Sunteți pe pagina 1din 18

CURS 1 5.10.2011 - carte DIANA IONESCU XEROX . - PROCEDURA PENALA ASPECTE INTRODUCTIVE Procedura penala apartine dr.

r.public intern:implica participarea statului, care isi exercita dr. fundamental de a pedepsi persoanele vinovate. Ea are caracter legislative: regulile sale sunt folosite in legi scrise. Aceasta nu se reduce la simple formalitati. Caracterul derivate in raport cu dr.penal: acesta preexista procedurii. Dr. penal are caracter potential dr.material nu reprezinta nimic fara procedura. Importanta procedurii penale este fundamentala pt. infaptuirea justitiei in materie penala. Statul isi exercita dr. de pedepsire ,dar doar cu respectarea regulilor care alcatuiesc procedura penala. De asemena, procedura penala este importanta pt. ca statul sa-si poata exercita in mod eficient acest dr. Procedura penala se caracterizeaza prin: - simplitate - asigurarea celeritatii procesului penal - asigurarea echitatii procesului penal (trebuie sa existe un sistem care sa asigure combaterea fenomenului penal, cat si prezumtia de nevinovatie) - un sistem de probe si de organizare judiciara eficiente Alcatuire: norme juridice. Surse principale legea si OUG, CPP din 1968 ( inchizitional, achizitional), lg.135/2010 (NCPP). CPP se completeaza cu lg. speciale. Procedura penala are la baza surse de natura constitutionala si surse internationale: - Constitutia a creat o jurisprudenta bogata care contribuie la dezvoltarea procedurii penale (exista decizii ale curtii date in urma exceptiilor de neconstitutionalitate care privesc procedura penala) - Numeroase reguli in reglementari cu caracter international. E semnificativ rolul DIP (decizii si directive comnitare,recomandari la nivelul consiliului de ministri etc.). Un rol important il joaca si Curtea de Justitie Europeana. Normele care alcatuiesc procedura penala: - norme juridice procesuale: actele care dinamizeaza procesul penal - norme juridice procedurale: reglementeaza modalitatea de aducere la indeplinire a actelor cu caracter procesual A) Aplicarea in spatiu -principiul teritorialitatii: in acord cu art.1 al Conventiei Europene Derogare: numai daca exista o situatie speciala. Situatiile speciale sunt prevazute expres(extradarea, mandatul European de arestare, imunitatea reprezentantilor diplomatici, extrateritorialitatea la carerea organelor de urmarire etc.) B) Aplicarea in timp -principiul activitatii: lg.de procedura penala se aplica din momentul intrarii in vigoare pana la momentul iesirii. Spre deosebire de alte materii, trasatura particulara este ca lg. de procedura e de imediata aplicare (fapt generat de natura normelor de procedura norme de ordine publica, cu caracter imperativ, guvernate de principiul strictei legalitati) Consecinte: - aplicabilitatea lg. de procedura procesului care a pornit si care s-a desfasurat pana la finalizare in timpul in care lg. era in vigoare - mentinerea ca valabile a actelor de procedura intocmite inainte de intrarea in vigoare a noii legi - inaplicabilitatea lg. de procedura cu privire la actele intocmite dupa iesirea ei din vigoare, chiar daca procesul a fost pornit cand lg. era in vigoare.

Daca lg.noua intervine: de regula, procesul penal e in curs de desfasurare => situatii tranzitorii (momentul trecerii unei cauze penale de la o lg. de procedura la alta) Asa-numitele lg. successive(intermediare). Dispozitiile tranzitorii = acele dispozitii care regmenteaza trecerea de la lg.veche la lg. noua. Asemenea dispozitiilor tranzitorii: in lg. de punere in aplicarea a actualului CPP si a NCPP, in lg. speciale cu norme procesual penale (lg.281/2003, lg.202/2010 etc.) Exceptii de la principiul activitatii: a) retroactivitatea E posibila in situatiile in care e vorba de un act de procedura care nu indeplineste o conditie prevazuta de lg. veche, conditie care nu mai e prevazuta in lg. noua.Chiar daca actul nu era valabil potrivit lg.vechi, el e valabil potrivit lg.noi. b) ultraactivitatea E posibila in 3 situatii: - in materia competentei: atunci cand s-a pronuntat o hotarare in prima instanta, apelul si recursul se vor judeca de instanta competenta potrivit legii in vigoare din momentul pronuntatii hotararii din prima instanta - in materia cailor de atac: caile de atac sunt cele prevazute de lg. in vigoare din momentul in care a fost pronuntata hotararea care e supusa cailor de atac prevazute de lg. - in materia termenelor: sunt cele prevazute de lg. in vigoare din momentul in care acestea au inceput sa curga Procesul penal este obiectul procedurii penale (totalitatea normelor juridice care privesc procesul penal -> un set de reguli) Procesul penal reprezinta o activitate concreta cu caracter progresiv care se realizeaza din treapta in treapta si mereu e indreptat spre o solutie finala. Procesul penal e o activitate complexa realizata de organelle judiciare penale cu respectarea stricta a dispozitiilor legale si cu participarea activa a partilor in scopul constatarii la timp si concret a faptelor care sunt infractiuni, astfel incat orice persoana gasita vinovata sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Trasaturile procesului penal: 1) un ansamblu de activitati care ii confera caracter complex succesiune de acte de procedura. Din perspectiva complexitatii, procesul penal duce la formarea de dosare in care se materializeaza desfasurarea procesului penal Dosarul penal documente: - documente procedurale: acele documente in care se consemneaza desfasurarea procesului penal sub aspectul legalitatii dovezi procedurale. Consemneaza desfasurarea procesului penal sub aspectul formei sau procedurii. - documente probatori(materialul probator): se consemneaza probele prin care se stabilesc faptele materiale.Consemneaza desfasurarea procesului penal sub aspectul fondului, al temeiniciei. 2) procesul penal e realizat de organe judiciare penale care reprezinta interesele statului. Spre deosebire de cel civil, exista diversitate de organe: - de urmarire penala : de cercetare penala, MP cu procurori constituiti pe langa parchete - instante penale: material penala presupune o specializare a judecatorului 3) organele judiciare realizeaza activitarea cu respectarea stricta a dispozitiilor legale -> principiul strictei legalitati 4) procesul penal se desfasoara cu participarea activa a partilor (persoanele interesate de solutionarea actiunilor actiunea penala, care e obligatorie; actiunea civila poate fi alaturata celei penale) Partile sunt enumerate limitative (art.23,24 CPP): inculpatul (partea principala), partea vatamata, partea civila. MP nu se constituie parte in process. Scopul procesului penal:

a) imediat b) mediat Imediat: consta in constatarea la timp si complet a faptelor care sunt infractiuni. la timp: principiul celeritatii procesului penal (procesul penal sa aiba o durata rezonabila si sa nu existe intarzieri nejustificate. De la momentul in care a savarsit fapta pana la momentul in care se administreaza probele durata normala) lg.177/2010 elimina posibilitatea suspendarii ca urmare a sesizarii Curtii Constitutionale lg.202/2010 instituie masuri de accelerare a procesului penal in mod complet: principiul aflarii adevarului, care trebuie stabilit in integralitatea lui. Celeritatea procesului penal nu trebuie sa prejudicieze aflarea adevarului (aceasta are prioritate). Procedura penala urmareste ca prin solutia finala vinovatul sa fie pedepsit, iar nevinovatul sa nu fie tras la raspundere penala. Astfel, se asigura atingerea a doua interese: 1) al statului, cel public de pedepsire 2) al partii inculpate de a fi pedepsit doar proportional cu gradul de vinovatie Mediat: apararea persoanelor, a dr. si libertatilor acestora , educarea persoanelor in sensul respectarii dispozitiilor legale si a valorii justitiei. rolul educativ accentuat al procesului penal. Procesul penal este o structura complexa, nu se limiteaza doar la judecata, ci e divizat in 3 faze procedurale: 1) urmarirea penala: faza preliminara, pregatitoare; exista organe de stat judiciare specializate in urmarire Urmarirea are caracter prejurisdictional-activ, de descoperire, constatare, sesizare, investigare si cercetare a probelor pana la momentul dispozitiilor de trimitere in judecata. 2) judecata: de la momentul sesizarii instantei penale cu rechizitoriu pana la momentul obtinerii unei solutii definitive 3) executarea hotararii definitive: activ de punere in executare inclusive in proceduri de executare. Momentul ramanerii definitive a hotararii ultimul act de executare. Executarea: de judecator specializat, delegat cu executarea ;de instanta de executare. Procesul penal e guvernat de principii fundamentale/directoare care fac parte din structura universala a procesului penal. Ele privesc procesul penal in intregul sau si sunt foarte cuprinzatoare. (art.2-8 CPP): 1) principiul strictei legalitati art.2 al.1 2) principiul oficialitatii art.2 al.2 3) principiul aflarii adevarului art.3 4) principiul rolului activ al organului judiciar art.4 5) principiul garantarii libertatii persoanei art.5 6) principiul respectarii demnitatii umane art.5 indice 1 7) principiul prezumtiei de nevinovatie art.5 indice 2 8) principiul garantarii dr. la aparare art.6 9) principiul limbii oficiale (romana) art.7 10) dreptul la interpret art.8 Alte principii rezultate din reglementarile internationale si din Constitutie.

