OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

. Prezintă idei concrete. prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă. atât cu familia sa.. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”. Pentru derularea şirului de întâmplări. a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. De exemplu. disputa dintre doamne şi controlor. putem spune ca „D-l Goe. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. în propoziţii şi fraze scurte. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. pălărie de paie. urâtule?”. dar nu este mai politicos nici cu străinii. Fiind o operă epică. mama şi mătuşa – personaje secundare. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. apoi aprinde o cigară”. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere. Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei. La rândul său. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. se închide în toaletă. În concluzie. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect. Într-o operă epică. Goe este un copil neastâmpărat.” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare.. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”). autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. În schiţa „D-l Goe. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. .. fiind caracterizat în acest fel indirect. în expoziţiune. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. prezentând întâmplări la persoana a III-a.. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”. Astfel. vocea naratorului este naratorul. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor.”. prin faptele sale (scoate capul pe fereastră. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. naratorul nu este şi personaj. Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica. Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? .. tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră. când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei. prin intermediul dialogului. Goe mai este şi obraznic. autorul recurge la naraţiune. sau „taţo. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură.

Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. contemporan cu M. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. L. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. de unde-l eliberează conductorul. Caragiale. „Un pedagog de şcoală nouă”. În urma acestei întâmplări. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. bunica şi mătuşa sa. cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata. după cum o spune şi titlul. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. Totul se încheie cu bine. În desfăşurarea acţiunii. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. dar nici o părere nu este cea corectă. Totul decurge bine. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere. care a şi rămas repetent. care nu are stare stâmpăr. Creangă. În opera „D-l Goe. ca fiind foarte inteligent. bine crescut şi foarte arătos. până când tânărul dispare nebănuit. I. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. dramaturg şi prozator. fiind numit de către narator „puişorul”.. şiret. Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. în final. În expoziţiune. aceste fiind deznodământul. dar nu foarte tare. însă el începe să plângă aiurea. I. pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. Totul nu se încheie aici. . alături de nepotul ei preferat. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard. „Vizită”. răsfăţat. lipsit de modestie. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. Într-un fel. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. „Bacalaureat”. prost crescut. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. trăsătură. care-i ia apărarea. neastâmpărat. trăgând semnalul de alarmă al trenului. care-l apără. când intervine bunica.D-l Goe. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea. care se opreşte. Prin volumul „Momente” (1901). aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. „Calul dracului”. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. Şi în această ultimă parte Goe e alintat.. mare scriitor român. Eminescu. Slavici. el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. aceasta fiind intriga. fiind numit chiar şi „procopsit”.. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. primind o pălărie nouă şi ciocolată. deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. bunica se hotărăşte să stea pe hol.. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. „O noapte furtunoasă”.” personajul principal este Goe. îngânfat. „Două loturi”. Copilul este dezmierdat în continuare.

. Opera epica Referat despre D-l Goe .”) şi directe – prin dialog („. Personaje secundare sunt damele. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale. Oricum ar fi el. data de zece mai. anume Goe. scotand capul pe fereastra. In deznodamant. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent.demonstatie opera epica Fiind o opera epica. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”. si.Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi. pentru a nu fi considerat vinovat. Caragiale.nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”). Personajul principal al acestei schite eset Goe.. urmand exemplul lui mam’mare. isi pierde palaria.. iar birjarul este personaj figurativ. apoi. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului. Damele nu-l invinuiesc.. dar din smucitura ei cu cea a trenului. intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat.. neputand fi eliberat decat de conductor. Avand in vedere ca este personaj principal. Totusi. mamita si tanti Mita. Mamita incearca o atentionare pentru Goe. observandu-se putine conflicte. Goe rămâne un personaj plin de umor. L. Se observa faptul ca actiunea este simpla. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. ca barbatii. scrisă de I. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an. In expozitiune se prezinta locul initial.. El intervine in discutia . si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut. cu tot cu bilet. Goe se loveste. ca in multe din operele lui Caragiale. „D-l Goe. oprind trenul. mam’mare. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti. care incepe odata cu momentul urcarii in tren. prin faptul că era neastâmpărat. timpul. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. Goe ramane pe coridor. Pe peron. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. iar Goe si damele se urca intr-o birja. peronul garii din urbea X. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar.” debuteaza cu intriga. Urmeaza desfasurarea actiunii. si personajele. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere. se preface ca doarme. plecand spre bulevard. lui Goe i se face un amplu portret. Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului.

urmarile fiind imediate. El se dovedeste a fi rasfatat. gandurile . mic. Dupa aceasta.. dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat. . . dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. Astfel. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte).Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . Goe trage semnalul de alarma. Urcat in tren. Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. pe care le face „proaste”.Numarul personajelor dintr-o schita este . . Goe arata ca si el insusi se considera barbat. iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje). cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. Autorul il dispretuieste pe Goe. ritmul actiunii este viu . de obicei . autor de comedii . Neastamparat. dinamic . creator de nuvele si un maestru al schitei. neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte).D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . mamita dandu-i „ciucalata”.D-l Goe'' este o opera literara . In expozitiune sunt prezentate cele trei dame . baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie). atat pentru copii. este scriitor clasic al literaturii romane . In aceasta schita. mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita. modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva. dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj). Domnul Goe . avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. asteapta impreuna cu D-l Goe .opera epica Ion Luca Caragiale . care . cat si pentru adulti. si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. trenul ce urma sa le duca la Bucuresti.. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse .In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte). iar amanuntele mentionate in text sunt putine . Apoi el se dovedeste obraznic. aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ. care se imbina cu dialogul. dar semnificative. desi nici el nu stia raspunsul corect.damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar. intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte). sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . nascut in 1852 si decedat in 1912 . mai exact o schita. dupa exemplul lui mam’mare. baiatul pierzandu-si astfel palaria. pe peronul garii din urbea X .

Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul.Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar . mamitica ii da lui Goe o ciocolata .. modurile de expunere specifice schitei(naratiune . si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic. Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara . singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul. de unde dispare..fragmente descriptive in numar mic) . vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi . care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta. prezentarea unui singur epidos din viata personajelor . care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica .Enervata. Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame .Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret.Ca in orice schita . Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti. opera literara .Pentru a se impaca cu baiatul ei . pe care prefera sa o manance pe coridor . deoarece nu asculta si astfel .Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta .Goe isi pierde palaria si biletul . pentru a-l supraveghea.Personajul principal este Goe . actiunea simpla . incepe sa urle. . iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar . liniara . mamitica il zguduie pe Goe . iar episodice uratul si conductorul. cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda. Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . dimensiunile operei reduse .Din cauza acestor miscari bruste . spre supararea bunicii . mam`mare si tanti Mita .Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. personajele secundare sunt damele . mamitica . din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje.D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita. desfasurata pe un singur plan narativ .D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu . dialog .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful