OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

în expoziţiune. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce. tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor. prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? . Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei. De exemplu. vocea naratorului este naratorul. apoi aprinde o cigară”. . prin faptele sale (scoate capul pe fereastră. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. sau „taţo.. mama şi mătuşa – personaje secundare. În concluzie. putem spune ca „D-l Goe. urâtule?”. Astfel. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice. pălărie de paie. prin intermediul dialogului. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor.. se închide în toaletă. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate. Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp.. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. fiind caracterizat în acest fel indirect. a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. naratorul nu este şi personaj.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”.. În schiţa „D-l Goe. atât cu familia sa. autorul recurge la naraţiune.” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere.. autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”). Pentru derularea şirului de întâmplări. Prezintă idei concrete. disputa dintre doamne şi controlor. când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”. Fiind o operă epică. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. La rândul său.”. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. Într-o operă epică. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. Goe este un copil neastâmpărat. prezentând întâmplări la persoana a III-a. în propoziţii şi fraze scurte. dar nu este mai politicos nici cu străinii. Goe mai este şi obraznic. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei..

el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. I. Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. L. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea.. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. Slavici. Prin volumul „Momente” (1901). fiind numit de către narator „puişorul”. Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. Copilul este dezmierdat în continuare. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. trăsătură. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager. Totul decurge bine. bine crescut şi foarte arătos.. personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. În expoziţiune. până când tânărul dispare nebănuit. „Bacalaureat”. răsfăţat. mare scriitor român. Şi în această ultimă parte Goe e alintat. care nu are stare stâmpăr. fiind numit chiar şi „procopsit”. şiret. pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. prost crescut. dramaturg şi prozator. de unde-l eliberează conductorul. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). Totul se încheie cu bine. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. neastâmpărat. când intervine bunica. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. aceste fiind deznodământul. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. care a şi rămas repetent. îngânfat. contemporan cu M. care-l apără. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. care-i ia apărarea. lipsit de modestie. dar nu foarte tare. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. ca fiind foarte inteligent. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. bunica se hotărăşte să stea pe hol..” personajul principal este Goe. „Un pedagog de şcoală nouă”. Într-un fel. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. aceasta fiind intriga. . cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata. aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. I. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog. trăgând semnalul de alarmă al trenului. În opera „D-l Goe. bunica şi mătuşa sa.. în final. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. însă el începe să plângă aiurea. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard. alături de nepotul ei preferat.D-l Goe. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. În desfăşurarea acţiunii. Eminescu. Caragiale. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. dar nici o părere nu este cea corectă. „Două loturi”. Totul nu se încheie aici. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. Creangă. după cum o spune şi titlul. În urma acestei întâmplări. „O noapte furtunoasă”. primind o pălărie nouă şi ciocolată. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere. deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. „Calul dracului”. „Vizită”. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. care se opreşte.

Damele nu-l invinuiesc. dar din smucitura ei cu cea a trenului. Totusi. mamita si tanti Mita. iar birjarul este personaj figurativ.demonstatie opera epica Fiind o opera epica. Oricum ar fi el. se preface ca doarme. data de zece mai. oprind trenul... Mamita incearca o atentionare pentru Goe. neputand fi eliberat decat de conductor. In deznodamant. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. ca in multe din operele lui Caragiale. si personajele. iar Goe si damele se urca intr-o birja. si. Personaje secundare sunt damele. Pe peron. Avand in vedere ca este personaj principal. urmand exemplul lui mam’mare. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere. L. peronul garii din urbea X. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. cu tot cu bilet.” debuteaza cu intriga. Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. In expozitiune se prezinta locul initial. pentru a nu fi considerat vinovat. Goe ramane pe coridor. prin faptul că era neastâmpărat. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului. Personajul principal al acestei schite eset Goe. apoi. „D-l Goe. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. Se observa faptul ca actiunea este simpla.. observandu-se putine conflicte. Opera epica Referat despre D-l Goe . Urmeaza desfasurarea actiunii.”) şi directe – prin dialog („. intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat. scrisă de I. Goe rămâne un personaj plin de umor.Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. isi pierde palaria. Goe se loveste.nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”). ca barbatii. mam’mare.. lui Goe i se face un amplu portret. care incepe odata cu momentul urcarii in tren. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale. anume Goe. si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut. Caragiale. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”. El intervine in discutia . plecand spre bulevard.. timpul.. scotand capul pe fereastra.

El se dovedeste a fi rasfatat.D-l Goe'' este o opera literara . baiatul pierzandu-si astfel palaria. avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. Goe trage semnalul de alarma. Dupa aceasta. mic. urmarile fiind imediate.. Autorul il dispretuieste pe Goe. iar amanuntele mentionate in text sunt putine . dinamic . cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. desi nici el nu stia raspunsul corect. este scriitor clasic al literaturii romane .In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte). dar semnificative. nascut in 1852 si decedat in 1912 . autor de comedii . creator de nuvele si un maestru al schitei. pe care le face „proaste”. atat pentru copii. Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie). baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte). ritmul actiunii este viu . . neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte). Goe arata ca si el insusi se considera barbat. cat si pentru adulti. . asteapta impreuna cu D-l Goe . dupa exemplul lui mam’mare. dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat. trenul ce urma sa le duca la Bucuresti. gandurile . de obicei . si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. Apoi el se dovedeste obraznic. pe peronul garii din urbea X . In aceasta schita. intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte). mai exact o schita. Domnul Goe . aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ. dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj).Numarul personajelor dintr-o schita este .opera epica Ion Luca Caragiale . Astfel. modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva. care . iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje).. care se imbina cu dialogul.damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar. .D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . In expozitiune sunt prezentate cele trei dame .Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . Neastamparat. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse . mamita dandu-i „ciucalata”. Urcat in tren.

din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje. pe care prefera sa o manance pe coridor .fragmente descriptive in numar mic) . pentru a-l supraveghea. vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi .Enervata.D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu . care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica .Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta .Din cauza acestor miscari bruste . Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame .Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar . liniara . spre supararea bunicii .Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul. opera literara . cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda. desfasurata pe un singur plan narativ . mamitica il zguduie pe Goe . si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic. Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti. de unde dispare.Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret. mamitica ii da lui Goe o ciocolata . deoarece nu asculta si astfel . dialog . care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta..D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita. prezentarea unui singur epidos din viata personajelor .Pentru a se impaca cu baiatul ei . iar episodice uratul si conductorul. Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . incepe sa urle. modurile de expunere specifice schitei(naratiune . Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara . dimensiunile operei reduse . . mamitica .Personajul principal este Goe .Goe isi pierde palaria si biletul . personajele secundare sunt damele . iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar .Ca in orice schita . actiunea simpla .. singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul. mam`mare si tanti Mita .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful