
Maslow,
Rogers,
Erikson Allport
Murray,
Kelly
Adler,
Freud
1.Subiectivitate
2.Obiectivitate
Adler,
Maslow,
Rogers,
Kelly Murray Allport Bandura Erikson Skinner
1.Stimulare
intern
2.Stimulare
extern
Adler,
Maslow,
Rogers,
Allport
Freud,
Murray,
Erikson Bandura Skinner
1.Homeostazie
2.Heterostazie
Freud,
Murray Erikson
Adler,
Maslow,
Rogers,
Allport
1.Cognoscibilitat
e
2.Incognoscibilit
ate
Freud,
Skinner,
Bandura
Allport,
Erikson Murray
Adler,
Maslow,
Rogers,
Kelly

Tabel: Pozitia teoreticienilor Iat de prezumtiile de baz asupra naturii umane (dup Hjelle
L.si Ziegler D.,Sankt-Peterburg, p.576)

4. 2 Teorii ale personalittii i cunoaterea psihologic a persoanei

TERLE TPLGCE, care au dominat psihologia n perioada premergtoare ideilor
psihanalitice si behavioriste, oIer o imagine sumar, limitat asupra persoanei.
Hipocrates(400 ani .Ch.) descria patru tipuri Iundamentale de personalitate, asociate cu cele
patru umori ale organismului:cu exces de bil neagr melancolic(depresiv); cu exces de bil
galben coleric(iritabil); cu exces de snge sangvinic(optimist) si cu exces de Ilegm
Ilegmatic(calm,stabil).
O tipologie mai diIerentiat este cea propus de TeoIrast, succesorul lui Aristotel la Lyceul
din Atena. Acesta aducea un numr de 30 de tipuri de personalitate, prezentate n Iorma unei
serii de vignete caracteriale Fiecare schit ncepe cu o scurt deIinitie a caracteristicii dominante
a tipului respectiv, dup care sunt descrise cteva comportamente speciIice.
Ideea c ntre constitutia Iizic si caracteristicile personalittii exist o anumit legtur se
reIlect n stereotipuri Ioarte populare ca:,,persoanele grase sunt vesele,, sau ,,intelectualii sunt
slabi,,.
n 1940 medicul american W.Sheldon inaint ideea despre trei tipuri de constitutie Iizic,
denumitesomatotipuri care ar Ii n corelatie cu temperamentul:
tipul endomorI (moale si rotund) este plcut si sociabil;
mezomorIul (atletic,musculos) este energic,curajos, aIirmativ;
tipul ectomorI (slab,nalt) este retras,temtor, introvertit,artistic. ntruct clasiIicarea era
Icut mai degrab dup comportamentele lor speciIice dect dup o serie de trsturi generale,
ideea nu a avut dezvoltare stiintiIic.
Desi la ora actual teoriile tipurilor de personalitate nu sunt larg acceptate,exist psihologi
care sustin revenirea la o abordare tipologic a personalittii.

TERLE TRSTURLR (Allport,Cattell,Eysenck) consider trstura de personalitate ca


o tendint a individului de a actiona relativ constant n diIerite situatii.
Allport si Odbert au plecat de la presupunerea c, lexicul unei limbi va ncorpora n mod
natural toate cuvintele care conteaz n diIerentierea cotidian a persoanelor.Eliminnd cuvintele
mai putin cunoscute si sinonimele mult prea apropiate, ei au reusit s reduc numrul termenilor
reIeritor la trsturile de personalitate la 4500,ulterior organizat n subliste, pe criteriul
ntelesului psihologic.
Ulterior,alti cercettori, Iolosind metoda Iactorial (tehnic statistic bazat pe studierea
corelatiilor existente ntr-o serie de msurtori si pe gruparea celor care prezint cel mai nalt
grad de corelatie) au ajuns la un numr mai mic de dimensiuni independente, denumite Iactori.
R.Cattell, restrngnd lista lui Allport si Odbert la 200 de termeni, a cerut subiectilor s si
evalueze prietenii pe baza acestei liste a trsturilor de personalitate.Rezultatele obtinute au Iost
mai apoi supuse analizei Iactoriale. n acest Iel au rezultat 12 Iactori, crra li s-au adugat alti 4
obtinuti prin autoevaluare.Cattell a dat acestor Iactori o serie de nume tehnice destul de ciudate.
H.Eysenck consider c, printr-o analiz Iactorial mul mai restrictiv, se poate ajunge la un
set mult mai util . Factorii majori la care el Iace apel sunt introversiunea-
extraversiunea (identiIicate de C.Jung) si stabilitatea-instabilitatea emotional.
n rndul cercettorilor exist un consens deplin n ceea ce priveste teoriile trsturilor cea
reprezentat de dimensiunea a 5 Iactori:

Factorul de personalitate Trsturile reprezentative
Neuroticism
calm-ngrijorat
rezistent-vulnerabil
sigur nesigur
Extroversiune
retras-sociabil
tcut-vorbret
inhibat-spontan
Deschdere
conventional-original
temtor-ndrznet
conservator-liberal
Amabilitate
iritabil-amabil
insensibil-sensibil
egoist-altruist
Constiinciozitate
nepstor-grijuliu
neserios-de ncredere
negligent-constiincios


Utilizarea Irecvent a testelor, a calculului matematic riguros a dus la unele rezultate
contradictorii, ceea ce a condus la o critic sever adus analizei Iactoriale. ConIuzia Irecvent a
notiunii de ,trstur a personalittii, cu adjectivele care caracterizeaz personalitatea,
insuIicienta distinctie dintre trsturi si notiunile utilizate n caracterizarea personalittii au
determinat conIundarea personalittii cu elementul ei structural, caracterul .
Abordarea personalittii din perspectiva trsturilor de personalitate reprezint mai mult o
orientare general dect o teorie propriu-zis a personalittiisi,n egal msur, un set de metode
destinate ealurii caracteristicilor stabile ale unei persoane.

4.3 Abordarea psihanalitic a personalittii.
Teoriile psihodinamice (reud,Jung,Adler) si orienteaz preocuprile spre aspectul
motivational si al reactiilor deIensive. Din punctul de vedere al validittii conceptuale, se pune
problema testrii stiintiIice a ipotezelor derivate din teoria psihanalitic. Problema veriIicrii
obiective si sistematice a conceptelor centrale a Iost neglijat mult timp.

Freud nsusi nu a Iost preocupat de validarea empiric, de care se ocup multi psihologi n
prezent, Iolosind conceptele psihanalitice ca baz pentru mbogtirea observatiilor clinice, Ir a
Ii necesar o veriIicare experimental independent. Multi cred c metoda care contribuie la
veriIicarea ipotezelor psihanalitice este interviul clinic, verbalizrile pacientilor cu suIerinte
intense, terapia de lung durat. Analistii consider c experientele relatate de pacienti sunt
relevante si conIirm teoria. De asemenea, observatiile clinice si studiul de caz au Iolosit ca
metod pentru dezvoltarea si testarea Iormulrilor psihanalitice, dar ele au deIiciente severe
asociate cu utilizarea lor de ctre terapeut. Se Iac eIorturi pentru a remania obiectiv setul
terapeutic, analistul ne Iiind un observator impartial.
ntemeietor al teoriei psihanalitice,S.Freud este una dintre Iigurile marcante ale acestui secol.
Oricare ar Ii scderile ei ca teorie stiintiIic, viziunea psihanalitic asupra personalittii rmne
cea mai comprehensiv si inIluent teorie a prersonalittii din toate timpurile. Impactul su a
depsit limitele psihologiei, inIluentnd stiintele sociale, umaniste, arta si societatea n general.
La nceputul carierei sale ca neurolog trata pacientii si cu tulburri nervoase prin intermediul
procedurilor medicale conventionale.Fiind putin eIiciente, a apelat mai apoi la tehnica hipnozei,
deasemenea Ir succes. n cele din urm a pus la punct metoda asociatiilor libere, n care
pacientului i se propune ca s-si exprime toate ideile care i vin n minte, orict de banale sau de
jenante ar Ii ele. AstIel Freud ajunge la concluzia ca acestea nu erau altceva dect exprimri ale
unor temeri sau dorinte inconstiente, tematic asemntoare cu cele aprute n analiza viselor sau
n amintirile din prima copilrie.
Freud a comparat mintea uman cu un aceberg. Partea care poate Ii vzut la supraIata apei
reprezint experienta constient; partea mult mai mare, aIlat n ap, reprezint inconstientul,
unde sunt stocate impulsurile, dorintele, amintirile greu de evocat care ne inIluenteaz gndirea
si comportarea.
O alt idee important naintat de Freud este cea a determinismului psihologic, care const n
Iaptul c ideile, sentimentele si actiunile noastre nu numai c sunt provocate de anumite cauze, ci
si c aceste cauze sunt reprezentate de tendinte nesatisIcute si de dorinte inconstiente. Freud
sustine c visele,dispozitiile, omisiunile, lapsusurile nu sunt altceva dect modalitti de eliberare
a tensiunilor psihce prin satisIacerea impulsurilor interzise sau a dorintelor nemplinite.
InIluentat de succesele Iizicii, Freud accept ideea c si Ienomenele psihice ar putea Ii
explicate pe baza acelorasi principii ale Iizicii.Freud viza n primul rnd principiul conservrii
energiei, conIorm cruia energia si poate schimba Iorma, dar nu poate Ii nici creat si nici
distrus. El considera omul ca sisteme energetice nchise, numind energia lui libido (din latin-
plcere). ConIorm acestui principiu c energia actului sau impulsului interzis va cuta o alt
iesire din sistem, eventual aprnd deghizat ntr-o alt Iorm (visele,nevrozele-maniIestri ale
unei energii psihice care nu a putut Ii exprimat n mod direct).
Indivizii care doresc s Iac ceva ce le este interzis devin anxiosi. Ei pot exprima anumite
pulsiuni ntr-o Iorm sublimat, evitnd astIel judecata social, ct si pe cea a propriului supraeu,
reducnd astIel anxietatea. Drept strategii de prevenire sau reducere a anxiettii pot servi
mecanismele de aprare a eului. Mecanismul de baz este reIularea, prin care un gnd
ameninttor sau interzis este scos n aIara constiintei si mpins n inconstient. Indivizii diIer att
n ceea ce priveste pragul anxiettii, ct si mecanismele la care Iac apel.
n viziunea lui Freud, n primii ani de viat individul parcurge cteva stadii de dezvoltare, care
i vor inIluenta personalitatea.n Iiecare stadiu, numite psihosexuale, impulsul sinelui de cutare
a plcerii este concentrat asupra unei anumite zone a corpului si a activittilor legate de zona
respectiv.
Freud consider c personalitatea cuprinde trei subsisteme majore care interactioneaz si
controleaz comportamentul uman: sinele; eul; supraeul.

4.4 Abordarea personalittii din perspectiva invtrii sociale
Spre deosebire de abordrile precedente cea a nvtrii sociale consider c determinantul
comportamental este n primul rnd mediul sau situatia. Pentru teoreticienii acestei orientri

comportamentul ete rezultatul permanentei interactiuni dintre variabilele personale si cele de


mediu-mediul modeleaz personalitatea prin intermediul nvtrii, si la rndul su
comportamentul individual poate modele mediul.
Teza Iundamental a teoriei nvtrii sociale este aceea c oamenii preIer s se comporte
ntr-un Iel n care este cel mai probabil s obtin ntrire (acceptare,conIirmare). Cu alte cuvinte
actiunile individuale depind de caracteristicile speciIice ale situatiei, de Ielul n care individul
evalueaz situatia respectiv (care este probabilitatea de a obtine ntrire) si de ntririle obtinute
n trecut, n situatii similare. Comportamentul este cosistent att timp ct situatiile cu care se
conIrunt individul si rolurile pe care este ateptat s le ndeplineasc sunt relativ constante.
ntruct comportamentele sociale nu sunt recompensate la Iel, indivizii nvat s diIerentieze
n ce context un anumit comportament va Ii adecvat si n ce context nu va Ii adecvat. AstIel se
producegenerali:area comportamental. n cazul n care un copil al crui comportament agresiv
este ntrit att acas, ct si la scoal, n timpul jocului, va evolua probabil spre o personalitate
dominant agresiv. Cel mai des, ns, rspunsurile agresive sunt ntrite n mod diIerit, iar
discriminarea astIel nvtat va determina situatiile n care individul se poate maniIesta agresiv
(una e pe terenul de Iotbal si alta n clas).
n conIormitate cu aceast teorie, cele mai multe dintre diIerentele care apar n
comportamentul individului sunt rezultatul diIeritelor experiente de nvtare pe care o persoan
le parcurge n timpul cresterii. Unele pattern-uri comportamentale sunt nvtate prin experiente
directe, adic pedepsit sau recompensat drept urmare a Iaptei. Exist ns si actiuni
comportamentale nvtate indirect,adic prin observatie asupra aprecierii actiunilor celor din jur
Este cazul s reamintim c psihologia personalittii vizeaz att variabilele personale, datorit
crora indivizii se deosebesc ntre ei, ct si procesele generale ale dinamicii personalittii:
-din perspectiva trsturilor accentul se pune pe diIerentele de personalitate, Ir s abordeze
dinamica ei;
-abordarea psihanalitic a ncercat s rspund ambelor aspecte.
n schimb,abordarea din perspectiva nvtrii sociale s-a concentrat n primul rnd asupra
proceselor, urmrind mai ales Ielul n care anumite variabile personale par s interactioneze cu
unele situatii particulare, modiIicnd comportamentul. Printre variabilele de baz Iigureaz:
1.Competente: ce stii s Iaci?-abilitti intelectuale, Iizice, sociale
2.Strategii de reprezentare: cum ti reprezinti personal acest lucru
3.Asteptri: ce se va ntmpla, consecintele Iizice,sociale
4.Valori subiective:persoane avnd expectante similare pot opta pentru comportamente
diIerite deoarece acord valori diIerite rezultatelor
5.Sisteme si planuri de autoreglare: cum poti realiza acest lucru.Fiecare individ adopt reguli
si standarde personale pentru asi controla comportamentul

4.5 Abordarea fenomenologic
Abordarea Ienomenologic a personalittii si concentreaz atentia asupra experientelor
subiective ale individului-cu alte cuvinte asupra viziunii personale despre lume a acestuia.
Abordarea dat nu urmreste motivatiile, ntririle sau predictiile comportamentale ci Ielul n
care individul percepe si interpreteaz evenimentele care se petrec n mediul su curent. Este
vorba despre Ienomenologia individului.Printre diIeritele orientri incluse n cadrul acestei
abordri un loc central l ocup psihologia umanist.
ConIorm acestei psihologii:
1.Interesul Iundamental l reprezint experienta personal. Oamenii nu sunt obiecte,ei trebuie
descrisi si ntelesi n termenii propriei lor viziuni subiective asupra lumii, n Iunctie de Ielul n
dare se percep pe ei nsisi si de sentimentul valorii personale. Principala ntrebare creia Iiecare
trebuie s rspund este Cine sunt Eu?
2.PreIerentialele investigatiei sunt alegerea individual, creativitatea si autoactualizarea.
Criteriile snttii mentale ar trebui s Iie cresterea si autoactualizarea,nu controlul pe care l
exercit Eul(psihanaliza) si nici adaptarea la mediu (behaviorism).

3.n alegerea temelor de cercetare, ntelesul trebuie s primeze n Iata obiectivittii. n opinia
lor, ar trebui studiate problemele umane si sociale importante, chiar dac acest lucru ar putea
nsemna apelul la metode mai putin riguroase.Alegerea temelor poate si trebuie s Iie ghidat de
valori
4.Demnitatea uman este valoarea Iundamental. Obiectivul psihologiei este ntelegerea
oamenilor,nu controlul sau predictia comportamentului.
La aceste valori au aderat psihologi cu orientri diIerite:G.Allport,teoretician al trsturilor de
personalitate a Iost un psiholog umanist. A.Adler,C.Jung,E.Erikson au preIerat o perspectiv
umanist asupra motivatiei, ceea ce i-a ndeprtat de S.Freud.Cu toate acestea ideile lui C.Rogers
si cele ale lui A.Maslow rmn centrale n psihologia umanist.
.

Cap V. ORIENTRI TEORETICE N STUDIEREA PERSONALITTII

.1 Orientarea psihodinamic n teoria lui S.Freud,C.1ung,A.Adler,E.Erikson
a) Teoria psihanalitic a lui S.reud
Freud a deIinit instinctul ca Iiind o reprezentare mental a unui stimul de origine intern,
organic. Instinctele sunt elementele de baz ale personalittii, Iortele motrice .care conduc
comportamentul si i determin directia. Instinctele sunt o Iorm de energie Iiziologic
transIormat care leag nevoile corpului de dorintele mentale. Instinctul nu este o stare a
organismului, ci mai degrab este nevoia corporal (organic) transIormat n stare mental, este
dorinta
Teoria lui Freud poate Ii considerat 'homeostatic deoarece ea sugereaz c noi suntem
motivati n a pstra starea de echilibru Iiziologic, sau balanta, de a pstra corpul liber de tensiuni
Freud a grupat instinctele n dou categorii: instinctele vietii (de supravietuire: 'Eros) si
instinctele mortii ('Thanatos). Primele servesc scopul supravietuirii individului si speciei prin
cutarea satisIacerii nevoilor de hran, aer, ap si sexuale. Ele sunt orientate n acelasi timp spre
crestere si dezvoltare. Energia psihic, maniIestat prin instinctele vietii, este libidoul. Acesta
poate Ii atasat sau investit n obiecte, concept numit de Freud catexie. Spre exemplu, dac ti
place colegul(a) de camer, Freud ar spune c libidoul tu este catectat spre el sau ea. Cel mai
important instinct de supravietuire, n conceptia lui Freud, este pulsiunea sexual, pe care o
deIineste n termeni generali. El nu se reIer doar la erotism, ci include aproape toate
comportamentele si gndurile de plcere, si descrie viziunea ca lrgind, extinznd conceptul de
sexualitate.
In opozitie cu instinctele vietii Freud a pus instinctele de distrugere sau instinctele mortii. O
component a instinctelor mortii este agresivitatea, dorinta de moarte ndreptat ctre sine sau
alte persoane si lucruri. Agresivitate ne ndeamn s distrugem, s cucerim, s ucidem. Freud a
ajuns la concluzia c agresivitatea implic o anumit latur sexual a naturii umane.
Freud a dezvoltat ideea de instincte ale mortii mai trziu, atunci cnd interesul lui pentru acest
lucru devinise personal. Problemele sale Iiziologice si psihologice, ct si cancerul, s-au agravat, a
Iost martor la mcelul din Primul Rzboi Mondial, iar una din Iiicele sale a murit la vrsta de 26
de ani, lsnd n urm doi copii. Toate aceste evenimente l-au aIectat si rezultatul lor a Iost acela
c moartea si agresivitatea au devenit teme majore ale teoriei sale. Conceptul de instincte ale
mortii s-a bucurat de o acceptare limitata, chiar si n rndul discipolilor devotati ai lui Freud.
In rezumat: toat energia psihic de care personalitatea are nevoie, este direct derivat din
instincte; acestea asigur energia, motivatia si directia pentru toate laturile personalittii.
S.Freud considera c personalitatea cuprinde trei subsisteme majore:
incontientul, precontientul si contientul sau mai trziu sinele partea biologica a
personalittii; eul partea psihologica a personalittii; supraeul partea morala a personalittii,
contributia societtii n Iormarea personalittii.
sinele, eul si supraeul

ncontientul este nivelul cel mai proIund al psihismului uman. El este sediul dorintelor si
actelor reIulate (reprimate), al instinctelor sexuale, al agresivittii si al nevoilor primare.
Precontientul contine toate gndurile, inIormatiile, deprinderile care nu sunt n prezent
constiente, dar care pot Ii actualizate usor n constiint. Acest nivel al psihismului actioneaz ca
un Iel de ,Iiltru care permite accesul n constiint doar acelor impulsuri si tendinte care sunt
acceptabile pentru ea.
Contientul este partea de la supraIat a aparatului psihic, iar continutul lui este reprezentat de
un Ilux continuu de perceptii, sentimente, inIormatii. Functia lui principal este de a rspunde
cerintelor realittii, de a evita pericolul si de a mentine un comportament acceptabil din punct de
vedere social.
SINELE (id-ul). Pentru Freud, originea personalittii este Sinele, cel mai vechi dintre cele
trei sisteme. Sinele cuprinde tot ceea ce este dat omului la nastere. Se supune principiului
plcerii, ce vizeaz obtinerea rapid a tririlor plcute, urmrindu-se astIel reducerea
disconIortului, durerii si tensiunii. Sinele si satisIace pulsiunile prin procese primare, care
constau ntr-un Ilux continuu de evenimente, care cer o satisIacere imediata si direct. Sinele este
un rezervor al instinctelor, Iorte nnscute, cu trsturi att Iizice (organice), ct si psihice
(dorintele).
Freud considera cele trei componente ale personalittii ca Iiind rezultatul libido-ului deIinit ca
'dorint Iizic, 'tendint erotic, 'dorint sexual, 'motiv al vietii sexuale.
EUL (ego-ul). Se dezvolt din Sine, ns, spre deosebire de acesta, Eul se supune principiului
realittii, care vizeaz satisIacerea nevoilor Sinelui ntr-un mod care sustine autoconservarea.
Fiintele echipate doar cu Sine ar avea diIicultti n supravietuire.. Eul Iunctioneaz la un nivel
mintal mai nalt dect Sinele, Iolosindu-se de procese intelectuale. Acestea implic operatii
intelectuale precum: gndirea, evaluarea, planiIicarea, luarea deciziilor. Eul mentine legtura cu
realitatea si cu constiinta, dar nu este n totalitate constient. Eul este mai degrab o 'arm a
Sinelui dect o entitate independent. Atunci cnd vorbea despre relatia dintre Sine si Eu, lui
Freud i plcea s Ioloseasc metaIora 'calului si a clretului: energia calului (Sinele) trebuie
controlat de clretul lui (Eul). La actiunea nevoilor imperioase ale Sinelui, Eul rspunde uneori
printr-o stare de anxietate, deIinit ca o stare neplcut de disconIort emotional. Eul urmreste
micsorarea acestor stri de anxietate si mentinerea controlului Sinelui prin mecanisme de
aprare. Mecanismele de aprare protejeaz personalitatea, tinnd n Iru ideile inacceptabile
care tind s ajung la nivelul constiintei. In opinia lui Freud, aceste mecanisme de aprare
intervin mai ales n nevroz (o Iorm de anxietate datorat unui supracontrol al instinctelor).
SUPRAEUL (superego-ul). Este rezultatul unei interiorizri a normelor si standardelor
impuse de societate. Actioneaz n conIormitate cu principiul moralittii. Ca si Eul, se dezvolt
din energia Sinelui. Supraeul colaboreaz la realizarea controlului asupra impulsurilor Sinelui,
prin directionarea energiei spre inhibarea instinctelor sexuale si agresive. Continutul Iiecrui
Supraeu este speciIic Iiecrei persoane si rezult din introspectie, un proces prin care
personalitatea se conIormeaz normelor si standardelor impuse de printi sau de alte persoane
(preoti, proIesori), ncercndu-se o identiIicare cu acestia. n cadrul personalittii, Supraeul poate
Ii o Iort relativ independent si dominatoare. Poate actiona mpotriva Sinelui si Eu-lui,
conIormnd excesiv personalitatea la normele sociale. Rezultatul este reprezentat de tipurile de
comportament anxios precum si de tendinta de perIectiune total n absolut tot ceea ce Iacem.
Freud vede personalitatea ca un cmp de lupt interior, unde lupttorii sunt Sinele, Eul si
Supraeul. Aceste structuri duc o lupt permanent pentru dominarea personalittii. Rezultatul
este capturarea energiei unuia dintre cele trei sisteme de ctre celelalte dou. Cstigtorul poate
Iolosi aceast energie pentru scopurile proprii. Poate exista si un Iinal temporar: alianta a dou
dintre cele trei sisteme.
Comparatia celor trei sisteme ale personalittii, identiIicate de Freud se poate de schematizat
astIel:
Freud consider c aceste trei instante care determin personalitatea unui individ se aIl ntr-
un permanent conIlict: Sinele ncearc s obtin satisIacerea impulsurilor, n timp ce Supraeul

stabileste uneori standarde morale Ioarte nalte si greu de atins. Eul este cel care trebuie s
asigure echilibrul ntre cele trei tipuri de exigente care i sunt impuse: de ctre Sine, de ctre
Supraeu si de ctre realitate. Pentru a se proteja mpotriva presiunilor exercitate de Sine si de
Supraeu, Eul elaboreaz o serie de mecanisme de aprare: refularea, negarea, proiectia,
rationali:area, sublimarea.
Freud a presupus existenta a cinci stadii secventiale ale dezvoltrii personalittii. Patru dintre
acestea sunt asociate cu zonele erogene, supraIetele sensibile ale corpului de la care pot Ii
obtinute satisIactii instinctuale. In ordinea aparitiei lor, ca zone Iocale, acestea sunt: gura, anusul,
penisul, clitorisul, vaginul. Freud a presupus clitorisul a Ii un penis n miniatur, deoarece
ambele structuri sunt organe sexuale externe, care devin erecte n timpul stimulrii sexuale.
Freud considera 'sexul (sexualitatea) a cuprinde orice sentiment plcut asociat cu stimularea
zonelor erogene, chiar dac sau nu stimularea implic gura, anusul, penisul, clitorisul, vaginul.
Libidoul a Iost Iolosit ca un termen substituent pentru satisIactiile si dorinta sexual; care sunt de
asemenea reIlectri ale lui Eros, instinctul spre viat. Un exemplu de satisIacere ale libidoului n
special de eliberare a tensiunii asociat cu deIecatia.
Fiind dat acest punct de vedere asupra sexualittii este usor s vedem de ce Freud s-a reIerit la
stadiile de dezvoltare ca 'psihosexuale, Iolosind termenul de sex n cel mai larg sens, deoarece
cteva stadii implic organe, de obicei, privite ca 'sexuale si alt; organe cu un sens mai putin
sexual. Declaratia lui Freud: ,copilul este tatl adultului reprezint credinta sa Ierm c
personalitatea de baz a Iiecrei persoane este stabilit la vrsta de cinci ani. Aceast idee este
nrdcinat n notiunea lui Freud de determinism, care las putin spatiu liberttii personale.
Stadiul oral. a:a . n timpul stadiului oral sau narcisistic (centrat pe sine), care ncepe la
nastere, activitatea psihic a organismului se Iocalizeaz asupra nevoilor gurii si tubului digestiv,
inclusiv limba si buzele. 'Narcis, Iigur mitologic greac care si-a zrit imaginea ntr-o ap si
s-a ndrgostit de el nsusi; telul lui Eros de ocrotire de sine este determinat de producerea de
energie, posibil prin hrana primit n gur. Independent de hran, miscrile de supt ale unui
copii, deasemenea, l aprovizioneaz cu plcere. 'Sugerea degetului mare arat c plcerea
cstigat de la sn sau sticl este bazat nu doar pe gratiIicarea Ioamei dar si a stimulrii
membranei mucoasei orale erogene; astIel sugarul si va nltura dezamgit degetul mare, de
vreme ce nu produce lapte.
Importanta stadiilor n ntelegerea personalittii adulte se maniIest n conceptul Ireudian
de 'fixatie`.Slbirea dezvoltrii ntr-un stadiu particular datorit Iaptului c satisIactiile potrivite
stadiului sunt Irustrate, duce la investitia de energie a libidoului n acest stadiu. Cnd sub stres
persoana, care are Iixatie denot regresie, are loc o retragere a sentimentelor, comportamentului
si a gndurilor caracteristic stadiului de Iixatie timpurie (soldatul sub Ioc strig 'MAMA).
Freud s-a reIerit la dou tipuri de personalitate, n relatie cu Iixatia n stadiul oral.
Tipul de personalitate oral perceptiv este derivat din plcerile copilriei de a primi
mncarea n gur. Persoanele cu aceast trstur stabilesc interrelatii caracterizate prin
dependent Iat de altii, sunt psihologic, creduli, naivi, sugestibili. Este ca si cum ei ar Ii dispusi
's nghit orice. Ei sunt de asemenea interesati s primeasc inIormatii si cunostinte si s
strng bunuri materiale. Persoanele crora le plac Ioarte mult bomboanele, dulciurile, Iumatul,
sexul oral, cei obezi, sunt deseori identiIicati n literatura psihanalitic ca oral receptivi.
Tipul oral-agresiv, este derivat tot din plcerile copilriei asociate gurii, mncrii si
mncatului, dar mult mai tios si cu mai mult Iolosire a dintilor. Persoanele de acest tip preIer
bomboanele tari si pipele n locul tigrilor. Ei sunt agresivi n interrelatiile lor, ca si cum ar
musca 'minile care i hrnesc. Modul lor de a vorbi este sarcastic si argumentativ.
Stadiul anal. a:a a . n timpul stadiului anal (2-3 ani) gratiIicarea sexual apare cnd
deIecatia elibereaz tensiunea unui intestin plin si simultan stimuleaz anusul. Exist multi
oameni care toat viata lor au un sentiment voluptuos, privind deIecatia si descriu acest lucru ca
Iiind departe de a Ii nensemnat. Un aspect important al stadiului anal este antrenamentul la
toalet (educatia pentru igien personal), care i implic pe copii si printii n probleme de
interactiune social si conIlict. Din punct de vedere al printilor este controlul social: ,copilul

meu ar trebui s mearg la toalet ?! Punctul de vedere al copilului pe de alt parte este de unul
de putere: ar trebui s Iac ce vreau eu. DiIerentele individuale sunt artate n modul n care
printii si copiii rspund la aceste ntrebri. Unii printi sunt rigizi si pretentiosi asteptnd ca
,copilul lor s mearg chiar acuma la toalet. Aceste interactiuni pot conduce la o lupt a
dorintelor cnd copilul experimenteaz conIlictul si presiunile sociale pentru a ,evolua n Iata
mamei si tatlui. AstIel de experiente pot conduce la situatii viitoare, de rzvrtire asupra altor
Iiguri autoritare din societate. Pe de alt parte unii printi sunt permisivi n acceptarea
preIerintelor si programului copilului lor rationnd Iavorabil la nevoile personale ale copilului:
,poti s stai ct vrei, ,suntem att de mndri. AstIel de reactii pot creste pozitiv stima de sine.
Fixatia n stadiul anal poate produce tipul personalittii anal-retentive, caracterizat prin
amnarea satisIactiilor anale pn la ultimul moment posibil; indivizii apartinnd acestui tip de
personalitate sunt Ioarte chibzuiti. Alt caracteristic legat de aceast orientare include
ncptnarea. n contrast, tipul anal expulsiv reactioneaz mpotriva ncercrilor celorlalti de
a-i limita, Icnd ceea ce vor ei, datorit Iaptului c n copilrie au deIecat cnd si unde au vrut.
Caracteristicile acestor oameni includ dezordine, stilul lor de viat adult este murdar si
neglijent, ei pot arta distrugere agresiv si izbucniri emotionale.
Stadiul falie. a:a . n stadiul Ialie (4-5 ani) satisIactia este primar cstigat prin stimularea
penisului sau clitorisului (masturbare). Stadiul Ialie este esential pentru ideile teoretice ale lui
Freud din cteva motive:
1) este unul din stadiile inIantile ale dezvoltrii psihosexuale.
2) acum apar complexele legate de nelinistea castrrii si invidiei c vreau s o iubesc pe
mama asa cum Iace el, ar putea s mi-1 taie. Pe de alta parte Ietele maniIest un sentiment de
inIerioritate datorit Iaptului c nu posed organ masculin, si dorinta de compensatie c ntr-o zi
vor obtine unul al lor. Ele si blameaz mamele pentru lipsa lor de penis: ,pn la urm nu are
nici ea unul. trebuie s gsesc o cale s am unul. Bietii reactioneaz la amenintarea
imaginar a castrrii prin acceptarea statutului dominant si de putere a tatlui. Ei se identiIic cu
tatl devenind ,ca tata de dragul sigurantei. Asemenea animalelor, biatul gndeste c dac va
deveni asemenea tatlui su, el va adopta caracteristicile masculine care sunt aparent plcute
mamei, astIel superegoul este Iormat ca un cod moral interior bazat pe translatia tatlui la
tabuurile, relele si drepturile societtii. Formarea superegoului este pasul Iinal n rezolvarea
complexului Oedip.
Esecul n identiIicarea potrivit si, astIel, esecul n rezolvarea complexului Oedip are
implicatii importante pentru personalitatea adult, masculin. Masculul ca Iixatie n stadiul
Ialie poate deveni un Don Juan ca adult, dedicndu-si viata promiscuittii sexuale n cutarea
gratiIicrii sexuale, negate lui ca si copil. Alternativ, el poate rata asumarea caracteristicilor
masculine datorate slabei identiIicri cu tatl. Rezultatul poate Ii orientarea Ieminin si o posibil
atractie pentru brbati. Dac sentimentele libidoului sunt spre mam, primul obiect al plcerii
Ialice a copilriei, nu sunt eliminate n totalitate ele vor rmne adnc ngropate n inconstient
Iapt realizat prin mecanismele de aprare ale egoului, care opereaz automat si inconstient.
Perioada de latent. a:a J. Se caracterizeaz prin absenta zonelor erogene dominante.
Latenta este o perioad linistit ntre vrstele de 6 si 12 ani n timpul creia copiii si las atractia
deoparte pentru printi si devin dezinteresati din punct de vedere sexual. Instinctele libidoului,
cutnd expresie n continuare sunt reduse n intensitate sau mai adnc ngropate n inconstient
prin reprimare. Ele sunt transIormate prin sublimare un proces care reorienteaz telurile
instinctuale n directii noi, care sunt mai acceptabile din punct de vedere cultural si personal.
Stadiul genital. a:a J. Stadiul Iinal al dezvoltrii lui Freud, stadiul dragostei sexuale mature
incluznd sentimentele de aIectiune si dorint ndreptate spre alt persoan; ncepe la pubertate si
diIer de primele trei (pregenitale). DiIerentele se nvrtesc n jurul procesului prin care un
obiect evoc o nevoie (catharsis obtinerea unei puriIicri, o purgatie care s descarce aIectele
patogene), acestea reprezentnd investiri sau atasri ale energiei libidoului persoanei Iie pentru
obiecte reale n lumea extern, Iie pentru imagini Ianteziste ntr-o lume interioar. 'Eliberrile
pregenitale sunt caracterizate de centrarea n sine a plceri, n contrast plcerile genitale sunt

ndreptate mai altruist spre altceva dect sinele cuiva. Aceste energii externe sunt reprezentate de
dou ideale psihoanalitice ale Iunctionalittii persoanei normale mature: a iubi si a munci;
satisIacerea cu succes a acestei tinte contribuie la ndeplinirea Ielurilor instinctuale ale lui Eros.
Persoanele incapabile de atasamente psihologice vor maniIesta n acest stadiu anormalitti n
ceea ce priveste desIsurarea personalittii.
n ceea ce priveste imaginea lui Freud despre natura uman ne-o prezint sub un aspect cam
sumbru. Chiar din contr, el sugereaz c n Iiecare persoan exist o celul ntunecat n care se
duce o btlie continu. Condamnati la anxietate, la opunerea Iat de cel putin cteva impulsuri
care ne conduc, noi experimentm tensiune si conIlict. Ne aprm la nesIrsit de Iortele Sinelui
care rmn mereu dispuse s ne streseze. Totusi Freud recunoaste o universalitate n natura
uman, n care toti trecem prin stadiile dezvoltrii psihosexuale si care sunt motivate de aceleasi
Iorte ale Sinelui, asigurnd unicitatea personalittii. Eul si Supraeul au aceleasi Iunctii pentru
Iiecare persoan dar continutul lor variaz de la o persoan la alta, deoarece ele sunt Iormate prin
intermediul experientei personale n problema liberul arbitru versus determinism, Freud oIer o
viziune determinist. Practic tot ce Iacem, gndim, vism este predeterminat de instinctele vietii
si mortii, Iortele inaccesibile si invizibile din noi. Personalitatea este determinat de
interactiunile care apar nainte de 5 ani, ntr-un timp cnd controlul nostru era limitat. Imaginea
lui Freud despre natura uman pictat n aceast nuant rece reIlect viziunea sa personal
despre umanitate care se ntunec cu vrsta si cu pierderea treptat a snttii
.


1ung C.- teoria analitic a personalitjii
Desemnat de Sigmund Freud ca mostenitorul su spiritual, Jung a dezvoltat o teorie a
personalittii, care diIer n mare msur de cea a predecesorului su. El a initiat si a elaborato
nou explicatie a naturii umane, care nu seamn cu o alta. Primul punct asupra cruia Jung nu a
Iost de acord cu Freud a Iost rolul sexualittii. Jung a lrgit deIinitia Ireudian a libidoului prin
redeIinirea acestuia ca o Iort dinamic mai general a personalittii care implica dimensiunea
sexual dar nu se reduce la aceasta.
A doua arie principal de diIerentiere se reIer la directia Iortelor care inIluenteaz
personalitatea. Pe cnd Freud a vzut Iiinta uman ca prizonier sau victim a evenimentelor din
trecut. Jung a artat c suntem modelati de viitorul nostru ca si de trecut. Noi suntem aIectati nu
numai de ceea ce ni s-a ntmplat n trecut, n copilrie, dar si de ceea ce dorim s Iacem n
viitor.
Al treilea punct important de diIerentiere vizeaz inconstientul. Jung nu a minimalizat rolul
inconstientului asa cum au Icut-o altii, ci i-a acordat o atentie deosebit. El a sondat mai adnc
n inconstient si i-a adugat o nou dimensiune, experientele mostenite de la speciile umane si
preumane (inIluenta experientelor mostenite primare), Jung Icnd din aceasta elementul
Iundamental n sistemul su de personalitate. El a combinat idei din istorie, mitologie,
antropologie si religie pentru a alctui imaginea sa asupra naturii umane.
Unul din primele puncte ale diIerentierii lui Jung de Freud s-a reIerit la natura libidoului: Jung
nu era de acord c libidoul este strict de natur sexual. El sustinea c libidoul era o energie
lrgit nediIerentiat de viat.
S mentionm totusi c, pentru Jung, libidoul nu este, ca la Freud, de esent exclusiv sexual.
Este o notiune mult mai larg. ntr-adevr,,el este echivalentul totalittii energiei unui subiect,
din care sexualitatea nu reprezintdect o parte.
Jung s-a Iolosit de principii din Iizic pentru a explica Iunctionarea energiei psihice, care
asigur mecanismele dinamice si resursele pentru operatiile personalittii. El a propus 3 principii
Iundamentale:principiul contrariilor, principiul echivalentei i principiul entropiei.
Principiul contrariilor impregneaz tot sistemul jungian. ,n tot ceea ce se ntmpl vd
jocul contrariilor`a scris. A notat existenta opuselor sau polarittilor n energia psihica, cum ar
Ii: cald-rece, nltime-adncime, evolutie-regresie. Asa este si cu energia psihic: orice dorint

sau sentiment are opusul su. Aceast opozitie sau antitez, acest conIlict ntre polaritti, este
sursa principal de motivatie a tuturor componentelor si sursa principal energetic a energiei
totale. ntr-adevr, cu ct e mai intens conIlictul ntre polaritti cu att e mai mare energia
produs.
Pentru principiul echivalentei Jung a aplicat evenimentelor psihice principiul Iizic al
conservrii energiei. El a artat c energia cheltuit pentru anumite conditii nu e pierdut ci e,
mai degrab, trecut n alt parte a personalittii. AstIel, dac valoarea psihic dispare sau
slbeste, acea energie de ,echivalent implic Iaptul c noua arie spre care energia a Iost
transIerat s aib valoare psihic egal: aceasta nseamn c ar trebui s Iie egale ca dorint, ca
necesitate, ca Iascinatie.
n Iizic, principiul entropiei se reIer la egalizarea diIerentelor de energie. Jung a aplicat
aceast lege la energia psihic si a initiat ideea c exist o tendint ctre echilibru n
personalitate. Dac dou dorinte sau convingeri diIer Ioarte mult n intensitate sau valoare
psihic, energia va trece de la elementul cel mai puternic ctre cel mai putin puternic. n mod
egal, personalitatea are o distributie egal ntre toate aspectele sale, dar o stare ideal nu este
niciodat atins.

Ct priveste sistemul personalittii acesta este compus din cteva subsisteme sau structuri
distincte care se pot inIluenta una pe alta. Principalele sisteme sunt: eul, incontientul personal i
incontientul colectiv.
Eul e partea constient, acea parte a personalittii care se reIer la perceptie, memorie,
aIectivitate si gndire. Reprezint constiinta despre noi nsine si e responsabil de desIsurarea
activittilor normale ale vietii de zi cu zi. Eul actioneaz ntr-un mod selectiv, permitnd intrarea
n constiint numai unei prti din stimulii la care suntem expusi. Aceasta permite continuitate,
coerent si identitate stabilitate n Ielul n care percepem lumea si pe noi nsine.
Cele doua tipuri de atitudini: extraversiunea yi introversiune
Jung concepe viata ca pe o opozitie permanent ntre Iorte pozitive si Iorte negative. Aceast
viziune se regseste de altIel n IilosoIiile chinez si hindus. Aceste opozitii apar att n noi
nsine ct si n exterior: dragostea si ura, atractia si repulsia, binele si rul, viata si moartea,
justitia si injustitia, lumina si umbra etc. Pornind de aici, Jung mparte umanitatea n dou grupe
Iundamentale:
Extravertitul este spontan interesat de Iiintele umane si de lucruri. n viata social se simte
Ioarte bine, este un excelent agent de legtur si se adapteaz repede si bine oricrei situatii.
Binenteles, detest solitudinea si Iuge de introspectie, i se pare Ir interes, chiar morbid, s se
preocupe de viata lui interioar, n orice circumstant, .extravertitul va cuta s pstreze
contactul.
Introvertitul este opusul extravertitului. Are o imagine Ioarte subiectiv asupra poamenilor si
situatiilor. Desi departe de a Ii strlucitor, ca extravertitul, el cstig prin a Ii cunoscut. Putin
timid si nendemnatic, se reIugiaz bucuros n Iorul su interior, avnd tendinta s triasc n
visare, s Iie ,cu capul n nori. Temndu-se de conIlicte, introvertitul va Iace totul pentru a le
evita.
In concluzie, orice Iiint nchide n ea amndou posibilittile de orientare a energiei sale, a
libidoului su. De altIel, de-a lungul existentei, perioadele de introversiune pot Ioarte bine s
alterneze cu Iaze de extraversiune. Totusi, n ansamblu, una dintre cele dou atitudini predomin
n comportament.
Am mentionat deja c, pentru Jung, constientul si inconstientul opereaz mpreun un Iel de
balans permanent. Asadar, inconstientul tipului extravertit este introvertit si viceversa, n plus,
atitudinea predominant, cea care este constient si care determin tipul, este ntotdeauna mai
spontan, mai pozitiv si mai constructiva dect cealalt. Atitudinea inconstient, opus, este
deseori inIantil si primitiv.Aceast notiune de opozitie, de contrast permanent si dinamic n
snul unei aceleiasi personalitti, este Iundamental n gndirea lui

n sistemul jungian cele dou niveluri ale inconstientului sunt: incontientul


personal si incontientul colectiv. Inconstientul personal e nivelul superior, mai superIicial,
inconstientul colectiv e nivelul mai adnc, cu o inIluent mai proIund.
Inconytientul personal e similar cu conceptia Ireudian asupra preconstientului. E rezervorul
materialului care a Iost constient dar a Iost uitat sau reprimat deoarece s-a dovedit a Ii trivial sau
perturbator. Pe msur ce adunm tot mai multe experiente n inconstientul personal, ncepem s
le grupm n ceea ce Jung numea complexe. Un complex e un model de emotii, perceptii si
dorinte organizate n jurul unei teme comune.
Inconytientul colectiv. Cel mai proIund si mai putin accesibil nivel al personalittii,
inconstientul colectiv e cel mai neobisnuit si controversat aspect al sistemului lui Jung; pentru
critici e cel mai neobisnuit. Jung credea c asa cum Iiecare din noi acumuleaz toate experientele
personale n inconstientul personal, tot asa Iace si colectivitatea uman ca specie, stocheaz
experientele speciilor si preumane in inconstientul colectiv. Aceast mostenire e transmis
Iiecrei generalii. Inconstientul colectiv se maniIest n special prin intermediul ,marilor visuri
mitologie si povesti cu zne. Acestea exprim, n manier simbolic, un patrimoniu comun si
universal. Jung numeste ,Arhetipuri aceste productii simbolice ale suIletului uman, aceste
imagini primordiale care au existat ntotdeauna si care se repet etern. AstIel, noi purtm n noi
nu numai propriile noastre experiente, dar si pe acelea ale strmosilor nostri, si deci ale ntregii
umanitti. Aceste imagini seculare apar uneori n visurile noastre, care sunt atunci ceva arhaic si
impersonal.
Componentele inconstientului colectiv sunt numite arhetipuri, (adic modele tipuri antice),
Iorme preexistente care sunt nnscute si reprezint predispozitii psihice care conduc oamenii
spre ntelegere, experient si rspunsuri Iat de lume date n anumite moduri. Jung le-a explicat
natura prin analogie cu instinctele biologice descrise de Freud, dar ntr-un mod mai psihologic.
Existenta arhetipurilor se datoreaz exclusiv eredittii. Totusi, mintea unui nou nscut nu este o
tabl goal, ci este imprimat cu Iorme din experienta trecut a omenirii. Ceea ce se mosteneste
nu sunt anumite idei sau imagini, ct un potential, tipuri generale ale structurilor. Arhetipurile
pot Ii adesea privite n termeni de Iorme umane, dar multe dintre ele sunt mult mai clar percepute
de ochii mintii, dac sunt reprezentate ca simboluri non-umane, cum sunt numerele pentru
'ordine.
Unul din arhetipurile sale marcante se apropie Ioarte mult de id-ul
(inele) Ireudian. Umbra este partea ntunecat a personalittii, inIeriorittile unei persoane, care
sunt de natur emotional si prea neplcute pentru a le dezvlui de bun voie. Jung credea c
umbra este o problem moral pentru Ego, pentru c poate opune rezistent unui control moral.
Aceast rezistent poate Ii subliniat prin proiectie persoana vede cteva din propriile deIecte
n alti oameni. Umbra se maniIest ca partea crud, capricioas, imatur, incomplet din noi.
Este ce avem mai ,ru; ne determin s Iacem ceea ce Iacem ,cnd diavolul ne pune. Dar
umbra este important. Dac sinele se dezvolt din potential n realitate, trebuie pe deplin
constientizat si luat n considerare continutul umbrei, n aceeasi msur ca siego-ul i persoana.
Arhetipul anima este reprezentarea Iemeii n brbat, acumularea experientelor ancestrale ale
brbatilor legate de Iemei. Jung a conceput aceast prezent n termeni genetici. 'Este un lucru
binecunoscut c sexul este determinat de majoritatea genelor masculine sau Ieminine, n Iunctie
de caz. Dar minoritatea genelor apartinnd celuilalt sex nu dispar pur si simplu. Un brbat are
deci, si o parte Ieminin, o Iigur Ieminin inconstient un Iapt de care el este n general total
inconstient. Animus este corespondentul brbatului n Iemeie. Este constituit din experientele
ancestrale ale Iemeilor legate de brbati. Animaeste Eros (ispita sexual) asa
cum animus este Logos (gndirea rational). Anima d brbatului simtul relationrii cu ceilalti
ceea ce-1 poate ajuta s interactioneze cu oamenii Ioarte usor. Animus acord Iemeilor
capacitatea de a reIlecta si delibera, lucru care le-ar putea ajuta s se nteleag pe sine si ceea ce
le nconjoar, Extrapolnd, pare rezonabil s presupunem c prezenta caracterului Ieminin n
brbati si a celui masculin n Iemei permite tuturor s se nteleag mai bine reciproc.

Arhetipurile se maniIest doar secundar, prin simboluri, imagini si comportamente. Nu au o


Iorm concret pur. Ele exist doar ca premise si disponibilitti, cum ar Ii potentialul genetic.
Cnd se maniIest inconstient nu sunt de Iapt ele nsele, ci doar reprezentri ale lor, care sunt
prelucrate constient. De exemplu dac cineva viseaz n timpul somnului sau cu ochii deschisi la
copilul Isus Christos, arhetipul copilului nu a Iost introdus constient. Se poate spune doar c
aceast imagine s-a dezvoltat la nivelul constientului ntr-o Iorm usor de recunoscut. Este
posibil ca arhetipurile s devin att de puternice nct s constituie un sistem separat de
personalitate, ceea ce se ntmpl de obicei n cazul tulburrilor mentale.
Un arhetip se poate maniIesta el nsusi n experienta unei persoane, dar n acelasi timp si ntr-
un eveniment exterior. Pentru a explica acest Ienomen Jung a introdus termenul de sincronicitate
producerea a doua evenimente (Iapte) care se coreleaz, dar care nu au legturi directe de tip
cauz si eIect. Jung a cutat s nteleag coincidente pline de ntelesuri. sau conexiuni
ncrucisate pline de nteles. A Iolosit conceptul de sincronicitate pentru a explica, Ir a implica
cauzalitatea, evenimentele simultane a imaginilor interioare si evenimentele exterioare,
raportndu-le la anumite arhetipuri. Imaginile interne se pot maniIesta n vise, viziuni, presimtiri
rele sau bnuieli. Evenimentele externe pot include orice eveniment observat n trecut, prezent
sau viitor. Exemple zilnice: ,este ciudat c m-ai sunat s m anunti despre nasterea copilului tu,
tocmai vorbeam cu sotia mea despre copii. Jung a ncercat chiar s explice sincronicitatea prin
parapsihologic
De:voltarea personalittii. Teoria personalittii lui Jung priveste ctre viitor: obtinerea
realizrii de sine implic planuri si scopuri; prin urmare, Jung credea c personalitatea noastr
este determinat de ceea ce sperm s Iim ca si de ceea ce am Iost.
Copilria i prima tinerete. Pn la pubertate personalitatea nu presupune o Iorm si un
continut deIinite. Aceast perioad, pe care Jung a numit-o: ,nasterea noastr Iizic, este
marcat de diIicultti si de nevoia de adaptare.
Jarsta medie i btranetea. Jung arata c in prima jumtate a vietii ne centrm pe latura
obiectiv a realittii educatie, carier si Iamilie. A doua jumtate a vietii trebuie s-o devotam
laturii interne, subiective care pn acum a Iost neglijat. Atitudinea personalittii trebuie s se
schimbe de la extraversiune spre introversiune. La vrsta mijlocie, n mod natural noi ncepem
procesul actualizrii sau redescoperirii sinelui. Dac realizm integrarea constientului cu
inconstientul ne aIlm intr-o pozitie de a atinge un nou nivel de sntate psihic, o conditie
numit de Jung individuatie, ntr-o exprimare simpl individuatia se reIer la a deveni o
individualitate a-si desvrsi capacittile si dezvoltarea sinelui. Odat ce structurile
personalittii sunt individualizate si recunoscute poate aprea noul stadiu de dezvoltare. Jung se
reIerea la acesta ca TRANSCENDEN] - o tendint nnscut spre unitate si totalitate n sistemul
de personalitate unind toate aspectele opuse n interiorul acestuia.
Viziunea lui Jung asupra naturii umane este destul de diIerit de cea a lui Freud. Jung nu a
sustinut un punct de vedere determinist, dar a Iost de acord c personalitatea poate Ii partial
determinat de experientele copilriei si arhetipuri. Oricum Jung las loc n sistemul lui pentru
liberul arbitru si spontaneitate, ultima avndu-si rdcinile n arhetipul umbrei.n problema
raportului, natura uman educatie, Jung a adoptat o pozitie moderat. Impulsul ctre
individualizare si transcendent e nnscut dar poate Ii dublat sau contrazis de nvtare sau
experient. Scopul Iinal si necesar al vietii e realizarea sinelui.
Ultimul stadiu de cancer. Jung consulta si pacienti mai n vrst (spre deosebire de Freud),
dorind s-i ajute s se ndrepte spre individuatie si spre dezvoltarea continu a personalittii.
Deseori ns s-a conIruntat cu tulburri complexe, care nu-i permiteau pacientului s accead la
procesul de individuatie. De exemplu credinta puterii religioase poate duce la o aglutinare a
credintelor (valorilor) religioase ntr-un complex, care poate s acopere, s suIoce identitatea
unei persoane. Complexele pot Ii considerate ca impedimente ale canalelor psihicului ce apar
ntre inconstientul colectiv si constient. Un scop Irecvent a lui Jung a Iost identiIicarea si
disolutia acestor complexe n sensul descentralizrii lor.

Abordarea complex si neobisnuit a lui Jung asupra personalittii umane a avut un impact
considerabil n discipline precum psihiatria, istoria cultural, sociologia, stiintele politice,
IilozoIia si religia. Jung a avut cteva contributii importante si de durat: testul asocierii de
cuvinte este o tehnic proiectiv standard si a inspirat construirea testului petelor de cerneal
Rorchach si numit tehnica detectrii de minciuni. Conceptele de complexe psihologice si de
personalitate introvertit versus cea extravertit sunt bine acceptate n psihologie astzi si scalele
de personalitate care testeaz msura introversiunii si extraversiunii sunt n mare msura Iolosite
ca modalitti de diagnostic n selectie.
Ideile lui Jung asupra individuatiei sau actualizarea sinelui au anticipat munca lui Abraham
Maslow si a altor teoreticieni ai personalittii. Jung a Iost primul care a accentuat rolul viitorului
n determinarea comportamentului, o idee adoptat de AlIred Adler. Portiuni din teoria lui Henry
Murray pot Ii de asemenea regsite printre ideile lui Jung. Sugestia lui Jung c vrsta medie este
perioada-unor schimbri de personalitate cruciale a Iost mbrtisat de Maslow, Erik Erickson si
Raymond Cattell. Ideea crizei vrstei mijlocii este vzut de multi ca o etap necesar a
dezvoltrii personalittii si a Iost sustinut de cercetri considerabile.
Dovezile aduse din mitologie si religie nu sunt considerate concludente ntr-o epoc cnd
ratiunea si stiinta sunt singurele abordri legitime ale cunoasterii si ntelegerii. Criticii arat c
Jung accept ca dovad stiintiIic evenimente mistice raportate de pacientii si. Cu toate astea,
interesul asupra ideilor lui Jung rmne puternic.

%eoria individual a personalitjii a lui A.Adler A. Psihologia individual
Spre deosebire de Freud, Adler si-a schimbat de-a lungul anilor prerea despre oameni. La
nceput a evidentiat sentimentele naturale de inIerioritate despre care se presupune c apar Ioarte
devreme n viata unei persoane si care se cer a Ii compensate pe parcursul ntregii vieti, drept
care urmeaz lupta pentru putere si superioritate.
Ideile de baz, pe care Adler le avea despre oameni si psihologia acestora pot Ii sintetizate
astIel:
1. Orice Iorm de comportament are substrat social. Comportamentul poate Ii nteles si
schimbat numai n mediul social
1. Orice tip de comportament are un scop bine determinat;
2. Unitate si esantion: oamenii trebuie vzuti ca Iiinte complete, Iiecare avnd un
comportament orientat spre atingerea unui scop bine determinat;
3. Prin comportament se ncearc depsirea sentimentului de inIerioritate si trecerea
spre cel de superioritate;
4. Comportamentul e rezultatul perceptiilor subiective. ,Toti crem sensuri unice
pentru experientele noastre. De Iapt ne crem propriile scenarii.

2. Conceptele de baz adleriene
1) Dezvoltarea sentimentului social: societate, munc yi iubire.
Adler a vzut baza diIerentelor individuale ca Iiind psihosocial, nu ereditar. Factorul
psihosocial de important Iundamental pentru civilizatie este ,sentimentul social, interesul
pentru societate si nevoia de asociere / cooperare cu oamenii.
Temelia psihologiei individuale este credinta lui Adler c exist trei inevitabile aspecte de
care Iiecare persoan trebuie s tin seam n viat: societate; munc; iubire. Solutia pentru
aceste 3 aspecte presupune pregtirea n copilrie pentru ,interesul social eIorturile indivizilor
pentru a dezvolta sentimente sociale. De asemenea ,sentimentul social este un potential, iar
,interesul social implic eIorturi de a-1 actualiza, Adler utiliznd adesea termenii ca Iiind
interschimbabili:
n primul rnd, sentimentul social important pentru societate apare n capacitatea individului
de a dezvolta si mentine prietenii. n al doilea rnd individul trebuie s arate o aptitudine de a Ii
interesat de munc. n al treilea rnd este interesul pentru iubire: abilitatea de a Ii mult mai
interesat de un partener dect de tine.

2) Stil de via(. Stilurile de viat de baz includ tipurile: dominant, de dobndire,


evitant si util social. Se poate ca telul ultim pentru Iiecare dintre noi s Iie
superioritatea sau perIectiunea, dar atingem acest tel prin diverse comportamente speciIice.
Fiecare dintre noi nzuieste si lupt n mod diIerit. Ne dezvoltm un model unic de caracteristici,
comportamente si obiceiuri pe care Adler le-a denumit caracter distinctiv sau stil de viat.
Pentru a ntelege modul n care se dezvolt stilul de viat, trebuie s ne ntoarcem la
sentimentele de inIerioritate si la compensare. Copiii mici suIer de aceste sentimente care i
motiveaz s compenseze dependenta de adulti. In aceste ncercri de compensare, copiii
dobndesc o serie de comportamente (un copil bolnvicios, poate nzui si lupta s-si creasc
Iorta Iizic prin ridicarea de greutti). Aceste comportamente devin parte din stilul lui de viat,
menite s compenseze inIerioritatea. Tot ceea ce Iacem este modelat si deIinit de stilul nostru
unic de viat care determin (hotrste) ce aspect din mediul nostru nconjurtor urmm, sau ce
atitudini adoptm. Stilul de viat este nvtat din interactiunile sociale care au loc n primii ani de
viat. Potrivit lui Adler, stilul de viat se cristalizeaz pn la vrsta de 4 sau 5 ani si este diIicil
de schimbat. Copiii neglijati se pot simti inIeriori n conIruntarea cu cerintele vietii si prin
urinare pot deveni nencreztori sau ostili Iat de ceilalti.
Puterea creatoare a sinelui este abilitatea de a crea un stil de viat corespun:tor. In scrierile
lui, Adler a Iolosit ctiva termeni n mod alternativ: stil de viat, personalitate, caracter,
individualitate si sine. Dar orice termeni ar Ii Iolosit, Adler si-a exprimat convingerea c stilul
de viat este creat de individ. Noi ne crem pe noi nsine, personalitatea noastr; nu suntem
modelati, Iormati, n mod pasiv de experientele din copilrie. Adler a sustinut c nici ereditatea,
nici mediul nconjurtor nu oIer o explicatie complet pentru dezvoltarea personalittii. Modul
n care noi interpretm aceste inIluente Iormeaz baza pentru construirea creativ a atitudinii
noastre Iat de viat. Adler insista c stilul nostru de viat nu ne este determinat; suntem liberi
s-1 alegem si s-1 crem noi nsine. Odat creat, oricum, stilul de viat rmne constant toat
viata. El a propus patru stiluri Iundamentale de viat pe care oamenii le pot adopta pentru a Iace
acestor probleme: tipul dominant, de obtinere, evitant si util social.
Primul tip ne oIer o atitudine dominant sau conductoare cu o constiint social mic. O
astIel de persoan se poart Ir atentie Iat de ceilalti, i atac pe ceilalti si poate deveni sadic,
delicvent sau sociopat. Cei mai putin virulenti devin alcoolici, dependenti de droguri sau
sinucigasi; ei cred c ei rnesc pe altii atacndu-se pe ei nssi.
Tipul pasiv expectativ de obtinere, pe care Adler 1-a considerat cel mai des ntlnit (cel mai
obisnuit), se asteapt s obtin totul de la altii si astIel, devine dependent de ei.
Tipul evitant nu Iace nici o ncercare de a se conIrunta cu problemele vietii. Evitnd
diIiculttile, aceast persoan evit orice posibilitate de esec.
Aceste trei tipuri nu sunt pregtite s Iac Iat problemelor vietii de zi cu zi. Ei sunt incapabili
de a coopera cu alti oameni si din ciocnirea dintre stilul lor de viat si lumea real rezult un
comportament anormal maniIestat n nevroze si psihoze lor le lipseste ceea ce Adler a numit
interes social.
Tipul util social, coopereaz cu ceilalti si actioneaz n conIormitate cu nevoile lor. AstIel, de
persoane Iac Iat problemelor n cadrul unei structuri bine determinate de interes social.
Adler s-a opus n general clasiIicrii rigide sau tipizrii oamenilor n acest mod declarnd c a
propus aceste patru stiluri de viat numai n scopuri teoretice.
3) Telurile viitorului versus evenimentele trecutului. Tot n timpul copilriei,
Iiecare persoan si stabileste un prototip, ,telul complet al stilului de viat, ce este o
Iictiune conceput ca mijloc de adaptare la viat si include o strategie pentru analizarea
acesteia.
Un tel orienteaz personalitatea individului spre viitor si nu spre trecut. Furnizeaz att o
directie a securittii, puterii si perIectiunii promise, ct si sentimente corespunztoare
anticipatiilor cuiva. Instinctele Ireudiene, mecanismele, impulsurile si traumele copilriei sunt de
departe mai putin importante n acest proces dect teleologia adlerian.

Credintele noastre, interesul social sau esecul n obtinerea interesului social, caracterizeaz
toate personale de exprimare, incluznd amintiri, vise, posturi ale corpului si boli Iizice. Mai
mult, stilul de viat al individului se remarc mai bune n situatii noi, n special cele n care
persoana se conIrunt cu diIicultti. Problemele apar atunci cnd Iictiunile individului se
ciocnesc cu realitatea, n Ielul acesta ,iesind la iveal semniIicatia gresit atribuit gresit
existentei.
4) Sentimentele de inferioritate: sursa nzuin(elor umane. Adler credea c un
sentiment general de inIerioritate este prezent ntotdeauna si este o Iort mobilizatoare
pentru comportament. Adler a sugerat c sentimentele de inIerioritate sunt sursa tuturor
nzuintelor umane si Iorta care ne determin comportamentul. Progresul individual,
cresterea si dezvoltarea rezult din ncercrile noastre de a compensa inIeriorittile
noastre, reale sau imaginare. Copiii mici sunt neajutorati si depind n totalitate de adulti.
Adler credea c copilul mic este constient de puterea si Iorta mai mare a printilor si de
Iaptul c orice ncercare de a respecta aceste puteri este sortit esecului. Desi experienta
initial a inIeriorittii este valabil pentru toat lumea n copilria timpurie, ea nu este
determinat genetic. Ea este mai degrab o Iunctie a mediului nconjurtor. AstIel,
sentimentele de inIerioritate sunt de neocolit, dar mult mai important ele sunt necesare
pentru c oIer motivatia de a nzui si de a creste. nabilitatea infrangerii acestor
sentimente le intensific, ducand la de:voltarea unui complex de inIerioritate. Adler a
deIinit aceast stare ca si pe o ,incapabilitate de a rezolva problemele vietii. Un
complex de inIerioritate se poate naste n trei Ieluri n copilrie: prin inIerioritate
organic, prin rsItare sau prin neglijare.
Adler a concluzionat c prtile deIectuoase ale organelor corpului, modeleaz personalitatea
prin eIorturile persoanei de a compensa deIectul sau slbiciunea, exact la Iel cum Adler a
compensat rahitismul, inIerioritatea Iizic a anilor din copilrie (Demostene si-a nvins blbial
pentru a deveni un mare orator; bolnviciosul Theodor Rooswelt, cel de-al 26-lea presedinte al
Statelor Unite, a devenit un model de conditie Iizic Iiind adult). Printre pacientii si se numrau
comedianti si altii, ca de exemplu gimnasti. Ei posedau abilitti Iizice extraordinare care, n
multe cazuri erau rezultatul unei munci grele pentru a trece peste handicapuri.
RsItarea unui copil poate de asemenea rezulta ntr-un complex de inIerioritate. Copiii
rsItati sunt n centrul atentiei acas. Orice capriciu le este satisIcut. n aceste mprejurri
copiii dezvolt n mod natural ideea c ei sunt cei mai importanti n orice situatie. Prima
experient, si anume scoala unde acesti copii nu mai sunt n centrul atentiei vine ca un soc
pentru care ei nu sunt pregtiti. Copiii rsItati au putin rbdare cu altii. Ei nu au nvtat
niciodat s astepte ceea ce doresc sau s nving diIiculttile. Atunci cnd sunt conIruntati cu
obstacole n calea satisIacerii dorintelor, acesti copii ajung s cread c au unele probleme
personale ce le pune bete n roate; de aici se dezvolt un complex de inIerioritate.
5) Organe fizice inferioare. Pentru Adler, un ,organ poate Ii orice atribut Iizic. Studiul su
privind inIerioritatea organic 1-a condus la concluzia c sentimentul de inIerioritate psihologic
poate Ii datorat unor limite Iizice ale persoanei. Si aceasta pentru c, copilul se naste cu
slbiciune organic si n mod necesar se impune compensarea, nIrngerea slbiciunii sale prin
lupta dus pentru a deveni superior ntr-un anumit Iel. Pot chiar s supracompenseze, ncercnd
s Iac sau chiar s devin tot ceea ce slbiciunea le-a interzis. Adler a vzut dezvoltarea uman
ca Iiind ,binecuvntat cu organism inIerior datorit succesului ce poate Ii atribuit eIorturilor
ndreptate spre nvingerea inIeriorittii Iizice.
6) Neglijen(a perental: copilul nedorit sau urt de prin(i. Copilul neglijat nu cunoaste
iubire, cooperare sau prietenie, si rareori gseste o persoan care s-i merite ncrederea. n timpul
vietii, problemele sunt supraevaluate ca ,prea diIicile si resursele personale necesare rezolvrii
problemelor sunt subevaluate ca Iiind prea limitate. Copilul neglijat poate Ii descris ca rece,
suspicios, nencreztor, diIicil, invidios si cu sentimente de ur Iata de ceilalti.
7) Supraindulgen(a parental: practic periculoas ce produce adesea un
copil rsftat.Supraindulgenta este produs de Adler ca alternativ la interpretarea gresit a lui

Freud privind observatiile reIeritoare la complexul Oedip. Pentru Adler, complexul Oedip nu
este un Iapt universal, ci ceva ce survine inIrecvent. Este o anormalitate, un rezultat nenatural al
supraindulgentei din partea printelui de sex opus. Modelul de baz este unul n care copilului
rsItat i este permis contactul n principal cu persoana care l rsIat, prin aceasta excluzndu-i
pe ceilalti.
Lupta pentru superioritate yi complexul de superioritate. stare care se de:volt cand
o persoan supracompensea: sentimente normale de inferioritate se
numete complex desuperioritate. Aceasta este o opinie exagerat aspira propriilor abilitti si
realizri. AstIel de persoan se poate simti multumit de sine si superioar, poate s nu simt
nevoia s-si demonstreze superioritatea prin realizri sau, dimpotriv, poate simtii o astIel de
nevoie pentru a avea Ioarte mult succes. n ambele cazuri, persoanele cu un complex de
superioritate sunt nclinate spre laud, vanitate, egoism (egocentrism) si o tendint de a-i denigra
pe altii. La nceput el a identiIicat inIerioritatea cu un sentiment general de slbiciune sau ca
recunoastere a statutului inIerior al Iemeilor n societate. Mai trziu a respins ideea de a echivala
sentimentele de inIerioritate cu Ieminitatea si a dezvoltat un punct de vedere mai larg n care
nzuim spre superioritate sau perIectiune.
Adler a descris notiunea de n:uint spre superioritate ca Iiind Iaptul Iundamental al vietii.
Superioritatea este telul ultim ctre care nzuim. Nzuinta spre superioritate nu este o ncercare
de a Ii mai bun, nici o tendint arogant sau dominatoare ori o prere mrit asupra abilittilor si
realizrilor noastre. Ceea ce vroia s spun Adler c era un impuls ctre perIectiune (cuvntul
perIectiune vine dintr-un cuvnt n latin ce nseamn ,a completa sau ,a Iinisa /a termina.
Acest tel nnscut impulsul ctre deplintate si desvrsire este orientat spre viitor (Freud
sugera c comportamentul uman este determinat de trecut, adic de instincte). Adler a Iolosit
termenul 'Iinalism pentru ideea c avem un scop ultim, o stare Iinal de existent si o nevoie de
a ne misca spre ea. Scopurile spre care nzuim sunt potentialittile, nu realittile. Cu alte cuvinte,
nzuim spre idei care exist n noi n mod subiectiv. Adler a Iormalizat acest concept ca si
Imalism Iictiv, notiunea c idei Iictive ne ghideaz comportamentul n timp ce nzuim spre o
stare desvrsit de existent. Ne directionm cursul vietii prin multe astIel de Iictiuni, dar cea
care este dominant este idealul de perIectiune. n viziunea lui Adler, indivizii si societatea sunt
n strns legtur. Oamenii trebuie s functione:e constructiv cu ceilalti pentru binele societtii.
AstIel, pentru Adler, Iiintele omenesti nzuiesc si lupt`pentru telul Iictiv al perIectiunii. Adler a
considerat c atingem telul de zi cu zi prin conceptul de stil de viat.
9) Influen(a familiei asupra dezvoltrii personalit(ii. Printre cele cteva inIluente ale
Iamiliei asupra dezvoltrii personalittii puse n discutie de Adler, cea mai important este
mama. Contactul cu ea are probabil cea mai mare contributie la interesul social al copilului prin
ncurajarea sentimentelor sociale, prin Iurnizarea celei mai mare experiente de dragoste si
prietenie pe care copilul le va poseda vreodat, prin rspndirea acestor legturi (ncredere si
prietenie) spre ceilalti, sub Iorma aIisrii unei atitudini de cooperare privind munca cu ceilalti.
A doua n important pentru dezvoltarea personalittii este experienta cu tatl. Adler a oIerit
un numr de sugestii privind modul n care tatii pot contribui la dezvoltarea copilului lor prin
acordarea copilului a liberttii de a vorbi si de a ntreba prin ncurajarea copilul n urinarea
intereselor, prin neridiculizarea sau ironizarea excesiv a copilului.
A treia n important este ordinea nasterilor n Iamilie. Pe lng ordinea nasterii, teoria lui
Adler se reIer la impactul mrimii Iamiliei si al sexului copiilor asupra personalittii. Alti
Iactori ai dezvoltrii discutati de Adler includ boala si intrarea la scoal.

Ordinea nayterilor n familie yi personalitatea, dup Adler

Ordinea nayterii Ipoteze / caracteristici
Copilul singur la printi
Centrul atentiei, puternic, adesea rsItat datorit excesivei timiditti
anxietti parentale.
Primul nscut Detronat de pe pozitia centrala, are atitudini si sentimente negative Iata de

de-al doilea copil si o pasiune de a domina, dar este protector si de ajutor pen
ceilalti.
Al doilea nscut
0 lupta activa pentru a-i depsi pe ceilalti cu succes, o lupta legata
competitia cu primul nscut; neastmprat.
Ultimul nscut
Cei mai rsItat (cel mai mic si cel mai slab), nu si neIericit, capabil de
depsi pe ceilalti prin Iaptul de a Ii diIerit, adesea un copil problem.
Copilul unic Orientri extreme Ieminine sau masculine.
Factorul ordinea naterii a Iost intens cercetat, iar rezultatele au sugerat c primii nscuti
sau copiii singuri au un nivel mai ridicat de motivatie a realizrilor si de succese actuale dect cei
nscuti mai trziu. Asa stau lucrurile pentru c mediul lor contine doar adulti, oameni maturi care
sunt capabili de crearea unei atmosIere orientate spre succes. Pe de alt parte, cei nscuti mai
trziu au o atmosIera mai putin matur pentru c se compuse att din copii ct si din adulti.
Oricum, primii nscuti nu sunt mai buni n toate privintele. Spre exemplu, cei nscuti mai trziu
sunt mai putin egocentrici.

Ego-psihologia personalitjii a lui E.Erikson
Instruit n traditia Ireudiana de`Anna Freud, Eric Erikson a dezvoltat o abordare a
personalittii care extinde scopul lucrrilor lui Freud, mentinnd totusi o mare parte din
continutul lor. Desi Erikson a oIerit inovatii semniIicative, el aIirma c 'Psihanaliza este
ntotdeauna un punct de plecare.
Erikson a extins teoria lui Freud n trei directii. n primul rnd a elaborat mai
amnuntit stadiile dezvoltrii. In timp ce Freud pune accentul pe copilrie si sugereaz c
personalitatea se contureaz n jurul vrstei de 5 ani, Erikson sugera ca personalitatea Continu
sa se dezvolte ntr-o serie de opt stadii de-a lungul ntregii vieji A doua schimbare pe care
Erikson o Iace teoriei Ireudiene a Iost sa accentueze Ego-ul mai mult dect Id-ul. Din punctul de
vedere a lui Erikson Ego-ul este o parte independent a personalittii; nu este nici dependent,
nici subordonat Id-ului. n al treilea rnd, Erikson recunoaste impactul culturii, societtii si
istoriei asupra personalittii. El argumenteaz c noi nu suntem condusi n mod complet de Iorte
biologice active n copilrie. Desi Iactorii nnscuti sunt importanti, ei nu oIer explicatia
complet privind dezvoltarea personalittii.`
1. Stadiile psihologice ale dezvoltrii
Erikson a mprtit dezvoltarea / Iormarea personalittii n opt stadii psihosociale. Primele
patru sunt similare celor ale lui Freud: oral, anal, Ialie, latent. Desi Erikson accentueaz
corelatiile psihosociale, n timp ce Freud si ndreapt atentia asupra celor biologice. Pentru
Erikson procesul dezvoltrii este guvernat de principiul epigenetic al maturizrii. Prin acesta el
vrea s se nteleag c stadiile dezvoltrii sunt determinate de Iactorii mosteniti. Fortele sociale
si cele din mediu, la care suntem expusi, inIluenteaz modul n care se realizeaz determinarea
genetic a stadiilor de dezvoltare. AstIel, rezumnd, dezvoltarea personalittii este aIectat att
de Iactori biologici ct si de Iactori sociali att de variabilele personale ct si de cele
situationale.
Erikson sugereaz c dezvoltarea uman implic o serie de conIlicte crora Iiecare persoan
trebuie s le Iac Iat. Potentialul acestor conIlicte exista la nastere sub Iorma unor predispozitii
nnscute care devin proeminente la stadiile speciIice de dezvoltare, atunci cnd mediul o cere.
Fiecare ntlnire sau conIruntare cu mediul nostru este numit criz. Criza implic o schimbare
n perspectiv, cerndu-se astIel o reIocalizare a energiei instinctuale n concordant cu noile
cerinte ale Iiecrui stadiu de viat. Fiecare stadiu de dezvoltare prezint o criz sau punctul su
de rscruce ce necesit niste schimbri n comportamentul si personalitatea noastr. Suntem pusi
n Iata unei alegeri dintre doua modalitti de a rspunde unei crize: o modalitate neadaptativ ori
negativ, si o modalitate adaptiv ori pozitiv. Doar cnd am rezolvat Iiecare conIlict
personalitatea poate sa-si continue dezvoltarea normal si s dobndeasc puterea de a nIrunta
criza asociat stadiului urmtor. Atunci cnd conIlictul oricrui stadiu nu este rezolvat, suntem
mai putin capabili de-a ne adapta stadiilor urmtoare. n orice caz, desi va Ii mult mai diIicil de

obtinut un rezultat victorios, acesta este totusi posibil. Erikson crede ca Ego-ul trebuie s
cuprind att modalitti de nIruntare a crizei adaptive ct si neadaptive. De exemplu, n primul
stadiu al dezvoltrii psihosociale, putem rspunde crizei prin dezvoltarea unui simt al ncrederii
sau a unui simt al nencrederii. ncrederea, modalitatea mai adaptiv si dezirabil, este n mod
evident atitudinea psihologica cea mai sntoas. Si totusi, Iiecare trebuie sa-si dezvolte un
anumit grad de nencredere ca o Iorm de protectie. Daca suntem ncreztori n.rnod absolut si
naivi, vom Ii vulnerabili la ncercrile altora de a ne deceptiona, de a ne induce n eroare sau de a
ne manipula. n mod ideal, la Iiecare stadiu de dezvoltare identitatea Ego-ului va consta n primul
rnd ntr-o atitudine pozitiv sau adaptiv, dar va Ii echilibrat de un aport de atitudine negativ.
Doar atunci criza va Ii rezolvat n mod satisIctor.
1. CPLUL MC Copiii se nasc cu nevoi, trebuinte Iiziologice pe care printii trebuie s Iie
n stare s le satisIac. Dac nu satisIac aceste nevoi, poate aprea inevitabil prima criz datorit
neglijrii din partea printilor n satisIacerea acestor nevoi. Atasamentul copilului se Iormeaz
prin sentimentul de securitate, de ncredere n printi, c acestia i pot satisIace nevoile. n
opoziti cu atasamentul este respingerea, teama de apropiere; copilul se simte abandonat si
neajutorat atunci cnd printii nu-i satisIac nevoile. ncrederea este un sentiment pe care Iiecare
mama l Iormeaz la copilul su n mod diIerit. Fiecare mam este unic si Iiecare converteste
acest sentiment de ncredere ntr-un mod unic.
Erikson este de prerea c att sentimentul de ncredere ct si cel de necredere sunt nvtate.
Noi toti cunoastem acest sentiment de ncredere pentru c avem toate caracteristicile umane
necesare si trim ntre oameni, dar de asemeni este important s cunoastem si nencrederea.
ncrederea se aIl la baza primului sentiment, speranta, credinta n capacitatea satisIacerii
trebuintelor. Esecul n dezvoltarea sentimentului de ncredere si ajutor se poate rsIrnge pana n
perioada maturittii, convertindu-se n Irustrri sau depresii.
2. CPLRA MC TMPURE. De-a lungul celui de-a 2-lea stadiu la copil se
dezvolta o serie de deprinderi motorii care deschid oportunitti spre primele posibilitti de a i
independent. Arunci cnd copilul nvat sa aib ncredere n propria-i mam si n ceilalti oameni,
el trebuie sa devin independent, trebuie s-si schimbe atitudinea de a avea ncredere ntr-o
singur persoan (mama) n atitudinea de a mprti acest sentiment si altora.
Acum copiii se pot deplasa pn la obiectele de care au nevoie Ir ajutorul printilor. Puterea
de a apuca obiectele permite copilului s experimenteze perceperea obiectelor cu degetele,
palmele, bratele. Puterea se maniIest de asemenea si ca renuntare, desprinderea de obiecte. 'A
renunta poate avea dou ntelesuri aditionale: a renunta la ceva plcut din dorinta de a o Iace,
sau a lsa de la sine s se ntmple. Odat cu aceste noi achizitii n privinta deprinderilor motorii,
experienta copilului depinde acum doar de el. Din pcate el cunoaste de asemenea Irustrarea
generat de nevoia de ajutor din partea altora care pot Iace mai mult pentru el dect el nsusi.
n conIormitate cu aceast orientare, cei doi poli ai crizei implic ideea de independent si
stim de sine n opozitie cu lipsa stimei de sine (sentiment de inIerioritate), care acompaniaz
starea de independent. Rusinea si ndoiala iau nastere din sentimentul neplcut de a Ii controlat
de altii si de a-si pierde propriul control. Acestea sunt precursoarele nevrotismului si ale
paranoiei. Erikson arat Iaptul ca desi copiii trec printr-un stadiu anal Ireudian, trebuie s luam n
considerare c musculatura anal Iace parte din sistemul muscular general. Sarcina copilului este
de a nvta s-si coordoneze ntreg sistemul muscular inclusiv sIincterele sale.
3. JRSTA JCULU. La trei, patru ani copiii devin constienti de diIerentele dintre sexe. n
timpul celui de-al treilea an de viat apare conceptul de rol-sex, precum si sentimentul
sexualittii la bieti. n conceptia lui Erikson Ietele joac roluri Ieminine ncercnd s arate
atractiv si ngrijite mai degrab dect sa Iie provocate sexual. Constiinta apare n acest stadiu si
ntotdeauna joac un rol restrictiv n actiuni, gnduri, Iantezie. Unul din polii acestui stadiu
este INITIATIVA, actionnd n conIormitate cu dorintele impulsurilor si potentialittiior.
Cellalt pol este VINA, ceea ce tine n Iru, constrnge preocuparea
persoanei pentru satisIacerea dorintelor, impulsurilor si potentialelor. Bietii nvat s Iie

competitivi pentru a cstiga o pozitie Iavorabil n ochii mamei. Rezultatul este aparitia
sentimentului de vin pentru luarea initiativei mai mult dect i se permite.
Erikson se diIerentiaz de Freud prin conceptia despre complexul lui Oedip. El sugereaz c
este normal ca biatul s se ndrgosteasc de mama lui pentru c ea este totul pentru el; este
centrul universului si ea are grij de el. Orice Iantezie pe care o persoan o poate avea, va tinde
s se Iocalizeze pe ceea ce este crucial pentru ea sau pentru supravietuirea si prosperitatea ei.
Mai mult dect att, orice Iantezie pe care o are un biat are n centrul ei pe mama lui, inclusiv
Iantezii care iau nastere din impulsurile sale genitale. Probabil, Ietele au probleme identice
asociate cu preocuparea pentru atragerea atentiei tatlui. Pentru ambele sexe, sentimentul
vinovtiei poate lua nastere dintr-un esec n a-si demonstra competenta atunci cnd initiativa este
luat.
La nceput, jocurile copiilor nu implic scopuri reale, dar implic dorinte de realizare si
Iantezie. Gradual, aceasta ncepe s se schimbe. Copilul ncepe s-si realizeze scopurile pentru
care demersurile sale motrice si cognitive l-au pregtit. Copilul ncepe de asemenea s cread c
este mare si s se identiIice cu oameni a cror meserie sau personalitate o poate ntelege sau
aprecia. Copiii ncep s se comporte conIorm realittii prin adoptarea unor scopuri practice, prin
curajul de a se implica n scopuri sigure ghidate de constiinta si nu paralizate de sentimentul de
vin si de teama de pedeaps. Este rezultatul ce ia nastere prin rezolvarea crizei din stadiul
vrstei jocului. Esecul n rezolvarea acestei crize duce la inhibitie.
4. JRSTA SCLAR. n acord cu Erikson, la Iiecare stadiu, copilul devine alt persoan. La
vrsta scolara, cel de-al patrulea stadiu, copiii devin mici intelectuali curiosi. Ei vor s stie tot, s
nvete. n aceasta perioad, copiii ncep s-si Iormeze anumite atitudini privitoare la calitatea de
printe. Ei se joaca 'de-a printii n scopul pregtirii pentru realitate. Pentru nceput, ei se
adapteaz la societate si la munca. Ei nvat s-si asume responsabilitti, sarcina de a avea un
venit, un proIit, cum ar Ii salariul pentru munca depus. Aceste sarcini pot Ii absolvirea si
activitatea scolar sau sarcinile de acas pentru o recompens material.
Erikson se reIer la vrsta scolar ca la o perioada de latent. n acest sens, el arata c
interesul si activitatea sexual sunt reprimate n aceast perioad. Unul din polii perioadei
scolare este hrnicia, atragerea copiilor n lumea instrumental, ntr-o lume a muncii zilnice,
astIel pregtindu-i pentru o ierarhie si un rol status viitor, n nvtarea prin experient n care vor
Ii ajutati de cooperarea si instructia adultilor. Scoala este prima situatie productiv, care
Iurnizeaz o vag bnuial despre cultura instrumentala. Celalalt pol al crizei, sentimentul de
inIerioritate apare, dac copiii percep priceperile lor sau status-ul lor ca inadecvat. Aceast
perceptie gresit apare datorit esecului n Iormarea competentei ntr-o specializare anume, cum
ar Ii practicarea unui sport.
Rasa sau originea cultural pot deveni bariere care mpiedic copilul s aib succes si dorinta
de a nvta. Sentimentul de inIerioritate poate degenera n regresie. Persistenta sentimentului de
inIerioritate poate deveni o obsesie care poate Ii att de puternic nct devine singura surs de
identitate. Rezolvarea crizei din stadiul vrstei scolare aduce copilului experiente critice,
incluznd munca alturi si mpreun cu altii, experienta diviziunii muncii. Din aceasta rezolvare
se naste puterea competentei, exercitiul liber al dexterittii si inteligentei ntr-o serie de sarcini
complexe.
5. ADLESCEN]A. Asa cum arata Allport si asa cum multi teoreticieni au
conIirmat, adolescentul n cutare de sine reprezint balanta n Iunctie de care criza de identitate
se echilibreaz. Pentru Erikson vrsta adolescentei reprezint o sintez a stadiului anterior, dar
depseste n acelasi timp acest stadiu. Un pol din criza adolescentei este ,identitatea care
reprezint acumularea ncrederii n continuitatea proprie si care este apreciat de altii, permitnd
Iormarea si ntrirea competentei si a propriului stil de viat. Continuitatea reprezint un element
important n deIinirea conceptului de identitate. Identitatea reprezint o integrare a tuturor
identiIicrilor permise si imaginea de sine, incluznd chiar si partea negativ a acesteia. Criza de
identitate apare att datorit unui sentiment de a nu Ii nteles de ctre ceilalti ct si de a nu se
ntelege pe sine; apare datorit contradictiei dintre propria imagine si imaginea celorlalti. Aceste

simptome pot degenera n episoade psihotice. Identitatea adolescentului nu nseamn neaprat


dobndirea maturittii sexuale, n sens Freudian, ci este o abilitate de a sti ce asteapt ceilalti s
vad, de a-ti psa de prerea celorlalti. Problemele de identitate ale adolescentilor apar att din
cauza unor probleme ascunse din istoria personal, ct si din neadaptarea la grup. n cutarea
propriei identitti, adolescentii se conIrunt cu valabilitatea normelor sociale.
Unul din rezultatele perioadei adolescentei este Iidelitatea, ,oportunitatea de a-si pune n
valoare potentialul, ntr-un context care permite tnrului s Iie sincer cu sine si cu ceilalti, s
sustin loialitatea Iat de grupul din care Iace parte. Nevoia de a adopta o ideologie si n special
una de baz, central poate Ii o capcan n care pot cdea adolescentii impulsivi. Erikson este de
prere c adolescentii sunt Ioarte usor de sedus de ctre regimurile totalitare, sau orice astIel de
sistem. Tinerii trebuie s evite s Iie impulsivi, repeziti n adoptarea unei ideologii, deoarece ei
se ndreapt, de obicei, spre cea mai simpl. Doar prin constrngere ei pot rezista Iortei
magnetice a ideologiilor simple ca nationalismul si va rezista chiar Iat de ideologia care este
considerat cea mai rspndit.
6.PRMA TNERE]E. n timpul stadiului anterior, Iorta permitea sexelor s se nteleag si s
comunice Iructuos. Cnd sunt ndrgostiti, adolescentii se ataseaz de o alta persoan ntr-o
ncercare de a-si deIini propria identitate. Adolescentii ndrgostiti se vd pe ei nsisi prin prisma
celuilalt, care este un ideal al su. Acum, n cel de-al saselea stadiu, diIerentele dintre sexe sunt
tot mai evidente, astIel nct cele doua sexe, similare n constiint si limbaj, gndesc diIerit n
problema dragostei sau a procreatiei. Cei doi poli ai acestui stadiu se reIer la atasament pe de o
parte si la alienare pe de alt parte. Intimitatea psihic este ,capacitatea de a mprtsi propria
identitate cu o alt persoan Ir teama de a pierde ceva prin aceasta. Este mai mult dect
intimitatea Iizic care apare n raporturile sexuale. Cellalt pol al crizei acestui stadiu este
izolarea, singurtatea, esecul n a mentine aproape si n a coopera cu acelasi sex, n special cu
sexul opus. TriumIul singurttii condamn individul la Iixatii inIantile si imaturitate. Pe de alt
parte, intimitatea aduce Iorta, achizitia de baz a acestei perioade. n acest stadiu Iiecare ncepe
s ia locul cuiva n societate.
7.MATURTATEA. n acest stadiu Iiecare ncepe s-si ocupe propriul loc n societate si s
ajute la dezvoltarea si perIectionarea a tot ceea ce societatea produce, n timpul acestui stadiu
oamenii se strduiesc s Iie productivi. Erikson admite c productivitatea nu este un cuvnt
elegant. El arat c s-ar Ii putut Iolosi creativitatea n locul productivittii, dar substitutia ar putea
strecura prea mult conIuzie pentru conceptia de creativitate, care se reIer doar la o anumit
tipologie. Productivitatea are nteles larg care se aplic oamenilor n general: tot ceea ce este
generat de la o generatie la alta. Esecul productivittii duce la stagnarea proceselor nereusite care
apar datorit incapacittii de dezvoltare. Plictiseala este o constant a stagnrii, asa cum este
Ialsa intimitate si indulgenta Iat de sine. Inevitabil, esecul productivittii apare la generatia
viitoare ca o agravare a lipsei de atasament n copilrie, adolescenta si prima tinerete. Forta
maturittii este cea mai rspndit preocupare pentru ceea ce a Iost generat de dragoste,
necesitate sau accident- o preocupare care trebuie s nIrng ambivalenta speciIic obligatiei
ireversibile.
8. TRNE]EA. Puterea vrstei btrnetii este ntelepciunea o nmagazinare imensa de
cunostinte, o ntelegere total si o maturizare complet a gndirii. Aceste contributii intelectuale
Iurnizeaz o punte pentru generatiile urmtoare. Criza acestei perioade implic contributia la
continuitatea conditiei umane mpotriva distragerii de la scopul nobil al obsesiei mortii. Polii
acestui stadiu se nvrt n jurul ntregului si completului (mplinirii totale) n opozitie cu
dezintegrarea si distrugerea. Erikson nu este n ntregime satisIcut cu termenul de
,ntelepciune pentru c, la anumite persoane se pare c nseamn o realizare prea activ. De
Iapt, n timpul btrnetii, oamenii pot tri o rentoarcere la sarcinile copilriei, incluznd si
senilitate copilreasc. ntelepciunea, n orice sens al cuvntului, nu este o necesitate la vrsta
btrnetii. Problema adevrat este una de dezvoltare: doar la btrnete se poate dezvolta
ntelepciunea si doar la cei crora le este dat acest dar.

5.2 Teoria social-cognitiv a personalit(ii: A. Bandura



In anii 70 behaviorismul si reprezint conceptiile sale n corespundere cu teoria nvtrii
sociale a lui Albert Bandura (1965), care a mentionat c exista multiple Iorme de comportament
nvtarea crora este bazat pe observarea unui astIel de comportament la altii si imitarea lui, se
numeste nvtare prin observare. ,nvat un careva tip de comportament, ns utilizarea
rezultatelor unei astIel de instruiri depinde de aprecierea emotional-cognitiv a situatiei. AstIel
atitudinea omului inIluenteaz nu numai conditiile externe, el este independent s aprecieze si s
prevad consecintele comportamentului su.
Ca teoretician al nvtrii, Bandura este de acord cu Skinner c att comportamentul normal
ct si cel patologic reprezint un rezultat al nvtrii. Bandura 1-a criticat pe Skinner pentru c a
studiat doar subiecti individuali, mai ales animale, si nu subiecti umani, n interactiune unii cu
altii. Abordarea lui Bandura este una psihosocial, care investigheaz comportamentele ca Iiind
Iormate si modiIicate de contextul social. Desi Bandura recunoaste Iaptul c nvtarea se
datoreaz n mare parte ntririi, el subliniaz si existenta altor Iorme de nvtare care au loc n
absenta unei ntriri directe.
Teoria sa este denumit adesea nvtare observational pentru c pune accent pe rolul
observrii comportamentului celorlalti si a consecintelor acestuia n nvtare. Accentul pus pe
nvtarea prin observatie sau exemplu, reprezint poate aspectul cel mai important al teoriei lui
Bandura. n acelasi timp, Bandura nu elimin total existenta variabilelor interne, asa cum Icea
Skinner. El este de prere c procesele de gndire inIluenteaz procesul de nvtare. Observnd
comportamentul celorlalti, oamenii realizeaz o decizie constient s se comporte sau nu n
acelasi mod. Cu alte cuvinte, Bandura interpune un mecanism de mediere ntre stimul si reactie
si acest mecanism este reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizeaz
controlul intern al comportamentului. (AstIel, de pild, nu programul de ntrire contribuie la
modiIicarea comportamentului, ci ceea ce crede subiectul sau ceea ce percepe el n legtur cu
programul respectiv.) Teoria lui Bandura reprezint o Iorm mai putin extrem de behaviorism.
1, Modelarea - baza nv(rii observa(ionale
Elementul din teoria lui Skinner, cu care Bandura nu este de acord const n aceea c
nvtarea s-ar produce numai prin ntrire direct. Mai mult, el arat c ntrirea reprezint un
mod ineIicient de nvtare care consum timp, ba mai mult, este si periculos. El spunea c lumea
ar Ii Ioarte nesigur dac, de pild, oamenii ar avea nevoie de ntrire direct pentru a nvta s
n-o traverseze pe culoarea rosie a semaIorului. Conditionarea operant prin intermediul creia
ncercrile si erorile vor continua pn cnd va Ii gsit rspunsul corect, este ineIicient n
nvtarea conducerii auto pentru c subiectul v muri ntr-un accident nainte de a gsi secventa
pozitiv de comportament. Bandura arat c majoritatea comportamentelor umane sunt
achizitionate prin intermediul exemplului, care poate avea un caracter intentional sau accidental.
Noi nvtm observndu-i pe ceilalti si modelndu-ne comportamentul n Iunctie de al acestora.
Cum ar putea un copil s nvete dac el nu ar auzi cuvinte, propozitii sau Iraze ?
Prin intermediul modelrii este posibil achizitionarea unor comportamente noi, ct si
ntrirea sau, dimpotriv, slbirea vechilor repertorii de comportamente. AstIel, de exemplu,
prescolarii care au vzut cum un adult lovea un manechin de plastic, au pus n evident un
comportament de dou ori mai agresiv dect cel al lotului martor. Bandura ntelege prin
dezinhibitie Iaptul c anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub inIluenta unui
model. Un exemplu de dezinhibitie l reprezint situatia n care un subiect realizeaz, aIlndu-se
ntr-o gloat, actiuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Mai exact, subiectul este mai nclinat
s ncalce unele reguli atunci cnd i vede pe ceilalti nclcndu-le. Pe baza unor cercetri
extensive, Bandura a ajuns la concluzia c cea mai mare parte a comportamentului uman,
pozitiv sau negativ, normal sau patologic, este nvtat prin intermediul imitatiei. Autorul
este de prere c nevroticii, criminalii sau psihopatii au nvtat comportamentul lor la Iel ca
ceilalti oameni. DiIerenta const n aceea c personalittile deviante au urmat un alt model, care
nu este considerat dezirabil de majoritatea membrilor societtii. Bandura a discutat mult despre

modelele gresite de comportament care le sunt oIerite copiilor prin intermediul programelor de
televiziune. Bandura aIirm c persoana care controleaz modelele, controleaz si
comportamentul subiectilor.
2. Particularit(ile modelului
Particularittile modelului vor inIluenta procesul imitatiei. AstIel, n viata real vom Ii mai
tentati s ne lsm inIluentati de ctre cineva care ne seamn, dect de cineva care este total
diIerit. De asemenea, noi suntem mai nclinati s imitm comportamentul unei persoane de
acelasi sex. De asemenea, varsta subiectului are un roi important n modelare. AstIel, de pild,
un prescolar va imita mai curnd comportamentul unui adult dect un adolescent care lupt
pentru independent. Bandura subliniaz c, n general, subiectii sunt mai dispusi s se lase
inIluentati de surse model care au aceeasi vrst. O alt caracteristic important a modelului o
reprezint statutul social si prestigiul. ntr-unui din experimentele sale, Bandura a demonstrat c
pietonii sunt mai nclinati s traverseze pe culoarea rosie a semaIorului dac o persoan Ioarte
bine mbrcat Iace acelasi lucru si s nu o Iac, dac o persoan prost mbrcat se comport n
mod respectiv (n ambele cazuri este vorba de aceeasi persoan). Aceste observatii se utilizeaz
cu succes n psihologia reclamei cnd o personalitate din lumea artistic sau sportiv este
prezentat n calitate de consumator al unui produs.
Tipul de comportament este, de asemenea, important n cadrul imitatiei. AstIel,
comportamentele complexe nu sunt imitate tot att de rapid ca cele simple.
Caracteristicile observatorului. Persoanele caracterizate prin insuIicient ncredere n sine si
imagine de sine sczut sunt mai nclinate s imite comportamentele altora. De asemenea,
subiectii care au primit ntriri n trecut pentru imitarea comportamentului celorlalti sunt mai
nclinati spre imitatia unei surse model.
Recompensarea consecintelor comportamentului. In cazul n care comportamentul de imitatie
este ntrit, Iorta de imitare a modelului se ampliIic. Bandura este de prere c ntrirea pozitiv
poate actiona mai puternic dect Iactorii mentionati mai sus. AstIel, de pild, o surs model cu
statut social ridicat l poate Iace pe subiect s o imite, dar dac consecintele respectivei imitri nu
sunt ntrite suIicient, subiectul va avea tendinta de a Ii mai putin dominat n viitor de respectivul
model,
3. Conceptul de eu (self)
Bandura deIineste eul n termenii structurilor cognitive care Iunctioneaz ca sisteme de
reIerint intern, ct si a setului de sub Iunctii care implic perceptia, evaluarea si reglarea
comportamentului.Deci, eul nu reprezint o entitate, ci un set de structuri si procese cognitive
care regleaz perceptia si cognitia.
Bandura consider c dou aspecte ale eului au o important major: a) intrirea eului, b)
Eficienta eului.
a) intrirea eului (autointrirea). Autontrirea este, n conceptia lui Bandura, tot att de
important ca si ntrirea extern. O recompens autoadministrat poate Ii, de pild, trirea
sentimentului de mndrie sau satisIactie, n timp ce o sanctiune autoadministrat poate Ii
reprezentat de trirea sentimentului de rusine, culpabilitate sau depresie n legtur cu Iaptul c
nu ne-am comportat ntr-un anumit Iel. Bandura consider c majoritatea comportamentelor
umane sunt reglate prin intermediul auto ntriri lor. Standardele interne n raport cu care se
evalueaz comportamentul sunt preluate prin nvtare de la surse model care sunt printii si alte
persoane semniIicative din copilria subiectului.
b) Autoeficienta. AutoeIicienta se reIer la ct de bine reuseste subiectul s-si ating propriile
standarde interne. Bandura consider c autoeIicienta se exprim prin intermediul sentimentelor
de autostim, de valoare personal, de adecvare si eIicient n abordarea realittii. AutoeIicienta
este perceperea propriei capacitti de a produce si regla evenimentele vietii. Persoanele care au
standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci cnd nu reusesc s le ating
si de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare. Bandura subliniaz c
persoanele cu sentimentul autoeIicientei sczut pot s se reIugieze n alcool, s se resemneze sau
s se reIugieze ntr-o lume de Iantasme. Aceste persoane se simt neajutorate, incapabile s

inIluenteze evenimentele, consider c toate eIorturile lor sunt inutile. Subiectii sunt dependenti
si anxiosi. Cnd ntlnesc un obstacol renunt la tentativele de a-1 depsi sau nici mcar nu
ncearc s-1 depseasc. Persoanele cu sentimentul autoeIicientei ridicat au urmtoarele
caracteristici: sunt capabile s Iac Iat n mod adecvat ncercrilor vietii; pentru c ele se
asteapt la succes, ele vor persevera n tentative de depsire a obstacolelor; au o mare ncredere
n Iortele proprii si nu sunt blocate de dubitatii; au perIormate ridicate n activitate. Bandura
consider c modul n care omul si apreciaz nivelul de autoeIicienta depinde de:nivelul
performantelor anterioare, obsenarea succesului altor persoane (mai ales dac sunt
asemntoare cu noi); intrete sentimentul autoeficientei, persuasiunea verbal poate crete
nivelul autoeficientei (si invers, n Iunctie de continutul acesteia); nivelul de activare
intern. Oamenii sunt mai nclinati s se astepte la succes atunci cnd nu maniIest reactii
dezadaptative, de supraactivare n conditii de stres.
4. Stadiile nv(rii modelate
Dup Bandura, modelarea se dezvolt odat cu vrsta si maturizarea, n copilrie, modelarea
se limiteaz la imitatia direct pentru c la copii nu s-au dezvoltat nc abilittile cognitive si
sistemele imaginative (reprezentational) si verbal, care stau la baza nvtrii modelate, n cazul
copiilor, este necesar un numr mai mare de repetri pentru ca acestia s reproduc un anumit
comportament observat (cam n jurul vrstei de 2 ani apar primele comportamente imitate).
5. Modificarea comportamentului nv(at
Prin intermediul teoriei sale asupra nvtrii sociale, Bandura urmreste un scop practic
imediat, si anume gsirea celor mai eIiciente modalitti de modiIicare a comportamentului
indezirabil sau anormal. Dac modelarea reprezint modalitatea de baz n nvtarea unor
comportamente, tot prin intermediul modelrii se poate modiIica un comportament nedorit.
AstIel, de pild, Bandura a utilizat metoda modelrii pentru nlturarea unor Irici sau Iobii
(exemplu: un copil cu Iobie de cini a Iost pus s urmreasc, de la o distant sigur, cum alt
copil de aceeasi vrst se joac cu un cine). Desi abordarea lui Bandura se reIer la
comportamentul maniIest, odat cu trecerea timpului, autorul a nceput s Iie tot mai mult
preocupat de variabilele cognitive, mai precis de autoeIicient. Un subiect care si-a rezolvat prin
intermediul modelrii Iobia de serpi, de pild, si modiIic nu numai comportamentul maniIest ci
si atitudinile, maniIestnd mai mult autoeIicient n situatiile care i produceau nainte anxietate.
In ncheiere, trebuie s subliniem Iaptul c Bandura era de prere c un comportament uman
este controlat att de subiectul nsusi, prin intermediul operatiilor si proceselor cognitive ct si de
mediu, prin intermediul stimulrilor de natur social. El si denumeste pozitia ,determinism
reciproc si arat c ,oamenii nu sunt nici obiecte pasive, controlate de Iorte externe, nici
subiecti absolut liberi care pot Iace si deveni ceea ce vor.

5.3.ORIENTAREA UMANIST N PSIHOLOGIA
PERSONALITTII:A.Maslow;C.Rogers
1. Caracteristica general a orientrii umaniste
Vreme de aproape o jumtate de veac, psihologia a Iost dominat de dou mari scoli: scoala
psihanalitic, care punea accentul pe componenta instinctiv, irational, inconstient a Iiintei
umane si scoala behaviorist, care i considera, n esent, pe oameni niste Iiinte mecanice,
controlate din exterior, dependente de mediul nconjurtor. Reorientate ctre uman cstignd tot
mai mult teren n psihologie, spre jumtatea secolului XX apare o nou orientare psihologic
numit psihologia umanist.
Considerat de unul dintre initiatorii ei, Abraham H. Maslow (1908 1970), a treia Iort n
psihologie, nc de la nceput psihologia umanist a reprezentat o reactie mpotriva celorlalte
dou mari orientri existente si practicate n Occident. Behaviorismul si psihanaliza, taxate ca
incapabile de a studia si mai ales de a solutiona problematica real, concret a omului
contemporan, aIlat n Iata multor dileme si contradictii: ,Eu cred c psihologia umanist, scrie
Maslow, ,trebuie s se ocupe mai mult de problemele importante ale pozitiei Omului n lumea
de azi si spun acest lucru deoarece toate problemele importante ale omenirii rzboi si pace,

exploatare si Iraternitate, ur si dragoste, boal si sntate, ntelegere si conIlict, Iericire si


neIericire conduc la o mai bun ntelegere a naturii umane si la o psihologie cu aplicatii directe
pentru viat omului La rndul ei, Charlotte Bruhler (1893 1974) sustinea c ,psihologia
umanist se vrea a Ii o solutie la problemele umane ale timpului nostru: cum s triesti o viat
plin de succes si cum s construiesti relatii mai satisIctoare ntre oamenii acestei lumi

Concepjia lui Maslow asupra personalitjii
Dragostea lui Maslow pentru muzic si atractia pentru academicienii si politicienii liber-
cugettori se sprijinea pe devotamentul su initial asupra studiului comportamentelor
neschimbtoare ale animalelor. A demonstrat c n comportamentul sexual al maimutelor exist
de Iapt un joc al dominrii. Desi a ajutat la stabilirea unui interes n ,ierarhiile dominrii la
primate, Maslow a abandonat n cele din urm activitatea.
Fiind preocupat de cstig n perioada depresiunii economice, Maslow a intrat la Medicin. Ca
de obicei, datorit motivatiei extrinseci, Maslow s-a plictisit repede si a renuntat. Avnd n Iata o
piat a muncii slab, si reIuzul unei cercetri datorit antisemitismului, Maslow era pregtit s
accepte orice. Spre Iericirea lui, psihologul EdwardL. Thorndike a devenit interesat de munca
lui. Thoradike lucra la Teachers College din cadrul Univ. Columbia si era autorul ,legii
eIectului, un principiu de baz al nvtrii, n loc s urmreasc pisicile cum scpau din custi,
avea planuri mai.mari pentru aplicarea psihologiei si a primit 100.000$ pentru punerea lor n
aplicare. Maslow se putea ntoarce la New York s-si continue cercetarea si n acelasi timp s-si
cstige si existenta.
Chiar si atunci cnd studia animalele n Wisconsin, Maslow a devenit interesat de disputa
Freud-Adler. New-York-ul se aIla n cea mai Iascinant perioad a psihologiei personalittii:
Horney, Fromm, Adler si altii, printre care si KoIIka, reprezentat al psihologiei globale. Dintre
acestia Adler a avut un impact mai mare asupra sa. Cnd s-a prezentat la una din conIerintele lui,
a Iost plcut surprins s gseasc o sal aproape goal. Avnd o competitie slab pentru a-i capta
atentia lui Adler, cei doi au devenit apropiati. Fr ndoial, notiunile lui Adler, cum ar Ii:
interesul social, lupta pentru superioritate si ideea ,puterea creatiei individuale, l-au inIluentat
puternic pe Maslow.
Psihologia gestaltist a contribuit probabil cel mai mult la evolutia intelectual a lui Maslow,
Iiind preocupat initial cu perceptia si sustinea ideea c perceptiile simple sunt ntreguri realizate
din prti integrate. Pot Ii luate n considerare prtile sau ntregul, dar niciodat la un loc. Asa c,
la Iel ca si ntr-un mozaic, amnuntele ce Iormeaz Ietele si Iigurile din lucrrile de art, pot Ii
apreciate ca ntreg sau pe prti. Mai important, prtile si ntregul sunt entitti separate, dar sunt
Ir scpare legate ntre ele: ntregul este Iormat prin integrarea prtilor n asa Iel nct prtile si
ntregul nu pot exista separate una de cealalt. Teoria gestaltist era compus din legi de
organizare care explicau cum prtile Iormau ntreguri. Aceast idee a ntregului a devenit
Iundamental pentru Maslow. Pentru a o demonstra, a Icut o analogie reIeritoare la studiul
stomacului. Stomacul poate Ii examinat prin extragerea dintr-un cadavru si examinarea sa ca si
cnd ar Iunctiona independent de corpul din care a Iost luat. Alternativ, stomacul poate Ii studiat
n organisme vii. Pentru Maslow, cea din urm variant e de preIerat, deoarece stomacul nu
poate Ii pe deplin nteles n aIara corpului n care e integrat. La nivelul motivatiei, n cadrul
stomacului, nu stomacului i e Ioame, ci individului.
Pentru Maslow, factorii motiva(ionali sunt suportul personalittii. Motivatie provine din
cuvntul rdcin ,motiv si se reIer la procesul prin care organismele sunt mpinse spre
scopuri. Nevoile sunt tensiuni simple care cer a Ii satisIcute. Foamea este un exemplu.
Conceptul de ,nevoie este traditional si pare usor de nteles, ns Maslow a considerat c este
un concept ambiguu. Putem Ii indusi n eroare observnd anumite comportamente si atribuindu-
le unei anumite nevoi. Spre exemplu, oamenii crora nu le este Ioame, dar mnnc, nu si
satisIac nevoia de Ioame, ci nevoia de securitate. Maslow si-a sustinut punctul de vedere c un
comportament, gnd sau sentiment dat poate aprea datorit mai multor motivatii.

Maslow oIer dou rspunsuri la ntrebarea: ,Pot oamenii tri numai din pine? Rspunsul
este ,Da, atunci cnd nu exist deloc pine, si ,Nu, atunci cnd este pine din belsug. Se poate
lua exemplul oamenilor nIometati care se gndesc numai la mncare, viseaz numai la mncare.
Pentru ei, orice alt interes nu este important. Viata nssi e deIinit prin ,a mnca. Oricum,
tabloul e diIerit atunci cnd oamenii sunt hrniti, cnd mncarea e din abundent. SatisIacerea
Ioamei determin oamenii s-si urmreasc si alte nevoi, care ncep s domine individul, lund
locul Ioamei. Dup ce si acestea sunt satisIcute, alte nevoi le iau locul. Maslow a stabilit o
ierarhie a trebuintelor sau nevoilor, pornind de la nevoile biologice, pn la nevoile cele mai
abstracte:
Trebuintele Iiziologice cuprind necesittile biologice pentru ap, oxigen, proteine, vitamine,
temperatura normal a corpului, somn, sex, exercitii Iizice si altele. Acestea pot Ii considerate
mai mult impulsuri dect nevoi.
Trebuin(a de securitate / siguran( include protectia, stabilitatea, structura, legea, ordinea,
libertatea. Aceast nevoie poate Ii urmrit n reactiile negative Ioarte puternice ale copiilor mici,
la orice schimbare neasteptat n jurul lor. Aceste reactii la copii sau la adulti la diIeriti stimuli
sugereaz activarea acestei nevoi. Se poate observa similitudinea cu ideea adus de Karen
Horney, reIeritoare la ,anxietatea de baz.
Trebuin(a de dragoste yi apartenen( orienteaz persoana spre relatii aIectuoase cu cei din
jur si spre o anumit pozitie n Iamilie sau n grup. Maslow a studiat asa numitele ,sensitivity
groups, ansambluri de oameni ce se ntlneau pentru a-si destinui sentimente intime si pentru a
deveni apropiati. Maslow a vzut n acest curent o crestere a nevoii de contract interpersonal si
intimitate dintre oamenii.
Trebuinta de stim este mprtit n dou categorii: 1) dorintele personale de acceptabilitate
autoritate competente, realizare, ncredere, independent si libertate; 2) dorinta de respect din
partea altor oamenii incluznd atentia, recunoasterea, aprecierea, statusul, prestigiul, Iaima,
dominatia si demnitatea. SatisIacerea acestor nevoi d nastere sentimentelor de autovaloare,
ncredere n sine si putere psihologic. Dar ncurcarea satisIacerii acestor nevoi produce
sentimente de inIerioritate, slbiciune si neajutorare, care duc la descurajare, compensare sau
nevroz.
Cea mai important nzuin( este ,nevoie de actualizare a sinelui, ,dorinta de auto
mplinire. tendinta omului de a-si realiza potentialul. Aceast Iort puternic poate Ii atribuit
dorintei de a deveni ct mai mult ceea ce suntem, de a realiza ct mai mult din ceea ce suntem
capabili. Oamenii se simt ntr-un Iel constrnsi s devin ceea ce pot s devin, Iie atlet, printe,
jurnalist. Muzicieni simt nevoia de a Iace muzic, artisti s picteze, poetii s scrie. n
maniIestarea acestui proces de actualizare a sinelui oamenii diIer cel mai mult. Deoarece Iiecare
persoan e diIerit, ceea ce Iiecare persoan simte c trebuie s devin e unic.
Maslow a numit primele patru nevoi de baz ,nevoi deIicient (d-needs), deoarece n
mplinirea lor este inclus si mediul, pentru ca persoana s evite boala Iizic si
neadaptarea psihologic. Citnd dovezi din cercetri, Maslow a ajuns la concluzia c apetitul
sau preIerintele culinare individuale sunt un indiciu Ioarte clar cu privire la nevoile Iiziologice
sau deIicitele organismului. Dac n corp o substant biochimic anume lipseste, individul va
ncerca s satisIac deIicienta prin dezvoltarea unei poIte Iat de elementul nutritional lips.
Maslow a gsit sprijin pentru aceast teorie n teoria homeostaziei a lui Walter Cannon. Prin
homeostazie se ntelege tendinta organismului de a mentine constanti parametrii mediului intern,
restabilindu-le nivelul cnd acesta este perturbat de o inIluent extern. Maslow a constatat
urmtoarele: 1) oamenii tnjesc permanent la satisIacerea lor; 2) lipsa mbolnveste oamenii sau
opreste dezvoltarea lor; 3) satisIacerea vindec boala produs de deIicient; 4) proviziile stabile
previn aceste boli; 5) oamenii sntosi nu au deIicient.
Nevoia de actualizare a sinelui tinde s nu apar pn ce nu exist o satisIacere anterioar a
nevoilor Iiziologice, de sigurant, de dragoste si de stim. Ins chiar si satisIacerea nevoilor de
baz nu e suIicient pentru a garanta aparitia acestui proces de actualizare a sinelui. Persoanele
care se aIl n cadrul acestui proces psihologic arat o satisIacere suIicient a nevoilor de baz.

Pe deasupra nu sunt bolnavi, si Iolosesc pozitiv capacittile si motivatia este legat de un set de
valori persoanele. Actualizarea sinelui nu se reIer la compensarea deIicitelor, ca n cazul
nevoilor-D, ci privesc miscarea ascensional, optimizant dincolo de anumite standarde.
Maslow a ierarhizat trebuintele / nevoile de baz intr-o ,piramid a trebuin(elor /
nevoilor.


Nevoile de la baz sunt predominante, cer satisIacerea lor imediat. Ele apar mai devreme n
procesul de dezvoltare si cer satisIacerea imediat. O deIicient ntr-o nevoie de la baza
piramidei domin Iunctionarea personalittii pn cnd e satisIcut. Numai atunci persoana e
eliberat s se adreseze nevoii care e mai sus n piramid. Nevoia de sigurant e mai puternic
dect nevoia de dragoste, dar Ioamea le domin.
Maslow sustine c n societatea actual, satisIacerea trebuintelor unei persoanei de rnd, poate
Ii n proportie de 85 din Iiziologice, 70 de sigurant, 50 dragoste, stima si doar, 10 de
actualizare a sinelui. De asemenea, oamenii nu trebuie s-si
satisIac n proportie de 100 o nevoie pentru ca urmtoare s apar. Dac nevoie de dragoste e
satisIcut n proportie de 10, nevoia de stim nu apare deloc, dar la o proportie 25, nevoia
de stima apare cu doar 5. , ~
Exist binenteles si exceptii la aparitia nevoilor n aceast ordine. Romeo si Julieta si-au dat
viata pentru dragostea. Mahatma Ghandi a Iost dispus s-si nege siguranta si trebuintele
Iiziologice pentru valori nalte, ca demnitatea personal, egalitatea social si libertatea politic.
El a Iost capabil s-si nege trebuintele de la baza piramidei treptat, concentrndu-se asupra
valorilor mai importante. Ghandi a Iost aruncat ntr-un lagr de concentrare si chinuit prin
intermediul torturii, nIometrii si epuizrii.
Cel mai tipic exemplu de inversare al nevoilor este atunci cnd trebuinta de dragoste este
satisIcut o dat cu trebuinta de stim. Persoana care crede c satisIacerea trebuintei de stim
implic si dragostea, poate adopta atitudinea c iubirea vine doar la cei puternici, respectati si
temuti. Pentru o astIel de persoan, trebuinta de a Ii un obiect al aIectiunii este ntlnit prin
aIisarea unei msti a ncrederii, si sustinerea convingerii c aceast masc atrage ,dragostea.
Este posibil de asemenea disparitia complet a unei nevoi, n cazul unui individ antisocial
(psihopat), spre exemplu, a crui sete de dragoste din copilrie nu a Iost niciodat potolit si deci
o perioad critic n dezvoltarea acestui individ a Iost ocolit. De asemenea nivelul de aspiratie
al unui individ poate Ii redus permanent. Spre exemplu, o persoan care a trit n somaj sau n
srcie groaznic mai mult timp, poate continua s caute doar satisIactii minime n viat, cum ar
Ii obtinerea mncrii sau a adpostului.
Maslow a ncercat s nteleag valorile sdite n natur prin observarea esentei culturii
omului. Doar alegerile, gusturile si judecatele unei Iiinte umane sntoase ne vor spune multe
despre ceea ce este bun pentru ntreaga omenire n lunga ei existent. Maslow a studiat cele mai
importante personalitti umane, deIinindu-le ca Iiind acele persoane sntoase din punct de
vedere psihic, al maturittii si desvrsirii lor. El a desemnat cteva din aceste personalitti,
capacittile si talentele care-i ajut s Iac ceea ce pot ei mai bine si care i ajut s se dezvolte la
nivel superior. Ei triesc dup povtuirea lui Nietzsche ,Fiti, deveniti ceea ce sunteti (cu
adevrat)!
Caracteristicile comune marilor personalit(i sunt urmtoarele: perceperea clar, eIicient
a realittii si relatii conIortabile cu aceasta; asteptri / expectante de la sine, de la altii si de la
natur; spontaneitate, simplitate, naturalete; centrarea pe problem (dac intervine ceva strin, ei
considera c au o misiune de ndeplinit n legtura cu acel ,ceva; detasare si nevoia de
intimitate; caracter puternic si independent relativ Iat de mediu; continua mprosptare a
aprecierii; experienta mistic de vrI; ,GemeinschaItsgeIuehl sentimentul comunitar de
nrudire si de identiIicare cu rasa uman (acelasi cuvnt german utilizat de ctre Adler si mai
trziu prin ,interes social; relatii personale cu ceilalti (puternice, dar limitate ca numr);
structura caracterial democratic; discriminare etic ntre bine si ru, metode; sens IilozoIic;

creativitate; transcendenta n oricare culturi particulare; imperIectiuni: uneori nechibzuit,


nepoliticos din punct de vedere social, rece, plictisit, iritat, ncptnat, uit repede, indispus,
prostut, mnios, mndru n aparent, naiv, anxios, vinovat, neadaptat.
Maslow este de prere c aceste trebuinte Iormeaz o ierarhie separat: nevoia de cunoastere
este mai puternic dect nevoia de a ntelege. ntre cele dou ierarhii de trebuinteexist o
interactiune reciproc. AstIel, este imposibil ca un subiect s devin autoactulizat dac
trebuintele sale de cunoastere sau ntelegere nu sunt satisIcute. Maslow arat c exist si
exceptii de la ierarhia trebuintelor: astIel, oamenii care s-au dedicat unei cauze cu pretul vietii si-
au negat trebuintele Iiziologice sau pe cele de securitate.

C. Rogers: teoria fenomenologic a personalitjii
Teoria personalittii elaborat Cari Rogers, n 1959, a constituit una dintre primele
provocri reale la adresa abordrilor psihanalitice si psihometrice ale personalittii. Rogers
consider c aceste viziuni asupra personalittii sunt Ioarte limitate, prezentnd idei
Ioarte nguste n legtur cu potentialul uman. Pentru teoreticianul psihanalist, o
personalitate sntoas este, pur si simplu, una care a reusit s reduc tensiunile dintre
prtile sale distincte, pn la un nivel pe care l poate stpni, iar pentru teoreticienii
psihometriei, simpla absent a simptoamelor unei tulburri sugereaz c individul este
sntos mintal.


evoile umane. Rogers consider c exist o parte mai bun a personalittii umane, care se
maniIest prin nzuinta continu spre crestere si dezvoltare, n care oamenii sunt angajatii n
permanent (dac nu sunt tulburati sau sub tensiune). El sustine c Iiintele umane au o necesitate
Iundamental de a-si dezvolta potentialul ct mai mult posibil si, din activitatea sa clinic,
deduce c probleme nevrotice sau psihotice se dezvolt atunci cnd acest aspect al personalittii
unei Iiinte umane este n mod consecvent reprimat. Rogers se reIer la acest lucru Iolosind
termenul nevoie de auto actuali:are ~necesitatea de actualizare sau de realizare a potentialului
propriu. Deoarece aceast necesitate este att de important, Rogers sustine c evalum, prin
prisma ei, toate experientele noastre de viat. Experientele care ne ncurajeaz dezvoltarea sunt
cele pe care le percepem ca pozitive sau utile, pe cnd pe cele care ne inhib sau ne suprim
autoactualizarea le percepem ca negative sau neplcute. Deoarece Iiecare individ are capacittii
si tendinte diIerite, Iiecare si elaboreaz propriul set de valori speciIice, care sunt, deseori,
similare cu ale altora, chiar dac nu perIect identice.
Conceptul de sine. O alt diIerent ntre viziunea lui Rogers si abordrile psihanalitice si
psihometrice ale personalittii este c acesta percepe personalitatea ca o unitate coerent, si nu
mprtit n sectiuni sau prti separate. El si centreaz teoria pe ideea ,sinelui, deoarece, n
lucrul cu pacientii si, a constatat c acestia aveau idei Ioarte clare n privinta ,eurilor lor
interioare, pentru care psihologul a propus denumirea de concept de sine, si c, deseori, erau
tulburati de comportamentele care nu se potriveau cu ideile lor. ,Nu nteleg, nu-mi st n Iire s
Iac asta, ar Ii o remarc tipic pentru acest tip de anxietate. Conceptul de ,sine este
Iundamental n teoria lui Rogers asupra personalittii. El a descoperit c multi dintre pacientii si
aveau o imagine a aceea ce doreau s Iie (sinele ideal), Ioarte diIerite de Ielul n care credeau c
sunt n realitate. Cu ct sinele ideal era mai diIerit de sinele real, cu att pacientul se simtea mai
anxios si mai neIericit. Aceast discrepant ntre sinele ideal si cel real este deseori evident la
persoane care suIer de boli digestive. In cartea sa, Grsimea este o problem feminin, Susie
Orbach sustinea c bolile digestive, cum ar Ii bulimia si anorexia nervoas, apar ca urmare a
importantei acordate Irumusetii si zveltetii n societatea occidental. Femeile sunt continuu sub
presiunea imaginii Ielului n care ar trebui s arate, iar respectul lor de sine este legat de succesul
pe care l au n hrnirea si ngrijirea altora. Pregtirea mncrii este, si ea, o cale de exprimarea a
personalittii. Cei care suIer de anorexie au deseori imagini corporale anormale, considerndu-
se grasi atunci cnd sunt extrem de slabi. n parte, terapia lui Orbach const n modiIicarea
imaginii de sine a suIerinzilor, pentru a aduce imaginea sinelui ideal mai aproape de sinele real.