CURS 2 12.10.2011
1)Principiul strictei legalitati In toate fazele procedurii penale, organele judiciare penale au obligatia de a indeplini acte si de a dispune masuri cu respectarea stricta a dispozitiilor legale. Organele judiciare penale expres prevazute de lege exercita doar atriburiile care sunt prevazute de lege si indeplinesc acted oar cu respectarea dispozitiilor legale. Daca nu sunt respectate, intervin nulitatile.CPP reglementeaza si un sistem de sanctiuni procedurale.

2)Principiul oficialitatii Organele judiciare penale indeplinesc acte de procedura din proprie initiative si toate cazurile,chiar in lipsa vreunei cereri in acest sens.Exceptiile sunt expres prevazute de lege. Consecinta actiunea civila, cand e alaturata actiunii penale, prezinta trasaturi de oficialitate pe care le imprumuta de la procedura penala. 3)Principiul aflarii adevarului Organele judiciare penale au obligatia de a stabili adevarul in toate cazurile pe baza probelor, de a le cerceta in mod complet si de a le apropia de realitate => un sistem cimplex de mijloace de proba ca si garantie a respectarii acestui principiu. 4)Principiul rolului activ al organelor judiciare In desfasurarea procesului penal, atat in faza de urmarire penala cat si la judecata, organelle au obligatia de a-si exercita rolul active => organele judiciare intervin in mod nemijlocit in desfasurarea procesului penal, participa in mod activ la administrarea probelor si au obligatia de a explica partilor drepturile si obligatiile procesuale si de a interveni in exercitiul dr.procesuale ale partilor. 5)Principiul garantarii libertatii persoanei In tot cursul procesului penal e garantata libertatea persoanei. Art.23 al.1 din Constitutie => principiul garantarii sigurantei persoanei, alaturi de libertatea acesteia. Libertatea, in sensul avut in vedere de Constitutie si de art.5 al.1 CPP, priveste libertatea fizica, adica de miscare, a persoanei. Siguranta : garantarea respectarii de catre organele judiciare penale a principiului libertatii persoanei. Daca libertatea=principiul => privarea de libertate si restrangerea acesteia sunt exceptii. De aceea, acestea sunt posibile doar cu respectarea unor conditii stricte prevazute de lege. Garantiile respectarii acestui principiu: - nimeni nu poate fi retinut/arestat preventive/ sa i se restranga libertatea decat in cazurile, conditiile si procedurile prevazute de lege - orice presoana retinuta,arestata, supusa unei masuri preventive restrictive are dr. de a cere oricand in cursul procesului penal revocarea masurii atunci cand o considera ilegala - orice persoana arestata preventive are dr. de a cere oricand in cursul procesului penal punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar/cautiune. Are dr. si la reparatie potrivit legii, Libertatea persoanei e garantata prin procedura prevazuta de lege privind posibilitatea luarii in cursul procedurii penale a unei masuri preventive, privative, restrictive de libertate. Arestarea preventiva de competenta judecatorului - are o durata determinate (nu mai mare de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii din 30 din 30 de zile, fara a se depasi 180) 6)Principiul respectarii demnitatii umane O persoana sa fie tratata cu respectarea demnitatii umane => nu poate fi supusa torturii/unor tratamente sau pedepse inhumane ,degradante, cu cruzime in timpul procesului penal. Principiul pune in valoare incidenta art.3 CEDO. 7)Principiul prezumtiei de nevinovatie (introdus prin lg.281/2003) In cursul procesului penal, o persoana sa fie tratata ca nevinovata pana in momentul in care vinovatia sa e stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva. Prezumtia priveste toata desfasurarea procesului penal.Reglementata in materia probelor art. 66 al.1 CPP: intrucat invinuitul/inculpatul beneficiaza de prezumtie, acesta nu are obligatia de a-si proba nevinovatia. Sarcina probei revine mereu organelor judiciare. Art.66 al.2 CPP: daca exista probe de vinovatie, invinuitul/inculpatul are dr. de a proba lipsa lor de temeinicie. Aceasta regula nu poate fi interpretata in sensul ca ar putea sa existe probe prin intermediul carora sa fie stabilita vinovatia inainte de a obtine o hotarare judecatoreasca definitive, adica in cursul procesului penal. Inculpatului i se recunoaste un dr.procesual fundamental in material probelor: dr. la contraprobe. Acesta reprezinta o consecinta a dr. la aparare al invinuitului sau inculpatului.

Prezumtia e garantata prin recunoasterea in favoarea invinuitului/inculpatului a dr. sau de a nu da o declaratie, de a nu raspunde la intrebarile care i se pun in legatura cu fapta pt. care e cercetat => dr.la tacere al invinuitului/inculpatului (consecinta a prezumtiei) Prezumtia nu poate fi rasturnata decat prin probe certe (din care => certitudinea cu privire la savarsirea unei fapte, la caracterul infractional,la vinovatie). Prezumtia pretinde ca o solutie de condamnare sa se bazeze pe certitudine. Indoiala e incompatibila cu o solutie de condamnare => prezumtia genereaza regula in dubio pro reo :orice indoiala profita invinuitului/inculpatului. Potrivit practicii judiciare, nu exista indoiala cand toate probele conduc la vinovatie/nevinovatie. Nu exista indoiala nici atunci cand la dosarul cauzei exista ambele tipuri de probe (contradictorii). Aici, instanta are obligatia sa faca o apreciere a probelor, sa le selecteze sis a intemeieze solutia pe acele probe care exprima adevarul. - vinovatie => condamnare trebuie motivata respingerea celorlalte probe - nevinovatie => achitare in ambele situatii Cand nu exista nici probe de vinovatie, nici de nevinovatie, instanta e obligata sa dispuna achitarea.Prezumtia persistas, ea nu a fost inlaturata, reprezinta o proba pozitiva de nevinovatie. 8)Principiul garantarii dreptului la aparare In cursul procesului penal, pe toata desfasurarea sa, e garantat dr.la aparare al invinuitului/inculpatului. Organele judiciare penale au obligatia corelativa de a lua masuri pt. ca exercitarea dr.la aparare sa fie efectiva.In situatia in care organele judiciare constata ca inculpatul nu are aparator ales si daca e caz de asistenta juridical obligatorie obligatia de a lua masuri pt. desemnarea unui avocat din oficiu. Inainte de a lua o declaratie faptuitorului, organele judiciare au obligatia de a-i comunica dr. de a-si allege un aparator dintre avocati pt. ca alegerea avocatului are prioritate in raport cu desemnarea acestuia din oficiu. Garantia: inainte de ascultarea faptuitorului (prima declaratie), intr-un termen scurt, acesta trebuie instiintat cu privire la fapta pt. care e cercetat si la incadrarea juridica a acesteia. Organul judiciar are obligatia de a-i acorda persoanei interesate (invinuitului/inculpatului) un termen in vederea pregatirii apararii la solicitarea acesteia. Art.6 CPP: dr.la aparare are continut complex: - posibilitatea partilor de a se apara singure: partilor li se garanteaza numeroase dr.procedurale, ele au acces la toate mijloacele de aparare prevazute de lege. - priveste obligatia universala a organelor pt.toate fazele procedurale de a examina din oficiu cauza penala sub toate aspectele (favorabile/nefavorabile partilor) - posibilitatea partilor de a recurge la serviciile unui avocat sau chiar mai multi 9)Principiul limbii oficiale Sub sanctiunea nulitatii, toate actele procesului penal se fac in lb.romana.Unde exista minoritati, li se permite sa foloseasca lb.materna, dar in toate cazurile actele intocmite sunt redactate in romana (traduse de un traducator autorizat) Art.8 CPP: pt. partile care nu stiu lb.romana, se asigura prezenta unui interpret/traducator autorizat. Alte principii: - egalitatea de sanse in procesul penal (echitatea procedurii_ - principiul celeritatii procesului penal procesul penal in ansamblul sau sa aiba o durata rezonabila (art.21 al.3 Constitutie, art.6 paragraf 1 CEDO) - garantarea inviolabilitatii persoanei si a domiciliului sau (art.8 CEDO). CPP are numeroase garantii ale acestui principiu prin proceduri care reglementeaza exceptiile de la garantarea inviolabilitatii(perchezitia, ridicarea de obiecte/inscrisuri,inregistrarea de convorbiri,utilizarea unor tehnici speciale de investigare-detectivi)

- COMPETENTA IN MATERIE PENALA Organizarea judiciara-legatura cu procesul penal Spre deosebire de civil, in penal exista o diversitate de organe judiciare penale care determina,in raport cu procesul civil, complexitatea procesului penal. Pe langa organele judiciare penale, intervin si alte categorii de organe ale statului:

Organe constatatoare-care intocmesc in procesul penal acte cu valoare de mijloace de proba(procese verbale); ele nu au functii judiciare. Organele constatatoare sunt cele din art.214-214 CPP .Ele sunt organe ale statului care au rolul de a constata infractiunea.Dupa indeplinirea acestei obligatii, organele constatatoare au datoria de a inainta procesele verbale intocmite organelor de urmarire penala prevazute de lege in vederea sesizarii.Ele intocmesc acte de procedura care stau la baza pornirii procesului penal: - organele inspectiilor de stat, precum si cele apardinand unitatilor de interes public (art.145 CP) pt. infractiuni care reprezinta incalcari ale dispozitiilor legale/obligatii pe care le controleaza potrivit legii (ex:Garda financiara) - organe de control/de conducere ale administratiei publice pt.infractiuni de serviciu/in legatura cu serviciul comise de persoane aflate in subordinea acestora sau sub controlul sau - ofiterii/subofiterii jandarmeriei romane Organele de constatare au dr. de a lua declaratii de la persoanele prezente la savarsirea infractiunii, de a ridica obiecte materiale care au fost folosite la savarsirea infractiunii (corpuri delicte) La infractiunea flagranta au obligatia de a prinde faptuitorul si de a-l prezenta la organul de urmarire penala competent. Procesul verbal se inainteaza in maxim 3 zile de la intocmire. Alte organe constatatoare prevazute in legi speciale: autoritatea vamala lg.86/2006 politia comunitara lg.371/2004 serviciile specializate in culegerea de informatii (serviciile secrete): informatiile si documentele furnizate de ele au caracter clasificat conform lg.182/2002 (ex.SRI, Serviciul de informatii externe, Serviciul de protectie si paza) Art.215 CPP organe de constatare: comandantii de nave si aeronave particularitate: spre deosebire de celelalte categorii, au dr.de a lua declaratii de la faptuitor; in toate cazurile au dr. de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organului de urmarire. Obligatia de inaintare a actelor in 5 zile de la momentul la care nava/aeronava s-a aflat pe teritoriul Romaniei. Procesul verbal constituie mijloc de proba. agentii politiei de frontiera Organele judiciare penale-organe de stat care au functii judiciare si care exercita atributii privind procesul penal, intervenind in numele statului. Sunt de doua feluri: a) organe de urmarire penala : asigura urmarirea b) instantele penale: judecatori profesionali- asigura judecata+executarea hotararii penale a)Organele de urmarire penala art.201 CPP Urmarirea penala e realizata de doua categorii de organe: 1) organe de cercetare penala 2) Ministerul Public 1) Organul de cercetare penala efectueaza cercetarea penala in toate cazurile, cu exceptia anumitor cazuri expres prevazute de lege. Acesta poate fi: i) organ de cercetare penala al politiei judiciare (competenta comuna) ii) organ de cercetare penala special (doar in situatii speciale). i) Politia judiciara formata din politisti care provin din structurile politiei si care sunt desemnati nominal in aceasta functie de Ministrul administratiei si internelor cu avizul conform al procurorului general de pe langa ICCJ. Politistii isi exercita atributia de organ de cercetare penala in cadrul procesului penal sub autoritatea procurorului general de pe langa ICCJ. Retragerea avizului conform=> incetarea de drept a calitatii de membru al politiei judiciare. Politia judiciara prevazuta in lg. generala care stabileste o procedura comuna (lg.364/2004)=> din politia judiciara fac parte ofiteri si agenti de politie judiciara. Din lg. nu rezulta nicio diferenta intre cele doua tipuri sub aspectul atributiilor. Politistii din politia judiciara pot efectua din proprie initiative orice act de cercetare penala ,cu exceptia celor care sunt date in competenta altor organe de urmarire penala. Politia judiciara se afla in raport complex de dubla subordonare:

subordonare administrativa: fata de organul administrative ierarhic superior=>legatura politiei judiciare cu structurile politiei din care s-a desprins - subordonare profesionala: e stabilita fata de procurorul care supravegneaza urmarirea penala. Art.209 al.1 CPP: procurorul conduce, controleaza si organizeaza activitatea politiei judiciare (organ de executare) => aceasta isi exercita atributiile sub supravegherea procurorului (organ de dispozitie). Dispozitiile legale nu garanteaza o reala independenta a politiei judiciare, ceea ce ar putea afecta grav idependenta justitiei pt. ca actele intocmite de politia judiciara contribuie la infaptuirea justitiei in mod efectiv. Astfel, e lipsita de ratiune dispozitia lg.364/2004 organul administrativ ierarhic superior are dr. de a da dispozitii si indrumari politistilor din politia judiciara cu privire la activitatea de strangere de date in vederea inceperii urmaririi penale.Organul administrative ierarhic superior nu poate intervene in legatura cu efectuarea actelor de cercetare penala de catre politia judiciara. Politia judiciara are 3 categorii de atributii: constatarea infractiunii strangerea de date privind identificarea faptuitorului efectuarea de acte de cercetare penala Pe langa procedura comuna din lg.364/2004, exista legi speciale cu dispozitii particulare privind politia judiciara, dispozitii care trebuie aplicate cu prioritate. Astfel, sunt dispozitii particulare in OUG 43/2002 privind organizarea si functionarea DNA si in lg.508/2004 privind organizarea si functionarea DIICOT. Ambele legi au creat o politie judiciara altfel decat cea comuna, care e pusa in slujba exclusiva a procurorului. Aceasta politie judiciara e transferata pe o durata nedeterminata din structurile politiei in structurile specializate ale Ministerului Public. Politia judiciara se afla in subordonarea administrative si profesionala a procurorului care instrumenteaza urmarirea penala. A pierdut orice legatura cu organul administrativ ierarhic superior. In cazul DNA, politia judiciara e formata din politisti numiti direct de procurorul DNA. In ambele cazuri, efectueaza doar acele acte de cercetare penala care sunt dispuse de procurer, spre deosebire de politia judiciara comuna. Trebuie sa existe o dispozitie speciala a procurorului in acest sens. ii) Organe de cercetare penala speciale in situatii speciale: comandantii unitatilor milirare corp aparte sau unitare si ofiterii anume desemnati de ei pt. infractiunile comise de militari in cadrul unitatilor militare sefii comenduirilor de garnizoana sau ofiterii anume desemnati de ei pt. infractiunile comise de militari in afara unitatilor militare cercetarea penala se efectueaza obligatoriu de organe de cercetare penala speciale comandantii centrelor militare sau ofiterii anume desemnati de ei pt. infractiuni savarsite de civili in legatura cu obligatiile lor militare organele de politie pot intocmi actele de constatare, fiind obligati sa sesizeze organul special.

Mai exista doua categorii: - ofiterii politiei de frontiera pt. infractiuni de frontiera cercetarea penala nu trebuie efectuata exclusiv de organele speciale , ci poate fi efectuata si de organe ale politiei judiciare. - capitanii porturilor pt. infractiuni impotriva ordininii/disciplinei la bord/sigurantei navigatiei maritime/infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul comise de personalul navigant al marinei civile

CURS 3 19.10.2011
2) Ministerul Public este alcatuit din procurori constituiti in parchete organizate pe langa instantele judecatoresti. In procesul penal, are functia de urmarire. Procurorii care alcatuiesc MP nu apartin autoritatilor judiciare, ci unei autoritati executive. Este vorba de un executiv special, care e pus in slujba justitiei. MP e reglementat in aceeasi lg. de organizare judecatoreasca care reglementeaza si instantele judecatoresti-lg.304/2004.

