OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

În schiţa „D-l Goe. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. în propoziţii şi fraze scurte. naratorul nu este şi personaj. apoi aprinde o cigară”. . când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. În concluzie. a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. prin faptele sale (scoate capul pe fereastră. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. prin intermediul dialogului. vocea naratorului este naratorul. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce. Astfel.. De exemplu. Fiind o operă epică. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. Goe este un copil neastâmpărat. Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica. se închide în toaletă. dar nu este mai politicos nici cu străinii. mama şi mătuşa – personaje secundare. La rândul său. autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere.. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”. în expoziţiune. Goe mai este şi obraznic. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei. Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? . prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. Prezintă idei concrete. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. pălărie de paie.. urâtule?”. sau „taţo. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură.. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor. disputa dintre doamne şi controlor. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp. fiind caracterizat în acest fel indirect. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”).”.” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare.. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. Într-o operă epică. atât cu familia sa. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. autorul recurge la naraţiune. Pentru derularea şirului de întâmplări. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect. putem spune ca „D-l Goe. prezentând întâmplări la persoana a III-a. tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice..

contemporan cu M. care-i ia apărarea. cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata. după cum o spune şi titlul. aceste fiind deznodământul. Într-un fel. L. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. dramaturg şi prozator. mare scriitor român. Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea. trăsătură. răsfăţat. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”. lipsit de modestie. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. Eminescu. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog. „Bacalaureat”. aceasta fiind intriga. Caragiale. Totul se încheie cu bine. Şi în această ultimă parte Goe e alintat. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. „O noapte furtunoasă”. bine crescut şi foarte arătos. Creangă. dar nu foarte tare. el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. I. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. În opera „D-l Goe. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. până când tânărul dispare nebănuit. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere..D-l Goe. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). îngânfat. prost crescut. În desfăşurarea acţiunii. primind o pălărie nouă şi ciocolată. „Două loturi”. trăgând semnalul de alarmă al trenului. bunica se hotărăşte să stea pe hol. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. În urma acestei întâmplări. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager.. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. dar nici o părere nu este cea corectă. când intervine bunica. În expoziţiune. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. Prin volumul „Momente” (1901). şiret. neastâmpărat. alături de nepotul ei preferat. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. bunica şi mătuşa sa. „Calul dracului”. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. fiind numit de către narator „puişorul”. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. Slavici. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. în final.” personajul principal este Goe. ca fiind foarte inteligent. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului.. însă el începe să plângă aiurea. care nu are stare stâmpăr. deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard. . Totul decurge bine.. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. care a şi rămas repetent. Totul nu se încheie aici. Copilul este dezmierdat în continuare. personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. fiind numit chiar şi „procopsit”. I. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. care se opreşte. care-l apără. „Vizită”. „Un pedagog de şcoală nouă”. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. de unde-l eliberează conductorul.

ca barbatii. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. dar din smucitura ei cu cea a trenului. L. neputand fi eliberat decat de conductor.. prin faptul că era neastâmpărat.Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi.. Urmeaza desfasurarea actiunii. cu tot cu bilet.. Opera epica Referat despre D-l Goe . Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. „D-l Goe.. si. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. lui Goe i se face un amplu portret. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului. Damele nu-l invinuiesc.. ca in multe din operele lui Caragiale. anume Goe. scotand capul pe fereastra. Avand in vedere ca este personaj principal. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. In deznodamant. Personaje secundare sunt damele.”) şi directe – prin dialog („. mamita si tanti Mita.” debuteaza cu intriga. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an. El intervine in discutia . pentru a nu fi considerat vinovat. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului. se preface ca doarme. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. In expozitiune se prezinta locul initial. iar Goe si damele se urca intr-o birja. intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale. mam’mare. oprind trenul. peronul garii din urbea X. scrisă de I. si personajele. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti. Caragiale. Pe peron. Se observa faptul ca actiunea este simpla. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”. isi pierde palaria. Totusi.demonstatie opera epica Fiind o opera epica. Personajul principal al acestei schite eset Goe. si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut. observandu-se putine conflicte. Oricum ar fi el. Mamita incearca o atentionare pentru Goe. data de zece mai. timpul. apoi. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar. iar birjarul este personaj figurativ. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. care incepe odata cu momentul urcarii in tren. urmand exemplul lui mam’mare. plecand spre bulevard. Goe ramane pe coridor. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent. Goe rămâne un personaj plin de umor. Goe se loveste..nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”).

Astfel. mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita.D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . Goe arata ca si el insusi se considera barbat. El se dovedeste a fi rasfatat. Apoi el se dovedeste obraznic. Neastamparat. Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. nascut in 1852 si decedat in 1912 . pe care le face „proaste”. urmarile fiind imediate. neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte). avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. baiatul pierzandu-si astfel palaria. atat pentru copii. Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie). mai exact o schita. Goe trage semnalul de alarma. autor de comedii . Autorul il dispretuieste pe Goe..opera epica Ion Luca Caragiale . cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. pe peronul garii din urbea X .damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar.D-l Goe'' este o opera literara . iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje). si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. Dupa aceasta. cat si pentru adulti. dupa exemplul lui mam’mare. este scriitor clasic al literaturii romane . dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte). dinamic . . care se imbina cu dialogul. dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj). desi nici el nu stia raspunsul corect.. baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. In aceasta schita.In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. . se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte). de obicei . asteapta impreuna cu D-l Goe . modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva.Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . . aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ. mamita dandu-i „ciucalata”. intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte).Numarul personajelor dintr-o schita este . Domnul Goe . Schita este un text narativ de dimensiuni reduse . care . Urcat in tren. iar amanuntele mentionate in text sunt putine . trenul ce urma sa le duca la Bucuresti. mic. creator de nuvele si un maestru al schitei. In expozitiune sunt prezentate cele trei dame . dar semnificative. dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. ritmul actiunii este viu . gandurile .

..fragmente descriptive in numar mic) .Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret. iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar . dimensiunile operei reduse .D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu . Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame . care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica . vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi . Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul. opera literara .Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. modurile de expunere specifice schitei(naratiune . pentru a-l supraveghea.Ca in orice schita . mamitica il zguduie pe Goe .Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar .Goe isi pierde palaria si biletul . mamitica . Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti.Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta . si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic. actiunea simpla . incepe sa urle. din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje. cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda. mamitica ii da lui Goe o ciocolata . liniara . mam`mare si tanti Mita . Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara .Pentru a se impaca cu baiatul ei . prezentarea unui singur epidos din viata personajelor . de unde dispare.. singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul. dialog . iar episodice uratul si conductorul.D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita.Personajul principal este Goe . deoarece nu asculta si astfel . personajele secundare sunt damele . care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta.Din cauza acestor miscari bruste . desfasurata pe un singur plan narativ .Enervata. spre supararea bunicii . pe care prefera sa o manance pe coridor .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful