OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

prezentând întâmplări la persoana a III-a. mama şi mătuşa – personaje secundare. apoi aprinde o cigară”.. autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. vocea naratorului este naratorul. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. fiind caracterizat în acest fel indirect. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere. dar nu este mai politicos nici cu străinii. Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? . Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”. autorul recurge la naraţiune.. Goe este un copil neastâmpărat. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce.. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură. Goe mai este şi obraznic. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor. Fiind o operă epică. când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. prin intermediul dialogului. Prezintă idei concrete. urâtule?”. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. disputa dintre doamne şi controlor. De exemplu.. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”).. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor. a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar. putem spune ca „D-l Goe. se închide în toaletă. Într-o operă epică. Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei..”. în propoziţii şi fraze scurte. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice. naratorul nu este şi personaj. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect. Astfel. În concluzie. La rândul său. prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”. Pentru derularea şirului de întâmplări. tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră. . sau „taţo. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei. pălărie de paie. prin faptele sale (scoate capul pe fereastră. în expoziţiune. În schiţa „D-l Goe.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă.” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare. atât cu familia sa.

pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. Caragiale. Eminescu. Copilul este dezmierdat în continuare. răsfăţat. când intervine bunica. alături de nepotul ei preferat. neastâmpărat. „O noapte furtunoasă”. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. de unde-l eliberează conductorul. L. dar nici o părere nu este cea corectă. „Calul dracului”. În expoziţiune. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. dramaturg şi prozator. prost crescut. care nu are stare stâmpăr. bunica şi mătuşa sa. Prin volumul „Momente” (1901). deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. aceasta fiind intriga. în final. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. care se opreşte. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. Creangă. el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului. Totul nu se încheie aici. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. În opera „D-l Goe. însă el începe să plângă aiurea. .D-l Goe. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. Într-un fel. Şi în această ultimă parte Goe e alintat. „Bacalaureat”. îngânfat. care-i ia apărarea. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard.. Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. Totul decurge bine. dar nu foarte tare.” personajul principal este Goe. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. şiret. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog.. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. contemporan cu M. Totul se încheie cu bine. Slavici. personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. trăgând semnalul de alarmă al trenului. care a şi rămas repetent. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. ca fiind foarte inteligent. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). fiind numit de către narator „puişorul”. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. lipsit de modestie. până când tânărul dispare nebănuit.. În desfăşurarea acţiunii. fiind numit chiar şi „procopsit”. după cum o spune şi titlul. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. „Un pedagog de şcoală nouă”. aceste fiind deznodământul. bine crescut şi foarte arătos. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere. primind o pălărie nouă şi ciocolată. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager.. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata. I. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. I. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. „Două loturi”. trăsătură. care-l apără. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea. bunica se hotărăşte să stea pe hol. „Vizită”. În urma acestei întâmplări. mare scriitor român.

. peronul garii din urbea X. scrisă de I. Oricum ar fi el. oprind trenul.. El intervine in discutia . si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut.. „D-l Goe. In deznodamant. lui Goe i se face un amplu portret. care incepe odata cu momentul urcarii in tren. In expozitiune se prezinta locul initial. pentru a nu fi considerat vinovat. anume Goe. iar birjarul este personaj figurativ. Damele nu-l invinuiesc. plecand spre bulevard. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. cu tot cu bilet. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. observandu-se putine conflicte. Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. si. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere. Mamita incearca o atentionare pentru Goe. data de zece mai. neputand fi eliberat decat de conductor. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului. apoi. scotand capul pe fereastra. Goe ramane pe coridor. urmand exemplul lui mam’mare. ca barbatii. L. ca in multe din operele lui Caragiale.” debuteaza cu intriga. mamita si tanti Mita. Totusi. Pe peron. Se observa faptul ca actiunea este simpla. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. dar din smucitura ei cu cea a trenului.demonstatie opera epica Fiind o opera epica.nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”).Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi. iar Goe si damele se urca intr-o birja. Opera epica Referat despre D-l Goe . intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat. Goe rămâne un personaj plin de umor. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar. Caragiale. Avand in vedere ca este personaj principal. si personajele. mam’mare. timpul.. Personajul principal al acestei schite eset Goe. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti.. prin faptul că era neastâmpărat. Urmeaza desfasurarea actiunii. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an.”) şi directe – prin dialog („. isi pierde palaria. Goe se loveste.. Personaje secundare sunt damele. se preface ca doarme. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”.

nascut in 1852 si decedat in 1912 . . El se dovedeste a fi rasfatat. . . dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. Dupa aceasta. de obicei . trenul ce urma sa le duca la Bucuresti.. baiatul pierzandu-si astfel palaria. Autorul il dispretuieste pe Goe. este scriitor clasic al literaturii romane . autor de comedii . intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte). Domnul Goe . care . cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. Urcat in tren. ritmul actiunii este viu . mai exact o schita. dinamic .In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. iar amanuntele mentionate in text sunt putine .Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. Astfel. sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat.. Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie). aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ. creator de nuvele si un maestru al schitei. iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje). dar semnificative. desi nici el nu stia raspunsul corect. dupa exemplul lui mam’mare. Goe trage semnalul de alarma. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte). avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte).D-l Goe'' este o opera literara .damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar. In aceasta schita. Neastamparat.Numarul personajelor dintr-o schita este . care se imbina cu dialogul. dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj).opera epica Ion Luca Caragiale . Apoi el se dovedeste obraznic. mamita dandu-i „ciucalata”. si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. In expozitiune sunt prezentate cele trei dame . pe care le face „proaste”. neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte). atat pentru copii. urmarile fiind imediate. modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva.D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . cat si pentru adulti. mic. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse . gandurile . Goe arata ca si el insusi se considera barbat. asteapta impreuna cu D-l Goe . mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita. baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. pe peronul garii din urbea X .

mamitica ii da lui Goe o ciocolata . iar episodice uratul si conductorul. deoarece nu asculta si astfel . Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame . desfasurata pe un singur plan narativ . de unde dispare. mamitica .Ca in orice schita . iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar . Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . spre supararea bunicii . modurile de expunere specifice schitei(naratiune . Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti. din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje. opera literara ..Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara . personajele secundare sunt damele .Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar .D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu . cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda.Personajul principal este Goe .. actiunea simpla . si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic.Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta . .Din cauza acestor miscari bruste . pe care prefera sa o manance pe coridor .Goe isi pierde palaria si biletul .Pentru a se impaca cu baiatul ei . dimensiunile operei reduse . care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica . Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul. pentru a-l supraveghea. vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi .fragmente descriptive in numar mic) .Enervata. prezentarea unui singur epidos din viata personajelor . care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta.D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita. mamitica il zguduie pe Goe . mam`mare si tanti Mita . dialog .Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret. incepe sa urle. singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul. liniara .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful