DWDM

Pe masura ce devin disponibile noi servicii de telecomunicatii, ele nu intarzie sa fie exploatate, telul proiectantilor de retele fiind introducerea unor tehnologii care sa permita o cat mai usoara extindere viitoare. Conform statisticilor, traficul de date de tip IP inregistreaza o crestere anuala de 300%, fapt ce se reflecta in politica marilor furnizori de servicii de internet, ce dubleaza largimea de banda din backbone-urile retelelor lor la fiecare 6 luni. Pentru comparatie, traficul vocal inregistreaza o crestere anuala in jurul a 10%. Retelele metropolitane clasice sunt bazate pe ierarhia digitala sincrona (SDH = synchronous digital hierarchy), topologiile folosite fiind punct-la-punct sau inel, avand drept componente multiplexoare cu insertie/extractie. Segmentul hardware al acestor retele este reprezentat de cablurile de fibra optica instalate incepand cu 1991. In mod uzual, cu ajutorul multiplexarii cu diviziune in timp (TDM = time division multiplexing) se obtin viteze de transfer de 2.5, 10 si chiar 40 Gbits/s (STM-256). Cerintele impuse de sistemele de 10 si 40 Gb/s dispersiei la cablele optice instalate pana de curand pot fi cu greu indeplinite. Pentru asigurarea unei erori de bit sub 10-10 sunt necesare puteri optice in fibra mai mari, fapt ce conduce la aparitia efectelor neliniare deranjante. Referitor la SDH si la nivelele de multiplexare, este de notat ca fiind un dezavantaj rigiditatea acestor nivele: daca, de exemplu, este necesar un flux de date mai mare de 2.5 Gbits/s, singura optiune disponibila este utilizarea nivelului superior de multiplexare, de 10 Gbits/s, rata ce poate depasi cu mult nevoile momentane ale sistemului si bugetul alocat. Aparuta din nevoia inlaturarii neajunsurilor de mai sus si ca raspuns la cererea tot mai ridicata de largime de banda, tehnologia multiplexarii prin diviziunea lungimii de unda (WDM = wavelength division multiplexing) este bazata pe un principiu complet diferit celui din TDM: renuntandu-se la ideea sloturilor temporale si a secventialitatii, fiecarei surse separate de informatie i se aloca un purtator optic avand o lungime de unda anume aleasa dintr-o grila de valori disponibile astfel ca informatia provenita de la surse diferite este transmisa paralel prin intermediul aceluiasi mediu optic. Avantajele solutiei WDM Folosind aceasta tehnologie se obtine in mod uzual o crestere a capacitatii cablurilor de fibra optica deja instalate de 16 pana la 32 de ori. Limitele superioare actuale sunt de 128 sau chiar 180 de lungimi diferite de unda utilizate pe o singura fibra optica. Limitarile acestei tehnologii sunt inca necunoscute. Dezvoltarea fibrelor optice a permis o revolutie in telecomunicatiile moderne. Sisteme de transmisiuni pe distante lungi transmit impulsuri digitale de lumina la 10 Gb/s si, de curand, la 40 Gb/s pe o singura lungime de unda. Cu sistemele de multiplexare densa a lungimilor de unda (DWDM) se pot usor atinge cateva sute de gigabiti pe secunda, in timp ce cele mai bune teste au inregistrat transmiterea a 1,6 Tb/s pe distante de peste 10.000 Km. Cativa fabricanti au demonstrat ca se pot atinge 5 Tb/s pentru utilizari in MAN. i nu este de neconceput ca sistemele moderne de mare viteza sa atinga banda efectiva a unei fibre optice single mode, cca 25 Tb/s. Tehnologiile CWDM (Coarse WDM = WDM brut) si DWDM (Dense Wavelength Division Multiplexing = multiplexare cu diviziune densa a lungimii de unda), folosind ca suport fizic fibra optica monomod, reprezinta solutia pentru cresterea dramatica a capacitatilor retelelor de transport si nu doar atat: WDM furnizeaza o infrastructura necesara serviciilor cu cerinte sporite de securitate, ofera transparenta in privinta protocolului si a ratei de bit. Fata de CWDM, in tehnologia DWDM ecartul intre lungimile de unda folosite este mai mic si in