Pretuirea. Cealalt necesitate a personalittii umane pe care Rogers a evidentiat-o


este necesitatea pretuirii. El sustine c orice Iiint uman trebuie s Iie pretuit de alte persoane,
pretuire care s se maniIeste Iie prin dragoste, aIectiune sau chiar simplu respect. Pentru c este
vorba, ntr-adevr, de o necesitate, si nu de un element Ir de care s ne putem descurc, este
Ioarte important ca omul s gseasc aceast pretuire si, n unele cazuri, acest lucru poate deveni
att de important, nct s interIereze cu nevoia de autoactualizare. Dup Rogers, n aceste
conditii, individul ncepe s aib probleme.
Conditii de valorare. In general, cei din jur au tendinta de a conditiona pretuirea de un
comportament ,adecvat. Cu alte cuvinte, ei admir o persoan dac aceasta se comport ntr-un
anumit Iel. Aceasta nseamn c Iiecare persoan stie care sunt tipurile de comportament care pot
si care nu pot cstiga pretuirea celorlalti. Aceste idei sunt cunoscute sub denumirea de conditii de
valorare si sunt Ioarte importante n ghidarea comportamentului individual, deoarece ele conduc
individul spre tipurile de comportament aprobate de societate. Cnd aceste conditii de valorare
impun individul s actioneze pe ci cu totul opuse comportamentului de autoactualizare apreciat
pozitiv de persoana respectiv, atunci apare amenintarea, pentru c necesitatea de
autoactualizare a individului este amenintat. Aceasta produce anxietate, deoarece omul devine
constient (chiar dac acest lucru nu-i este Ioarte clar) c exist o lips de concordant ntre
actiunile si valorile sale.
Mecanisme de aprare. Datorit amenintrii produse de aceast neconcordant, individul
dezvoltmecanisme de aprare, care protejeaz sinele de conIruntare cu situatia real. Aceste
mecanisme de aprare sunt de dou tipuri: negarea (adic reIuzul de admite c exist vre-o
neconcordant) sidistorsionarea(adic IalsiIicarea sau modiIicarea amintirii experientei
neplcute, pentru a deveni mai putin ameninttoare). De aici se pot dezvolta uneori probleme
psihice serioase, desi majoritatea persoanelor utilizeaz putin aceste mecanisme de aprare n
viata cotidian.
Rogers a vzut personalitatea ca pe un Iel de ,masc pe care o Iolosim n raport cu alte
persoane, n viata cotidian. El aIirma c este important Iaptul ca aceast ,masc s Iie similar
,sinelui interior real, pentru c, n caz contrar, omul ar Ii considerat drept un preIcut. Dar chiar
dac personalitatea se potriveste cu sinele interior, nu este totusi identic, si Iiecare Iiint uman
este singura care stie cum este pe dinuntru.
Prejuirea necondijionat. Dup Rogers, dezvoltarea unei personalitti sntoase presupune
inexistenta conIlictelor ntre ,conditiile de valorare si imboldul luntric de autoactualizare,
deoarece pentru majoritatea indivizilor exist cel putin una sau dou persoane, n decursul vietii,
care le oIer opretuire neconditionat. Cu alte cuvinte, individul stie c exist cineva, sau a
existat cineva n trecut, care tine la el indiIerent de comportamentul su. Pretuirea neconditionat
este deosebit de valoroas, pentru c elibereaz individul de necesitatea de a cuta tot timpul
aprobarea social, dndu-i n schimb libertatea de a-si explora talentele, nclinatiile si
capacittile. Cu alte cuvinte, oamenii si pot exprima necesitatea de autoactualizare Ir s aib
grij de dezaprobrile sociale pe care le-ar putea produce.
Rogers insist c majoritatea, dac nu toti pacientii si nevrotici, aveau printi care nu le-au
dat copiilor lor sentimentul puternic de a Ii iubiti si apreciati n mod absolut, n schimb le-au
conditionat ntotdeauna dragostea de ,buna purtare. Acest lucru, aprecia el, a transmis copilului
mesajul c nu era iubit deloc si c printilor le-ar Ii plcut, de Iapt, un alt copil, ideal, care s nu
Iie niciodat obraznic. Prin urmare, acesti copii au crescut cu nzuinta de a Ii admirati de altii,
neglijndu-si n acest timp autoactualizarea. AstIel de persoane tind s aib standarde ridicate de
comportament, Ioarte nerealiste, altIel spus, conceptul lor de sine ideal nu se mai coreleaz deloc
cu sinele real.

5.4. TER PSHMETRCE ALE PERSNALT]. R.Cattell,H.Eysenck,G.Allport
R. Cattell yi teoria factorial a personalit(ii
R. Cattell afirma c ,,Personalitatea este cea care permite o predictie asupra a ceea ce va
face o persoan intr-o situatie dat`

Tinta lui Cattell n studiul su asupra personalittii este de a prevedea comportamentul, de a


prevedea ceea ce o persoan va Iace ca rspuns la stimulul unei situatii. El nu Iace reIerire la
modiIicarea comportamentului de la nedorit la dorit sau de la anormal la normal, ceea ce a Iost
scopul multor teoreticieni despre care am discutat deja. Subiectii lui Cattell erau oameni normali
ale cror personalitti le-a studiat si nu tratat. Cattell credea c este imposibil (sau cel putin
nentelept) s ncerci s schimbi o personalitate nainte de a ntelege n detaliu ce trebuie
schimbat.
Teoria lui Cattell despre personalitate nu a avut originea ntr-o situatie clinic. In schimb
abordarea sa este riguros stiintiIic, dovedind observarea comportamentului si adunarea a
numeroase date asupra Iiecrui subiect, n cercetarea lui Cattell nu este neobisnuit ca peste 50 de
tipuri de msurri s se Iac la un subiect.
Aspectul speciIic al abordrii de ctre Cattell este ceea ce Iace cu datele obtinute. El aplic
procedeul statistic al analizei Iactoriale ce implic evaluarea relatiilor dintre Iiecare pereche
posibil de msurtori luate de la un grup de subiecti pentru determinarea Iactorilor comuni.
Dac 2 msurtori arat o corelatie ridicat, Cattell este sigur n sugerarea c msoar aspecte
similare sau legate ntre ele ale personalittii. Cattell numeste acesti Iactori ,trsturi pe care le
vede ca si elemente mentale ale personalittii. Numai cnd cunoastem trsturile caracteristice
ale unei persoane putem prevedea cum va actiona acea persoan ntr-o situatie dat. Pentru a
ntelege deplin o persoan trebuie apoi s putem descrie n termeni precisi modelul (sablon)
trsturilor ce deIinesc acea persoan ca individ.

Modul Iui Cattell de abordare a trsturilor personalit(ii

Cattell a deIinit trstura ca o relativ permanent tendint de reactie, alctuind unittile
structurale de baz ale personalittii. A clasiIicat trsturile n cteva moduri. O trstur
comun este cea pe care o are oricine ntr-o anumit msur. Inteligenta, extrovertirea,
sociabilitatea sunt exemple de trsturi comune. Oricine are aceste trsturi, dar unii le au ntr-un
grad mai mare dect altii. Motivul pentru care Cattell a sugerat c aceste trsturi comune sunt
universale este acela c oamenii au un potential ereditar similar si sunt supuse unor presiuni
sociale similare, cel putin n interiorul aceleiasi culturi.
Oamenii diIer ca urmare a Iaptului c au n msur diIerit aceste trsturi comune. De
asemenea diIer datorit trsturilor unice pe care le au; acele aspecte ale personalittii pe care
le detin putini alti oameni. Trsturile unice sunt vizibile n atitudinile si interesul nostru. De
exemplu, o persoan poate avea un interes exagerat pentru Iluturi, altul poate Ii pasionat n
Iavoarea interzicerii goliciunii picioarelor n public.
Al doilea mod de clasificare a trsturilor este acela de a le mprti n trsturi de abilitate, de
temperament si dinamice.
Trsturile de abilitate determin ct de eIicient va Ii o persoan n munca pentru atingerea
scopului propus. Inteligenta este o trstur de abilitate; nivelul nostru de inteligent ne ajut s
decidem ct de mult ne vom strdui s ne atingem scopul, cum ar Ii de exemplu absolvirea
Iaculttii.
Trsturile de temperament descriu stilul general si tonul emotional al comportamentului
nostru de exemplu ct de perseverenti, usuratici sau iritabili suntem. Aceste trsturi aIecteaz
modul n care reactionm la o situatie dat.
Trsturile dinamice sunt Iortele dinamice ale comportamentului nostru si deIinesc
motivatia, interesul, ambitia.
Al treilea mod de clasificare a trsturilor trsturi de supraIat si trsturi surs (proIunde)
este n Iunctie de stabilitatea, permanenta lor.
Trsturile de supraIat sunt caracteristici ale personalittii ce sunt n legtur unele cu
altele, dar nu sunt un Iactor al personalittii pentru c nu sunt determinate de o singur surs. De
exemplu, cteva elemente de comportament cum sunt anxietatea, indecizia, teama irational sunt
trsturi de supraIat ale nevroticismului.

De o mai mare important sunt trsturile surs, Iactori unitari ai personalittii, care sunt
mult mai stabili si permanenti. Fiecare trstur surs d nastere unui aspect al
comportamentului. Ele sunt Iactori individuali ce se combin pentru explicarea trsturilor de
supraIat.
Dup origine, trsturile surs se clasiIic n trsturi structurale sau de mediu nconjurtor.
Trsturile structurale si au originea n conditiile biologice, dar nu sunt neaprat nnscute.
De exemplu, butul alcoolului poate da nastere comportamentelor ca: lipsa de grij, Ilecreala,
vorbirea mormit. Analiza Iactorial va arta care din aceste caracteristici sunt trsturi surs.
Trsturile determinate de mediu deriv din inIluentele asupra noastr a mediului social si
Iizic. Ele sunt trsturi nvtate si comportamente ce-si pun pecetea asupra personalittii.
Comportamentul unei persoane dintr-un ghetou din interiorul unui oras este modelat diIerit de
comportamentul cuiva din clasa de sus, dintr-un mediu luxos. Un oIiter militar de carier are un
alt mod de comportament dect un muzician de jazz. AstIel vedem c Cattell a recunoscut
interactiunea dintre persoan si variate situatii.
Trsturile surs - factorii de baz ai personalit(ii
Dup mai mult de 2 decenii de intens cercetare pe baza analizei Iactoriale, Cattell a
identiIicat 16 trsturi surs ca si Iactori de baz ai personalittii. Acesti Iactori sunt probabil cel
mai bine cunoscuti n Iorma n care sunt cel mai des utilizati, n Testul obiectiv de personalitate
numit '16 Iactori de personalitate (16 PF).


Este important s ne reamintim c n sistemul lui Cattell aceste trsturi surs sunt elemente
de baz ale personalittii, asa cum atomul este unitatea de baz a lumii Iizice.
Cattell a argumentat c psihologii nu pot genera legi despre personalitate sau s o nteleag pe
deplin Ir a Ii n stare s descrie precis natura acestor elemente.

Influen(a eredit(ii yi a mediului
Cattell a artat un mare interes pentru relativa inIluent a mediului si eredittii n modelarea
personalittii. A cercetat importanta eredittii si a mediului sau a Iactorilor situationali statistic,
comparnd similarittile gsite la gemeni crescuti n aceeasi Iamilie, gemeni crescuti n Iamilii
diIerite, copii negemeni crescuti de aceeasi Iamilie sau de Iamilii diIerite. AstIel a putut estima
inIluenta geneticii si a mediului.
Pentru unele trsturi rezultatul a demonstrat c ereditatea joac un rol important. De
exemplu, datele lui Cattell arat c 80 din inteligent (Iactorul B) si 80 din timiditate vis-a-
vis de spiritul aventuros (Iactorul II) pot Ii datorate Iactorului genetic. Cu acestea si cu alte
trsturi, ereditatea a Iost considerat ca o inIluent dominant, o descoperire care 1-a condus pe
Cattell s argumenteze n Iavoarea unei nmultiri selective pentru a se naste o populatie mai
inteligent.
In general Cattell a concluzionat c 1/3 din personalitatea noastr este determinat genetic si
2/3 este determinat de inIluenta Iactorului social si de mediu.

Dezvoltarea personalit(ii
Cattell a propus 6 etape n dezvoltarea personalittii umane. Aceste etape acoper ntreaga
viat de la nastere la btrnete.
Copilria mic, durnd de la nastere la 6 ani, este perioada Iormativ cea mai important n
dezvoltarea personalittii. In timpul acestei perioade, copilul este inIluentat de printi n
comportament si eIectuarea toaletei personale. Atitudinile sociale sunt Iormate ca si ego-ul,
superego-ul, sentimentul de securitate sau insecuritate, atitudinea Iat de autoritate si posibila
tendint spre nevropatie. Cattell nu a Iost un urmas al lui Freud, dar a ncorporat ideile lui
conIorm crora anii timpurii de viat sunt cruciali n Iormarea personalittii si conIlictele orale si
anale pot aIecta personalitatea.

ntre 6 si 14 ani, perioada copilriei, sunt putine probleme psihologice. Aceast etap
marcheaz nceputul atitudinii de independent Iat de printi si o dezvoltare a identiIicrii cu
egalii (cei de o vrst cu el). Aceasta este urmat de o perioad de dezvoltare mult mai
tulburtoare si stresant: adolescenta, ntre 14 si 23 ani. Incidenta tulburrilor emotionale si
delicventei creste n timpul acestei perioade. Oamenii tineri maniIest multe conIlicte pe drumul
spre independent, aIirmarea de sine, sex.
A patra Iaz a dezvoltrii, maturitatea, este o perioad de satisIactie si productivitate n ceea
ce priveste cariera, cstoria, Iamilia. Personalitatea devine mai putin ,Iluid si mult mai stabil
n comparatie cu etapele anterioare, iar stabilitatea emotional creste. Cattell a gsit putine
schimbri n ceea ce priveste interesul si atitudinile n aceast perioad.
Maturitatea trzie cuprinde dezvoltri ale personalittii ca rspuns la schimbrile Iizice si
sociale. Sntatea si vigoarea pot slbi dup 50 ani, ca si atractivitatea, iar sIrsitul vietii este
previzibil. In timpul acestei perioade de obicei oamenii si reevalueaz valorile personale si si
caut o nou identitate. Aceasta este o optic similar cu a lui Jung privitor la schimbrile de
personalitate din perioada de mijloc a vietii.
Btrnetea, etapa Iinal a vietii, presupune adaptarea la pierderi moartea sotului, rudelor,
prietenilor; cariera pierdut la pensionare, pierderea statutului social si un sentiment de
singurtate si insecuritate.

Imaginea Iui Cattell asupra naturii umane
DeIinitia dat de Cattell asupra personalittii arat punctul lui de vedere asupra naturii umane.
El a scris: ,Personalitatea este cea care permite o predictie a ceea ce o persoan va Iace ntr-o
situatie dat.
Pentru ca un comportament s Iie previzibil trebuie s Iie civilizat si ordonat. Predictia ar Ii
diIicil Ir constant, regularitate, consecvent. De exemplu, Cattell a scris c partenerul poate
prevedea de obicei cu o acuratete considerabil ce va Iace cellalt ntr-o situatie dat, pentru c
comportamentul lui din trecut a Iost consecvent si ordonat. AstIel imaginea lui Cattell asupra
naturii umane d putin loc spontaneittii, pentru c aceasta ar exclude predictibilitatea. Deci
vointa liber vis-a-vis de determinism, prerea lui Cattell pare a Ii mai mult de partea
determinismului.
Cattell nu a numit nici un scop ultimativ si necesar care domin comportamentul. AstIel nu
este loc pentru actualizarea sinelui sau alt Iorm ultimativ de mplinire care s ne trag, nu sunt
nici conIlictele universale sau cele instinctuale psihosexuale cele care s ne mping nainte.
Totusi Cattell a mentionat inIluenta determinant a primei perioade de viat si a copilriei; dar
nu avem impresia din scrierile lui Cattell c el crede c oamenii sunt prinsi de Iortele copilriei si
sunt incapabili s modiIice inIluenta acestor Iorte n timpul unei perioade ulterioare de
dezvoltare.
Punctul personal de vedere al lui Cattell asupra naturii umane este mai clar. In anii tineretii, el
era optimist n ceea ce priveste abilitatea noastr de a rezolva problemele nIruntnd societatea.
A prezis c vom cstiga mai multe cunostinte despre mediul nconjurtor si control asupra
mediului. Oricum, realitatea nu a corespuns asteptrilor lui Cattell si optimismul su a sczut. El
chiar a sugerat c natura uman si societatea au regresat.
Eysenck H. yi teoria factorial a tipurilor de personalit(ii

Gordon Allport si Raymond Cattell au Iost printre primii cercettori ai personalittii care au
sugerat c Iactorii mosteniti la nastere modeleaz personalitatea si pot Ii la Iel de importanti ca
Iactorii de mediu.
Dovezile sunt tot mai multe n sustinerea ideii c trsturile de personalitate sunt inIluentate
de Iactorii ereditari. Cercetrile ce sustin o legtur ntre mostenirea genetic si personalitate
sunt covrsitoare, iar domeniul de studiu destinat acestei legturi, genetica comportamental, a
dobndit o acceptare si credibilitate crescut. IndiIerent cum e evaluat personalitatea prin
chestionare de personalitate, observatii ale comportamentului s.a. s-a stabilit o component

genetic semniIicativ a acesteia. nc din perioada primei sale slujbe ca psiholog cercettor la
Mill Hill Emergency Hospital n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, Hans Eysenck si-a
maniIestat scepticismul Iat de abordrile psihiatrice subiective. ntr-o cercetare statistic asupra
diagnosticelor si tratamentelor prescrise de ctre psihiatri, el a adus dovezi clare privind
inconsistenta judectilor mai multor psihiatri Iat de unul si acelasi caz clinic. AstIel, se
preIigura devotamentul pe care Hans Eysenck l va maniIesta pentru rationamentul stiintiIic de
tip ipotetico-deductiv, rationament bazat pe testarea unor ipoteze transpuse n predictii
cantitative msurabile. Preocupat de aspectele msurabile ale personalittii, Eysenck a Iost Iidel
conceptiei behavioriste, criticnd vehement abordrile nonempirice, netestabile si n consecint
nestiintiIice asupra personalittii: '. personalitatea este un concept izvort din comportament,
iar comportamentul este, prin deIinitie, observabil si msurabil.
La nceputul secolului, Freud era preocupat de preconstient si de inconstient, dar n decursul
anilor `40 si `50 s-au dezvoltat o serie de abordri diIerite ale personalittii. Abordarea lui Freud
era idiografic,ceea ce nseamn c psihanalistul avea ca scop ntelegerea modului n care se
echilibreaz diIerite aspecte ale personalittii la Iiecare individ. Dar alti psihologi au nceput s-
si concentreze atentia asupra modului n care oamenii pot Ii grupati si comparati ntre ei. Aceast
abordare este cunoscut sub denumirea de abordare nomotetic a personalittii. Acesti psihologi
au avut o contributie deosebit la elaborarea testelor psihometrice, care sunt utilizate la
msurarea caracteristicilor psihologice de tipul inteligentei, creativittii sau personalittii. Unul
dintre cei mai celebri psihologi care au adoptat aceast abordare a Iost H.J. Eysenck.
Eysenck a Iost inIluentat puternic de traditia behaviorist. Behavioristii sustineau c singura
modalitate de ntelegere a oamenilor dintr-o perspectiv autentic stiintiIic este prin analiza
dovezilor obiective. n cazul oamenilor si al animalelor, aceasta presupune simpla analiz a
comportamentului lor si nu a aspectelor de genul gndirii sau al intentiilor, pe care
experimentatorul nu le poate observa niciodat cu adevrat.
Totusi, cnd studiem personalitatea, nu putem sta s urmrim comportamentul subiectilor
toat ziua, pentru a descoperi ceva despre ei. (Chiar dac am putea, cnd cineva este urmat peste
tot, actiunile sale sunt diIerite Iat de comportamentul normal). AstIel, Eysenck a adoptat
varianta prelevrii de eantioane din diIerite aspecte ale comportamentului unei persoane,
punndu-i subiectului ntrebri despre Ielul n care se comport n mod normal. Testele sale au
Iost elaborate sub Iorm de chestionare si, prin analiza rezultatelor la aceste chestionare,
cercettorul a reusit, n cele din urm, s elaboreze o teorie a personalittii Ioarte diIerit de cea a
lui Freud.
Mult timp n colaborare cu Spitalul Maudsley si Institutul de Psihiatrie de la Universitatea din
Londra, Eysenck a condus cercetri extinse asupra msurrii personalittii. El este de acord cu
Cattell n privinta Iaptului c personalitatea e compus din trsturi sau Iactori ce pot Ii
identiIicati prin analiza Iactorial. InIluentat de teoriile temperamentale timpurii ale lui Galenus
si Hippocrat, W. Wundt sau C. G. Jung, si de abordrile behavioriste ale lui Pavlov, Eysenck
consider, bazndu-se pe cercetri considerabile, c toate trsturile de personalitate pot Ii
repartizate n trei tipuri de dimensiuni. Aceste dimensiuni de personalitate sunt combinatii de
trsturi sau Iactori si le putem considera ca ,superIactori. Cele trei dimensiuni ale
personalittii pe care Eysenck le-a propus sunt urmtoarele (vezi tabelul 10.3): 1) Extraversiune
vs. introversiune (E); 2) Nevroticism vs. stabilitate emotional (N); 3) Psihoticism vs. controlul
impulsurilor (P).

Ponderea cea mai mare a cercetrilor lui Eysenck se concentreaz asupra dimensiunilor E si
N; multe din aceste cercetri au Iost destinate stabilirii bazei biologice a acestor dimensiuni.
Eysenck a descoperit c extravertitii se diIerentiaz de introvertiti prin nivelul de baz al activrii
corticale (cortical aromai), extravertitii au un nivel mai sczut de activare cortical dect
introvertitii. AstIel, responsabil pentru diIerentele dintre extravertiti si introvertiti este sistemul
activator reticulat ascendent, o retea de Iibre nervoase situat de-a lungul canalului spinal,
servind la stimularea cortexului si excitarea neuronilor corticali. Datorit nivelului lor sczut de

activare cortical, extravertitii caut activ stimularea si emotia. n opozitie, introvertitii se Ieresc
de stimulare si excitatie, deoarece nivelul lor de activare cortical este deja ridicat.
Eysenck a descoperit c. la baza dimensiunii nevrotism/stabilitate st creierul visceral, o
Iormatiune de la baza creierului, alctuit din hipotalamus, hipocamp si sistemul limbic,
responsabil cu rspunsul Iizic al organismului la activarea emotional. AstIel, persoanele cu un
scor nalt pe scala N au un prag sczut al activrii creierului visceral, Iapt care determin intense
maniIestri corporale speciIice (accelerarea btilor inimii, transpiratie, tremurturi etc.) chiar si
la nivele mai sczute de excitare emotional.
Cercetrile lui Eysenck pe esantioane considerabile au demonstrat c pe baza cunoasterii
nivelului de activare cortical se pot predica cu mare probabilitate posibilele tulburri nevrotice
crora persoanele le pot cdea prad. AstIel, introvertitii, cu hiperactivarea de care dau dovad,
sunt predispusi distimiei (un grup de simptoame nevrotice maniIestate prin anxietate, Iobii,
depresie, tulburri obsesiv-compulsive), n timp ce extravertitii, cu un nivel sczut de activare,
sunt predispusi tulburrilor isterice.
Eysenck sustine c oamenii, avnd oricare din aceste dimensiuni de personalitate, pot
contribui la bunstarea societtii, dar unii se vor adapta mai bine dect altii. De exemplu, o
persoan cu un psihotism ridicat, care se caracterizeaz prin comportament ostil sau agresiv, Iie
poate ajunge la tulburri emotionale, Iie si poate canaliza aceste trsturi ntr-o activitate
dezirabil social, cum ar Ii antrenor de Iotbal american. Eysenck crede c societatea are nevoie
de diversitatea Iurnizat de toate tipurile si c toti ar trebui s avem oportunitatea de a ne Iolosi
ct mai bine abilittile.
Pentru Eysenck trsturile si dimensiunile sunt, determinate n primul rnd de ereditate. Desi
nu exclude inIluentele mediului asupra personalittii, cum ar Ii interactiunile Iamiliale n
copilrie, el sustine c eIectele acestora sunt limitate. Eysenck a considerat c rezultatele
cercetrilor lui inIirm importanta inIluentei Iamiliei asupra personalittii. Aceste cercetri s-au
concentrat n mare parte pe comparatii ntregemeniidentici (monozigotici) si gemeni neidentici
sau Iraternli (dizigotici).Studiile au artatc gemenii identici se aseamn mai mult ntre ei ca
personalitate dect gemeniineidentici, chiar dac gemenii neidentici au Iost crescuti de printi
diIeriti si n mediidiIerite n copilrie.
Studiile pe copii adoptati demonstreaz c personalittile lor se aseamn mai mult cu cele ale
printilor biologici dect cu cele ale printilor adoptivi. Aceste cercetri Iurnizeaz argumente n
sustinerea convingerii lui Eysenck c trsturile si dimensiunile personalittii sunt modelate mai
mult de mostenirea genetic dect de mediu.
Cele trei dimensiuni ale personalittii au Iost investigate n mod consistent n diverse natiuni
si culturi si la diIerite stadii de dezvoltare pe parcursul vietii individului. Studii n 35 de tri,
incluznd S.U.A., Anglia, Australia, Japonia, China, Suedia sau Nigeria, sustin rolul decisiv al
Iactorilor genetici asupra mediului n determinarea tipurilor de personalitate. Existenta acelorasi
trei tipuri n tri att de diIerite argumenteaz preponderenta Iactorilor mosteniti genetic n
Iormarea personalittii.
S-a descoperit c trsturile si dimensiunile pe care le-a propus Eysenck rmn stabile de-a
lungul vietii, din copilrie pn la maturitate, n ciuda inIluentelor ambientale si sociale diIerite
la care Iiecare persoan este expus: de exemplu, un copil introvertit tinde s rmn introvertit
si ca adult. De-a lungul unei cariere ndelungate si productive, Eysenck a publicat aproximativ
50 de crti si cteva sute de articole. El a dezvoltat cteva instrumente de evaluare a
personalittii larg utilizate, incluznd Chestionarul Medical Maudsley (MMQ), Inventarul de
Personalitate Maudsley (MPI) si Inventarul de Personalitate Eysenck (EPI). Munca sa a Iost
esential n sustinerea rolului mostenirii genetice n descrierea si determinarea personalittii.

Allport G. yi psihologia individualit(ii
1. Concepte principale
ConIorm ideilor lui Allport, personalitatea ,reprezint organizarea dinamic n interiorul
individului a acelor sisteme psihoIizice care determin comportamentul si gndirea caracteristic

a acestuia. Allport este de prere c deIinitiile scurte nu pot cuprinde ntreaga complexitate a
conceptului de personalitate, de aceea a Iost nevoie de elaborare. Un sistem este ,un complex de
elemente care are potentialul pentru o activitate interactiv comun. ,Organizatia dinamic se
reIer la o inIluent reciproc a Iortelor interne ale unui sistem integrat cu componentele sale
strns legate ntre ele. Activarea unuia dintre componentele sistemului aduce dup sine activarea
celorlalte ntr-un mod ordonat. Personalitatea iese la iveal ntr-o activitate integrat asemenea
unei orchestre: dirijorul Iace semn cu bagheta atentionndu-i pe violonisti s nceap, acestia
ajung la o anumit not, ncep tobele si asa mai departe pn cnd toate componentele orchestrei
sunt active. Conceptul de ,psihoIizic ne reaminteste c ,personalitatea nu este exclusiv de
natur mental nici neural Iizic. Organizarea sa atrage dup sine ,Iunctionarea att a
psihicului ct si a Iizicului ntr-o unitate si nu pot Ii separate una de alta. Conceptul de
,determinare se reIer la Iaptul c ,personalitatea este ceva care produce altceva. Prin
,comportament si gndire caracteristic se ntelege Iaptul c activitatea si cunoasterea sunt
unice Iiecrei persoane n parte.
Allport a avut grij s diIerentiaz personalitatea de alte entitti psihice n aparent similare.
,Caracterul este nlocuit cteodat cu termenul de ,personalitate. Personalitatea este preIerat
caracterului dintr-un alt motiv. Cnd oamenii din S.U.A. se Iolosesc de cuvntul caracter, cel mai
adesea se reIer la standardele morale ale cuiva. ,O persoan cu caracter este o persoan cu o
moralitate dreapt. Deoarece stiinta si moral sunt vzute ca Iiind compatibile nici mai mult nici
mai putin dect apa si uleiul, termenul de caracter este evitat si este Iolosit cel de personalitate
care nu are conotatii morale. Allport noteaz despre caracter, ce Iunctioneaz moral, c este o
preocupare ndrepttit n studiul personalittii. Dar, cnd moralitatea sub Iorma caracterului este
luat n considerare, ea reprezint o parte a personalittii si nu un nlocuitor al ei.
In viziunea lui Allport, trstura (de caracter) ,este o structur neuropsihic avnd capacitatea
de a reda multi stimuli Iunctional echivalenti, si de a initia si orienta Iormele echivalente (pline
de nteles) ale comportamentului. In termeni mai simpli, o trstur ,orienteaz o persoan s
reactioneaz la elemente similare dar nu identice ale mediului (stimuli) de cele mai multe ori n
acelasi Iel. ,O persoan ostil deIineste o categorie de stimuli a cror inIluent asupra
oamenilor este diIerit. Oameni diIeriti si maniIest ostilitatea n diIerite moduri. Dar, indiIerent
de Iormele de maniIestare, rspunsurile similare sunt solicitate si de un context exterior. Dac
acest context este o petrecere Iormal si persoana ostil este oaspete, reactia indicat este s se
calmeze acea persoan indiIerent ce statut are. Pe de lat parte, Allport va Ii primul care va zice
c un context diIerit va determina un rspuns diIerit la stimuli Iunctionali echivalenti. ntr-o cres
neatentia Iat de Iiecare copil este ostil celorlalti copii, restrictia Iizic putnd Ii necesar.
Allport a propus urmtoarele caracteristici pentru trstura de personalitate: are mai mult dect o
existent nominal; este mai general dect o obisnuint; este dinamic sau cel putin determinat
n comportament; poate Ii stabilit empiric; este numai relativ independent de alte trsturi; nu
este sinonim cu judecata moral sau social; poate Ii observat att n lumina personalittii care
o contine, ct si n distributia ei n rndul populatiei; Iaptele, sau chiar obisnuintele, care sunt
inconsecvente Iat de trsturi, nu sunt o dovad a inexistentei acestora.
Exist cteva implicatii ale acestor caracteristici. n primul rnd este evident c Allport are
convingerea c oamenii au trsturi. n al doilea rnd, trsturile de personalitatea nu sunt
produse de Iunctionalitti imorale. n al treilea rnd, trsturile pot determina comportamentul. n
al patrulea rnd, inconsecventele sunt reale dar nu nseamn c trsturile nu exist.
Comportamentul asociat cu ,buntatea poate Ii nepotrivit cu unele situatii pentru c numai
anumite situatii necesit ,buntate. Inconsecventa poate Ii aparent pentru c diIerite
comportamente pot maniIesta ,buntate n diverse circumstante chiar n interiorul aceluiasi
context extern (uneori trebuie s Iii dur pentru a Ii bun). n al cincilea rnd, trsturile sunt mai
generalizate dect obisnuinta. O obisnuint este Ioarte speciIic, ca de exemplu aceea de a nu
vorbi n timpul mesei (de a nu vorbi ,cu gura plin). O trstur, prin contrast, este mai ntins
ca nteles, mai general, mai variabil. ,Politetea, este o trstur care subsumeaz ,a nu vorbi
n timpul mesei. Pentru c se subordoneaz, ,a nu vorbi n timpul mesei poate Ii suspendat n

interesul mai mare al ,politetii, dac musaIirii vorbesc n timpul mesei, gazda va abandona
aceast obisnuint pentru a Ii politicoas cu musaIirii. n al saselea rnd si criticnd teoria lui
Allport, trsturile se pot reIeri la Ienomene diIerite dar similare.
Trsturile comune ,sunt acele aspecte ale personalittii prin respectarea crora majoritatea
oamenilor apartinnd unei culturi date pot Ii avantajos comparati. Evident, Cattell si Allport au
Iost de acord n ce priveste ,trstura comun, dar Allport nu a accentuat aceste trsturi. S-a
reIerit la ele cnd a redus importanta ,dimensionalismului, distribuind pe Iiecare de-a lungul
dimensiunilor ctorva trsturi comune. Pentru Allport, dispozitia personal (D.p.) este o
trstur care este unic pentru Iiecare individ n parte. D.p. nseamn aproximativ acelasi lucru
ca si termenul lui Cattell de ,trstur unic, n cartea sa din 1961, Allport are grij s
Ioloseasc termenul de ,trsturi comune reIerindu-se la trsturile pe care toti oamenii le
posed, dar n diIerite grade si d.p. cnd se reIer la trsturi speciIice. Ciudat este c, pe timpul
cnd a scris n 1966 cea mai rodnic lucrare, Iolosise din greseal termenul ,trstur cu
reIerire la ambele categorii. Poate c n cele din urm a propus c cititorii erau Iamiliarizati cu
teoria lui si stiau c de cele mai multe ori cnd a Iolosit cuvntul ,trstur s-a reIerit la d.p.
Dispozitiile personale pot varia n Iunctie de ct de apropiate sunt de miezul personalittii unui
individ. O dispozitie personal cardinal este constant si remarcabil n viata unei persoane. Un
curent ce desemneaz o dispozitie personal cardinal pe care o persoan o posed este adesea
alegerea noastr ca singurul capabil s descrie acea persoan. Nume ale unor personaje istorice
sau Iictive sunt adesea Iolosite pentru a ne reIeri la trsturi cardinale: narcisist, sadic,
crestineste, Don Juan. Mai multi termeni obisnuiti se pot reIeri la dispozitiile personale
cardinale: ,a Ii ca un Iulg, imoral, realist, sobru, superIicial, nesuIerit. O dispozitie personal
principal este una din intrrile n lunga list a trsturilor Iolosite pentru a rezuma personalitatea
unui individ. Notm dispozitiile personale principale cnd scriem o scrisoare de recomandare
pentru o persoan. Cutare este meticulos, generos dar timid si morocnos. Si mai departe de
miezul personalittii sunt dispozitiile personale secundare, dispozitii care sunt ,mai putin
evidente, mai putin generalizate, putin consistente. putin solicitate s actioneze. si mai mult
periIerice. De aceea, o persoan poate Ii din cnd n cnd de ajutor, neobosit de hazlie,
ocazional melodramatic prin asta aIisnd dispozitia personal secundar. Din pcate, orice
termen poate Ii Iolosit pentru a deIini oricare din cele trei tipuri de dispozitie personal. Allport a
tinut s sublinieze c nu este o granit distinct ntre un tip de predispozitie personal si
urmtorul.

2. Dezvoltarea personalit(ii
Allport a dedicat o mare parte a scrierilor sale. dezvoltrii personalittii Iat de majoritatea
teoreticienilor. n particular, el a valoriIicat notiunea de ,sine si si-a dorit s arate cum
evolueaz de-a lungul dezvoltrii. Precum majoritatea teoreticienilor despre dezvoltarea
personalittii Freud si Sullivan Allport este un teoretician al stadiilor. n una dintre cele mai
importante lucrri scrise ale sale, Allport (1961) dedic un capitol notiunii pe care el o numeste
,simtul Eu-lui Iormal etichetat ,proprium, ,eu asa cum m simt si m cunosc . eul ca
'obiect al cunoasterii.
A descris urmtoarele stadii de de:voltare.
1. 1. Copilria timpurie, primul stadiu, nu implic nici un sentiment al Eu-lui.
Bebelusii initial sunt iresponsabili se pare ei nsusi de mediul lor.. Sunt, constienti dar nu
sunt constienti de sine. Dac un copil unic ia un obiect, degetele si obiectul sunt unul si
acelasi lucru. Dac se rneste la picior nu si d seama c el si-a provocat durerea. Se
contopeste cu mama si Iuzioneaz. Mai trziu, cum deprinderile motorii ajut copilul s
se descurce n aceast Iaz timpurie, el se trste de jur mprejur si loveste n obiecte. n
acest Iel, el nvat c sunt lucruri care nu sunt .prti ale corpului su; devine constient de
obiectele ,de aIar dintr-o alt lume. Oricum, nc nu stie c este distinct si diIerit de
cealalt lume.

2. 2. Eul corporal. Cel mai primitiv predecesor al Eu-lui merge de-a lungul celei de-
a doua prti a primului an. Copiii arat semne ale unui eu corporal, snttii ce eman din
muchi, ncheieturi, tendoane, ochi, urechi si asa mai departe. Frustratiile legate de
organism, cum ar Ii un deget scrntit, Ioame nepotolit, contribuie de asemenea la
aprecierea Eu-lui corporal. Eul corporal devine Iundatia Eu-lui si rmne cu noi pentru
totdeauna. Oricum ar Ii, este observat numai n conditii neobisnuite.
3. 3. dentitatea de sine. Eul corpului este numai primul capitol din povestea Eu-lui.
Emigrnd de-a lungul celui de-al doilea an din viat, al treilea stadiu al lui Allport este
identitatea de sine, continuitatea Eu-lui n trecut, si viitor care rezult din procesul de
memorie. ,Astzi mi amintesc cteva din gndurile de ieri, si mine mi voi aminti
cteva din gndurile de ieri si azi, si sigur c sunt gndurile aceleiasi persoane ale mele.
Pentru c toti ne schimbm de-a lungul timpului, chiar si ca adulti, acest sentiment al
continuittii este esential pentru simtul Eu-lui. nvtarea limbajului Iundamenteaz
abilitatea de a aprecia continuitatea. Cuvintele sunt cea ce si aminteste cineva si care l
asigur c astzi este aceeasi persoan ca si ieri. Cel mai important dintre acestea este
numele copilului, un cuvnt care serveste drept o ancor de care corabia identittii de sine
este legat.
4. Stima de sine. Dac eul corporal este temelia Eu-lui si identitatea de sine cadrul
su, ctiva pereti si un acoperis trebuie ridicate. Stima de sine a Iost tradus literar ca
,stima n care cineva se mentine pe sine. Allport este mai speciIic: stima de sine este
mndria n proIesia cuiva si n realizrile sale. n timpul celui de-al treilea an, ce-1 de-al
patrulea stadiu al lui Allport, una dintre exclamatiile Iavorite ale copilului este ,Las-m
pe mine!, ,Eu a evoluat dincolo de corp si de simtul continuittii ctre un sentiment al
instrumentalittii abilitatea de a manipula cu succes mediul nconjurtor. ,Pot s Iac
implic ,Sunt ceea ce pot s Iac, nu m diminua Icnd n locul meu. Aceast mndrie
insistent de a Iace ceva pentru sine, se potriveste cu rusinea de a Iace altii ceva pentru el.
Nscut odat cu stima de sine este Iratele su geamn negativismul. Extinderea Eu-lui
simtul corpului, al continuittii si al mndriei este o mare parte din structura Eu-lui
nostru, dar nu include si cel mai important element al mediului, ceilalti oameni. n timpul
celui de-al cincilea stadiu al lui Allport, cuprins ntre 4 si 6 ani, copilul si dezvolt un al
patrulea aspect al Eu-lui, o component egocentric. Copiii cred c Mos Crciun si chiar
Dumnezeu exist ca s i serveasc pe ei. Aceast extindere a Eu-lui se lrgeste nct s
includ toate aspectele semniIicative ale mediului, inclusiv oameni, acum, Iamilia si
sinele sunt una. Sunt ca o constiint extrem care poate ataca copilul.
5. . Imaginea de sine. Strns legat de relatia cu ceilalti este al cincilea aspect al
sinelui care ia nastere n al cincilea stadiu. Imaginea de sine este compus din sperantele
si aspiratiile care se dezvolt din perceptie si asteptare pe care ceilalti le au de la ei.
Printii spun despre copil c este ,cuminte sau ,obraznic, ,destept sau ,prost.
Trebuie s Iac asta, s Iac aia, s Iie asa, s Iie altIel. Pentru a descoperi dac si
dezvolt propria-i imagine de sine, copilul compar asteptrile celorlalti reIeritoare la
modul cum ar trebuie s se comporte si comportamentul actual.
. Operatorul rajional. In timpul celui de-al saselea stadiu (de la 6 la 12 ani) imaginea de sine
continu s se dezvolte si un nou aspect ia nastere: operatorul rational, simt al sinelui care nu
numai c este n stare s rezolve probleme, dar de asemenea le poate rationaliza n capul su si
vine cu solutii logice. Operatorul rational este asemntor cu ,ego-ul lui Freud. El ncearc s
satisIac eIicient cererile organismului (id), ale mediului nconjurtor si ale societtii (superego).
Cum operatorul rational se dezvolt, copiii devin capabili s gndeasc.
7. Lupta de sine. n timpul celui de al saptelea stadiu adolescenta, individul continu s-si
dezvolte imaginea de sine si experimenteaz o nou cutare, o identiIicare de sine. Acum
identitatea de sine se Iocalizeaz spre a lega imaginea adolescentului de cea a viitorului adult. Un
adolescent se poate ntreba ,Cum pot Ii adult si totusi s rmn eu?. Continuitatea trebuie
sustinut n Iata unei tranzitii majore de la o Iaz a vietii urmtoare. Societatea Iace prea putine

pentru a rezolva dilema adolescentilor. Se pot ncorpora n armat, dar n mod legal nu pot s-i
ia. Pot vota, dar nu pot pstra o slujb aproape nicieri. Asadar, adolescenta experimenteaz
revoltndu-se, stau aIar pn trziu, beau, sunt activ sexual, tot timpul spernd c restrictiile
printilor lor asupra activittii i vor ajuta s se deIineasc. Vor s devin adulti, dar simultan s
Iie Iideli personalittii lor de acum. Cnd gndurile se orienteaz ctre o proIesie
adult, o alt component a sinelui intr n scen, lupta proprie, planuri pentru viitor prin Iixare a
unui lung sir de scopuri, n timpul adolescentei, oamenii ajung s realizeze c succesul n viat
va depinde de planurile dinainte Icute. Pentru a implica aceast lupt de sine eIectiv, telurile
trebuie s Iie centrate rezonabil n virtutea abilittilor umane. Mai devreme, ar Ii putut avea
visuri de a deveni o vedet de cineva sau un Iaimos atlet, Acum pentru a Ii matur, scopurile
trebuie s` Iie realiste si nsotite ndeaproape de un plan care s conduc la atingerea lor. n
adolescent, indivizii se aIl ntr-o ,criz de identitate. Ei ncearc s-si gseasc propria
identitate ,departe de printii lor. Adolescentii ncearc s nlture ideea ca printii si societatea
au o Iort asupra lor si s se construiasc ei nsisi. n acest moment, constiinta se mut din aIara
sinelui n interior. Acum, stima de sine este sustinut de actiunea de a Iace ce e ,bine. Imaginea
de sine include aspiratiile spre a Iace ceea ce trebuie Icut si lupta proprie se compune din
planuri de a Ii cinstiti, buni si altIel spus o persoan ce merit a Ii luat n seam; Cum
adolescenta trece la maturitate, oamenii numai svrsesc Iapte bune pentru a evita o constiint
rzbuntoare, ci pentru a lupta activ pentru scopuri pretioase ce vor sustine o imagine de sine
matur.
8. Etapa adult Adultii Iunctioneaz independent de motivatiile copilriei. Ei Iunctioneaz n
mod rational n prezent si si elaboreaz n mod constient propriul stil de viat.

5.5 PSIHOLOGIA COGNITIV A PERSONALITTII A LUI KELLY

1. Viziunea lui Kelly asupra persoanei
G Kelly a artat c oamenii sunt guvernati de un proces interior: modul n care interpreteaz
evenimentele n lumile lor. n timp ce acest proces este interior, el rezult din consecintele unui
Iactor exterior relatiile sociale. Kelly considera c oamenii dispun de liberul arbitru, putnd
alege din numeroasele alternative, care provin din relatiile cu ceilalti.
Desi nu neag trecutul sau prezentul, Kelly a aIirmat c oamenii sunt orientati spre viitor, el
credea c comportamentul oamenilor era determinat n mare parte de predictiile acestora asupra
evenimentelor viitoare. Era normal pentru el s se orienteze spre gndire, dect ctre alte procese
sau Iunctii psihologice. Probabil c ndeprtarea cea mai important a lui Kelly de la perceptia
psihologiei psihanalitice a Iost c nu a vzut nici o diIerent ntre el si cei studiati de el, si a
ncercat s-i ajute prin terapie. Majoritatea psihologilor, acuza el, se vedeau ca oameni de stiint
obiectivi si rationali, care pot determina cauzele actiunii oamenilor, clientii Iiind supusi
observatiei obiective, incapabili de a-si clariIica cauzele comportamentului propriu. Din contra,
Kelly s-a perceput si dorit ca un om de stiint, n rolurile de psiholog cercettor, psihoterapeut si
simpl persoan.

2. Concepte de baz
Paradigma lui Kelly propune conceptul de structuri cognitive cunoscute sub numele
de constructe,adic moduri de a construi evenimente sau de a vedea lumea, cu scopul de a
anticipa viitorul. Aceast teorie a Iost numit teoria constructelorpersonale.
Un sistem de constructe este o organizare de mai multe constructe, dispuse ierarhic, nti cele
importante superordonate, apoi cele mai putin importante subordonate. Constructele sunt
asemenea unor magneti, avnd doi poli opusi. Polul emergent este scopul primar, bun n bun
ru, sau inteligent n inteligent prost. Polul implicit este scopul contrastant ca needucat
n educat -needucat.Desigur, n mod normal, polul emergent se Iormeaz primul, dar imediat ce
se dezvolt acesta apare de obicei si polul implicit. Kelly spune c oamenii vd lumea n termeni
contrastanti; orice lucru sau Iiint si are opusul su. Contrastul opusul este acolo, chiar dac o

persoan adopt un construct ca tolerant-intolerant si nu si-a suprimat sau nu este constient de


polul implicit intolerant. Adoptnd tolerant, intolerant vine ca de la sine. Constructele se
aseamn cu nsusirile atta vreme ct nu se uit c constructele lui Kelly sunt mai degrab
modalitti de a vedea lumea dect dispozitii intime care ghideaz comportamentul.
Se poate Iace o analiz a unei conversatii ntre doi studenti, Jim si Joan care permite
examinarea unor exemple concrete de constructe. Jim este dependent de constructul ncredere-
nencredere n conIlictul su cu proIesorul Martindale. Problema lui Jim este c el esueaz n a
nvta din experient. Jim continu s Ioloseasc cu proIesorul Martindale aceleasi vechi
strategii, care Iolosesc n a obtine ceea ce vrea, ncrederea reciproc. AstIel Joan i sugereaz o
schimbare n sistemul de construct. Ea crede c Jim ar trebui s adopte un nou
construct: admiratie-dispret si s-si reorganizeze sistemul de constructe astIel nct acesta s Iie
mai asemntor cu al ei n care incredere-neincredere se subordoneaz constructului admiratie-
dispret. Joan ncerca s-1 salveze pe Jim de anxietate, de teama pe care o persoan o
experimenteaz atunci cnd sistemul su de constructe nu Iace Iat n momente critice, asa cum
Jim esueaz n al aplica pe al su n relatia sa cu proIesorul Martindale. Joan crede c exprimarea
admiratiei ei i va permite lui Jim s obtin aceeasi ncredere reciproc pe care el si-o doreste n
relatia sa cu proIesorul Martindale. Dac admiratia are eIectul dorit, el ar trebui s reproduc, s
repete un test cu speranta c rezultatele vor Ii aceleasi. Reproducerea Iurnizeaz bazele
anticiprii evenimentelor viitoare. Cu ct numrul de repetri este mai mare, cu att creste
ncrederea. Dac Jim ndeplineste sugestiile lui Joan se va comporta n concordant cu unul
dintre principiile de baz a lui Kelly: Alternativismul constructiv, presupunerea c interpretrile
prezente ale unei persoane cu privire la situatia de viat a acesteia sunt supuse reorganizrilor. Se
presupune c un sistem de constructe nu poate s rmn acelasi, ci se schimb odat cu
schimbrile din situatia de viat a persoanei.
Oamenii elaboreaz multe constructe n cursul vietii pentru a Iace Iat diverselor situatii,
evenimente sau pentru a jnteractiona adecvat cu alte persoane. Repertoriul de constructe se
mbogteste pe msur ce subiectul se conIrunt cu noi situatii sau persoane. Mai mult
constructele existente trebuie s Iie raIinate, modiIicate sau reelaborate pentru c oamenii si
evenimentele se schimb de-a lungul timpului. Nu numai c oamenii si Iormeaz de-a lungul
vietii un numr mare de constructe, dar exist si posibilitatea punerii n actiune a unor constructe
alternative. Un construct, odat elaborat nu rmne Iixat odat pentru totdeauna, pentru c
realitatea este schimbtoare. Constructele alternative se reIer la Iaptul c omul este liber s-si
revizuiasc sau s-si modiIice constructele. Teoria lui Kelly despre personalitate este organizat
sub Iorma a 11 postulate.

