Dezintegrarea Iugoslaviei O analiza critica a abordarilor explicative Dejan JovicIn literatura de specialitate recenta, exist apte tipuri majore

de argumente cuprivire la motivele pentru prbuirea Iugoslaviei: argumentul economic argumentul vechilor tensiuni etnice argumentul nationalismului argumentul cultural argumentul politica internationala argumentul rolul personalitatii argumentul caderea imperiilor Argumentul economic Se presupune ca situatia economica din anii `70-`80, care a dus la o discrepantafoarte mare intre natiunile iugoslave ar fi facut imposibila mentinerea statului. Slovenia siCroatia nu tolerau limitarea autonomiei economice, iar Kosovo nu mai putea identificastimulente economice pentru a ramane in statul-mama.Acest factor a fost important pentru crearea contextului care a dus la destramare.Totusi economia nu ar fi dus la impartirea Iugoslaviei, daca aceasta nu ar fi atacatconceptul de socialism iugoslav. Ante Markovic realizeaza o serie de reforme economicecu rezultate incredibile, si anume eliminarea inflatiei, cresterea veniturilor personale alecetatenilor iugoslavi. Acest lucru contrariaza argumentul economic, deoarecedezintegrarea se realizeaza in momentul de ascensiune. Argumentul vechilor tensiuni etnice Argumentul vechilor tensiuni etnice este foarte popular dar nu in dezbaterile strictacademice. Acesta este, probabil, cel mai bine rezumat de catre presedintele Bill Clintoncare a justificat interventia militara impotriva fostei republici Iugoslavia. Sub o conducerecomunista aceasta natiune a proiectat o imagine a stabilitatii, dar defapt era o falsastabilitate impusa de conducatorii care aveau ca raspuns la tensiunile etnice suprimarea si negarea acestora. Cand s-a incheiat represiunea comunista, tensiunile s-au manifestat maiintens, ramanand a fi rezolvate prin cooperare sau exploatate. Nu ar fi corectapresupunerea ca Iugoslavia s-a mentinut unita datorita unei politici dictatoriale sau a uneirepresiuni asupra sentimentului national.Acest argument al tensiunilor etnic poate explica intr-o oarecare masuraevenimentele post razboi, cand elitele politicile nationaliste au reusit sa promovezeconflictele intre populatii. Argumentul nationalismului n timp ce argumentul vechilor tensiuni etnice poate fi uor respins ca inadecvat,este cu siguran mult mai greu s se opun argumentului naionalismului, care a fostprezent pe

scar larg n dezbaterile academice pe dezintegrarea Iugoslaviei.Naionalismul, aici definit ca primat naional i ca o doctrin care are crearea unui stat-naiune omogen de la miezul ei, nu se dezvolt ntotdeauna n vechile tensiuni etnice fade celelalte. n timp ce tensiunea etnic ntre naiunile iugoslave nu a existat ntr-omsur mai mare dect n alte state multi etnice, naionalismul a fost ntotdeauna prezentca o doctrin politic, n numeroasele sale forme.Cauzele de naionalism n Iugoslavia au fost ntradevr multe, insa difereneleistorice, economice i culturale fiind printre cele mai importante.n acelai timp, ns, Iugoslavia era nc unit de narativele sale ideologice,formulate de Kardelj i acceptate de ctre ali membri ai elitei politice.Prin promovarea unei baze non-etnice pentru unitatea iugoslava, elita facutnaionalismul principalul antipod retoric la ideologia dominant a regimului. n acelaitimp, prin declararea tuturor celor care s-au opus regimului naionalist, regimul in sine apromovat naionalismul ca o principala alternativa.Cererea de a stabili un stat propriu care nu exista, a fost ceea ce srbii, slovenii,croaii au partajat n Iugoslavia. Dar ei nu sunt de acord cu privire la definirea naiuniiconstitutive cum c ar trebui s creeze acest stat. De la crearea sa n 1918, aceleasiintrebari au aprut n Iugoslavia din nou i din nou.n noua form, deschiderea naionalismului la sfritul anilor 1980 a fost un rezultat aldemocratizrii rii. Desigur, aceasta nu avea s se ntmple n acest fel. Pentru atta timp ct ei au rmas angajati conceptului Kardeljist, liderii politici din Iugoslavia au respinscoaliia cu naionalitii etnici i au cutat un compromis intra-partid.n cele din urm, ceea ce argumentul nationalismului nu reuete s explice estesentiment crescnd de Yugoslavism n rndul populaiei n acelai timp in carenaionalismul etnic era n cretere. Dou procese paralele au caracterizat ultima perioadnainte de prbuirea rii: primul consta, (re)apariia unei culturi iugoslave, iar al doilea,in reacia naionalitlor etnici i comunitii conservatori la aceasta. Argumentul cultural n multe tentative de a explica prbuirea Iugoslaviei, s-a susinut faptul cdiversitatea de tradiii i culturi ale naiunilor Iugoslave a jucat un rol major n eecul de aconstitui o cultur iugoslava, naiune i stat. Argumentul se bazeaz pe discuiile lui JohnStuart Mill de cetenie n lucrarea sa Considerations on Representative Government. n faimoasa recenta versiune, argumentul cultural a reaprut n luptele luiHuntington in lucrarea intitulata Ciocnirea Civilizaiilor . Dei cartea se concentreazasupra politicii internaionale dup sfritul Rzboiului Rece, a fost mult folosit de ctrepoliticienii naionaliti, n statele post-iugoslave de a legitima i justifica nu numaidestrmarea Iugoslaviei, dar mai multe conflicte recente ntre croai i bosniaci n Bosnia-Heregovina.Argumentul cultural este o baz bun pentru analizarea colapsului iugoslav, dar numai atunci cnd anumite elemente din alte explicaii sunt, de asemenea, aplicate pentrua explica contextul n care cultura funcioneaz. Argumentul politica internationala Explicatia politicii internationale de a prbuirii Iugoslaviei insist asupraimportanei de unul sau mai muli factori pe arena internaional n creterea idescresterea

Iugoslaviei.Desi factori internationali au jucat mereu un rol important in politicile Iugoslaviei,nu trebuie sa exageram importanta lor in ultima faza a Iugoslaviei. Iugoslavia nu a fost unmembru al uneia dintre cele doua structuri politico-militare.In loc de a vedea prabusirea socialismului est european ca un pericol pentrupropria pozitie internationala si coeziune interna, liderii si cetatenii iugoslavi au ajuns laconcluzia ca odata cu prabusirea dooctrinei Brejnev, cea mai mare si mai grava amenintare la adresa securitatii iugoslave a fost eliminata.Atunci cand a reactionat,comunitatea internationala a demonstrat incompetenta sa pe o scara larga, contribuind laevolutiile ulterioare dezastruoase in Balcani. Dar Iugoslavia a fost deja la un stadiu foarteavansat in dezintegrarea sa atunci cand implicarea straina a avut loc pentru prima data. Argumentul rolul personalitatii Rolul unor personalitati in desfasurarea evenimentelor care au dus la cadereaIugoslaviei a fost scos in evidenta de multi autori. Printre acestia se numara Josip BrozTito si Slobodan Milosevic. Tito a fost singurul care a luat decizii reale, singurul suveranin Iugoslavia. El era deasupra si in afara legii. Dupa moartea sa Iugoslavia a cazut odatacu persoana de care era strans legata. Slobodan Milosevic a fost unul dintre liderii care auinfluientat decisiv politicile Iugoslaviei. Acesta a introdus masele in politica folosinfuledrept sursa de presiune in cadrul conflictelor dintre elite.Trebuie precizat faptul ca Iugoslavia nu s-a prabusit din cauza unei singurepersoane. Acesti lideri au fost initiatori a curentelor politice care trebuiau sa ia inconsiderare si interesele si altor participanti la politica si sa gaseasca compromisuripentru a ajunge la intelegeri. Complexitatea politicilor din interiorul elitelor nu trebuieneglijate atunci cand analizam politica iugoslava. Argumentul caderea imperiilor Acest argument formulat de Eric Hobsbawn sustine ca in loc sa devina un statconstruit de liberali, Iugoslavia s-a dezvoltat ca un imperiu multi etnic, mult pe modelulImperiul Austro-Ungar si pe Imperiul Otoman care a avut, inainte de infiintarea sa,incluse regiunile sale principale.Desi respectivul argument arata diferite elemente ale altor abordari, este dificil devazut cum Iugoslavia poate fi comparata cu imperii reale, in care, in general, a existat onatiune dominanta si care a folosit expansiunea coloniala in scopul tensiunilor mai miciin interiorul metropolei.O noua explicatie: o abordare subiectiva bazata pe un complex de factoriDe cele mai multe ori in analiza declinului Iugoslaviei sunt identificati doar factorii obiectivi, iar cei subiectivi sunt ignorati. Politica reprezinta domeniul interactiuniumane, din acest motiv nu trebuie neglijata perceptia actorilor politici asupra actiunilor. Practic, factorii subiectivi sunt intr-o permanenta schimbare.Mitul coerentei consta in gasirea cu orice pret a unei coerente in idei si actiuni.Aceasta poate fi orizontala intre membrii unui grup, sau verticala in actiunile unui singur individ pe o perioada de timp indelungata.In cadrul mitul tipului ideal este posibila plecarea de la prejudecati.Mitul prolepsis ne atrage atentia asupra interpretarii actiunilor sau ideilor unuiindivid, in functie de rezultatele anterioare, de principiu cauza-efect. In cazul Iugoslavieia aparut un fenomen contrar.Metoda provincialismului presupune interpretarea unei alte culturi din

propriileperspective, greseala comisa de Occident, carea au crezut ca dezintegrarea ar fi irationala