plus exista posibilitatea amplificarii tuturor purtatorilor optici fara a mai fi necesara conversia in domeniul electric. In tehnica CWDM se opereaza cu un numar redus de lungimi de unda (de regula 2 la 8 lungimi de unda distincte). In DWDM se opereaza cu un numar extins de lungimi de unda (pana la 160 de lungimi de unda distincte) spatiate la 100, 50 sau 25 GHz (spatierea echivalenta in lungimi de unda: sub 0.8 nm). Fiind o arhitectura de nivel fizic, implementarea DWDM va fi transparenta nivelelor de retea superioare, exploatarea in continuare a sistemelor deja instalate, bazate pe ierarhia SDH, fiind neafectata. Aceasta noua tehnologie furnizeaza o metoda de reorientare a retelelor dinspre traficul de voce inspre traficul de date, acesta din urma inregistrand evolutii spectaculoase in ultimii ani prin intermediul FrameRelay, Gigabit Ethernet si Fiber Channel. DWDM aduce imbunatatiri si in privinta echipamentelor utilizate la realizarea tronsoanelor mai lungi de comunicatii. Scalabilitatea este un factor important in succesul inregistrat de noua tehnologie: cresterea capacitatii unei retele DWDM se rezuma la inlocuirea interfetelor existente la capetele cablurilor de fibra optica, nefiind necesara nici o alta interventie asupra amplificatoarelor instalate de-a lungul legaturii de comunicatie. Avantajele acestei noi tehnologii sunt multiple: reducerea complexitatii retelelor prin utilizarea unui numar mai mic de echipamente, transparenta pentru nivelele superioare de retea (poate fi transportat trafic de orice tip), posibilitatea realizarii unui upgrade flexibil, bine adaptat la nevoile imediate de trafic, potentialul dezvoltarii unor noi servicii precum furnizarea la cerere a unor lungimi de unda (wavelength leasing) ca varianta la inchirierea legaturilor fizice cu rata de bit limitata (leased lines).

Tehnologia traditionala de telecomunicaii permite o singur fibr optic pentru a transmite doar un singur semnal. Esenta spectrului de frecvene tehnologie, sau de compresie optice este posibilitatea de a organiza mai multe semnale separate SDH peste o fibra singur, i, n consecin, creterea linii de latime de banda de comunicare. Bazele acestei tehnologii au fost puse n 1958, nainte de apariia fibra optica foarte. Dar a fost nevoie de aproape 20 de ani nainte ca acestea s-au creat prima componente ale sistemelor multiplex. Initial au fost concepute pentru cercetare de laborator, i numai n 1980, tehnologia spectrale multiplexare (Wavelength Division Multiplexing, WDM) a fost propus pentru telecomunicaii. Dar, cinci ani mai trziu ntr-un centru de cercetare pentru a AT & T a implementat o tehnologie de dens spectrale multiplexare (dense Wavelength Division Multiplexing, DWDM), atunci cnd a reuit ntr-o singur fibr optic pentru a crea 10 canale de 2Gbps.

Avantajele DWDM evidente. Aceast tehnologie ofer cea mai extins i raportul costmodalitate eficient de a crete limea de band de fibra optica pentru a-canale de sute de ori. Bandwidth sisteme optice de comunicare bazate pe DWDM pot construi sus, treptat, adugnd la dezvoltarea reelei la echipamentele existente noi canale optice.

Cum se ntmpl acest lucru? Aa cum vizibile pentru ochiul uman, lumina este compus din diferite culori, care poate descompune ea, i apoi puse mpreun din nou, i a trecut pe tehnologia DWDM fluxului luminos, format din diferite lungimi de und ().

Aceasta este de peste o fibra unic poate transmite mai mult de o sut de canale standard. Astfel, echipamentele utilizate n construcia de reele DWDM-TTK societate n configuraie maxim permite utilizarea sa pn la 160 de lungimi de unda. Diagrama schematic a DWDM este destul de simplu. n scopul de a organiza ntr-o fibra singur, mai multe canale optice semnale SDH vopsea ", care este n schimbare lungimea de und optice, pentru fiecare astfel de semnal. "Pictate", semnalele sunt amestecate de ctre un MULTIPLEXER i transmise la linia de optice. n paragraful final este operaiunea invers - "colorate" semnale SDH sunt extrase din semnalul de grup i transmise la consumator.

Desigur, n scopul de a trece pe unul din fibra de set de fluxurilor de val, echipamente de tehnologie DWDM este prevzut cu precizie speciale. Astfel, eroarea de lungime de und, care prevede un laser standard utilizat n domeniul telecomunicaiilor, aproximativ o sut de ori mai mare dect cea cerut de DWDM. Cu trecerea un semnal de fibra optica treptat se dezintegreaz. n scopul pentru eforturile sale, folosind amplificatoare optice. Acest lucru v permite s transmit date la distante de pana la 4000 km fr transfer de semnal optic ntr-un electrice

(pentru

comparaie,

SDH

este

distan

de

cel

mult

200

km).

Avantajele DWDM evidente. Aceast tehnologie ofer cea mai extins i raportul costmodalitate eficient de a crete limea de band de fibra optica pentru a-canale de sute de ori. Bandwidth sisteme optice de comunicare bazate pe DWDM pot construi sus, treptat, adugnd la dezvoltarea reelei la echipamentele existente noi canale optice.