Desi nu apartin autoritatii judiciare, procurorii efectueaza ,desfasoara activitati specifice prin care contribuie la infaptuirea justitiei in materie penala. Potrivit Constitutiei, la baza actelor procurorilor stau principiul legalitatii, al controlului ierarhic si al impartialitatii art.31 al.2. Principiul legalitatii: priveste domeniul de compententa al procurorilor care sunt specializati in legalitate. Au misiunea de a asigura respectarea legii si de a veghea la respectarea legii de catre toti participantii la procesul penal. Cerinta legalitatii rezulta din domeniul in care intervin procurorii (cel al actiunii publice actiunea penala). Procurorii sunt cei care decid cu privire la actiunea penala. Ei dispun punerea ei in miscare, ei o executa. Principiul controlului ierarhic: este de esenta MP, care are o structura ierarhizata,organizata de nivele. Exista parchete de pe langa judecatorii,tribunale, curti de apel, ICCJ formate din procurori obisnuiti.Exista si parchete specializate, organizate dupa criteriul calitatii persoanei/al naturii: parchete militare 4, 1 parchet de pe langa curtea de apel militara, 2 parchete specializate (DNAprocurori specializati in prevenirea coruptiei: lg.78/2000; ei uzeaza de reguli derogatorii de la procedura comuna ; DIICOT lg.508/2004 procurori autonomi care uzeaza de tehnici speciale,derogatorii, au competenta la nivel national, la fel casi cei de la DNA.) Principiul controlului ierarhic face ca toti procurorii sa se subordoneze procurorului general de pe langa ICCJ. Controlul ierarhic genereaza subordonarea ierarhica a procurorilor => fiecare procuror se subordoneaza conducerii parchetului din care face parte.Conducerea parchetului primeste ordine de la conducatorul parchetului ierarhic superior. Impartialitatea e ceruta procurorilor datorita statutului lor; au responsabilitatea efectuarii urmaririi penale => procurorii trebuie sa fie obiectivi in exercitarea atributiilor potrivit urmarirea penala. Ei au obligatia de a cerceta faptele atat in favoarea cat si in defavoarea invinuitului/inculpatului. Independenta procurorilor nu e prevazuta printre principiile care stau la baza activitatii lor ,dar ei sunt independenti atat in privinta raporturilor cu instantele penale pe langa care functioneaza ,cat si in privinta raporturilor cu partile. Independenta se reflecta atat in solutiile pe care ei le dau la sfarsitul urmaririi penale cat si in concluziile pe care ei le pun in fata instantelor judecatoresti in cauzele penale. Controlul ierarhic si subordonarea ierarhica nu limiteaza independenta procurorilor, ci trebuie sa reprezinte o garantie cu valoarea pe care o confera Constitutia independentei procurorilor. (decretul 1058/2007 nu a fost urmat de modificari legale => prevederile au ramas fara aplicarea in CPP) MP isi exercita atributiile sub autoritatea Ministerului de Justitie -> el dispune controlul asupra procurorilor si are dr. de a obtine informatii privind activitatea procurorilor prin procurorul general ICCJ. Aceasta prevedere e de ratiune sa afecteze independenta MP in raporturile cu executivul. Independenta e cerinta pt. buna infaptuire a justitiei penale. Justitia nu e independenta cand nu exista garantii pt. independenta MP. MP e caracterizat de indivizibilitate. Ea confera procurorilor unitate de actiune. Ea face posibila substituirea procurorilor, posibilitatea lor de a se inlocui oricand unii cu altii in aceeasi cauza penala. Urmarirea penala se face de un singur procuror, de 2 sau de mai multi,in functie de complexitate.Consecinta indivizibilitatii: procurorul nu intervine in procesul penal in nume propriu si in interes propriu, ci in numele procurorului general. Procurorul reprezinta parchetul din care face parte. Personalitatea procurorului e inexistenta. Principala atributie a procurorului e urmarirea penala. El e titularul. Procurorul exercita functia de acuzare MP este ,,acuzatorul public. ,,Acuzatorul privat = victima infractiunii. Procurorul participa la ancheta prin mijloace alternative. Procurorul, in celelalte cazuri in care nu efectueaza personal urmarirea penala, supravegheaza activitatea de cercetare penala => el conduce si controleaza activitatea organelor de cercetare penala ale politiei judiciare. Procurorul participa la sedinte in cauzele penale unde pune concluzia in fata instantei judecatoresti e obligat sa vina la judecata:

cand sesizarea instantei s-a facut prin rechizitoriu cand in lege pedeapsa e de 3 ani sau mai mare canad s-a dispus inlocuirea pedepsei amenzii in inchisoarea in toate cazurile de asistenta juridica obligatorie a inculpatului: atunci cand inculpatul e minor, la reeducare, retinut/arestat, atunci cand s-a dispus internarea sau obligarea la tratament medical + toate cazurile in care inculpatul nu si-ar putea face singur apararea. La toate celelalte instante, participarea procurorului e obligatorie. Daca aceste reguli nu sunt respectate nulitatea absoluta (art.197 al.2) b)Instantele judiciare Au cea mai importanta functie, cea de judecata. 2 componente: jurisdictio = pronuntarea unei solutii care intra in autoritatea de lucru judecat ( solutiile MP nu au autoritatea de lucru judecat) imperium = puterea instantei de a constrange condamnatul sa suporte sanctiuni penale aplicate 1) Mai intai, instantele verifica activitatea MP, precum si activitatile celorlalti participanti la procesul penal. 2) Apoi, cerceteaza faptele pe baza probelor. 3) Instanta solutioneaza actiunile de judecata excercitate in procesul penal => hotarari judecatoreasti executorii din momentul ramanerii definitive (autoritate de lucru judecat) Instantele judecatoresti sunt cele care fac justitia in materie penala in mod direct. Judecatorii care le compun sunt judecatori de profesie. Instantele judecatoresti sunt organizate atat ierarhic, in raport de natura si complexitatea cauzelor, cat si teritorial. Exista si instante militare organizate dupa criteriul calitatii de militar: tribunale militare , tribunale militare teritoriale, curti de apel. La ICCJ nu exista sectie militara, dar exista sectie penala care judeca si pt. militari. Exista tribunale specializate, pentru minori si familie, dar sunt in curs de disparitie compuse din complete specializate. Instantele judecatoresti judeca in complete constituite in acord cu legea trebuie sa aiba compunerea prevazuta de lege. Compunere: - sens constitutiv: nr. de judecatori prevazut de lege pt. judecarea unei anumite cauze - sens functional: capacitatea de a fi judecator in cauzele cu inculpati minori judecata nu o face orice judecator, ci trebuie sa aiba o pregatire speciala. Sanctiunea pt. nerespectarea compunerii este nulitatea absoluta. Nr. de judecatori e prevazut de lg. 275/2005: judecata la prima instana la toate instantele cu exceptia ICCJ se face de un singur judecator, in apel 2 judecatori, in recurs 3 judecatori. Sectia penala a ICCJ judeca mereu in complet de 3 judecatori. Exceptie: pt. masuri preventive date in competenta unui judecator (nu a unei instante), in toate cazurile exista un singur judecator, chiar si la ICCJ. La ICCJ se judeca in complet de 5 judecatori competenta de a solutiona recursurile vs. hotararile pronuntate de sectia penala a ICCJ. Compunerea instantei e guvernata de principiul unicitatii si continuitatii completului de judecata (art.292 CPP): completul trebuie sa ramana neschimbat in tot cursul desfasurarii judecatii. Exista o singura derogare: schimbarea in compunerea completului pt. motive obiective, dar cel mai tarziu pana in momentul dezbaterilor judiciare. Dupa acest moment este interzisa orice schimbare. Daca minuta (solutia intocmita de instanta cu ocazia deliberarii si luarii hotararii) e semnata de alt judecator incalcarea a dispozitiilor legale nulitate absoluta. Competenta organelor judiciare penale Se afla in stransa legatura cu exercitarea atributiilor de catre organele judiciare privind procesul penal. Competenta e rezultatul modalitatii de repartizare a atributiilor organelor judiciare penale care se realizeaza in raport de criteriile care sunt avute in vedere de legiuitor la stabilirea competentei. Aceasta, in sistemul nostru, e o competenta legala nu e lasata la aprecierea organelor judiciare, ci e determinata de lege. Notiunea competentei prezinta doua sensuri: a) capacitatea unui organ judiciar penal (dintre organele judiciare prevazute de lege) de a instrumenta o anumita cauza penala

1) 2) 3) 4)

b) insusirea unei cauze penale de a fi instrumentata de un anumit organ judiciar penal Normele juridice privind competenta cu exceptia celei teritoriale sunt norme de ordine publica incalcarea atrage nulitatea absoluta (art.197 al.2 CPP) Determinarea competentei: I) criteriul naturii cauzei si a gravitatii infractiunii: sta la baza stabilirii competentei materiale (intre instantele judecatoresti de grad ierarhic diferit se face pe linie verticala) stabileste care instanta are competenta. Determinarea competentei materiale: i) o determinare generica: legea nu nominalizeaza infractiunile, nu le indica, astfel, are o competenta materiala generica organul de cercetare penala (pt. toate infractiunile, cu exceptia celor date expres in competenta altor organe) iar judecatoria (pt. toate infractiunile, cu exceptia celor date expres in competenta altor organe) ii) o determinare concreta: atunci cand legea stabileste concret infractiunile care intra in competenta: ex. art.27 punctul 1 a) tribunalului II) calitatea persoanei (inculpatului) care trebuie sa existe in momentul savarsirii infractiunii. Pierderea ulterioara a calitatii, in principiu, conduce la pierderea competentei dupa calitatea persoanei (personala). Nu duce la schimbarea competentei in doua situatii: cand fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale persoanei cand s-a pronuntat o hotarare in prima instanta In mod normal, dobandirea calitatii persoanei dupa savarsirea faptei nu ar trebui sa conduca la o competenta personala. Exista o exceptie: in cazul persoanelor enumerate in art.29 punctul 1 CPP, care se judeca in prima instanta de sectia penala a ICCJ, dobandirea ulterioara determina o competenta personala. III) competenta teritoriala priveste circumscriptia teritoriala care atrage o competenta teritoriala. Nerespectarea legii cu privire la competenta teritoriala nu atrage nulitatea absoluta, ci cea relativa. I si II au la baza o reglementare expresa doar in privinta instantei judecatoresti. Referitor la organul de urmarire, exista doar dispozitii speciale acestora le sunt aplicabile regulile comune cu privire la competenta materiala si personala a instantei, cu particularitatile prevazute de lege. Organele de cercetare penala au competenta materiala generica: al politiei judiciare: e organ de cercetare penala comun pt. ca efectueaza cercetarea penala pt. toate infractiunile cu exceptia celor date in competenta organelor specializate si a procurorului. Cele specializate- competenta dupa calitatea persoanei (militari, personal navigant al marinei civile) + competenta speciala determinata de natura cauzei (infractiuni de frontiera) Procurorii au competenta materiala generica de supraveghere a urmaririi penale (art. 209 al 1 CPP) pt. toate infractiunile pt. care organul de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza actele de cercetare penala. In aceasta calitate, procurorul conduce si controleaza activitatea organului de cercetare al politiei judiciare. Art. 209 al. 2 : procurorul poate efectua in mod nemijlocit acte de urmarire penala in toate cauzele pe care le supravegheaza. El are o cpmpetenta materiala determinata in concret privind efectuarea in mon nemijlocit a urmaririi penale pt. infractiunile care sunt enumerate in art. 209 al.3. Procurorul efectueaza personal urmarirea penala pt. aceste infractiuni considerate grave. Competenta apartine procurorului din cadrul parchetului corespunzator in grad primei instante. Judecatoria are competenta materiala generica, judeca toate infractiunile cu exceptia unor infractiuni date in mod expres la alte instante. Legea poate stabili si anumite infractiuni de competenta judecatoriei competenta speciala (Constanta, Galati sectii maritime) Tribunalul judeca doar in prima instanta (infractiuni considerate grave si au ca urmare moartea sau sinuciderea victimei) si recurs, el nu mai judeca apeluri. : infractiuni de contrabanda cu materiale explozive sau radioactive, bancrupta frauduloasa, trafic si consum ilicit de droguri, spalare de bani, crima organizata (lg. 32/2003), evaziune fiscala (art.9 lg.241/2005). In recurs,tribunalul judeca doar recursuri vizavi de sentintele pronuntate de judecatorie privind infr. pt. care actiunea penala se pune in miscare la

plangerea prealabila: masuri preventive sau asiguratorii, libertatea preventiva,materia executarii,conflicte de interese intre doua judecatorii din circumscriptia sa. Curtea de Apel are competenta de a judeca in toate gradele de jurisdictie. In prima instanta pt. infractiuni grave dupa natura si grad: care privesc siguranta statului, circulatia pe caile ferate, pacea, conflicte de interese. Are o competenta in prima instanta determinata dupa calitatea persoanei: comise de avocat, notar,executor, controlor al Curtii de Conturi, procuror, judecatori din CA, magistrati ICCJ, conducatori religiosi, inaltul cler, avocatul poporului. Judeca apeluri pt. hotarari provenite de la judecatorie si tribunal, recursuri vs. decizii pronuntate impotriva sentintei pronuntate de tribunal privind masurile preventive si asiguratorii, cereri de extradare, de punere in executare ale mandatelor europene, solutioneaza conflicte de competenta intre judecatorie si tribunal sau doua tribunale. ICCJ judeca in prima instanta si in recurs. In prima instanta are competenta dupa calitatea persoanei: senatori, deputati, europarlamentari, membri ICCJ, procurori ICCJ, membri ai guvernului. Recursuri: sentinte pronuntate de CA, Curtea Militara de Apel, decizii Curtea Militara de Apel. Complet de 5 judecatori ICCJ judeca recursuri la sentinte pronuntat de sectia penala a ICCJ.

CURS 4 26.10.2011
Competenta teritoriala rationae loci Este una dintre formele principale de competenta. Rationae loci reprezinta acel criteriu al competentei care stabileste care anume organ judiciar penal este competent a instumenta o cauza avand drept criteriu cel administrativ-teritorial. Este vorba,mai exact, despre circumscripria teritoriala (nu se mai foloseste noitunea de ,,raza teritoriala) inauntrul caruia se impun a fi efectuate anumite acte procesual-penale. Competenta teritoriala opereaza in plan orizontal intre organele judiciare egale in grad. Acest criteriu se determina in raport de suprafata administrativ teritoriala unde trebuie ef. activitate procesuala. Spre deosebire de c.materiala si personala, care opereaza pe plan vertical, determinand care dintre organele ierarhic ordonate in sistemul judiciar este competent. Ex; jud. Cluj vs jud. Turda. Competenta teritoriala necesitate. Criteriul c.t. e util pt a determina care organ judiciar de aceeasi natura trebuie sa instrumenteze o cauza/nu are competenta sa o faca. Acesta c.t nu opereaza in cazul anumitor organe judiciar penale aflate la varful ierarhiei judiciare. De ex, ICCJ, pt ca are competenta generala, pe teritoriul intregii tari; parchetul de pe langa ICCJ competenta generala; DNA; DIICOT. Exceptia c.t. poate fi ridicata in fata instantei cel mai tarziu pana la citirea actului de sesizare, spre deosebire de c. personala si materiala care poate fi invocata conform art 332 al 2 CPP, oricand in cursul judecatii. Incalcarea acestor reguli nulitate absoluta. In cazul infractiunilor din strainatate, criteriile de competenta sunt prevazute in art 31, pt. infractiunile din tara art 30. Competenta dupa teritoriu in cazul infr. savarsite in tara: Art. 30 stabileste anumite criterii de diferentiere intre organele judiciar penale, fie de urmarie, fie judecatoresti ,criterii in raport de care se determina organul judiciar competent. In cazul sesizarii simultane (incunostiintare aduse in aceeasi zi, in aceleasi imprejurari, unor organe judiciare diferite), organul judiciar ramane competent dupa regulile prevazute la art. 30: - Art. 30 a): primul criteriu este locul savarsirii infractiunii. Ratiunea e aceea ca in acest perimetru se pot gasi/ridica/valorifica mai usor probele (art.63-imprejurare de fapt care e de nat sa det existenta/inexistenta infr), urmele materiale ale infractiunii (ADN, amprenta, urma de picior etc.) - b) locul unde a fost prins faptuitorul. Si aici gasim de regula bunurile provenite din infr, obiecte de care infractorul s-a servit la comiterea infr - c) locul unde locuieste faptuitorul = efectiv locuinta, resedinta unde acesta poate fi gasit si e depistat, chiar daca nu locuieste cu forme legale (adica chiar daca nu e domiciliul) - d) locul unde locuieste partea vatamata = locul unde locuieste efectiv (criteriul e operabil doar daca celelalte nu pot fi identificate ordine ierarhica) Pt infractiuni savarsite in strainatate art 31 stabileste competenta in favoarea instantei in circumscripria careia locuieste infractorul, cu conditia sa fie cetatean roman. In cazul in care pers nu e cetatean

roman/apatrid cu domiciliul in Romania, competenta revine judecatoriei sectorulul 2 Bucuresti (nivel de judecatorie), tribunalul capitalei (nivel de tribunal), curtii de apel Bucuresti (nivel de curte de apel). Pt. infractiunile savarsite pe o nava/aeronava sub pavilion roman, competenta revine organului judiciar din primul port sau aeroport roman.In cazul in care nava /aeronava nu acosteaza/aterizeaza in port/aeroport roman, se aplica regulile de la al.1 sau 2. (judecatoria sectorului 2, tribunalul Bucuresti, curtea de apel Bucuresti) Competenta functionala rationae oficii Potrivit ei, se determina care organ judiciar e competent a instrumenta o cauza fie in cadrul competentei generale, care e competenta de a trage la raspundere pe infr, fie chiar in cadrul aceluiasi organ judiciar (ex in cadrul instantelor, care anume instanta e competenta) Ea opereaza atunci cand e cazul a se stabili atributiile concrete ce revin organului judiciar penal. Competenta functionala a organelor de urmarire penala - Astfel, competenta functionala a MP (format din procurori): procurorul are competenta de a supraveghea efectuarea urmaririi penale de catre organele de cercetare penala procurorul: sa efectueze personal urmarirea penala in cauzele in care aceasta e impusa de lege (art 209 al 3) e si organ de cercetare, si organ de urmarire penala; numai el are aceasta competenta procurorul mai are c.f. de regulator de competenta, adica de stabilire a competentei in cazul conflictului de competenta intre organele de cercetare penala subordonate participarea in calitatea de procuror de sedinta la sedintele de judecata, adica de a pune concluzii in cauzele in care este delegat exercita caile de atac ordinare si extraordinare (RIL, constestatie in anulare, revizuire) Competenta functionala a instantelor judecatoresti spre deosebire de organele de urmarire penala, aceasta e reglementata expres in CPP: Art. 25 judecatoria judeca numai in prima instanta. Art.27 tribunalul judeca in prima instanta, in apel (cauzele anterior legii 202) si in recurs impotriva incheierilor primei instante. Art. 27 al 1 - Curtiile de apel apel (sentintele de tribunale) ,recurs (impotriva sentinelor judecatoriei) Instantele judecatoresti (de la tribunal incolo) sunt si instante care solutioneaza conflictele de competenta de la instantele inferioare. Competenta in cazul conflictelor de comp se stabileste de instanta ierarhic superioara comuna (tribunalul Valcea, tribunalul Arges curtea de apel Pitesti e instanta comuna, tribunalul Cluj, tribunalul Bacau ICCJ e instanta comuna) Competenta speciala Acea forma a competentei care in raport de natura infractiunii (competenta dupa materie) atribuie in mod exclusiv o anumita cauza penala unui anumit organ judiciar expres mentionat, fara sa mai poata fi vorba de o optiune. Ex: art 208 organul de cercetare penala speciala: urmarirea penala se face de anumite organe penale expres prev in art 208. Competenta exceptionala Forma de competenta determinata de anumite imprejurari excep care impun luarea unor cauze din competenta unor org judiciare si atribuirea instrumentarii lor altor org judiciare care pot fi nou instituite sau create. Ex. Instituirea tribunalelor militare extraordinare pt judecarea infractiunilor savarsite in timpul revolutiei din 1989 2 magistrati de la trib civile + 3 asesori numiti dintre oriterii activi (din cadrul fortelor Ministerului Apararii Nationale). Aceste tribunale exceptionale sunt actualmente interzise de Constitutie. Prorogarea de competenta reprezinta extinderea competentei unui organ judiciar in favoarea altui organ judiciar intr-o cauza in care acesta din urma nu ar fi avut competenta instrumentarii unei cauze. Aceasta prelungire a competentei intervine numai in conditiile expres prevazute de lege. Sunt 4 cazuri: - conexitatea (art 34 CPP) - indivizibilitatea (art 33) - chestiunile prealabile (art 44)

schimbarea incadrarii juridice (art 334)

1) Conexitatea reprezinta primul caz in care poate avea loc prorogarea de competenta, reglementata de art 34 CPP in urmatoarele situatii: - cand 2 sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite de una sau mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc : aceasta particularitate determina reunirea cauzelor - cand 2 sau mai multe infractiuni sunt savarsite in loc si timp diferite,dar in baza unei intelegeri prealabile intre faptuitori - cand o infractiune a fost savarsita pt. a pregati sau inlesni ori a ascunde comiterea unei infractiuni sau pt. a inlesni sau ajuta sustragerea de la raspunderea penala a unui infractor (concurs real cu conexitate caracterizat, consecvential sau etiologic) - cand intre 2 sau mai multe infractiuni exista o legatura,iar reunirea cauzelor se impune pt. o buna infaptuire a actului de justitie (ex. infractiunea de furt si infractiunea de tainuire la furt) 2) Indivizibilitatea (art. 33) trebuie sa existe acea situatie/legatura substantiala intre diferitele aspecte ale unei cauze, legatura care imprima faptei penale un caracter unitar si necesita rezolvarea acesteia in cadrul aceluiasi proces penal (in interesul aflarii adevarului si a corectei administrari a justitiei).Cazurile de indivizibilitate: - participatia penala cand la savarsirea aceleiasi infr au participat 2 sau mai multe pers - cand 2 sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act de executare (concursul ideal) art. 33 litera b) - cand 2 sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune art 33 c) (ex: infractiunea continuata, infractiunea complexa,infractiunea de obicei,infractiunea colectiva) 3) Chestiunile prealabile (art.44) reprezinta incidente/probleme de natura extrapenala care trebuie rezolvate inainte de solutionarea cauzei si de a caror rezolvare corecta depinde solutia in cauza penala. Aceste probleme apartin unor ramuri diferite de drept decat penalul (ex: civil in cazul infr de tulburare de posesie art. 220 CP,se pune problema dreptului de proprietate dovada acesteia se face dupa regulile specifice dreptului civil; nu e vorba de constituirea dreptului, ci doar de dovada existentei dreptului). Chestiunea prealabila se solutioneaza dupa regulile ramurii de drept careia ii apartine. 4) Schimbarea incadrarii juridice (art. 334) stabileste obligatia schimbarii incadrarii juridice cand in cursul desfasurarii procesului penal (urmarire penala + judecare) se constata ca incadrarea juridica este gresita ori s-au schimbat temeiurile de fapt avut anterior in vedere. Incadrarea juridica este operatiunea de logica judiciara realizata in cursul procesului penal prin stabilirea textului legal incriminator aplicabil unei fapte penale determinate. E diferita de calificarea juridica operatiunea de stabilire a valentei infractionale a unui fapt infractional stabilit de legiuitor. Ex. o incadrare juridica e gresita cand se considera ca furtul prin violenta nu e talharie. Reguli de prorogare In caz de conexitate ,presupune indeplinirea unor conditii: - cauzele penale sa se afle in curs de instrumentare, sa fie cunoscute - cauza sa se afle in aceeasi etapa a procesului penal, adica in urmarire penala amandoua, sau faza de judecata amandoua, sau in curs de judecata amandoua - in cazul judecatii, conditia suplimentara e ca dosarul sa se afle in acelasi moment (in prima instanta, in apel sau in recurs amandoua) Conditiile de mai sus sunt in raport de natura faptei. In raport de natura organului judiciar competent a reuni cauza, trebuie avute in vedere urmatoarele: - gradul ierarhic al organului judiciar - natura organului judiciar in fata caruia se pune problema prorogarii competentie. Intotdeauna, cand intre doua organe judiciare unul e specializat, competenta va fi castigata de acesta din urma. De ex, intre parchetul tribunalului si DNA, competenta revine DNA-ului. In caz de indivizibilitate, se aplica regulile de la conexitate, cu mentiunea ca potrivit art. 37 al. 3, cauzele penale se reunesc obligatoriu in cazul infractiunii continuate, complexe, de obicei si colective.

Potrivit art 44 al 1, in cazul chestiunilor prealabile, instanta penala e competenta sa judece orice chestiune prealabila, chiar daca prin natura ei apartine unei alte ramuri de drept. Judecata acestei chestiuni se realizeaza dupa regulile si mijloacele de proba specifice ramurii de drept incidente. In cazul schimbarii incadrarii juridice, regula e aceea ca instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta sa o judece, chiar daca se dovedeste ca infractiunea era de competenta instantei ierarhic inferioara. Schimbarea calificarii juridice suevenita printr-o noua lege intervenita in cursul judecatii nu duce automat la schimbarea competentei (ultraactivitate a legii procesual penale), exceptie fiind cazul in care prin legea noua se prevede acest lucru. Disjungerea (art.38) operatiunea judiciara inversa conexarii prin care se separa cauzele aflate pe rolul aceluiasi organ judiciar. Disjungerea este facultativa. Poate interveni la cerere (facuta de parti sau procuror) sau din oficiu. Poate interveni in cazul conexitatii oricand, iar in cazul indivizibilitatii, de regula nu pot fi disjunse, cu exceptia participatiei penale (ex: complicele poate fi separat de autor) Ex: * latura civila a cauzei se disjunge * unul dintre complici e bolnav, se judeca ceilalti, iar acesta e judecat in momentul in care se insanatoseste. Declinarea de competenta (art.42)

CURS 5 02.11.2011
CPP art. 44 det. Doar chestiunile prealabile- chestiunile de nat extrapenala de care depinde solutionarea cauzei cu privire la care inst penala se poate pronunta, chiar daca acestea sunt date in comp altor instante. Inst penala, prin prorogare, are dr si obl de a dispune, de a se pronunta. Spre deosebire de aceste chestiuni de fapt pe care inst penala le poate solutiona, exista si chestiuni prejudiciale care sunt chesiuni de fapt de nat extrapenala de care depinde solutionarea cauzei,pe care inst penala nu le poate solutiona, ci atunci cand sunt indeplinite conditiile prevazute de lege (cand au leg cu obiectul cauzei), inst penala le trimite unei instante specializate in vederea solutionarii, urmand ca ulterior solutionarii sa tina seama de solutia data cu ocazia solutionarii cauzei. Sunt cunoscute 3 categorii de chestiuni cu caracter prejudicial (exceptii prejudiciale): 1) exceptiile de neconstituionalitate (lg.47/1992): in urma modif legii si a CPP prin lg 177/2010, invocarea exceptiei de necostit. in fata instantei penale intr-un proces penal concret nu atrage suspendarea judecarii cauzei, judecata continua. In acest caz,insa, e obligatorie sesizarea Curtii Constitutionale, care are competenta exclusiva de solutionare a exceptiei. De asemenea, in acest caz, daca ulterior se admite exceptia, e motiv de revizuire (pe baza unei decizii a CC, conform art 408 indice 2 CPP) 2) exceptiile de ilegalitate ale actului administrative (lg.554/2004 privind contenciosul adm. + modif ulterioare din lg speciale, inclusive lg 202/2010) : exceptia de ilegalitate a actului adm invocate in fata instantei e de competenta instantelor de contencios administrativ prevazute de lege (inst specializate: tribunale, curti de apel, sectia de contencios administrative a ICCJ) Dupa noile modif, invocarea exceptiei in fata inst penale nu atrage suspendarea judecatii cauzei aceasta continua. (daca e invocata in fata unei inst civile atrage suspendarea) Inst penala poate respinge exceptia doar daca ea e inadmisibila (daca nu are leg cu ob cauzei sau daca nu priveste un act adm) daca e admisibila insa, sesizarea inst de contencios adm e obl (inst penala da o incheiere prin care trimite exceptia inst de contencios) 3) intrebarea preliminara adresata Curtii de Justite a UE in temeiul art. 234 (fostul art.177 din tratatul de constituire al UE), precum si in temeiul prevederilor legii interne (lg. 340/2009 privind recunoasterea de catre Romania a competentei Curtii de Justitie a UE) : Instanta penala poate respinge exceptia prejudiciala doar daca ea este inadmisibila (adica daca nu are leg cu obiectul cauzei si daca nu priveste o norma comunitara) Daca e admisibila, sesizarea CJUE e obligatorie. Daca exceptia e formulata in fata unei instante care nu pronunta o hotarare definitiva (cum e prima instanta), suspendarea judecatii e facultativa. In acest caz insa, instanta e obligata sa amane solutionarea cauzei pana la obtinerea raspunsului de la CJUE. Daca insa exceptia e invocata in fata

unei instante de recurs (care da o hot definitiva), suspendarea judecatii pana la solutionarea exceptiei e obligatorie. DEOSEBIREA: Chestiunile prealabile se sol de inst penala (opereaza o prorogare de competenta), in cazul chetiunilor prejudiciale nu opereaza o prorogare de competenta. Verificarea competentei Are un caracter permanent, ea se realizaeaza in tot cursul procesului penal, atat din oficiu (de catre organele judiciare sub toate formele), cat si la cerere. De aceea se vorbeste mai intai de un autocontrol al competentei (sub toate formele de competenta, incepand cu mom ininial al sesizarii in mom solutionarii definitive a cauzei penale). Verif comp se realizeaza si la cerere, cererea se materializeaza in exceptia de necompetenta, care in principiu poate fi invocat de procuror si de parti oricand in cursul procesului penal. (art. 301 CPP) Prin derogare de la aceasta regula, exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata in cursul judecatii cel mai tarziu pana la citirea actului de sesizare a instantei (pana la inceperea cercetarii judecatoresti). Dupa inceperea judecatii jud, invocarea e tardiva. In faza de urm penala, procurorul dispune asupra exceptiei atunci cand da o solutie de admitere prin ordonanta (trebuie sa fie motivata). Prin ordonanta proc dispune in mod expres declinarea competentiei si indica proc care e competent sa ef urmarirea penala/sa o supravegheze. In faza de judecata, inst penala va da o sentinta motivate atunci cand admite exceptia de necompetenta si atunci cand dispune in urma admiterii declinarea competentei. In mod obligatoriu, in dispozitivul sentintei instanta penala indica instanta pe care o considera competenta, la care trimite cauza. In sit in care instanta penala omite sa indice instanta la care trimite cauza este interupt cursul normal al justitiei. Cazurile de intrerupere a cursului normal al justitiei de rezolva de ICCJ. Aceasta sentinta de declinare a competentei e definitiva, ea nu e supusa vreunei cai de atac. In cazul in care instanta judecatoreasca respinge exceptia de necompetenta, considerandu-se competenta sa judece, nu va da sentinta, ci incheiere, care poate fi atacata o data cu fondul cauzei. Instanta de trimitere (adica cea la care se trimite cauza prin procedeul declinarii de competenta) nu e obligata sa se conformeze dispozitivului sentintei de declinare de competenta, ci are dr si obligatia de a-si verifica competenta sub toate formele de competenta. In sit in care inst de trimitere se considera necompetenta se intrerupere cursul normal al justitiei. Se da nastere unui conflict de competente (sit create in urma neintelegerii intre instante cu privire la determinarea competentei) Conflictul de competenta e de doua feluri: conflict pozitiv ambele instante se considera deopotriva competente sa judece : sesizarea obligatorie de face de catre instanta care se considera competenta conflict negativ atunci cand instantele aflate in conflict isi declina reciproc competenta, una in favoarea celeilalte : sesizarea obligatorie -ultima care si-a declinat comp. Competenta de solutionare a conflictului de competenta revine instantei superioare si comune instantelor aflate in conflict. Sesizarea se realizeaza de regula chiar de catre instantele aflate in conflict. Sesizarea e obligatorie pt ca ne aflam in prezenta unui caz de intrerupere a cursului normal al justitiei. Daca instantele nu-si indeplinesc aceasta obligatie, se poate reliza de catre procuror sau de parti. Inst competenta se poate sesiza chiar din oficiu. Conflictul de competenta se rezolva printr-o decizie penala definitiva- regulator de competenta. E obligatorie pt. instanta care e stabilita ca fiind competenta. Inst desemnata prin regulator nu mai are posibilitatea de a-si verifica comp, ci trebuie sa se conformeze deciziei. Remediile procesuale Sunt mijloacele juridice de inlaturare a suspiciunilor cu privire la lipsa de impartialitate/obiectivitate a persoanelor care fac parte din organele judiciare care exercita atributii privind procesul penal. Impartialitatea org judiciare e un principiu important care guv organizarea judiciara + e garantie a unei bune justitii in materie penala. Ratiunea remediilor procesuale de a garanta impartialitatea membrilor organelor judiciare in cadrul efectuarii actelor procesuale si procedurale proivind procesul penal. Exista doua mari categorii de remedii procesuale: - incompatibilitatile: au la baza suspiciuni individuale cu privire la lipsa de impartialitate a membrilor organelor judiciare. Acestea sunt prezumtii legale ale lipsei de impartialitate, ele se gasesc in cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. - stramutarea : are la baza o suspiciune colectiva cu privire la impartialitatea judecatorilor. Ea reprezinta o prezumtie legala de impartialitate a intregii instante.

A) Incompatibilitatile sunt mijloace juridice prin intermediul carora se urmareste oprirea membrilor organelor judiciare de la efectuarea activitatilor procesuale si procedurale intr-o cauza penala concreta atunci cand se constata cu privire la fiecare persoana existenta unei situatii care pune la indoiala impartialitatea acestora. Aceste situatii sunt cazuri de incompatibilitate. Ele sunt prevazute de lege. Enumerarea cazurilor e limitativa (art. 46 48 in privinta judecatorului , 49 a procurorului,organului de cercetare penala,magistratului asistent al ICCJ ,54 expertului, interpretului) Situatiile de incompatibilitate privind judecatorul formeaza dr. comun. Astfel, acestea privesc in general si ceilalti subiecti procesuali, inclusiv grefierul (cu derogarile prevazute de lege) Cazurile de incompatibilitate ale judecatorului: 1) care se bazeaza pe legatura de rudenie dintre judecatori: judecatorii care sunt soti,rude apropiate,afini pana la gradul 4 inclusiv nu pot face parte din acelasi complet de judecata. Ratiunea incompatibilitati: evitarea posibilitatii de influentare reciproca cu privire la solutie. 2) nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care a participat la sol unei cauze penale nu mai poate participa la solutionarea aceleiasi cauze in caile de atac sau la rejudecarea cauzei ca urmare a desfiintarii cu trimitere in apel sau a casarii cu trimitere in recurs. Ratiunea cazului de incompatibilit de a evita situatia in care jud ar fi in sit in care trebuie sa-si verifice propria solutie. 3) nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care anterior si-a exprimat parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in cauza. Spre deosebire de cazul precedent, exprimarea parerii nu se materializeaza intr-o hot, ci e relizata in cadrul sedintei de judecata sau in afara sedintei de judecata. 4) nu poate participa la judecarea cauzei judecatorul care ,fiind anterior procuror, a pus in miscare actiunea penala, a dispus trimiterea in judecata sau a pus concluzii in fata instantei in functia de procuror ORI in calitate de judecator in cursul urmaririi penale a solutionat propunerea de luare a masurii de arestare preventiva/masurii de prelungire a arestarii preventive. La baza acestui caz de incompatibilitate sta ratiunea separarii functiei de urmarire de functia de judecata precum si a functiei de dispozitie cu privire la masura arestarii preventive/masura de prelungire a arestarii preventive de functia de judecata. Functia de urmarire MP, functia de judecata instantei judecatoresti. 5) atunci cand judecatorul a fost reprezentant sau aparator al uneia dintre parti. Acest caz persista chiar daca jud nu a efectuat in concret acte de reprezentare/aparare. Ratiunea: separarii functiei de aparare de functia de judecata. 6) e incompatibil judecatorul care anterior a fost expert sau martor in aceeasi cauza penala e necesar sa fi fost audiat in calitate de martor sau sa fi depus o expertiza 7) e incompatibil judecatorul care e interesat personal sau sotul sau e interesat/ruda sa/afinul pana la gradul 4 inclusiv in solutionarea cauzei. Interesul poate imbraca diverse forme (material,moral,direct,indirect) acesta trebuie dovedit. Lg. 356/2006 a adus in CPP cazuri noi de incompatibilitate in art. 48. Acestea sunt insa preluate din lg. 61/2003. Nu sunt cazuri noi, au la baza acelasi criteriu cel al interesului. In aceste cazuri, interesul judecatorului e prezumat: * se prezuma in cazul in care sotul judecatorul/ruda sa/afinul sau pana la gradul 4 a efectuat urmarirea penala/actele de supraveghere a urmaririi penale * judecatorul care e tutore sau curator al uneia dintre parti * jud care e sotul/ruda apropiata/afin gr 4 inclusiv cu una dintre parti/avocatul/mandatarul partii * se constata ca exista dusmanie intre judecator/sotul sau/ruda/afinul pana la gr 4 inclusiv cu una dintre parti/sotul partii/ruda/afinul pana la gr 4 inclusiv * jud care a primit liberalitati donatii de la vreuna dintre parti/avocatul sau mandatarul partii * interzisa particip jud in caile de atac cand la sol acestei cauze a participat in calitate de proc/jud sotul/ruda/afinul acestuia pana la gr 4 inclusiv Inclinarea jud spre adoptarea unei sol in favoarea partii cu care acesta se afla intr-o rel apropiata/s-a aflat in trecut intr-o rel apropiata e fireasca pt a se inlatura orice suspiciune se recurge la remediul sanctionarii tuturor situatiilor de incompatibilitate. Exista 2 modalit de solutionare a incompatibilitatilor:

1) abtinerea (regula,modalitatea prioritara de rezolvare) : are la baza obligatia persoanei care face parte din organul judiciar de a face declaratia orala sau scrisa in fata presedintelui instantei (in cazul judecatii) / procurorului ierarhic care supravegheaza urm penala (in cazul urmaririi) de abtinere, adica de renuntare la exercitiul atributiilor, indicand si cazul de incompatibilit in care se gaseste. Neindeplinirea acestei obl reprezinta abatere, care e de natura de atraga sanctiuni disciplinare. Abtinerea trebuie sa se realizeze de indata, adica chiar din momentul in care oranul judiciar a luat cunostinta de existenta situatiei de incompatibilitate. 2) recuzarea (intervine doar in mod exceptional): e admisibila numai atunci cand nu a fost formulata declaratie de abtinere. Ea poate fi formulata pe cale de exceptie. Majoritatea cererilor de recuzare de resping in practica; chiar daca se respinge, atrage atentia jud. Chiar daca se respinge, cererea se poate sa produca un efect pozitiv. Modalitatea de formulare a acestei exceptii este cererea. Pt. a fi valabila, cererea de recuzare trebuie sa contina: a) indicarea cazului de incompatibilitate prevazut de lege b) elementele de fapt (concrete) din care sa rezulte cazul de incompatibilitate: temeiurile cunoscute la data formularii cererii de recuzare c) trebuie sa priveasca in cazul jud doar membri completului de judecata; nu poate privi alti judecatori decat cei care compun instanta d) e inadmisibila cererea de recuzare privind completul de judecata desemnat sa judece cererea de recuzare (lg. 356/2006) Cererea de recuzare poate fi formulata cel mai tarziu pana la solutionarea cauzei; dupa solutionare, cererea e terdiva. De aceea, trebuie formulata de indata, adica din mom in care s-a luat cunostita de cazul de incompatibilitate. Nu poate fi formulata decat de parti; procurorul nu e titulat al cererii de recuzare proc din proces nu-si poate recuza adversarul. In situatia repetarii cererii de recuzare, o noua cerere e inadmisibila pt acelasi caz de incompatibilitate si pt aceleasi temeiuri de fapt. Cererea poate fi respinsa ca inadmisibila chiar de organul judiciar care e recuzat daca nu indeplineste conditiile de forma prevazute de lege. In sit in care cererea e admisibila, ea e trimisa organului judiciar competent sa o solutioneze. In faza de judecata, cererea de recuzare se examineaza in sedinta secreta de un complet de judecata care are compunerea prev de lege pt judecarea cauzei penale la care se refera cererea de recuzare. Din compunerea acestui complet nu poate face parte jud care e recuzat exceptie: in materia masurilor preventive, nu exista posibilitatea formularii unei cereri de recuzare pt ca cererea de recuzare nu impiedica solutionarea tuturor cererilor privind masurile preventive. Instanta se pronunta prin incheiere de admitere/respingere a cererii de recuzare ; daca e admisa cererea, nu exista cale de atac,daca e respinsa se ataca o data cu fondul In faza de urmarire penala proc se pronunta prin ordonanta motivata in termen de 3 zile . proc care suprav u.pen sau proc ierarhic ; adresata direct org de cercetare pen care e obl sa o dea proc in 24 h cel mult. B) Stramutarea e mij juridic prin care in vederea garantarii princip impartialit se realiz transm unei cauze penale in intregul ei de la o inst penala la o alta inst de acelasi grad. reprez o derogare admisa de lg de la princip teritorialitatii. Temeiul stramut e triplu: 1) atunci cand impartialit jud de instante ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor 2) cand exista pericol de tulburare a ordinii publice 3) cand una din parti e sot/ruda/afin pana la gr 4 inclusiv cu unul din judecatorii inst;/proc din cadrul parchetului coresp inst/ asistentii judiciari Stramutarea se face prin cerere, fiind de comp unei inst unice, ICCJ. Cererea de stramutare de partile interessate, proc sau de ministrul justitiei. Ea nu are ca efect suspendarea judecatii judecata continua. In mod exceptional, la cerere judecata poate fi suspendata. Suspendarea poate fi dispusa doar de ocmmpletul de judcata legal investit - 3 jud de la sectia penala a ICCJ. Pt a fi valabila, cererea trebuie sa contina: - Date privind identitatea partii interesate - Mentiunea cu privire la obiectul cauzei, indicandu-se nr de dosar si termenul de jud - Daca sunt inculpati arestati preventiv in cauza - Temeiul de stramutare dintre cele prev in art 55 al 1 CPP - Care sunt elem de fapt din care rezulta elem de stramutare - Daca cererea se sprijina pe inscrisuri, in cerere se vor mentiona inscrisurile

E obl informarea curtii cu privire la motivele de stramutare pt ca instanta suprema sa se clarifice daca intradevar sunt motive care fac necesara stramutarea. Pres ICCJ solicita informarea prin pres inst ierarhic sup inst de la care se cere stramut. Daca inst sup e ICCJ, informarea se cere de la ministrul just. O data cu informarea, partile interesate + partile cauzei sunt instiintate cu privire la formularea unei cereri de stramutare + termenul fixat formularea memoriilor + prezentarea la termen pt a pune concluzii. Daca exista inc in arrest preventive e obl asistenta juridica. Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica. Daca partile sunt prezente, ele pot pune cl. E asigurata particip proc care pune concluzii Solutionarea cererii de stramut are loc in urma unei dezabteri contradictorii proc si partile pun cl, partea interesata aduce argumente pt care e necesara stramutarea. ICCJ da o sentinta motivata cu privire la cererea de stramutarea. Admite stabileste inst la care se va judeca, trebuie sa fie apropiata dpdv teritorial. Aceasta inst poate fi inst din circumscriptia teritoriala a aceleiasi curti de apel, sau la o curte de apel apropiata. Daca se cere stramutarea de la o curte de apel, instanta care va primi cauza va fi o curte de apel dintr-o circumscr teritor invecinata. Sentinta de stramutare e definitive, nu e supusa unei cai de atac. Prin sentinta ICCJ dispune in mod expres cu privire la actelor ef si a masurilor dispuse pana la cererea de stramut. Daca cererea de stramutare nu atrage suspendarea iar cauza penala se judecaa intre timp si se da o hot efectul e desfiintarea automata, de drept a hot. Repetarea cererii e posibila, doar atunci cand se invoca temeiuri de fapt noi.

S-ar putea să vă placă și