3.Postulatul fundamental:
,Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul n care
aceasta anticipeaz evenimentele".
Desi subiectul se poate modiIica, exist un anumit grad de stabilitate n modul n care
persoana se comport, pentru c ea opereaz prin intermediul unor canale de procesare a
inIormatiei. Aceste canale pot Ii modiIicate, dar ele Iac parte dintr-o structur dat, iar
schimbarea are loc n cadrul unor limite impuse de structur. Caracteristica principal a
constructelor o reprezint anticiparea, pentru c omul utilizeaz constructele pentru a prevedea
viitorul (trebuie s avem idee ce se ntmpl dac ne comportm ntr-un Iel sau altul).
1. 1. Corolarul construcjiei. Se reIer la Iaptul c o persoan anticipea:
evenimentele construind mental replicile acestora '. Kelly era de prere c
nici un eveniment sau experient n viata omului nu se repet identic. Cu toate acestea,
desi evenimentele care se repet nu sunt identice, ele au unele trsturi comune, pe baza
crora subiectul poate realiza predictiile sale. Constructele personale se Iormeaz pe baza
respectivelor trsturi comune ale experientelor de viat.
2. . Corolarul individualitjii. Persoanele difer unele de altele in modul in care
elaborea: constructele legate de diferite evenimente`. Prin intermediul acestui corolar,

Kelly introduce n teoria sa notiunea de diIerente individuale. El subliniaz c oamenii


diIer unii de altii n modul n care percep sau interpreteaz un anumit eveniment, ceea ce
conduce la elaborarea unor constructe diIerite. Constructele nu reIlect att realitatea
obiectiv, ct mai ales interpretarea pe care persoana o d evenimentelor. Cu toate
diIerentele individuale, Kelly este de prere c exist constructe comune tuturor
oamenilor prin intermediul crora oamenii si pot mprtsi experientele. Putem ntlni
constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune.
3. . Corolarul organizrii. Persoana tinde s-si organi:e:e constructele
individuale intr-un sistem sau pattern de constructe in conformitate cu modul su propriu
de a sesi:a relatiile dintre acestea (asemnri, deosebiri) '. Din cauza sistemului diIerit
de organizare al constructelor doi indivizi care au aceleasi constructe individuale pot s
se deosebeasc unul de cellalt. Organizarea constructelor se realizeaz ntr-o manier
ierarhic. AstIel, de pild, constructul BUN poate include constructe subordonate ca:
inteligent, moral, eIicient. Nici aceste ierarhii nu sunt rigide, desi au un caracter stabil.
AstIel, de pild, dac o persoan a intrat n conIlict de mai multe ori cu persoane mai
inteligente dect ea, ea poate muta constructul inteligent din cadrul constructului
subordonat BUN, n cadrul constructului RU.
. Corolarul dihotomiei. Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un
numr finit de constructe dihotomice`. Kelly consider c toate constructele personale au un
caracter bipolar sau dihotomic. Asa cum este necesar s sesizm asemnrile dintre obiecte si
Ienomene, este necesar s notm si deosebirile. AstIel, de pild, un individ poate Ii apreciat ca
cinstit doar n contrast cu oameni apreciati ca necinstiti, n Ielul acesta Iormndu-se constructul
cinstit-necinstit,

5. Corolarul alegerii. Se reIer la Iaptul c subiectul are posibilitatea s aleag din cadrul
unor constructe dihotomice acel construct care il va afuta mai bine s prevad evenimentele`, n
acelasi timp, subiectul are si posibilitatea de a alege ntre sigurant si aventur. AstIel, de pild,
un student poate opta ntre dou cursuri, unul este usor si este tinut de un proIesor care d note
mari, iar altul este interesant, greu si tinut de un proIesor nou. Alegerea celui de-al doilea curs
presupune asumarea unui risc, dar si o satisIactie mai mare n cazul reusitei.
Kelly sublinia c de-a lungul vietii noi Iacem mereu alegeri ntre variante sigure, ceea ce
presupune ntrirea sistemului de constructe personale si variante care presupun un anumit risc si
care implic extensiunea sistemului de constructe personale. Alegerile aventuroase conduc la
lrgirea sistemului de constructe personale prin ncorporarea unor noi experiente. Kelly arat c
tendinta oamenilor de a actiona ntr-o manier lipsit de risc explic de ce unii oameni persist n
mentinerea unui comportament gresit. (Ex.: de ce o persoan continu s se comporte agresiv cu
ceilalti desi este mereu sanctionat pentru aceasta).
1. . Corolarul seriei. Un construct este potrivit pentru anticiparea unei serii finite
de evenimente`.Foarte putine sau chiar nici un construct nu este potrivit pentru toate
situatiile. Ex. Constructul nalt-scund este potrivit pentru cldiri, oameni sau copaci, dar
nu si pentru vremea de aIar. Unele constructe pot Ii aplicate la un numr mare de
persoane sau situatii, n timp ce altele au un caracter ngust. Ceea ce este relevant pentru
un construct, respectiv sirul de evenimente la care se aplic reprezint o chestiune de
alegere personal. Ex.: Constructul ncredere-suspiciune, este aplicat de unii subiecti
tuturor oamenilor, iar de altii doar unor indivizi, iar altii l aplic si la animale. n
ntelegerea unui individ este important s stim si ce anume exclude acesta din seria de
evenimente la care se aplic un construct, si nu numai ce include n acest construct.
7. Corolarul experienjei. Sistemul de constructe personale ale unui individ varia: pe
msur ce acesta constmiete treptat noi replici ale evenimentelor '. Fiecare construct-ipotez
este testat n realitate n Iunctie de ct de bine poate servi la prevederea viitorului. Majoritatea
oamenilor sunt expusi permanent la noi experiente astIel nct procesul de testare a constructelor
se desIsoar n mod permanent. Dac constructul nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie

reIormulat sau nlocuit n lumina noilor experiente. AstIel, constructele care au Iost valabile
pentru vrsta de 16 ani pot Ii nocive la 40 de ani. n aceast perioad individul trebuie s
reinterpreteZe natura noilor sale experiente. Mai precis sistemul de constructe personale se
restructureaz n urma procesului de nvtare.
1. Corolarul modulrii. Jariatia sistemului de constructe personale este limitat
de gradul de permeabilitate al constructelor`. Un construct permeabil va permite ca o
nou serie de elemente s poat Ii ncorporat n el cu alte cuvinte, este deschis la noi
experiente si evenimente. Deci, gradul pn la care un sistem de constructe personale
poate Ii ajustat sau modelat n Iunctie de noile experiente de nvtare depinde de ct de
permeabile sunt constructele. Constructele rigide nu pot Ii modiIicate. Ex.: dac cineva
are constructul impermeabil, conIorm cruia negrii au o inteligent mai redus dect
albii, el nu-si va modiIica acest construct indiIerent de cti negri inteligenti ntlneste n
viat. AstIel, persoana se blocheaz la noile experiente de nvtare.
. Corolarul fragmentrii.,, persoan poate s utili:e:e in mod succesiv o varietate
de subsisteme de constructe care sunt incompatibile sub aspect logic unele cu altele`.
Sistemul de constructe personale se aIl n continua schimbare, astIel nct uneori noul
construct nu deriv din cele vechi si poate s nu Iie compatibil cu acestea. Ex.: ntlnesti
o persoan care ti place pentru c are aceleasi preocupri cu ale tale, este ncorporat n
constructul de prieten cineva care trebuie iubit si respectat. Peste un timp constatati c
persoana are alte opinii politice dect ale tale si se plaseaz n constructul de dusman.
Cu toate acestea inconsistenta rmne la un subordonat. Constructele supraordonate:
Liberalul prieten si Conservatorul dusman, rmn nemodiIicate. Un om poate tolera
un numr de inconsecvente la nivel particular, Ir a modiIica constructele supraordonate
(comunitti).
1. 1. Corolarul elementelor comune. n msura in care o persoan utili:ea: un
sistem de constructe similar cu al alteia, procesele sale psihice sunt similare cu ale
celeilalte persoane '.Kelly extinde prin intermediul acestui corolar (si a urmtorului)
teoria sa la aria relatiilor interpersonale. Oamenii care posed norme culturale comune
vor avea modalitti asemntoare de a anticipa anumite evenimente si si vor construi
experientele ntr-un mod asemntor, chiar dac sunt expusi la experiente diIerite.
2. 11. Corolarul socialitjii. in msura in care o persoan elaborea: constructele
altei persoane, ea poate fuca un rol social care o angafea: pe cea de-a doua persoan
'. Cu alte cuvinte, omul trebuie s construiasc constructele celuilalt pentru a ntelege ce
simte acea persoan si pentru a anticipa modul n care respectiva persoan se va
comporta. Numai atunci cnd putem anticipa relativ corect ce vor Iace prietenii, sotii,
seIii sau proIesorii nostri, ne vom putea adapta mai bine la acestia. Noi jucm diverse
roluri n raport cu situatiile n care ne aIlm si Iiecare comportament de rol implic
ntelegerea modului pe care cealalt persoan construieste evenimentele si situatiile.
ReIerintele la emotii sunt aproape absente n lista de concepte a lui Kelly. Anxietatea,
Irica, amenintarea, vinovtia sunt mentionate, dar deIinite mai degrab neconventional si
n termeni cu tent cognitiv. Constructele sentimentelor sunt n special preverbale,
constructe care nu au cuvinte asociate cu polii emergent si implicit. Dac constructele
sentimentelor sunt preverbale, atunci ele sunt legate ntotdeauna de inconstient. Fiind
ntr-un anumit sens inconstiente, emotiile sau sentimentele nu sunt considerate
importante n conceptia lui Kelly despre personalitate, care este att de evident dominat
de constient.
4.Investigarea constructelor personale
Kelly a elaborat o tehnic Iolosit de terapeuti pentru a descoperi Iunctionarea sistemului de
constructe personale ale unui client. Prima parte const din identiIicarea constructelor principale.
Aceasta implic determinarea constructelor, cerndu-le pacientilor s se gndeasc la persoane
pe care le-au cunoscut si s caute cele mai potrivite cuvinte pentru a le descrie. Dup aceea,
constructele principale sunt aranjate sub Iorm de gril (cunoscut sub denumirea de gril-

repertoriu), pe care se noteaz reactiile clientului Iat de alte persoane importante. AstIel,
terapeutul poate s vad dac anumite constructe sunt nlntuite sau dac pacientul a utilizat ci
distincte de ntelegere a mediului, si acest lucru poate ajuta terapeutul s-i evalueze problema.
De exemplu, dac un client cu o nevroz grav Ioloseste consecvent constructe personale
precum ,sigur/nIricostor n raport cu alte persoane, iar grila-repertoriu arat c majoritatea
persoanelor importante din viata lui erau speriate, atunci este posibil ca pacientul s se aIle sub
un stres continuu, care s reprezinte un Iactor important n tulburarea sa nevrotic. Binenteles,
nu toti cei care Iolosesc constructul sigur/nIricostor sunt diagnosticati automat ca nevrotici,
deoarece diagnosticul depinde de multe alte lucruri, dar ar putea Ii un Iactor important pentru
aprecierea terapeutului.
Se poate observa de aici c teoria lui Kelly are n vedere mai curnd modul n care ntelegem
ceea ce ni se ntmpl, dect descrierea personalittii. Deci aceast abordare nu contrazice, de
Iapt, alte teorii, dar cu unele se potriveste, iar cu altele nu (de exemplu, ar putea merge destul
de bine cu teoria lui Rogers). Prin elaborarea grilei-repertoriu, Kelly a conceput primul tip de test
de personalitate care ar putea oIeri o intuire proIund a Ielului n care un om si ntelege lumea;
exist multi terapeuti care considera Ioarte utile att teoria sa, ct si testul.
Din analiza acestor teorii ale personalittii, putem observa c abordrile psihanalitice,
psihometrice si umaniste ale personalittii sunt Ioarte diIerite si conduc att la proceduri practice
Ioarte diIerite, ct si la scopuri diIerite pentru tratarea cu succes a pacientilor cu probleme
personale. Multi psihologi Iolosesc o combinatie de teorii distincte cunoscut sub denumirea
de abordare eclectic lund din Iiecare prtile pe care le consider cele mai pretioase.


Cap VI TENDINTE ACTUALE N CERCETAREA PERSONALITTII
In orice stiinta, mai devreme sau mai trziu, ncep s prind contur, s se maturizeze
si chiar s se accentueze sau, dimpotriv, sa se atenueze si apoi s dispar anumite
tendinte. Psihologia personalittii este poate cel mai propice teren pentru aparitia si
disparitia unor asemenea tendinte. Noi avem n vedere nu doar tendintele actuale din
psihologia personalittii, ci tendintele care, si pe msura trecerii timpului, au nceput s
se accentue:e.
Prima tendint rspunde ,Ioamei de eIicient personal si social si const n
deplasarea atentiei psihologilor de la studiul ,topologiei sau ,morIologiei personalittii
la studiul eIicientei ei. Introducerea conceptului de ,personalitate optimal reprezint
chintesenta acestei tendinte. Individul si societatea sunt preocupati nu de personalitate
n general, nu de orice tip de personalitate, ci doar de personalitatea eIicient, maturizat
psihologic si social, capabil a se insera prompt n viata social, Ir diIicultti. A doua
tendint se amplaseaz n plan metodologic, ea viznd renovarea modalittilor de abordare
a personalittii, abordarea Iactorial trecnd pe. prim-plan. Pulverizrii personalittii
ntr-o multitudine de trasaturi, Iactori etc. si se rspunde cu nevoia de sintez, de
restrngere a variatiei psihocomportamentale a personalittii la un numr relativ limitat
de Iactori, capabil ns a condensa n ei ntreaga bogtie a personalittii. Este asa-
numita orientare ,Big-Iive din psihologia american care a devenit la ora actual, asa
cum consider unii comentatori, cea mai inIluent modalitate de abordare a personalittii.
A treia tendint se reIer la noua orientare apruta n psihologia american, si anume
psihologia pozitiv.
De a topografia personalittii la personalitatea optimal
In ultimii ctiva zeci de ani asistm la accentuarea tot mai pregnant a unor tendinte n
studiile despre personalitate. AstIel, de la prezentarea oarecum n sine a teoriilor personalittii, n
vederea stabilirii speciIicului acestora, se trece la analiza lor comparativ, pentru a sublinia
continuitatea si progresul nregistrat de la unele la altele, ca si pentru a Iacilita o eventual
sintez a lor; de la inventarierea componentelor personalittii se trece la cutarea si descoperirea
,nucleului ei, capabil a-i asigura esenta si identitatea, adaptabilitatea si viabilitatea: de la

viziunea unilateral, trunchiat asupra personalittii se trece la viziunea holist, complex; n


sIrsit, de la ceea ce am putea numi ,topograIia personalittii se Iace saltul la studierea
eIicientei personalittii. Aceast ultim tendint are, dup prerea noastr, o important
deosebit. Dezideratul eIicientei asociat personalittii reprezint nu doar o problem axiologic,
ci si una ontologica, deoarece o personalitate Ir valoare nici nu exist. (Ceea ce exist n
asemenea cazuri este nu o personalitate, ci o ,personalitate, un vid aureolat artiIicial, o butaIorie
de prost gust, o realitate, rudimentar dogmatic) Cu timpul, ntr-o lume a cutrilor si eIorturilor
spre mai bine, reIerirea la personalitatea eIicient, optimal nceteaz a mai Ii o problem de
conjunctura eIemer si perisabil, devenind, dimpotriv, una de interes maximal. De aceea, ne
propunem s ne oprim asupra ctorva momente istorice mai semniIicative menite a evidentia
accentuarea treptat a tendintei trecerii de la studiul topograIiei personalittii (sau a
morIogettezei ei cum ar spune Allport) la studiul eIicientei acesteia.
Dac la nceput ideea perIectionrii omului n vederea sporirii eIicientei activittii sale, a
mbogtirii si nIrumusetrii vietii lui a Iost prezent mai ales n opera IilosoIilor, cii timpul ea
ptrunde si n gndirea psihologilor, pedagogilor si chiar a medicilor. Procesele Iormrii si
sporirii eIicientei capacittilor umane, ndeosebi prin intermediul educatiei, ncep s Iie analizate
nu numai dintr-o perspectiv general-teoretic, nu doar ca deziderate, ci si din una ceva mai
concret, legat de nevoile imediate ale omului. SemniIicativ din acest punct de vedere ni se
pare a Ii lucrarea medicului J. A. Millot, publicat nc n 1801, cu un titlu sugestiv: Arta de a
ameliora i perfectiona oamenii
1
. In conceptia medicului Irancez adevrul c educatia este
mijlocul prin care poate Ii perIectionat omul rmne nealterat n integralitatea sa. ,Omul este
destinat s-si nsuseasc stiintele, dar el trebuie nvtat s gndeasc, s reIlecteze si s aplice; el
este o Iiint social, dar trebuie nvtat s-si comunice gndurile, Iie prin cuvinte, Iie prin
actiuni; el este o Iiint moral, dar trebuie nvtat s Iac binele. numai educatia este aceea care
perIectioneaz Iaculttile Iizice si morale Si n alt parte citim: Natura nu face oamenii nici
buni, nici ri, dup cum spun unii moraliti. Ea face fiinte mai mult sau mai putin sensibile, mai
mult sau mai putin active, mai mult sau mai putin energice, mai mult sau mai putin inteligente.
Educatia face restul, de:voltandu-le capacittile intelectuale`. Intuind cu mare exactitate relatia
dintre Iactorii ereditari si Iactorii de mediu n Iormarea si perIectionarea Iiintei umane, Millot
analizeaz rolul unor conditii organice (care intervin chiar nainte de nasterea copilului) si mai
ales a unor conditii exterioare (de alimentatie, de igien, de crestere si educare a copilului) care
contribuie la Iormarea si dezvoltarea Iizic si moral a copiilor. Chiar dac unele sIaturi date de
medicul Irancez Iemeilor nsrcinate si tinerelor mame sunt relativ simple, cu un grad redus de
conceptualizare, multe dintre ele de bun simt, ncrederea sa n rolul educatiei, mai ales al
educatiei morale pe care o denumeste ,stiint sublim care Iace din om Iiint perIecta, este cu
att mai semniIicativ cu ct ea se maniIest n conditiile sustinerii, n epoc, a conceptiilor
creationaliste si ineiste despre om si capacittile sale psihoIizice.
Secolul XX aduce cu sine o si mai mare nevoie de eIicient uman. Organizarea vietii sociale,
dezvoltarea industriei, cresterea rolului diIeritelor colectivitti umane impun aproape cu
necesitate reorientarea spre Iactorul uman, spre ameliorarea si optimizarea capacittilor umane n
vederea cresterii randamentului activittii si usurrii vietii cotidiene a omului. Lucrrile publicate
n primele 2-3 decenii ale secolului XX, desi usor naive, desi mai degrab descriptive si exaltate
dect explicative si realiste, atrag atentia asupra a ceea ce ar trebui s Iac omul pentru a-si
valoriIica din plin potentele de care dispune sau pentru a-si Iorma si dezvolta altele noi. Paul
Nyssens public o serie de lucrri pe tema perIectionrii diIeritelor capacitti psihice: Cum citim,
Jointa, Memoria. cum o de:voltm, Re:erva, Sensul valorii, rdine i metod. Printre acestea,
una publicat n 1925, poart chiar titlul deEfficience
2
. Fiind convins c ,lumea are nevoie de
eIicient si c pentru a concilia.dou exigente incompatibile n aparent (cresterea
productivittii muncii si reducerea numrului orelor de munc), este necesar att ,organizarea
general a muncii, ct si ,ameliorarea randamentului muncitorilor, Nyssens insist asupra
calittilor si capacittilor care pot Ii achizitionate si dezvoltate, ca si asupra mijloacelor a cror
Iolosire duce la progres, la cresterea valorii personale, la atingerea scopurilor. Unele ndemnuri

Iormulate de el (completati-v instructia, perIectionati-v cunostintele de limb, maniIestati


initiativ, sporiti-v competenta, delimitati-v responsabilittile, dominati-v preocuprile,
utilizati-v mai bine aptitudinile, antrenati-v eIortul, cultivati-v discretia, Iiti tenace etc.) vor Ii
nu numai retinute mai trziu de psihologia organizational, dar li se va conIeri o nou penetratie,
noi nuante. Nyssens are si initiativa nIiintrii unei edituri si a publicrii n colectia Librairie de
culture humaine` att a propriilor lucrri, ct si pe cele ale altor autori. AstIel, n 1931, apare n
traducere, cu o preIat semnat chiar de NysSens, lucrarea lui Parkyn A. Herbert
intitulat Autosugestia`. Autorul acestei lucrri este att de convins de rolul jucat de autosugestie
n viata cotidian, n Iormarea caracterului, n reusitele, pa si n nereusitele noastre, n
surmontarea deranjamentelor Iizice, n dominarea tulburrilor mintale, n Iormarea obisnuintelor
si dezvoltarea concentrrii, n vindecarea timidittii, a strilor de nervozitate, a Iricii, egoismului,
n ameliorarea memoriei si dezvoltarea optimismului, ca si n transIormarea gndirii n actiune,
nct recomand ca ea s Iie ,studiat, nteleas si aplicat n toate circumstantele vietii. Numai
n Ielul acesta ne vom putea servi eIicace de ea si ne vom ameliora din lun n lun, din an n an
sntatea, Iericirea, succesul. Aproximativ n aceeasi perioad, n Franta, Editura J. Oliven
public nenumrate lucrri consacrate aceleiasi tematici. Charles Boudouin, animatorul
Institutului International de Psihologie si directorul revistei ,Actiune si gndire, public
lucrarea La orce en nous
4
, n care analizeaz gndirea, actiunile si sentimentele umane
susceptibile, gratie unei mari stpniri si dirijri, a Ii modiIicate nspre binele nostru. Aceeasi
idee a controlrii si orientrii diverselor capacittii psihice umane, cu scopul atingerii scopurilor
Iormulate, o ntlnim si n lucrarea lui M. Wargnier, publicat n 1932, cu titlul sugestiv Jers la
vie heureuse
5
. Pornind de la ideea c unele emotii si sentimente, cum ar Ii Iuria, nemultumirea,
iritatia, Irica, teama, tristetea, invidia, gelozia, ura etc. sunt destructive deoarece tulbur Iunctiile
organice si mintale, diminueaz energia vital si psihic, conduc la insucces, umbresc viata
personal si a celor din jur, creeaz o atmosIer neIast pentru dezvoltarea copiilor Iavoriznd
expansiunea tendintelor inIerioare, autorul recomand suprimarea lor. Alte emotii si sentimente,
ca de exemplu, bucuria si umorul, dragostea si caritatea etc. Iiind creatoare, ,sursa snttii,
Irumusetii si Iericirii, ,chintesenta vietii noastre aIective se asociaz cu cresterea energiei
vitale cu nIrumusetarea bineIctoare a anturajului, cu crearea unei atmosIere de dragoste si
Iericire n jurul copiilor, de aceea trebuie mbogtite, stimulate. Mult vreme, nc
din
/
Antichitate, omul a Iost mai degrab interesat de a mblnzi animalele, de a servi materia,
de a stpni Iortele naturii, si mai putin sau chiar deloc de a-si aservi propriile sale dorinte, de a-
si stpni emotiile si sentimentele, pasiunile si gndurile. Wargnier consider ns c ,nu este
suIicient de a creste energia aIectiv si intelectual ci trebuie s stpnesti aceast energie pentru
a o orienta spre o directie determinat, pentru a atinge scopul dorit, a realiza un ideal ales. Nu
vom deveni bogati n sentimente si gnduri dect controlndu-ne viata aIectiv si intelectual.
Stiinta Iericirii const n controlarea emotiilor.
Am struit si asupra unor lucrri si conceptii elaborate nu att de psihologi, ct mai ales de
ingineri, medici, n general de oameni de cultur, pentru c vedem n ele ecoul imediat al
teoriilor Iormulate de marile orientri psihologice sau chiar anticiparea lor.
Bibliografie:
1.Atkinson R.,et al., 2002, Introducere n psihologie,vol II, partea a VI,Ed
Tehnic,Bucuresti
2.Allport G.W., 1981, ,Structura si dezvoltarea personalittii, EDP,Bucuresti
3.DaIinoiu I., 2002, 'Personalitatea. Metode calitative de abordare.Observatia si interviul,
Ed.Polirom, Iasi
4.Matthews G.,et al.,2005,Psihologia personalittii.Trsturi ,cauze, comsecinte,
Ed.Polirom,Iasi
5.Mrgineanu N.,1999,Psihologia persoanei,Ed.StiintiIic, Bucuresti
6.Rdulescu-Motru C.,2003,Curs de psihologieBucuresti
7.Zlate M.,1997, ,Eul si personalitatea, Ed.TREI, Bucuresti

8.Hjelle L.A.,Ziegler D.J., 2001 ,Personality. Theories.Basic assumptions, research and


applications(rus.), Ed.Piter, Sankt-Peterburg
9.Raigorodcki D.(red.) 1999, ,Psihologia personalittii.Crestomatie(rus). Vol 1 si 11,
Ed.Bahrah, Samara
n tabelul de mai jos prezentm ponderea eredittii n cadrul trsturilor de personalitate
descrisi de Cattell (16 P.F.).

Factori Descrierea Iactorilor Ponderea eredittii
A Rece Cald 0,50
B Gndire concret Gndire abstract 0,75
C Instabilitate emotional Stabilitate emotional 0,40
E Supus Dominant 0,25
F Serios, retinut Entuziast 0,60
G Autoindulgent Constiincios 0,40
H Timiditate Noninhibat 0,40
I Realist Sensibil 0,50
L ncreztor Bnuitor 0,50
M Practic Imaginativ 0,40
N Deschis, naiv Lucid, rational, subtil 0,25
O Sigur pe sine Temtor, ngrijorat 0,25
Q
1
Conservator Liberal 0,10
Q
2
Orientat spre grup AutosuIicient 0,25
Q
3
Nedisciplinat Controlat 0,40
Q
4
Destins, relaxat ncordat 0,10





n tabelul de mai jos prezentm ponderea eredittii n cadrul trsturilor de personalitate
descrisi de Cattell (16 P.F.).

Factori Descrierea Iactorilor Ponderea eredittii
A Rece Cald 0,50
B Gndire concret Gndire abstract 0,75
C Instabilitate emotional Stabilitate emotional 0,40
E Supus Dominant 0,25
F Serios, retinut Entuziast 0,60
G Autoindulgent Constiincios 0,40
H Timiditate Noninhibat 0,40
I Realist Sensibil 0,50
L ncreztor Bnuitor 0,50
M Practic Imaginativ 0,40
N Deschis, naiv Lucid, rational, subtil 0,25
O Sigur pe sine Temtor, ngrijorat 0,25
Q
1
Conservator Liberal 0,10
Q
2
Orientat spre grup AutosuIicient 0,25
Q
3
Nedisciplinat Controlat 0,40
Q
4
Destins, relaxat ncordat 0,10