OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

Într-o operă epică. În schiţa „D-l Goe. Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica.. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură. De exemplu. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. La rândul său... putem spune ca „D-l Goe. prezentând întâmplări la persoana a III-a. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”.. prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar. Astfel. fiind caracterizat în acest fel indirect. Fiind o operă epică.”. . Prezintă idei concrete. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. autorul recurge la naraţiune. atât cu familia sa. naratorul nu este şi personaj. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. mama şi mătuşa – personaje secundare. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. se închide în toaletă. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice. urâtule?”. vocea naratorului este naratorul. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. prin intermediul dialogului. În concluzie. apoi aprinde o cigară”. sau „taţo.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă. Goe este un copil neastâmpărat. Pentru derularea şirului de întâmplări. Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei. disputa dintre doamne şi controlor. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor.. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”.. când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. prin faptele sale (scoate capul pe fereastră. pălărie de paie. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”). Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? .” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare. autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. în propoziţii şi fraze scurte. în expoziţiune. Goe mai este şi obraznic. dar nu este mai politicos nici cu străinii. a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră.

până când tânărul dispare nebănuit. Totul se încheie cu bine. mare scriitor român. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. îngânfat. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata. care nu are stare stâmpăr. Şi în această ultimă parte Goe e alintat. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. „O noapte furtunoasă”. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager.. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. I. trăgând semnalul de alarmă al trenului. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. aceasta fiind intriga. prost crescut. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. care a şi rămas repetent. ca fiind foarte inteligent. de unde-l eliberează conductorul. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. În desfăşurarea acţiunii. dar nici o părere nu este cea corectă.. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. Totul decurge bine. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. care-l apără. În urma acestei întâmplări. care se opreşte. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului. deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. „Un pedagog de şcoală nouă”. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. bine crescut şi foarte arătos. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. primind o pălărie nouă şi ciocolată. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. însă el începe să plângă aiurea. dramaturg şi prozator. când intervine bunica. În opera „D-l Goe. În expoziţiune. Prin volumul „Momente” (1901). Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. răsfăţat. dar nu foarte tare. Totul nu se încheie aici. Eminescu. fiind numit de către narator „puişorul”. Slavici.. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. contemporan cu M. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. trăsătură. după cum o spune şi titlul. aceste fiind deznodământul. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard. în final. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”. L. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere. „Două loturi”. personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. „Vizită”. Caragiale. „Calul dracului”. Creangă. şiret. bunica şi mătuşa sa.. fiind numit chiar şi „procopsit”.D-l Goe. . neastâmpărat. alături de nepotul ei preferat.” personajul principal este Goe. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. lipsit de modestie. „Bacalaureat”. aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. Copilul este dezmierdat în continuare. bunica se hotărăşte să stea pe hol. Într-un fel. care-i ia apărarea. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. I.

anume Goe.. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. pentru a nu fi considerat vinovat. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere. se preface ca doarme. lui Goe i se face un amplu portret.Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. data de zece mai. In expozitiune se prezinta locul initial.. apoi. isi pierde palaria. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti. peronul garii din urbea X. si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut. si. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale.. L.demonstatie opera epica Fiind o opera epica.. dar din smucitura ei cu cea a trenului. Totusi. si personajele. scotand capul pe fereastra. Urmeaza desfasurarea actiunii. plecand spre bulevard. mam’mare. ca in multe din operele lui Caragiale. Personaje secundare sunt damele.nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”). Opera epica Referat despre D-l Goe . ca barbatii. prin faptul că era neastâmpărat. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”. Goe se loveste. Damele nu-l invinuiesc. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. Goe rămâne un personaj plin de umor. Oricum ar fi el. neputand fi eliberat decat de conductor.” debuteaza cu intriga. Mamita incearca o atentionare pentru Goe. timpul. Personajul principal al acestei schite eset Goe. mamita si tanti Mita. Goe ramane pe coridor. urmand exemplul lui mam’mare. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului. oprind trenul. Se observa faptul ca actiunea este simpla. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar. Pe peron. El intervine in discutia .”) şi directe – prin dialog („. In deznodamant.. observandu-se putine conflicte. scrisă de I. care incepe odata cu momentul urcarii in tren. intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat.. „D-l Goe. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. iar birjarul este personaj figurativ. cu tot cu bilet. Caragiale. Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. Avand in vedere ca este personaj principal. iar Goe si damele se urca intr-o birja.

Numarul personajelor dintr-o schita este . Astfel. urmarile fiind imediate.opera epica Ion Luca Caragiale . dinamic . creator de nuvele si un maestru al schitei. In aceasta schita. Autorul il dispretuieste pe Goe.Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . Schita este un text narativ de dimensiuni reduse . Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie). atat pentru copii. . dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. Dupa aceasta. Domnul Goe . dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat. Apoi el se dovedeste obraznic. In expozitiune sunt prezentate cele trei dame . cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. pe care le face „proaste”. . baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. baiatul pierzandu-si astfel palaria.. mamita dandu-i „ciucalata”. ritmul actiunii este viu . cat si pentru adulti. modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva. gandurile . care .D-l Goe'' este o opera literara . Goe arata ca si el insusi se considera barbat. de obicei . asteapta impreuna cu D-l Goe . trenul ce urma sa le duca la Bucuresti. intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte). sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . Urcat in tren. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte). . avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. El se dovedeste a fi rasfatat.. se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte). care se imbina cu dialogul.In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. iar amanuntele mentionate in text sunt putine .D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . pe peronul garii din urbea X .damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar. Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. mic. desi nici el nu stia raspunsul corect. mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita. dar semnificative. dupa exemplul lui mam’mare. nascut in 1852 si decedat in 1912 . autor de comedii . si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje). mai exact o schita. Goe trage semnalul de alarma. neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte). dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj). Neastamparat. aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ. este scriitor clasic al literaturii romane .

D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu .Goe isi pierde palaria si biletul . opera literara . pe care prefera sa o manance pe coridor . Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul.Din cauza acestor miscari bruste . mamitica il zguduie pe Goe . Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara . dialog . liniara .Personajul principal este Goe . modurile de expunere specifice schitei(naratiune . cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda. singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul.Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret.D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita.Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar . de unde dispare. care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta.Enervata.Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta . incepe sa urle. personajele secundare sunt damele . actiunea simpla . deoarece nu asculta si astfel . si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic. desfasurata pe un singur plan narativ . mamitica . iar episodice uratul si conductorul. Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti. din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje.. care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica . mam`mare si tanti Mita . mamitica ii da lui Goe o ciocolata .fragmente descriptive in numar mic) . Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame .Ca in orice schita . vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi . iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar .Pentru a se impaca cu baiatul ei .Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. dimensiunile operei reduse . pentru a-l supraveghea.. . prezentarea unui singur epidos din viata personajelor . spre supararea bunicii .